Share |

Agregator de ştiri

Cazul Andrei Pleşu – ambasadorul romilor la Paris sau Sinecurismul în semifinale – de Petru Romoşan

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 3, 2015 - 11:44pm
abu plesu

Conform surselor din serviciile publice, viitorul ambasador al romilor la Paris ar putea fi sosia lui Abu Hamza

Să ne iubim patria care-ncotro ! Sau dulce ca mierea e leul patriei, bănuţul văduvei, de fapt ! Andrei Pleşu, Emil Hurezeanu, George Cristian Maior şi Adrian Cioroianu joacă în semifinalele carierismului românesc şi ficare are şansele lui să câştige finala. Deşi nu a fost încă nominalizat oficial, doar Ion Cristoiu şi Mugur Ciuvică au răspândit ştirea, Andrei Pleşu pleacă favorit într-o asemenea competiţie. Un fel de Serena Williams fără veritabil challenger al sinecurismului băştinaş. Vom analiza totuşi în continuare şansele fiecăruia.

„Nu te întreba ce poate face ţara ta pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţara ta !” – este celebra zicere a lui John F. Kennedy, împuşcat ticălos la Dallas de conaţionalii săi. Cei patru crai de la Răsărit au dat cu talent la întors faimosul îndemn, şi asta nu de ieri, de azi : nu te întreba ce poţi face tu pentru România, întreabă-te ce poate face România pentru tine ! Sau să ne iubim ţara din Capitale mari : Paris, Berlin, Washington şi Paris din nou.

Emil Hurezeanu a interpretat personal şi în folos propriu o altă zicere foarte cunoscută a lui John F. Kennedy şi vreo cincisprezece ani şi-a zis : sunt un münchenez ! (şi nu un Münchhausen, cum ar fi fost, poate, mai potrivit). A luptat de acolo cu vorbele împotriva guvernelor legale dar detestate ale ţării sale de origine, plătit fiind de contribuabilul american. Acum poate spune, graţie sibianului Klaus Iohannis, în sfârşit, ca acelaşi John F. Kennedy : „Ich bin ein Berliner !” Din generaţia noastră literară, generaţia ’80, care are deja o lungă serie de dispăruţi prematur (vezi lista de pe blogul lui Vasile Gogea), Emil Hurezeanu a fost de departe cel mai carierist. Încearcă să-l egaleze doar Mircea Cărtărescu, şi el generaţie ’80, candidatul nostru de serviciu la un premiu Nobel urmărit încrâncenat ca o Fata Morgana. În vreme ce mulţi dintre colegii săi de generaţie, de destule ori mai talentaţi şi mai substanţiali decât el, primeau repartiţii la ţară, în vreun sat uitat de Dumnezeu, Emil Hurezeanu a reuşit să-şi repartizeze prin revista Echinox din Cluj, după câteva peripeţii prin Alba şi pe la Mediaş, o bursă Herder la Viena şi un post, cel mai bun, cel mai bine plătit, obţinut de cineva din deja numita generaţie (Ana Blandiana – nota Z.O.), generaţie pe care mai mult a profitat-o decât a servit-o, de redactor la Radio Europa Liberă, la München, Republica Federală Germania. Şi asta deşi nu avea nici o pregătire cât de cât serioasă de ziarist. Cu excepţia frecventării redacţiei Echinox, redacţie care a fost nu întâmplător o foarte bună „pepinieră” de cadre, inclusiv în diplomaţie. Straniu pentru toţi comentatorii e că până în luna martie a anului curent, şi asta de peste treizeci de ani, Emil Hurezeanu nu a găsit de cuviinţă să-şi ceară înapoi umila cetăţenie română. Dar neortodoxul Klaus Iohannis nu se împiedică de asemenea detalii depăşite. Prietenii înainte de orice ! Cunoaşte oare Klaus Iohannis superbul cântec al lui Georges Brassens „Les Copains d’abord” ? Bună şi amărâta de cetăţenie română dacă îţi aduce o ambasadă la Berlin…

Andrei Pleşu este, la rândul său, în linia obişnuită. După ce a fost secretar de partid la Institutul de Istoria Artei, în Partidul Comunist, bineînţeles, în care a intrat presto la 19 ani şi de unde a fost exclus mişeleşte de Elena Ceauşescu pentru „Meditaţia transcendentală” (o formă mascată de recrutare a unui serviciu străin, cel britanic în speţă), a fost în slujba statului român de mai multe ori. Sau mai degrabă invers : statul român a fost în slujba lui Andrei Pleşu de câte ori acesta a avut nevoie de el. Ziaristul Victor Roncea a inventat o formulă pentru prietenul de-o viaţă al lui Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu – „profitorul tuturor regimurilor” –, formulă de la care i s-a şi tras un proces, pe care, din fericire pentru adevărul istoric şi pentru ziarist, l-a câştigat. Andrei Pleşu a fost pe rând : ministrul Culturii sub primul Ion Iliescu, imediat după Evenimente, ministru de Externe sub Emil Constantinescu, secretar de stat la CNSAS sub Ion Iliescu al treilea sau al patrulea, consilier de politică externă la Cotroceni, în 2005, sub Traian Băsescu. Ar mai fi ceva de adăugat ? Mai avem, poate, de văzut ce se va întâmpla cu batalioanele de „dilematici” şi de „adevăraţi” (de la adevărul.ro – Pravda), rămase fără îndrumările „fermecătorului” maestru. Dar deocamdată Sfinxul de la Cotroceni nu s-a exprimat, copiii de suflet ai lui Pleşu mai pot spera să-l păstreze lângă ei.

Încă tânărul carierist Adrian Cioroianu a fost deja un foarte contestat ministru de Externe. A rămas în anale gafa făcută cu regele Spaniei, Juan Carlos : „Good point, good point !” Într-o emisiune TV, ministrul Cioroianu a sugerat că România ar trebui să cumpere pământ în deşertul egiptean pentru a avea unde să-i deporteze, în batalioane disciplinare, pe cei care comit fapte asemănătoare cu cele de care se făcuse vinovat nefericitul rom Romulus Mailat în Italia. Dar lista gafelor lui Cioroianu e lungă, o poate găsi oricine cu uşurinţă pe Net – ca un făcut, mai toate gafele au o coloratură antioccidentală. La fel cum i-am cunoscut, i-am intersectat pe Emil Hurezeanu şi Andei Pleşu, l-am întâlnit şi pe subţirele (inconsistentul) profesor de istorie Adrian Cioroianu. Tânăr-tânăr, inconsistent-inconsistent, dar deja Gheorghe ! Cioroianu este, nu se prea ştie de ce, decanul Facultăţii de Istorie de la Universitate. Şi studenţii săi vor rămâne fără profesor. Nici o pagubă. Profesorul s-a dus doar la un trai mai bun. Pentru autorul acestor rânduri rămâne antologică o cafea pe care am „servit-o” împreună într-o cafenea de pe bulevardul Lascăr Catargiu, când, şocant, tânărul Cioroianu m-a invitat să mergem împreună la biroul lui Theodor Stolojan (care m-ar fi apreciat !), că ne poate face miniştri pe amândoi. A mers singur şi se vede treaba că străvechiul colaborator de la Finanţe, Theodor Stolojan, putea face miniştri !

Pe George Cristian Maior nu am avut onoarea să-l cunosc personal. Dimensiunea sa intelectuală e clară pentru toată lumea : autor de prefeţe căznite ale unor cărţi pe care uneori le şi semneaza ca autor deplin, plus interviuri binişor deraiate. E limpede însă că el iubea America încă înainte de 1989, prin tatăl său. În ceea ce-l priveşte mai avem doar o întrebare (senatorul Valer Marian i-a întocmit două fişe destul de lămuritoare, care merg până la străbunic : „Străbunicul său din partea tatălui a fost de etnie maghiară, având numele Carol Major (se citeşte Moior) şi fiind învăţător la şcoala primară din comuna Dăbâca din judeţul Cluj (întâmplător comuna mea natală). În timpul regimului de ocupaţie horthisto-fascistă a Nord-Vestului Transilvaniei, acesta s-a remarcat printr-o duritate extremă faţa de copiii români care nu ştiau să scrie şi să citească în limba maghiară, fapt firesc în condiţiile în care s-au născut după Unirea Transilvaniei cu România. Învăţătorul Major îi sancţiona inclusiv pe cei care cunoşteau cât de cât limba maghiară, dar nu se exprimau cu accentul specific. Conform unor localnici, a ajuns până acolo încât pe unii copii i-a pedepsit punându-i în jug”). Poate un fost şef de serviciu secret important, SRI, să fie trimis în străinătate, ca ambasador, adică rezident permanent, în calea tuturor riscurilor de pierdere de secrete ale ţării sale ? Sau George Maior nu a fost decât o „momâie” pusă în geam pe post de şef de serviciu secret, în fapt doar PR-ul principal al acestuia, şi deci nu deţine nici un secret al ţării sale ? Astfel, în calitatea sa mai modestă de piarist, de dragoman (interpret, traducător), poate să-şi servească ţara şi în străinătate. Şi încă într-o ţară prietenă, SUA. Cei mai răutăcioşi dintre cunoscători spun deja că, la fel ca în cazul tatălui său, nu e clar ce ţară va servi George Maior : SUA sau România ?

Prin asemenea numiri, Klaus Iohannis ne arată ce înţelege prin diplomaţie. Diplomaţii nu sunt pentru el nişte foarte buni economişti, specializaţi în comerţ, vânzători de produse româneşti peste hotare, constructori de relaţii în interesul ţării pe care o reprezintă. Sunt doar nişte personaje decorative, eventual retorice, demult preformatate. Încremenit în teoriile tinereţii sale de la începutul anilor ’90, Iohannis crede că imaginea e totul. O imagine care costă foarte mult şi nu aduce, de fapt, nimic la schimb. Imagine care ar trebui să ţină loc şi pe mai departe de viaţă economică şi chiar de realitate. Acesta pare a fi, la urma urmei, şi profilul noului preşedinte de la Bucureşti.

Petru Romoşan / Cotidianul

Sursa: Compania via Ziaristi Online

Citiţi şi: Sinecuristul Cioroianu face rotaţie de cadre cu Manolescu la UNESCO, Maior, ex-şeful SRI, merge în SUA, Hurezeanu, agentul de PR al lui Iohannis, în Germania

The post Cazul Andrei Pleşu – ambasadorul romilor la Paris sau Sinecurismul în semifinale – de Petru Romoşan appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

“PRELUDIU”: Aventurile diplomatului Bogdan Aurescu au început pe 2 mai. “A fost un contact episodic”, scrie actualul ministru de Externe al României

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 2, 2015 - 4:18pm

Bogdan Aurescu la ZIUA - Blog Roncea“Am intrat pentru prima oară în contact nemijlocit cu problema delimitării maritime cu Ucraina vineri, 2 mai 1997. A fost un contact episodic”, scrie actualul ministru de Externe al României Bogdan Aurescu, într-o postare-semnal intitulată semnificativ “Preludiul“.

“Eram referent relaţii II (ceea ce este mai puţin decât un ataşat) la Direcţia Juridică şi Tratate sau DJT, cum se chema atunci. Intrasem în minister de exact 6 luni, după ce „luasem” două concursuri succesive de admitere: unul fusese anulat din motive pe care nu le-am aflat niciodată oficial, iar în urma celui de-al doilea fusesem încadrat referent, deşi concurasem pentru un post de ataşat.  Directorul, dl. Tudor Mircea, care din păcate nu mai este printre noi, m-a chemat în biroul său şi mi-a dat ceea ce părea atunci o sarcină foarte importantă: trebuia să distribui dosarele pregătite pentru participanţii la reuniunea Consiliului Consultativ al MAE şi să „am grijă” ca nu cumva vreun participant să plece cu dosarul respectiv. Pe dosare era scris solemn ceva de genul „Confidenţial” şi îndemnul de a fi restituite după reuniune. În dosare – textul proiectului Tratatului dintre România şi Ucraina privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare (faimosul Tratat politic de bază), precum şi al Acordului Conex la acesta, încheiat prin schimb de scrisori între miniştri afacerilor externe ai celor două ţări. Sarcină de care m-am achitat împreună cu alţi colegi care chiar se ocupau de dosar. Nu bănuiam deloc atunci cât de mult urma să lucrez peste doar câţiva ani cu aceste hârtii şi cât de mult aveau să-mi influenţeze ele activitatea diplomatică.”, îşi aminteşte diplomatul Bogdan Aurescu pe blogurile dedicate faimosului proces de la Haga privind delimitarea maritimă din jurul Insulei Şerpilor.

Din păcate, procesul a privit doar spaţiul maritim nu şi teritoriul străvechi românesc cedat printr-un proces verbal de un agent NKVD numit Eduard Mezincescu (doc mai jos).

Detalii despre aventurile lui Bogdan Aurescu cu U-kraina găsiţi aici: http://culiseledelahagadetaliu.blogspot.ro/ şi http://culiseledelahaga.blogspot.ro/.

Ce bine că a putut să apară, cu sprijinul Editurii Academiei Române, o carte atât de profesionist realizată, ca Avanscena şi culisele procesului de la Haga – Memoriile unui tânăr diplomat, azi ministru de Externe al României.

Sursa: Ziaristi Online


Insula Serpilor ieri si azi. Filmare de arhiva si fotografii de ZiaristiOnlineTV

Proces Verbal Insula Serpilor Mezincescu NKVD - Ziaristi Online

The post “PRELUDIU”: Aventurile diplomatului Bogdan Aurescu au început pe 2 mai. “A fost un contact episodic”, scrie actualul ministru de Externe al României appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

NOI NU VACCINĂM! Un documentar extraordinar destinat salvării copiilor de la otravirea prin vaccinuri. VIDEO şi CARTE PDF: Dr. Christa Todea‑Gross – VACCINURILE: PREVENŢIE SAU BOALĂ

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 2, 2015 - 1:00am

Say NO to vaccinesNOI NU VACCINĂM! Documentar despre mitul și realitatea campaniilor de vaccinare

V-ati injecta de bunăvoie copilul cu una din substanțele următoare?
Otrava celulară și neurotoxina numită aluminiu?
Sau neurotoxina cancerigenă numită formaldehidă?
Sau eventual compuși organici de mercur precum Thimerosal?
Sau o grămadă de microorganisme modificate genetic și cultivate pe celule embrionare sau pe piure de țânțari?
Chiar nu vreți?
Atunci, la urmatorul rapel, cereți de la medic prospectul și întrebați medicul despre ingredientele și adjuvanții vaccinurilor!

“Protecție față de boli periculoase? Vaccinarea este considerată cea mai bună metodă de prevenție a medicinei moderne. Cu toate acestea, tot mai multe dovezi arată că relația beneficiu-risc la vaccinuri nu vorbește deloc în favoarea beneficiilor.

Din 1976, numărul de doze de vaccin administrate bebelușilor a crescut de la 6 la 34 (sau chiar 36) în primul an de viață! Paralel a explodat numărul de boli cronice la copii: reumatism, diabet, astm bronsic, cancer, dar mai ales alergii, sensibilitate mărită la infecții, precum și tulburări comportamentale.

Cauzele sunt -printre altele- adjuvanții din vaccinuri, în special compușii de aluminiu. Calculat la greutatea corporală, un vaccin pentru bebeluși conține de 23 de ori mai mult aluminiu decât un vaccin pentru adulți!

Acest film arată cum se trișează în lumea vacciniștilor, de la punerea pe piață a vaccinurilor până la admiterea vătămărilor postvaccinale.

Pentru sănătatea copiilor nu este important un carnet de vaccinare plin, ci posibilitatea de a crește și a se dezvolta intr-un mediu cât mai natural, cu alimentație sănătoasă și echilibru sufletesc.”

Un film de Michael Leitner
Producția: Daniel Trappitsch
Traducerea și subtitrarea: Felicia Popescu
Narator: Gabriel Petrescu

Acest documentar a fost sponsorizat de peste 300 părinți.
Versiunea în limba română a fost finanțată de: Asociația pentru Protecția Consumatorilor, de Lion Mentor Association (Lion Mentor Association | Facebook) precum și de mulți părinți!

Mulțumim tuturor!

Informarea corectă este crucială!

Transmite-ţi mai departe!

Surse: Dan Tanasa şi Familia Ortodoxă via Ziaristi Online

CARTE PDF: Dr. Christa Todea‑Gross – VACCINURILE PREVENŢIE SAU BOALĂ

Citiţi şi: Vaccinezi sau rationezi?

Vaccinul anti-gripal recunoscut ca fiind ineficient de către autoritățile sanitare

„Premise şi soluţii în dezvoltarea atenţiei” – interviu cu biofizicianul Virgiliu Gheorghe

Vedeţi şi:

Atentie! Pericolele Vaccinurilor – Documentar TV de ZiaristiOnlineTV

The post NOI NU VACCINĂM! Un documentar extraordinar destinat salvării copiilor de la otravirea prin vaccinuri. VIDEO şi CARTE PDF: Dr. Christa Todea‑Gross – VACCINURILE: PREVENŢIE SAU BOALĂ appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Mitropolia Ardealului intervine în scandalul homosexualilor “agresaţi” de Sfântul Apostol Pavel

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 30, 2015 - 7:39pm

Homosexualitatea degenerare a conditiei umane

COMUNICAT DE PRESĂ

Arhiepiscopia Sibiului respinge ca nefondate şi tendenţioase acuzele aduse orei de religie şi implicit învăţăturii morale creştine de către ASUR, prin mediatizarea denaturată a unei teme esenţiale vieţii morale, prezentată elevilor clasei a X—a, dintr-un liceu braşovean.

Precizăm că educaţia religioasă a elevilor în şcoală urmăreşte promovarea şi apărarea virtuţilor creştine, pentru formarea caracterului religios moral al tinerilor. Sunt condamnate, însă, abaterile de la Legea Divină, păcatele împotriva lui Dumnezeu şi a semenului, mai ales cele care schimbă „fireasca rânduială cu cea împotriva firii”,toate fiind condamnate de Sfântul Apostol Pavel (Romani 1,18-32). Acest text biblic, considerat incriminator de către cei care ne acuză, aminteşte de mulţimea păcatelor care duc la moartea spirituală, nu numai de cele împotriva firii!

Din cele constatate, lecţia de religie încriminată face parte din tema „Virtute şi păcat”, cuprinsă în curriculumul disciplinei Religie, la clasa a X-a, iar broşura folosită ca material auxiliar şi oferită în număr foarte mic unor elevi, este cunoscută public, din anul 1995, cuprinzând materiale ale unor personalităţi laice şi bisericeşti, precum: Profesorul Univ. Dr. Ilie Bădescu(sociolog), Părintele profesor Constantin Galeriu , avocaţii Emil Popescu şi Ion Predescu, medicul primar psihiatru Rodica Năstase, Dr. Edward Fields (SUA) ş.a.

Respingem, de asemenea, acuzaţia că utilizarea acestui material a fost o acţiune împotriva unor persoane şi a drepturilor acestora şi cu atât mai mult o „incitare la violenţă” din partea unor „grupări religioase fundamentaliste”, infiltrate în şcoli!?

Mulţumim celor care au apreciat rolul educativ al orei de religie din şcoală, luând atitudine şi înţelegând că Biserica noastră, împlinind Legea morală dumnezeiască, aplică în lucrarea sa acrivie faţă de „păcatul împotriva firii” şi iconomie faţă de păcătos, pentru că nu doreşte moartea acestuia, ci să se întoarcă şi să fie viu (Ezec. 33,11).

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Sibiului via Ziaristi Online

Info: Cine sunt cei “vrednici de moarte”? Demenţă mare între propaganiştii homosexuali: vor să-l cezureze pe Sfântul Apostol Pavel şi Epistola sa către Romani din Noul Testament

The post Mitropolia Ardealului intervine în scandalul homosexualilor “agresaţi” de Sfântul Apostol Pavel appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

A plecat la Domnul ultimul supravieţuitor al Rugului Aprins, Părintele mărturisitor Roman Braga

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 30, 2015 - 7:12pm
parintii-sofian-boghiu-si-roman-braga-la-detroit

Parintele Sofian Bighiu si Parintele Roman Braga la Manastirea romaneasca din Detroit

Pr.Justin.Parvu_.si_.Pr_.Roman_.Braga_.la_.M-rea.Petru_.Voda_.2003.08.30Părintele Roman Braga, unul din cei mai mari duhovnici români, a murit în dimineaţa zilei de 29 aprilie (28 aprilie, în Statele Unite), la vârsta de 93 de ani. În ultimii ani era duhovnic la mănăstirea de maici Adormirea Maicii Domnului de lângă Detroit. De aici a povăţuit către Hristos mii de suflete, informează Mănăstirea Petru Vodă, oferind şi o fotografie cu Părintele Braga la Părintele Justin Pârvu. Românii din Statele Unite care doresc să meargă la înmormîntare pot afla detalii de pe pagina dedicată Părintelui Roman. Înmormântarea va avea loc vineri, 1 mai 2015. Aici puteţi găsi biografia Părintelui Braga în limba engleză.

Doamne, odihneşte cu Sfinţii sufletul adormitului robului Tău!

*

Născut în Basarabia, la Condriţa, părintele Roman îşi începe pregătirea teologică la seminariile de la Cernica, Bucureşti şi apoi Chişinău.

În 1947 a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pentru ca un an mai târziu să se înscrie la doctorat. Apropierea de viaţa autentică creştină o începe de la vârsta de 12 ani, când a intrat pe poarta Mănăstirii Căldăruşani. Însă vocaţia sa de luptător se va concretiza în timpul facultăţii, când căuta calea pentru a înfrunta ideologia comunistă.

Îl cercetează pe Sandu Tudor la Antim, la conferinţele cu miros duhovnicesc ţinute de monahi şi intelectuali ortodocşi. Sandu Tudor este cel care îl convinge că împotriva comunismului se poate lupta numai cu armele duhovniceşti. Totodată, tânărul Braga este implicat în grupul studenţilor de la Teologie care nu puteau accepta instalarea regimului comunist în România.

Alături de alţi colegi, precum Antonie Plămădeală, Nicolae Bordaşiu sau Paul Munteanu, redactează un manifest intitulat „Fraţi creştini” în care îi îndeamnă pe români să păstreze în post sâmbăta din Săptămâna patimilor care cădea de 1 mai.

La 9 iulie 1948 este arestat, apoi condamnat la cinci ani temniţă grea. A fost trimis la Peninsula-Valea Neagră, în „brigada preoţilor”, unde a muncit timp de 582 de zile. arturiseste Parintele: „Nu ca eu am fost legionar, ca n-am facut parte din nici un grup, ca sa spun asa. Dar Parintele Bordasiu a fost. El era cautat, eu am fost acuzat ca l-am gazduit; l-am gazduit, l-am ajutat. Am fost condamnat 5 ani pentru omisiune de denunt si ajutor.”

La 27 iulie 1953 a fost eliberat. Dupa ce a iesit din prima detentie, Mitropolitul Sebastian Rusan de la Iasi l-a tuns in monahism si l-a hirotonit diacon in anul 1954. La catedrala din Iasi a facut buna misiune, mai ales cu tinerii. Insa nu le era pe plac oficialilor activitatea Parintelui Roman si cautau motive sa-l inchida din nou. Nu gaseau motive. „De condamnat, spune Parintele, trebuia sa fiu condamnat. Mi-au spus-o de la inceput. Dar nu stiau ce vina sa-mi gaseasca. Si m-au bagat pana la urma in grupul Rugului aprins.” A fost arestat si dus la Bucuresti.

parintele roman-braga-in-arest-1955Întrebat dacă duce „activitate duşmănoasă” contra regimului, părintele Roman Braga a răspuns: „Am pastrat in biblioteca mea carti cu continut dusmanos regimului actual, cum ar fi de exemplu „Destinul omenirii” de autorul P. P. Negulescu si altele. Am scris note, referate si comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marxista si alte teme, pe care le-am discutat si cu altii ca: Plamadeala Leonida, Lungeanu Mihai si altii de care nu-mi mai reamintesc.

In toata perioada 1953-1958, in mod consecvent si cu scop dusmanos regimului democrat, am facut educatie anticomunista in randul tineretului si in special a celui studios, deoarece speram ca astfel sa-i rup de regim si de conceptiile sale si apropiindu-i de manastire, acestia nu vor mai contribui cu nimic la mentinerea si consolidarea acestui regim.

Tot in cadrul acestei activitati dusmanoase, am participat la meditatiile tinute in anul 1957, vara, de catre staretul Sandu Tudor de la Manastirea Rarau. Cu ocazia acestor meditatii, eu am stat la Manastirea Rarau opt zile, timp in care impreuna cu Sandu Tudor am facut educatie antimaterialista unui grup de trei studenti de la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Unul dintre ei se numea Gheorghe Vasii, al doilea Radulescu Nicolae, iar de al treilea nu-mi mai reamintesc.

În 1958 a fost condamnat, din nou la 18 ani de închisoare şi 10 ani de degradare civică. A fost eliberat în 1964, odată cu decretul lui Ceauşescu. În total, a făcut 11 ani de închisoare.

În 1968, patriarhul Justinian îl trimite misionar în Brazilia şi apoi în Statele Unite. Despre misiunea sa în SUA, părintele spunea într-un interviu din Formula AS:

„Noi, ca orto­docşi, acolo, în Ame­rica, avem o misiune: să schim­băm direcţia cunoaşterii, pentru că Apu­sul, din care face parte şi Ame­rica, e orientat în exterior. Oc­ci­dentalii explorează universul din a­fara lor. Rostul ortodoxiei este să întoarcă atenţia omului spre sine, spunându-i că mai există o dimen­siune lăun­trică. Noi nu dispreţuim cunoaşterea cosmologică, cunoaş­terea din afară de noi, pentru că întrânsa sunt am­prentele lui Dum­ne­zeu ca şi Creator, dar pentru a ne cunoaşte pe noi şi pe Dumnezeu, trebuie să ne întoarcem înăuntrul nostru, iar această cunoaş­tere a lui Dumnezeu este o expe­rienţă perso­nală. Pe Dumnezeu nu Îl poţi cu­noaşte fără să te cu­noşti pe tine. Omul modern n-are timp să se cunoască pe sine, pentru că este prea ocupat cu cunoaşterea în afară de sine. Iar din punctul de vedere al vie­ţii morale, tineretul, mai ales, nu poate suporta aventura intrării în sine şi, ca un fel de scăpare, cultivă lucrurile zgo­motoase. Vedeţi, ăsta este rolul ortodo­xiei în cultura apusea­nă. Nu să ne cunoască lumea. Noi de multe ori suntem mândri, avem creştini în Franţa, în Germania, în America. Ei, şi ce?! Nu pentru asta ne-a trimis Dumnezeu acolo. Ne-a trimis acolo ca să deschi­dem porţi­le unei cu­noaş­teri adevărate, să deschidem porţile Bisericii”.

Mişcarea Rugului Aprins a fost o adunare a trăitorilor creştin-ortodocşi, la baza căreia au stat Alexandru Teodorescu( viitorul monah) şi Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim.

Printre membrii grupării s-au aflat: Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru („Codin”) Mironescu, George Văsii și Șerban Mironescu, Nicoale Rădulescu și Dan Grigore Pistol, Dumitru Stăniloaie, Petroniu Tănase, Grigore Băbuş, Bartolomeu Anania, Andre Scrima, Arsenie Boca, Antonie Plămădeală, Nichifor Crainic şi mulţi alţii.

Mihai Șomănescu / ActiveNews via Ziaristi Online

Foto: Dormition of the Mother of God Orthodox Monastery

Parintele Roman Braga in SUA

The post A plecat la Domnul ultimul supravieţuitor al Rugului Aprins, Părintele mărturisitor Roman Braga appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Ambasada Iranului oferă detalii despre nava Maersk reţinută de Teheran, cu patru marinari români la bord

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 30, 2015 - 6:51pm

Ambasada Iran Bucuresti RomaniaEMBASSY OF THE ISLAMIC REPUBLIC OF IRAN

BUCHAREST

IN NUMELE LUI DUMNEZEU, CEL ATOTPUTERNIC

COMUNICAT DE PRESA

al Ambasadei Republicii Islamice Iran la Bucureşti

referitor la nava comerciala apartinand companiei « Maersk » retinuta de autoritatile iraniene

 

Nava reținută este o navă comercială aparținând companiei navale „Maersk” din Danemarca, aflata sub pavilionul Insulelor Marshall.

Reținerea acestei nave în data de 28 aprilie 2015 s-a efectuat în baza unei hotărâri anterioare emise de tribunal, ca urmare a plângerii înaintate de către companiile iraniene față de compania mai sus-menționată care înregistrează datorii neachitate.

Reținerea navei a avut loc în apele Republicii Islamice Iran, iar nava, după reținere, a fost condusă în portul Shahid Bahonar, din Bandar Abbas.

Demersul a fost efectuat cu respectarea legislației și prevederilor Republicii Islamice Iran, si în conformitate cu regulamentele și procedurilor internaționale, și s-a desfășurat în condiții de normalitate. Nava va fi eliberată și iși va continua cursa, după ce compania Maersk isi va soluționa datoriile financiare.

Membrii echpajului navei sunt perfect sănătoși, și nu există nicio restricție cu privire la posibilitatea marinarilor de a beneficia de serviciile consulare în situații de urgență sau în caz de nevoie.

Echipajul navei este format din 24 de marinari, căpitanul acesteia fiind cetățean bulgar, iar secundul său cetățean rus. Ceilalți membri ai echipajului sunt, după cum urmează: 13 cetățeni ai Myanmar, 4 cetățeni români, 1 cetățean ucrainean, 2 cetățeni ai Marii Britanii, 2 cetățeni ai Sri Lanka, și un cetățean polonez.

Bucuresti, 30 aprilie 2015

39, Lascar Catargiu Blvd., sector 1 Bucharest – ROMANIA, tel: 021 312 04 94; fax: 021 312 04 96;

Sursa: Ziaristi Online

The post Ambasada Iranului oferă detalii despre nava Maersk reţinută de Teheran, cu patru marinari români la bord appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Sinecuristul Cioroianu face rotaţie de cadre cu Manolescu la UNESCO, Maior, ex-şeful SRI, merge în SUA, Hurezeanu, agentul de PR al lui Iohannis, în Germania

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 30, 2015 - 6:07pm

Adrian Cioroianu Ciorapeanu la UNESCODe departe, cea mai ridicolă afacere sinecuristă din seria schimbărilor de ambasadori marca Iohannis este rotaţia de cadre dintre Manolescu, gaşperul de la UNESCO, cu Cioroianu, supranumit “Ciorăpeanu” (prietenii ştiu de ce…). No (more) comment:

Comunicat de presă
(30 aprilie 2015)

Ref.: Propuneri de rechemare/numire de ambasadori

În conformitate cu prevederile constituționale (art. 91 al. 2 din Constituția României) privind numirea/rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României şi în baza consultărilor cu Primul ministru şi cu ministrul Afacerilor Externe, Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a aprobat următoarele propuneri de rechemare/numire de ambasadori:

a) Rechemări
•Dl. Mihnea Ioan Motoc, ambasador, Reprezentant permanent al României la Uniunea Europeană
•Dl. Iulian Buga, ambasador în SUA
•Dna Maria Ciobanu, ambasador, Şeful Misiunii României pe lângă Oficiul ONU Geneva
•Dna Silvia Davidoiu, ambasador în Republica Austria
•Dna Daniela Grigore Gîtman, ambasador în Republica Cehă
•Dl. Bogdan Mazuru, ambasador în Republica Franceză şi în Principatul Monaco
•Dl . Ion Jinga, ambasador în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
•Dl. Nicolae Manolescu Apolzan, ambasador, Delegat permanent pe lângă UNESCO
•Dna Răduţa Matache, ambasador în Regatul Suediei
•Dna Simona Miculescu, ambasador, Reprezentant permanent la ONU- New York

b) Numiri
•Dl. Mihnea Ioan Motoc, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
•Dl. Bogdan Mazuru, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Republica Austria
•Dl. Emil Hurezeanu, ambasador extraordinar şi plenipotentiar în Republica Federală Germania
•Dna Luminiţa Teodora Odobescu, ambasador, Reprezentant permanent al României la Uniunea Europeană
•Dl. Cristian George Maior, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în SUA
•Dl. Adrian Cosmin Vieriţă, Reprezentant permanent pe lângă Oficiul ONU Geneva
•Dna Carmen Liliana Podgorean, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Republica Argentina şi Republica Paraguay
•Dl. Iulian Buga, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Regatul Suediei
•Dl. Mihai Constantin Coman, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Regatul Arabiei Saudite
•Dl. Constantin Mihail Grigorie, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Republica Cehă
•Dl. Adrian Mihai Cioroianu, ambasador, Delegat permanent pe lângă UNESCO
•Dl. Ion Jinga, ambasador, Reprezentant permanent pe lângă Oficiul ONU
•Dl. Viorel Moşanu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Belarus
•Dl. Adrian Davidoiu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Regatul Norvegiei

În privinţa numirilor, conform reglementărilor şi cutumelor în materie, urmează solicitarea agrementului statelor/organizaţiilor aferente şi audierile în Comisiile de Politică Externă ale Parlamentului, iar apoi emiterea decretelor de numire.

Departamentul de Comunicare Publică
30 Aprilie 2015

Sursa: Presidency.ro via Ziaristi Online

The post Sinecuristul Cioroianu face rotaţie de cadre cu Manolescu la UNESCO, Maior, ex-şeful SRI, merge în SUA, Hurezeanu, agentul de PR al lui Iohannis, în Germania appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

EXCLUSIV: Falsurile din “Lista lui Dughin”. Analiza unui specialist

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 29, 2015 - 1:10am

dughin-mailFalsul scandal creat de site-ul “in linie strâmbă” al neo-cominterniştilor Tismăneanu şi Patapievici, cu aşa-zisa “Listă a lui Dughin“, primeşte noi rigle peste unghiuţe. “În ce mă priveşte, am spus-o şi o repet: dacă aş avea ocazia, m-aş întâlni şi cu Stalin şi cu Hitler (Regele Mihai a şi făcut-o), darămite cu Dughin!”, a declarat Victor Roncea, prezent pe lista respectivă cu menţiunea “Pe unele chestiuni poate avea poziții incomode, nu e filorus”. Materialul de mai jos ne-a parvenit de la un colaborator de-al nostru care, din motive profesionale, nu poate să-l şi semneze. Îl redăm ca atare:

Vă amintiți de lista lui Dughin? Cum a căzut presa din România victimă unui fals realizat de un ONG, cu colaborarea lui Tismăneanu

Poate vă amintiți cum în 2 decembrie 2014, în plin război propagandistic (și nu numai) între Rusia și SUA pe problema Ucrainei, site-ul În Linie Dreaptă, patronat de Vladimir Tismăneanu a publicat o așa zisă listă a lui Dughin, care conținea o serie de nume a unor agenți de influență a Rusiei în România. În câteva ore de la publicare lista, care conținea nume din întreaga lume, de la președinți, la ziariști, scriitori și iluștri necunoscuți, a fost preluată pe nemestecate de toate publicațiile mainstream din România, catalogând toate persoanele din România din listă ca agenți ai Rusiei în România.

O analiza detaliată a întregii povești scoate la iveală că lista respectivă este – de fapt – un mare fals și că nu aparține corespondeței personale a geopoliticianului Dughin. Mai mult, lista a fost creată de un ONG american – National Endowment for Democracy – adaugată corespondenței reale a lui Dughin și publicată pe o serie de site-uri finanțate din SUA, printre care www.texty.org.ua și www.inliniedreapta.net, patronat de Vladimir Tismăneanu.

Concret, temporizarea evenimentelor este următoarea:

– 27 noiembrie 2014: gruparea de hackeri ucrainieni Shaltay Boltay, asociată Anonymous, publică pe site-ul propriu un material despre Dughin și oligarhul rus Malofeev, fara a se menționa o listă cu agenți internaționali ai Rusiei. În postare se dau 2 linkuri unde e disponibilă întreaga arhivă a mailurilor personale dintre Dughin și George Gavrish, hackuită și folosită pentru realizarea materialului din postare. O sursă a arhivei furate este hostată pe http://www.fileshare.ro/e31053365

În cadrul arhivei mailul cu numele 00000304.eml datat Joi 2/20/2014 11:26 AM se gasește atașat documentul Prilozhenie_1.doc din 15 Decembrie 2013 cu textul introductiv:

Приложение №1

Страны и персоны, где есть основания для создания элитного клуба и/или группы информационного влияния по линии «Россия Сегодня»

Mailul este trimis de la adresa rossia3.ru <dugin@rossia3.ru> catre g.george.2004@yandex.ru si – in afara documentului atasat – mai contine o conversație aparent fără legătură cu lista atașată:

On 19.02.2014, at 19:38, George <g.george.2004@yandex.ru> wrote:

> Я подъеду к 21.00 и буду Вас ждать. Если получится, подходите пораньше, что бы был запас времени.

>

>> 18 февр. 2014 г., в 23:55, “rossia3.ru” <dugin@rossia3.ru> написал(а):

>>

>> завтра попозже часов в 22 там где последний раз On 18.02.2014, at

>> 23:26, George <g.george.2004@yandex.ru> wrote:

>>

>>> Мы могли в ближайшие день – два встретиться? Если Вы за городом,

>>> готов подъехать

>>

– 2 decembrie 2014: site-ul ucrainean de stiri de tip crowsourcing Texty.org.ua publica un material (autor Orest Zoh) despre mailurile hackuite de către Shaltay Boltay, mentionandu-se lista “prietenilor lui Putin” în modul urmator:

Lista se referă la un grup de persoane din Europa, cu care Dughin sau angajați ai săi din Internaționala Neagră s-au întâlnit personal. Cei menționați în listă au agreat să participe la organizarea unei aripi pro-ruse, adică agenți de facto ai Rusiei.

Articolul (http://texty.org.ua/pg/article/devrand/read/57116/) conține un link către lista respectivă, scoasă din context, găzduită pe Google Docs: https://docs.google.com/document/d/1BsQG2Ms93tmVCIN03GoUGlY3q0kLAkuom6YANa4OkJU/edit

Aici se realizează un nou fals, textul introductiv fiind modificat de cel anterior, fiind adăugat paragraful marcat în roșu:

Приложение №1

Страны и персоны, где есть основания для создания элитного клуба и/или группы информационного влияния по линии «Россия Сегодня»
Со всеми этими людьми либо АГД, либо его представители встречались лично, косвенно или прямо затрагивая возможность их участия в организационной и/или инофрмационной инициативе проросссийского толка.

Traducere:

Anexa №1
Țara și persoană, unde există motive de a crea un club de elită și / sau un grup de influență informațional prin “Russia Today”
Cu toate aceste persoane, fie DGA sau reprezentanții s-au întâlnit fie personal, fie prin intermediari și au discutat direct sau indirect perspectiva participării în organizație și/sau într-o inițiativă informală de influență pro-rusă.

La finalul articolului din Texty se menționează:

“The material was prepared with the support of National Endowment for Democracy (NED)”

NED este o organizație non-guvernamentală americană (http://en.wikipedia.org/wiki/National_Endowment_for_Democracy) fondată în 1983 finanțată de Congresul SUA din bugetul USAID, cu scopul de a promova democrația în lume. NED a fost implicată puternic în alegerile din Ucraina din 2004.

Politicianul american Ron Paul afirma despre NED că această organizație are “foarte puțin de a face cu democrația. Este o organizație care utilizează banii SUA pentru a submina de fapt democrație, pentru finanțarea partidelor politice favorizate din lume. Organizează revoluții colorate, care arata mai mult ca pagini din scrierile lui Lenin privind răsturnarea de regimuri politice decât mișcări democratice autohtone autentice”

– 2 decembrie 2014, ora 23:45:13, un material similar care citeaza articolul de pe Texty este publicat de către In Linie Dreapta, autor Anca Cernea: http://inliniedreapta.net/lista-prietenilor-rusiei-din-romania-deconspirata-de-alexander-dughin-prin-e-mail/

Articolul nu are nicio menționare la sursa directă a listei, ci doar referiri identice cu cele ale materialului Texty sau citând Texty. Adică nu s-a făcut deloc muncă jurnalistică pentru a proba afirmațiile site-ului ucrainean prin verificare directă a sursei care se află și în prezent disponibilă pe Internet.

De altfel, materialul de pe Texty a fost preluat de În Linie Dreaptă (câteva ore doar), cu toate traducerile din rusă și ucraineană fiind făcute de un traducător uman, încât tindem să credem că materialul a fost primit gata realizat în limba română de la ONG-ul american National Endownment for Democracy.

Falsurile, pe scurt:

  1. 1. Lista lui Dughin din mailul original nu are niciun context, nu are indicații că a fost realizată de Dughin, este datată 2013 și mentionata intr-un mail din 2014 și nu mai este menționată nicăieri în cele peste 718 mailuri hackuite.
  2. 2. Lista lui Dughin extrasă din mailul original, nu menționează că cei din listă (peste 100 de pesoane) ar fi agenți de influență ai Rusiei sau că s-au întâlnit cu Dughin sau apropiați ai lui. Acest lucru este afirmat doar de site-urile org.ua și www.inliniedreapta.net

In fapt, antetul listei afirma:

Țari și persoane unde există motive de a crea un club de elită și / sau un grup de influență informațional prin “Russia Today”

In Linie Dreaptă realizează un grav derapaj jurnalistic, încadrabil la calomnie, pe baza unui material falsificat cu bunăștiință. Afirmații de genul “Este foarte posibil ca lista să fi fost întocmită în urma celor două vizite făcute în România de Dughin” (uitând cu ultima vizită a fost făcut în iunie 2014, deci mult după realizarea listei), că lista ar fi una a “prietenilor Rusiei”, pune la îndoială întregul demers jurnalistic al editorilor ILD. Care au încercat să dezvăluie un adevăr, pornind de la un fals grosolan.

Sursa: Ziaristi Online

 

 

The post EXCLUSIV: Falsurile din “Lista lui Dughin”. Analiza unui specialist appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Radu Gyr, poetul închisorilor, omagiat în Piaţa Universităţii la 40 de ani de la moartea sa

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 29, 2015 - 1:05am

RADU GYR 40 de ani de la adormire - MarturisitoriiM.O.V. ( Mişcarea Oamenilor Visători ) îi cheamă miercuri, 29 aprilie, între orele 18 și 20, la Fântâna de la Universitate, pe cei care îl cunosc și cei care acum îl descoperă pe Radu Gyr, poetul care a fost condamnat la moarte pentru o poezie – “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” – , care și astăzi își păstrează actualitatea.

„La 40 de ani de la trecerea sa în eternitate, oricare dintre noi va avea ocazia să retrăiască cu puterea imaginației felul în care Radu Gyr a privit cerul prin pătratul unei ferestre cu zăbrele, va putea să se apuce cu mâinile de gratii și să recite tare, curajos, din suflet, una dintre poeziile sale, la alegere”, spun cei de la M.O.V, după cum transmite ActiveNews.

Evenimentul este anunţat şi de Mănăstirea Petru Vodă: Miercuri, 29 Aprilie, creştinii din Bucureşti iubitori ai Sfinţilor închisorilor se vor întâlni în Piaţa Universităţii, între orele 18 şi 20, pentru a sărbători prin poezie pe marele mîngîietor al inimilor unui popor întemniţat, mărturisitorul lui Hristos, poetul Radu Gyr, de la a cărui trecere în Împărăţia cea veşnică se împlinesc 40 de ani. Veşnica lui pomenire!

Mănăstirea Părintelui Justin Pârvu mai anunţă că pomenirea a 40 de ani de la săvârşirea marelui poet Radu Gyr se va face în dimineaţa zilei de Sâmbătă, 2 Mai. Sînt aşteptaţi toţi cei ce îl iubesc pe poetul suferinţelor acestui neam greu încercat.

Mai multe detalii despre acţiunea de la Universitate, găsiţi pe pagina specială creată pe Facebook.

Sursa: Ziaristi Online

The post Radu Gyr, poetul închisorilor, omagiat în Piaţa Universităţii la 40 de ani de la moartea sa appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Ziua Veteranilor de Război: Amintiri din tranşee

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 29, 2015 - 1:00am

Veterani de RazboiMesaj din tranşeele amintirii

Salvaţi-i pe ai ţării eroi!

de Marian Teodorescu

În ajunul zilei veteranilor de război şi al sărbătoririi a 70 de ani de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial, Gheorghe Olteanu şi Gheorghe Pietreanu, onorând cele două evenimente, au publicat lucrarea Amintiri din tranşee la Editura Tipoalex –Alexandria.

Titlul de ”veteran de război” are o vechime de 113 ani, fiind instituit prin Înalt Decret de regele Carol I la 29 aprilie 1902, când se împlinea un sfert de veac de la decretarea, la 29 aprilie 1877, a mobilizării pentru Războiul de Independenţă. Deşi tardivă, măsura încerca să repare o nedreptate faţă de bravii luptători români, acordându-le unele drepturi şi facilităţi. Aceeaşi dată s-a menţinut şi prin Decretul – Lege nr. 440/1945, numai că regimul de democraţie populară l-a aplicat discriminatoriu. Militarii care au luptat pe frontul de est au fost privaţi de drepturile instituite, marginalizaţi şi ostracizaţi, iar unii dintre ei au suferit ani grei de închisoare.

Legea 303/2007 a reconfirmat şi consfinţit Ziua Veteranilor de Război sărbătorită anual pe 29 aprilie. Prin osârdia generalului teleormănean Marin Dragnea, statul a restabilit drepturile ce se cuvin acestui nucleu de viteji ai ţării.

Gestul autorilor de a face cunoscute faptele de arme, înnobilate de vitejie şi curaj, prin apel direct la sursă, adică de la cei care s-au aflat în focul luptelor, se înscrie într-un demers pe cât de dificil, pe atât de patriotic şi de nobil. Dificultatea rezultă din faptul că autorii s-au aflat într-o întrecere vijelioasă cu timpul. Vremea investigaţiilor desfăşurate în localităţi aflate la mare depărtare unele de altele pe harta judeţului, oferea arşiţă, ger, ploaie şi vânt, ce trebuiau înfruntate fără ezitare, pentru că timpul material al supravieţuitorilor ultimului măcel mondial se scurta, dată fiind distanţa apreciabilă de la eveniment. Inserţia patriotică este desprinsă din dorinţa de a nu lăsa să cadă sub lespedea uitării nume de teleormăneni care au înfruntat pericolele războiului şi chiar moartea, pentru a-şi apăra patria.

Fără a se juca cu vorbele, autorii au reabilitat noţiuni ca patrie, patriotism, fapte de vitejie ş.a., căzute în desuetudine în timpul din urmă, considerate de inşi, cel puţin superficiali, dacă nu chiar iresponsabili, ca simple vorbe. Şi acelea expirate!

Purtând un dialog din care se desprinde căldura sufletească, respectul pentru oamenii care au îndurat greutăţile frontului, autorii pun în evidenţă cu migală şi răbdare vitejia fără seamăn, bărbăţia şi eroismul ostaşilor care, fără a-şi precupeţi forţele şi viaţa, au luptat pentru apărarea pământului strămoşesc.

Într-un elogios Cuvânt înainte, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, general de armată (rt.) Marin Dragnea trece în revistă varii momente de luptă şi de viaţă dintr-un vibrant curriculum colectiv al camarazilor săi veterani: uneori, totul părea încremenit în trecerea timpului, iar tu, ostaş, vrednic veteran de război, în aceste ultime clipe îţi adunai în gând chipul fiinţelor iubite şi în inimă nădejdea credinţei în Dumnezeu. Apoi, se pornea uraganul. (…) Te-ai ospă tat din mierea succesului, dar ai                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     mai şi sorbit din paharul amar al înfrângerii. Te-ai legănat în braţele norocului şi te-ai zvârcolit în strânsoarea neşansei. Ai parcurs gama întreagă a trăirilor omeneşti, de la entuziasm la dezamăgire şi de la decepţie la speranţă şi ai supravieţuit tuturor încercărilor. Ai dovedit demnitate, onestitate şi un ardent patriotism, de-a lungul întregii tale vieţi, bătrâne ostaş al Ţării! (…) Ţie brav veteran, supravieţuitor al războiului, ţi se cuvin respectul şi recunoştinţa întregii naţiuni române!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            

Lucrarea prezintă o îmbinare de date biografice cu fapte semnificative din viaţa civilă şi militară a celor 61 de nume consemnate în nuclee narative rememorative. Autorii ignoră tentaţia de a întocmi simple fişe cu date statistice despre locuri şi fapte de arme, dând valoare literară cărţii prin descrierea ambientului [când am intrat în curte, frunzele pomilor cădeau una câte una, gutuiile aşteptau să fie culese. Mirosul de tufănele plutea în aer, iar gazda (nonagenară n.n.) săpa în grădina de legume.] în care „tăifăsuieşte” cu fiecare veteran. În acelaşi registru ambiental este                                                                                                                                                        menţionat şi colţul suvenirurilor ilustrat cu diplome, brevete şi medalii în fiecare odaie mare – odaie în care se ţine şi lada de zestre.

Deşi o mare parte dintre interlocutori au participat în aceleaşi teatre de operaţiuni, autorii le diferenţiază discursul pentru a distinge valoarea participativă a fiecăruia la respectivul eveniment. În plus, pentru a evidenţia unele momente emoţionante trăite de veterani în juneţea lor eroică, autorii le confirmă spusele cu citate din lucrări despre cel de al Doilea Război Mondial, dintr-o bibliografie de specialitate. Bunăoară, se citează faptul că la 13 aprilie 1945, mareşalul Rodion Malinovski consemna într-un ordin de front: „Armatele române luptă foarte bine şi sunt foarte mulţumit de comandanţi, de statele majore şi de trupe, care sunt brave şi gata de orice sacrificiu”

Da, de aceea Înaltul Comandament Militar sovietic sub comanda căruia se aflau trupele române ordona împlicarea acestora în cele mai grele lupte, adesea fără susţinere directă, cum s-au petrecut lucrurile la Oarba de Mureş, care a devenit cel mai tragic moment de pe frontul de vest. „La Oarba de Mureş a fost un adevărat Katin pentru armata română. Ordinul iresponsabil de a ataca frontal şi fără sprijin de artilerie Dealul Sângeorgiu din zona Iernut, dat de comandantul rus, generalul Serghei Trofimenco, căruia i se subordona armata a 4-a română, a determinat pierderi uriaşe în rândul militarilor români.”

Momente impresionante de vitejie sunt readuse în actualitate din ascunzişurile memoriei de către bravii veterani, dar cu ce preţ se câştigau luptele când în fiecare zi făceai cunoştinţă cu moartea…când n-aveai răgazul să-i închizi ochii unui camarad căzut lângă tine…dacă nu ai patria în suflet, nimic nu ai…iată câteva din reflecţiile unora dintre personajele cărţii. La replica unui vateran: războiul este o stupiditate care nu trebuie să existe…fără a-l contrazice direct, un altul crede că oricât de urât ar fi războiul, el trebuie dus împotriva celor care vor să ne fure ţara. Am plecat la luptă cu această credinţă şi îndemnat de cuvintele patriahului Nicodim: „Noi suntem în război, fiindcă s-au năpustit asupra noastră cei mai nedrepţi vecini!”

Un vajnic veteran de război, din păcate plecat dincolo să-şi întâlnească foştii camarazi de luptă, a fost şi prietenul nostru, învăţătorul Costică Păunescu, coleg de catedră cu soţia mea, Ştefania Teodorescu, la şcoala nr. 171 de lângă parcul „Regina Maria”, care ne-a vorbit adesea despre solidaritatea şi eroismul camarazilor săi în luptele din Crimeea, despre faptul că a scăpat de la o încercuire la Feodosia, cu ajutorul unui cal, care l-a dus, pe deşelate peste o sută de kilometri în spatele frontului. Numele acestui patriot adevărat este evocat în carte de către Comănescu R. Alexandru (103 ani) – din comuna Tătărăştii de sus, satul Udupu. Acesta îşi aminteşte: (…) „trecuseră opt sute de zile de când eram în armată. Într-o zi, colonelul Dumitru Florescu, comandantul regimentului, mi-a zis: sergent Comănescu, sublocotenentul Constantin Păunescu (tatăl poetului Adrian Păunescu) te înlocuieşte. Îi predai trusa, primeşti haine noi şi fiind funcţionar de stat, eşti demobilizat. Când eram pe picior de plecare, Constantin Păunescu, de profesie învăţător, m-a întrebat: -Cum e pe aici? -Ca pe front, i-am răspuns. Interlocutorul veteranului îl întreabă: Poetul Adrian Păunescu a aflat despre întâmplarea petrecută pe front? A aflat mai târziu. A fost la mine acasă şi a notat tot ceea ce i-am spus”.

Nu pot încheia acest minunat florilegiu istoric şi deopotrivă eroic, realizat de Gheorghe Olteanu şi Gheorghe Pietreanu, fără a evoca numele unui alt veteran teleormănean, plecat într-o vizită de revedere cu foştii camarazi pe frontul subteran, colonelul Flămânzeanu Stancu (Teacu) din comuna Buzescu. Acesta, împins de neajunsuri, dar îndrăgostit de armată, a fost primit copil de trupă la numai 14 ani, în 1940, la Centrul de Instrucţie Moto-mecanizat din Bucureşti, în cadrul căruia a obţinut calificarea de mecanic auto. Se înţelege că, fiind minor, n-a fost trimis pe front, dar a contribuit la nevoile acestuia prin activitatea pe care o desfăşura într-unul din atelierele de reparaţii ale vehicolelor de război. Era mândru că în 1944, la 18 ani a participat la mai multe misiuni de luare de prizonieri germani care încercau să pătrundă în Capitală.

Am luat parte la sărbătorirea colonelului cu prilejul ieşirii sale la pensie, eveniment pe care l-am consemnat în Flacăra nr.47 din 22 noiembrie 1985, din care reproduc un fragment: „ Am trăit aproape două ore de bilanţ omenesc. Au fost rostite cuvinte calde, elogioase, la adresa bravului ostaş ce şi-a încheiat misiunea…Au fost aduse în prim plan savuroase întâmplări de juneţe. Şi toţi revin la portretul celui care le face cinste la propriu şi la figurat. Patruzeci şi cinci de ani de uniformă militară purtată cu drag de la frageda vârstă de 14 ani – fiind copil de trupă – până azi, colonelul Flămânzeanu Stancu a trecut cu demnitate prin toate gradele… Şi, deodată, spontan, glasurile profunde, reunite în tradiţionalul „Mulţi ani trăiască”, au creat solemnitatea unui cor verdian, iar undeva, parcă, o fanfară nevăzută prezenta onorul.”

Să trăiţi – salutul militar şi urarea civilă – să vă însoţească, bravi veterani ai Ţării mele!  

Articol publicat în Flacăra lui Adrian Păunescu nr. 14 din 24-30 aprilie 2015 şi online la Ziaristi Online

The post Ziua Veteranilor de Război: Amintiri din tranşee appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Eliberarea teroristului “secui” Elod Toaso din Bolivia, o operaţiune de PR comandată de Vladimir Putin şi Viktor Orban, cu acceptul lui Evo Morales

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 28, 2015 - 5:11pm

elod terrorist morales putin orbanVizita secretă din Croația din februarie a președintelui rus Vladimir Putin, însoțit de către Viktor Orban, constituie un important reper în evoluția politicii celor două state prietene – Rusia și Ungaria – în regiunea Europei de Est. În cadrul acestei vizite a fost decisă eliberarea teroriștilor Elod Toaso (foto) și Mario Tadic, de origine croată, la înțelegere cu președintele bolivian Evo Morales.

În 2009, un comando guvernamental a ucis trei membri ai grupării Legiunea Secuiască Arpad Magyarosi, Eduardo Rózsa-Flores şi Dwyer Michael Martin, și i-a arestat pe Elod Toaso si Mario Tadic. Aceștia au fost acuzați că ar fi pregătit un atentat la adresa președintelui bolivian Evo Morales. Cu toate că această teorie a fost combătută energic de presa maghiară, realitatea este că grupul celor cinci era înarmat (ca dovadă stau pozele făcute de aceștia cu arme automate în Bolivia) și au făcut numeroase declarații prin care au confirmat că urmau să lupte armat împotriva guvernului bolivian pentru autonomia regiunii Santa Cruz (unde au și fost uciși).

De ce Croația? Eduardo Rosza Flores și războiul sârbo-croat

Legătura teroriștilor din Bolivia cu Croația este una evidentă și a fost stabilită de liderul grupării, Eduardo Rozsa Flores. Acesta a participat la războiul sârbo-croat de partea croată între 1991 și 1994. După un instructaj la școala KGB Felix Drejinski, Eduardo este încorporat în AVO – serviciul secret maghiar, lucrează ca translator al teroristului internațional Carlos Șacalul și trimis ca și corespondent de război din partea BBC World Service în Croația. Aici se înrolează în Garda Națională Croată din Osijek și înființează Prima Unitate Internațională în armata croată.

Este important de menționat că Eduardo Rosza Flores a fost acuzat direct de uciderea a doi jurnaliști – elvețianul Christian Würtenberg și fotograful Paul Jenks. Cu toate că rudele celor două victime au strâns numeroase dovezi și mărturii legate de implicarea lui Flores în uciderea celor doi, acesta nu a fost pus formal sub acuzare.

Eduard Rosza Flores a fost demobilizat din armata croată la  31 iulie 1994 cu gradul de colonel.

Autonomie pentru Santa-Cruz, pe modelul războiului iugoslav

Un alt aspect cheie este faptul că în regiunea Santa Cruz din Bolivia, pe care gruparea teroristă vroia să o ajute armat, se află o importantă comunitate croată. Acesta este și motivul pentru care Eduardo Rosza Flores a ales Bolivia ca destinație. Politicianul de origine croată Branko Marinkovic Jovicevic este un important susținător al autonomiei regiunii Santa Cruz din Bolivia și ar fi direct implicat în finanțarea grupării lui Flores. De altfel, guvernul bolivian a și realizat un documentar despre Branko în care îl acuză că dorește secesiunea regiunii Santa-Cruz după modelul răbzoiului sârbo-croat. După evenimentele din 2009, Branko Marinkovic fuge în SUA, fiind acuzat împreună cu alte 39 de persoane că au finanțat și organizat o mișcare armată pentru autonomia Santa-Cruz.

La 21 aprilie 2009, Magyar Televízió a difuzat un interviu înregistrat în septembrie 2008 de jurnalistul maghiar András Kepes înainte de ultima călătorie a lui Eduardo Rosza Flores în Bolivia. Rózsa-Flores a susținut un cetățean din Bolivia, cel mai probabil Branko Marinkovic, i-a cerut să se întoarcă la Bolivia pentru a stabili o miliție în Santa Cruz, pentru a lupta împotriva guvernului bolivian.

Înțelegerea din Croația – exportul terorismului în România

După procesul din Bolivia, atât Elod Toasă cât și croatul Mario Tadic au fost eliberați, după ispășirea pedepsei, însă după spusele lor nu au putut să părăsească țara din cauza autorităților boliviene. Eliberarea lor din închisoare a fost în data de 7 martie 2015. Recenta știre cum că aceștia au fost eliberați după o operațiune a unei fundații caritabile baptiste nu poate să fie decât o glumă. Este evident că cei doi erau monitorizați permanent de autoritățile boliviene și că au fost lăsați să plece, nu au fugit. Este interesant că nu este menționată soția lui Elod Toaso, care locuiește în La Paz, capitala Boliviei, unde acesta a stat după eliberarea din închisoare. A rămas soția “evadatului” în La Paz?

De ce au fost lăsați să plece și de ce presa maghiară a creat această poveste legată de evadarea lui Elod Toaso? Pentru a genera un val de entuziasm în Ungaria, unde Elod se va întoarce în curând. Imaginea construită în jurul lui este cea de erou pro autonomie nedreptățit, care a evadat din ghearele dictatorului Evo Morales și revine pe tărâmuri natale. Membrul Legiunii Secuiești, terorist în Bolivia, va fi primit în Ungaria ca un erou.

Este foarte probabil ca Putin și Orban să fi negociat eliberarea celor doi cu Evo Morales din Croația, unde se află persoanele de legătură cu autonomiștii din Santa Cruz dar și cu guvernul bolivian. Motivul eliberării lui Elod nu poate fi decât cel al relocării și folosirii lui într-o viitoare zonă de conflict, unde relațiile și experiența lui militară va fi de folos: Ținutul Secuiesc din România.

Cum se va realiza infiltrarea lui Elod Toaso în Ținutul Secuiesc și cine îi va oferi suport logistic?

În primul rând, cei care l-au eliberat, guvernul de la Budapesta și Kremlinul. Dacă e să acordăm atenție altor organizații implicate în episodul terorist din Bolivia, cum ar fi Ordinul Cavalerilor de Malta, cărora Elod i-a cerut asistență după arestarea sa și organizația baptistă Baptist Charity din Ungaria.

Iată comunicatul oficial al Ordinului Cavalerilor de Malta în această chestiune (http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-04-27-5639279-0-communicat-presa-cavalerii-malta.pdf):

“Curând după aceste evenimente, Ministrul Afacerilor Externe al Ordinului şi Statului nostru Suveran – Federaţia Prioratelor Autonome al Ordinului Suveran, Sfântului Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta (KMFAP) – a fost solicitat de către familia domnului Elod Toaso să intervină oficial în acest caz, datorită faptului că Ungaria nu are reprezentanţă diplomatică în Bolivia. Ministrul Afacerilor Externe din guvernul nostru a primit din partea familiei domnului Elod Toaso un mandat scris care îl împuterniceşte să acţioneze în numele acesteia în acest caz.

[…] am acceptat mandatul primit de la această familie aflată în suferinţă şi am iniţiat imediat eforturi şi contacte internaţionale în scopul de a garanta domnului Elod Toaso – deţinut în prezent într-o închisoare de maximă securitate din La Paz, Bolivia – o apărare juridică profesionistă şi corectă şi protejarea tuturor drepturilor sale legale […]”

Se pare că legăturile Ordinului de Malta și gruparea teoristă din Santa Cruz sunt și mai strânse, deoarece Ministrul de Externe al Ordinului, Karoly Nagy Andras, a declarat în 2009 că va reclama uciderea lui Arpad Magyarosi la Drepturile Omului.

Se pune întrebarea: îi va acorda Ordinul asistență lui Elod și la revenirea lui acasă la Sovata?

Sursa: NapocaNews via Ziaristi Online

Vedeti si: Terorist din Legiunea Secuiască eliberat din Bolivia de serviciile secrete ungare şi organizaţia Baptista de la Budapesta

The post Eliberarea teroristului “secui” Elod Toaso din Bolivia, o operaţiune de PR comandată de Vladimir Putin şi Viktor Orban, cu acceptul lui Evo Morales appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Lovitură dură sub centura lui Băsescu: Aluigică are fantezii sexuale cu “felceriţa-porno” Elena Udrea iar Tismăneanu îi aduce ode lesbienei Masha Gessen

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 28, 2015 - 1:10am

Masha Gessen - Homosexuali - Familie - Vladimir Tismaneanu - Marius Stan

Tismaneanu Volodea si Mariusica Stan - Elena Udrea lui Basescu si AluigicaUn cuplu ciudat: trollul bătrân, buhait şi din ce în ce mai căzut, şi emulul tinerel, un băieţaş veşnic încruntat, care parcă ţine întreaga lume între ridurile lui atent imortalizate în poza pentru gazeta de perete a combinatului. Dacă fostul valet al lui Vladimir Tismăneanu, Dragoş Paul Aluigică, are fantezii sexuale cu Elena Udrea îmbrăcată în “felceriţă-porno”, noul lui purtător de pix, mititelul Marius Stan, alături de partenerul său mai vârstnic, probabil din postura de “conservatori” ai “Erei Băsescu”, au scrijelit, împreună, o odă homosexualismului agresiv. Un articolaş de trei-patru fraze, apărut pe intranet-ul deschis al lui Soros, este semnat la patru mâini, ca multe altele în ultimul timp: “din Washington, Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan”. Rautăcioşi, colegii lor de la contributors se întreabă: şi cum l-au scris, mai exact, amândoi? Cu pixul cui? Mister! Cert este că cei doi Pat şi Pataşon s-au dezlănţuit în omagierea unei individe sinistre, blamate de asociaţii americane de apărarea a familiei (Institutul Familiei, American Family Association of Indiana, ş.a.), agitata lesbiană Masha Gessen, care a recunoscut mai an că adevărata agendă a activiştilor homosexuali este distrugerea familiei. Textual:  “It’s a no-brainer that (homosexual activists) should have the right to marry, but I also think equally that it’s a no-brainer that the institution of marriage should not exist. …Fighting for gay marriage generally involves lying about what we are going to do with marriage when we get there — because we lie that the institution of marriage is not going to change, and that is a lie. The institution of marriage is going to change, and it should change. And again, I don’t think it should exist.” În timp ce sex-simbolul politicii democrat-liberale este înjurat birjăreşte şi cu curaj piţifelnic- acum că nu mai este la “butoane” – chiar de către “intelectualii” pe care Băsescu i-a ţinut la sân, poponauta rusoaică cu sex incert, o adevărată “deep throat” a propagandei homosexuale, i-a provocat bizarului cuplu de trolli adevărate efuziuni logoreice: “Jurnalista americană de origine rusă, activistă democrată și în plan politic și în cel al drepturilor omului (a scris pe larg despre persecuția îndreptată împotriva trupei Pussy Riot și a comunității LGBT), consideră că avem de-a face cu o expresie a ideologiei în sensul discutat de Hannah Arendt în “Originile totalitarismului”: nu o constelație sofisticată de idei filosofice profunde, ci de o idee simplistă și simplificatoare, ușor de tranzacționat pe o piață psihologică (emoțională, nostalgică, etc.) în care disperarea face casă bună cu aspirațiile expansioniste.” Bla, bla, bla… (se poate ceva fără Hannah Arendt?) Portalul Cultura Vieţii le-a radiografiat impostura, ignorând însă, pe nedrept considerăm noi, aportul excepţional al micului troll de bucătărie, care iese în evidenţă la aproape fiecare spaţiu dintre cuvinte.

Culmea democrației: o activistă antifamilie vorbește despre totalitarism. Culmea conservatorismului: o laudă V. Tismăneanu!

de Re(d)acționarul

Vladimir Tismăneanu rezumă, pentru contributors.ro conferința susținută, chiar la universitatea la care predă dânsul (Maryland), de un personaj sinistru, de sex feminin și „gen” incert, Masha Gessen. Tema: neototalitarism și libertatea de expresie în Rusia „lui Putin”.

Gessen, activistă lesbiană agresivă, este prezentată de V. Tismăneanu ca „activistă democrată și în plan politic și în cel al drepturilor omului” care „a scris pe larg despre persecuția îndreptată împotriva trupei Pussy Riot și a comunității LGBT”.

Ați mai citit probabil aprecieri critice nu atât despre conferința ei cât despre elogiile pe care i le aduce dl. Tismăneanu (de exemplu aici); nu am intenția să reiau, ci să completez cu câteva nuanțe scăpate din vedere:

Primo, nu este admisibil să ții conferințe despre totalitarism când tu însăți (mă rog, însuți…) ești promotoarea activă și obraznică a poate celei mai agresive forme de neototalitarism.

Vezi aici sau mai jos discursul „activistei” privitor la necesitatea DESFIINȚĂRII instituției căsătoriei.

Cine își propune desființarea instituției familiei nu este nici „democrată” și nici „activistă pentru drepturile omului”, domnule profesor Tismăneanu. N-am scris cărți, ca dvs., și nici măcar nu mă consider un intelectual; dar am încredere în sănătatea judecății mele și fac liniștit afirmația de mai sus, fără a mă teme că aș putea fi „expediat” cu o serie de fraze spuse pe un ton superior.

Poate ar fi fost interesantă o discuție față în față între tov. Gessen și, spre exemplu, Barronelle Stutzman, lăsată practic fără afacerea de o viață de autoritățile din Washington pentru că a refuzat să ofere servicii pentru o „nuntă” de homosexuali! O fi democrație asta, dom’ profesor? Când știți că în țara în care trăți, amenințările la adresa libertății religioase sunt atât de mari, tocmai din cauza revoluției ideologice promovate de Gessen și ai ei (mă rog, ai lui), vă permiteți să o publicitați, necritic, ca expertă în drepturile omului și neototalitarism?!

Ce hilar! Dacă revoluția sexuală și toate celelalte fenomene ale marxismului cultural au ca origine într-adevăr marxism-leninismul și regimul sovietic, rezultă că dl. Tismăneanu tocmai a promovat o leninistă pur-sânge ca să… vorbească împotriva sovietismului. How cute is that.

Secundo, deși fără discuție că există un trecut colaboraționist al unora dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse, această observație nu trebuia să vină din partea cuiva cu un trecut ca al profesorului Tismăneanu:

„Atunci cînd pășea în mișcarea revoluționară, la sfîrșitul secolului trecut, tînărul Vladimir Ulianov nu avea cum să bănuiască ce destin de excepție îl așteaptă, dar ne putem în schimb imagina acea fervoare unică de natură să alimenteze un rigorism etic niciodată dezmințit, patosul iacobin perseverent care îl îndreptățea pe un Plehanov să remarce prezența unui spirit într-adevăr congenital marilor tribuni din 1789“.

„[…] acțiunea leninistă, culminînd în marea breșă istorică reprezentată de Revoluția din Octombrie, a semnificat conjuncția între optimismul unei voințe inflexibile și luciditatea unei gîndiri debarasate de inhibiții și tabu-uri“.

(V. Tismăneanu, „Lenin, schiță de portret intelectual“, în Viața studențească, nr.16, 23 aprilie 1980. p. 9):

Rezon! De-aia promovează dânsul acuma o activistă „anti-inhibiții” și „anti-tabu-uri”…

Altfel, dl. VT este „intelectual conservator”. La fel ca și un altul, Patapievici, care după ce ani de zile, ca șef al ICR, a pompat bani cu nemiluita în falusurile erecte ale lui Iuda si satanismele expuse in Germania, în anusurile lui Perjosvchi și în vaginele împrăștiate pe pereții de la ICR New York, în cele mai oribile și infecte mostre de dezechilibru mintal și blasfemie, acum ține conferințe despre valorile creștine.

Aceștia sunt intelectualii români „de dreapta”, în toată splendoarea lor. Să-i stăpâniți sănătoși, concetățeni dragi. (B.S.)

Sursa: Cultura Vieţii via Ziaristi Online

The post Lovitură dură sub centura lui Băsescu: Aluigică are fantezii sexuale cu “felceriţa-porno” Elena Udrea iar Tismăneanu îi aduce ode lesbienei Masha Gessen appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Clona masculină a lui Mircea Toma sare în apărarea UDMR-istei Tatiana Niculescu Bran

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 28, 2015 - 12:01am

Mircea Toma si clona lui masculina Adrian SzelmencziCunoscută pentru trivializarea şi comercializarea suferinţelor obştii de la Tanacu, în teatru şi film, într-o manieră anti-ortodoxă, Tatiana Niculescu Bran, recent lăsată la vatră de la Cotroceni după ce a trimis un mesaj autonomist semnat de Klaus Iohannis, primeşte un sprijin aşteptat de la societatea civilă multilateral dezvoltată. Este vorba de Mircea Valentino Toma şi organizaţia Active Pasive Watch, mai precis de o clonă de-a celebrului kamikaze în civil, pe numele său imposibil de pronunţat A. Szelmenczi (foto). Reproducem comunicatul transmis, fără alte comentarii:

Comunicat de presă

Publicat Luni, 27 Aprilie 2015

Transmis de Adrian Szelmenczi

Într-un comunicat de presă oficial care conține mesajul transmis Congresului Uniunii Democrate Maghiare din România, publicat în data 17 aprilie 2015 pe site-ul Administrației Prezidențiale, președintele României Klaus Iohannis afirma că: „Există multe chestiuni rămase nerezolvate, deziderate ale minorităţilor naţionale privind respectarea efectivă a drepturilor conferite de lege, dar şi nevoia de garanţii mai bune pentru protejarea şi promovarea identităţii lor naţionale. Există, în acelaşi timp, multe provocări care vizează întreaga societate şi clasa politică în ansamblul ei. Schimbarea dorită de cetăţenii României a început să fie înţeleasă de liderii politici, dar este nevoie de eforturi constante şi determinare pe termen lung”.

Câteva zile mai târziu, acest comunicat de presă a fost înlocuit cu o variantă mai scurtă din care a dispărut orice referire la problemele minorităților naționale din România. Nedumeririi pe care a stârnit-o presei această intervenție similară cenzurii, Departamentul de Comunicare Publică al Președinției i-a răspuns prin publicarea unui nou comunicat, emis pe data de 23 aprilie 2015, în care face precizarea că nici o altă variantă de comunicat de presă decât cea existentă la acest moment pe site ”nu este autentică”.

Dorim să-i reamintim Președintelui României, că ultimul raport de țară publicat în 2014 de către Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (organism de lucru al Consiliului Europei) menționează unele probleme legate de respectarea drepturilor minorităților naționale și formulează recomandări României de a-și revizui legislația în vederea respectării acestora. Problemele cele mai mari sunt legate de interdicția folosirii simbolurilor naționale și/ sau regionale în special de către minoritatea maghiară cât și de refuzul constant al Parlamentului României de a aproba legea privind statutul minorităților naționale.

De asemenea, un alt raport privind implementarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare aprobat de către Consiliul Europei în 2012 menționează multe lacune în ceea ce privește implementarea prevederilor acestui document. Concluzia acestui raport este că drepturile lingvistice ale minorităților naționale din România nu sunt pe deplin respectate și că statul român nu face suficient de multe eforturi pentru protejarea diversității culturale și etnice. Dorim de asemenea să-i atragem atenția președintelui României că, în chiar aceste zile, la Târgu Mureș autoritățile locale intervin abuziv împotriva unor cetățeni care au instalat pe clădirile ale căror proprietari sunt plăcuțe bilingve cu denumirea străzilor amenințându-i cu amenzi cuprinse între 30 000 și 50 000 de lei.

În acest context, faptul că președinția a retras – ca „neautentice” – toate referirile la problemele minorităților din propriul comunicat este de natură să neliniștească. Pentru a elimina orice dubii, îi cerem președintelui României Klaus Iohannis să-și clarifice public poziția politică cu privire la situația respectării tratatelor și convențiilor internaționale legate de  drepturile minorităților naționale semnate de către România. De asemenea, îi cerem președintelui României să-și asume rolul de mediator între stat și societate și să inițieze și să medieze un dialog real între reprezentanții politici ai minorităților naționale și cei ai majorității românești, pentru a contracara ”calculele electoraliste sau discursurile pline de stereotipuri, cum se întâmplă adesea atunci când se discută în spaţiul public despre autonomie” (conform mesajului retras de pe site-ul Administrației Prezidențiale).

PasiveWatch

Detalii cu privire la  varianta inițială a discursului aici.

Raportul de țară al Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței poate fi citit integral aici.

Raportul privind respectarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare poate fi citit integral aici.

Sursa: Ziaristi Online

The post Clona masculină a lui Mircea Toma sare în apărarea UDMR-istei Tatiana Niculescu Bran appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Cum puteţi stopa legiferarea “căsătoriilor” homosexualilor. Pro Vita Bucureşti vă invită la acţiune civică

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 27, 2015 - 11:02pm
Homosexuali pedofili care au abuzat un copil adoptat - newton truong

Un cuplu de homosexuali pedofili a adoptat (cumparat) un copil rus pentru a-l abuza sexual ca “parinti”. Vreti sa vedeti asta, legal, si in Romania?

Invitaţie la Acţiune Civică

Credem că este bine nu doar să vă informăm despre ce facem noi, ci și să vă invităm să vă implicați în bătălia pentru valori comune.

Una dintre căile cele mai eficiente de acțiune este dialogul cu politicienii. Indiferent cât de profund vă displace politica, totuși societatea se conduce prin decizii colective politice. Un creștin indiferent și neimplicat în deciziile cetății este visul oricărui sistem totalitar.

Mai concret, astăzi vă chemăm să le faceți o vizită deputatului sau deputaților aleși în circumscripția voastră electorală pentru a le solicita respingerea, prin vot, a unei propuneri legislative. Este vorba despre propunerea legislativă privind reglementarea parteneriatului civil. Aceasta a fost respinsă de Senat, dar urmează Camera Deputaților, care este decizională.

Ce este parteneriatul civil?

Este o formă de recunoaștere de către stat a unei relații de cuplu, alternativă la căsătorie. Drepturile și obligațiile sunt cvasi-identice cu cele ale soților, prevăzute în Codul Civil.

De ce ne-am împotrivi acestei recunoașteri?

Pentru că propunerea legislativă se referă la cuplurile de același sex. Cuplurile bărbat-femeie nu au niciun interes să încheie parteneriate, întrucât au la dispoziție căsătoria. Practic, legiferarea parteneriatului civil înseamnă recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex în România, sub o altă denumire.

Cu ce mă afectează pe mine?

Familia și căsătoria sunt instituții sociale de primă importanță. Modul în care sunt înțelese aceste noțiuni are profunde influențe asupra întregii societăți. Recunoașterea uniunilor homosexuale ca temei pentru familie înseamnă alterarea sensului și percepției colective asupra rostului acesteia în viața socială. În plus, este total contrară valorilor culturale și religioase românești. Românii nu sprijină o astfel de lege.

Ce vulnerabilități are propunerea legislativă?

Proiectul de lege are profunde vicii juridice și, din punctul nostru de vedere, este anticonstituțional. Constituția și Codul Civil, împreună, prevăd expres și limitativ căsătoria heterosexuală ca fundament al familiei. Aceste lucruri trebuie comunicate și deputaților voștri.

Cum pot contacta deputatul sau deputații?

Pe website-ul Asociației „Părinți pentru Ora de Religie” veți găsi o hartă a României. Clicați pe județul vostru și veți găsi datele de contact. Dacă nu știți ce deputat vă reprezintă, puteți merge la oricare vă este mai aproape.

Noi vă recomandăm să mergeți în audiență la cabinetul parlamentar. Dacă nu este posibil, măcar un telefon sau un email. Dar prima variantă este preferabilă. Dialogul față în față este neprețuit. Veți stabili astfel o relație care poate fi cultivată.

(PS – Pe website-ul APOR veți găsi un apel la o acțiune similară, de data aceasta de susținere, privind propunerea legislativă de reglementare a orei de religie. Sunteți bineveniți să participați la amândouă!)

Ce trebuie să spun în discuție?

V-am pregătit o listă de argumente aici. Nu uitați să spuneți că votul respectivului va fi monitorizat! Anul următor sunt din nou alegeri… Juriștii pot citi și Memoriul depus de organizațiile creștine pro-familie la Parlament.

Când trebuie să o fac?

Cel târziu data de 8 mai. Recomandăm cu tărie să mergeți cât mai devreme.

Și apoi?

Scrieți-ne cum a fost. Vom colecta comunicările voastre și vom evalua comportamentul deputaților.
Discutați cu preoții, oamenii din parohie, prietenii. Solicitați-le să ia atitudine.

În plus, ca de fiecare dată, te rugăm:

    • Trimite acest semnal mai departe prietenilor tăi.
    • Păstrează legătura cu noi prin email, telefon sau FaceBook. Ne simțim încurajați să vedem reacții.
    • Nu uita: supraviețuim doar cu ajutorul vostru. Fă acum o donație!

2015 Asociația PRO VITA Filiala București. Misiunea PRO VITA: Să ocrotească copilul născut şi nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familie.

Adresa noastră de corespondență:

Asociația PRO VITA Filiala București

Str. Zmeica, nr. 12, sector 4

București 041107

Asociatia PRO VITA filiala Bucuresti's profile photo provitabucuresti@gmail.com

Pro Vita Bucureşti via Ziaristi Online

Foto: Brisbane Times

The post Cum puteţi stopa legiferarea “căsătoriilor” homosexualilor. Pro Vita Bucureşti vă invită la acţiune civică appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Lucian Boia şi Luca Niculescu: “Eminescu, se pare, era român” iar Ştefan cel Mare vorbea “limba moldovenească”

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 27, 2015 - 7:00am

Lucian Boia si Luka NiculescuŞtefan cel Mare vorbea “limba moldovenească” şi aceasta ar fi fost “aproape aceeaşi limbă” care se vorbea în Muntenia. Se putea ca şi la noi – cum s-a întâmplat între Austria şi Germania – să se constituie o “naţiune moldovenescă” distinctă de “naţiunea muntenească”. Aberaţiile în cauză au fost susţinute de “istoricul” Lucian Boia, fost propagandist PCR, în prezent autor falsificator Humanitas, în emisiunea “imparţialului” Luka Niculescu de la postul unguresc Digi Tv, fără a fi contrazise nici măcar printr-o ridicare de sprânceană.

“Luca Niculescu și Lucian Boia au amintit că mulți dintre scriitorii, oamenii politici și marile nume ale artei care au marcat istoria României în secolul al 19-lea aveau, cel puțin pe jumătate, origini străine: I. L. Caragiale „nu are nimic românesc, biologic”, Vasile Alexandri și Alexandru Dimitrie Xenopol aveau sânge grecesc, iar în cazul celui din urmă există și o origine evreiască, Nicolae Iorga era grec, Ion Mincu, autorul școlii neoromânești de arhitectură, era sârb”, au comentat cei doi. Cu un zâmbet maliţios, Luka Niculescu a pus un semn de întrebare şi asupra originii româneşti a lui Eminescu, postul unguresc titrând în ediţia online că “Eminescu, se pare, era român”. Deși “numele său adevărat, Eminovici”, nu ar fi sugerat aceasta, după cum a lăsat să se înţeleagă Niculescu în cadrul emisiunii, fără să îi pese că în cazul său personal este perfect valabilă reciproca.

În acelaşi timp, organul internaţionalei comuniste, revista “22” a GDS, a publicat cu entuziasm revoluţionar un foarte instructiv editorial al unui oarecare Dini G. Jónas. Tot angajat Digi?

Îl prezentăm mai jos:

Adevăr istoric contra mitologie naţională

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până şi la nivel de sărbătoare naţională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean.

Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa Primul război mondial, apărută anul trecut la Editura Humanitas.

Cu obiectivitate și moderaţie, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea, fără să ţină seama de celelalte naţionalităţi ardelene. Care ar fi fost însă dorinţa lor reală? Probabil, influenţaţi de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalităţi conlocuitoare (sârbi, croaţi, slovaci etc.). De altfel, aceşti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populaţia oraşelor. Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire.

Autorul stabileşte apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalităţi au arătat atâta entuziasm. În sfârşit, cum injustul Tratat de la Trianon a răpit Ungariei şirul de trei oraşe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar.

Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulaţie internaţională, ca şi în maghiară.

Dini G. Jónas
8 aprilie 2015

Surse: Digi / 22

Semnal: Ziaristi Online

Cititi si ActiveNews: Lucian Boia recidivează, în direct, la Digi 24: Caragiale nu are sânge românesc, biologic. Iorga era grec, Ştefan cel Mare vorbea limba moldoveanească. REPLICA specialiştilor

 

The post Lucian Boia şi Luca Niculescu: “Eminescu, se pare, era român” iar Ştefan cel Mare vorbea “limba moldovenească” appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Terorist din Legiunea Secuiască eliberat din Bolivia de serviciile secrete ungare şi organizaţia Baptista de la Budapesta

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 27, 2015 - 1:10am

Toaso ElodO “ştire” scrisă de un reporter Adevărul cu numele de Ştefan Both este titrată “imparţial”: “Operaţiune de salvare spectaculoasă pentru cetăţeanul româno-ungar Toaso Elod, acuzat de terorism în Bolivia“. În realitate este vorba chiar de un mercenar terorist maghiar, născut la Sovata, arestat şi încarcerat în urmă cu şase ani, după ce comandoul terorist din care făcea parte a fost distrus de trupele speciale boliviene în urma unei acţiuni soldate cu morţi şi multe cartuşe consumate. “Legiunea Secuiască sau “Szekely Legio”, potrivit denumirii oficiale, a primit o grea lovitură în Bolivia după ce un detaşament guvernamental i-a ucis pe Arpad Magyarosi, Eduardo Rózsa-Flores şi Dwyer Michael Martin şi l-a arestat pe Toaso Elod (foto), care se pregăteau să îl asasineze pe preşedintele bolivian Evo Morales. Legiunea Secuiască îşi desfăşoară activitatea în România de ani buni, antrenându-se în Munţii Ciucului şi ameninţând cetăţenii români care prezintă un pericol pentru extremiştii secui”, titra NapocaNews, foarte documentată pe acest subiect, în urmă cu şase ani.

rozsa flores_horvatorszagban in croatiaCotidianul Ziua a prezentat pe larg activităţile Legiunii Secuieşti, într-un articol din 29 ianuarie 2007. Membrii acestei grupări pregătiseră o tabără paramilitară chiar în Munţii Ciucului, iar printre cei prezenţi la antrenamente era şi Eduardo Rosza Flores, ucis de trupele speciale boliviane pe 16 aprilie 2009. “Ungurul-evreo-spaniol Rosza Flores a participat şi la războiul din Iugoslavia”, publica NapocaNews. Ca mercenar de partea croaţilor (foto) el a primit cetăţenia croată, drept recompensă pentru acţiunile lui criminale din timpul războiului. Dar cel mai important lucru din CV-ul teroristului “secui” este faptul că acesta a fost în perioada 1978-1982 traducătorul teroristului Carlos “Şacalul”, pe când acesta activa în Ungaria, unde avea o bază pusă la dispoziţie de serviciile secrete comuniste ale RPU subordonate KGB, se arată în articolul intitulat “Legiunea Secuiască: protejată de serviciile secrete româneşti, decapitată de cele boliviene“.

“Toaso Elod şi croatul Mario Tadici au fost salvaţi din Bolivia de o organizaţie caritabilă baptistă, cu sprijinul primit din partea Ministerului de Externe ungar, cât şi al unor servicii secrete”, ne mai “informează” Both. Operaţiunea de PR a serviciilor secrete ungare a fost servită întregii prese de la Budapesta, de unde a cules-o şi vorbitorul de maghiară de la Adevărul. Organizaţia “caritabilă” care a colaborat cu MAE ungar şi serviciile secrete maghiare se numeşte Baptista si a publicat pe scurt povestea eliberării ilegale a celor doi pe site-ul ei oficial. În luna februarie Baptista publica si un interviu (eng) cu sora teroristului maghiar.

Cunoscuta activistă antiromâncă Gál Kinga a avut o intervenţie pentru eliberarea teroristului chiar în Parlamentul European (video).

Un comentator de la Adevărul constată sec: “Încurcate sunt căile Domnului în această acțiune„UMANITARĂ” în care s-au implicat reprezentanții unui cult religios, diplomați și servicii secrete pentru a salva un grup de teroriști ce așteptau să fie judecați în libertate după ce au stat în arest atâta timp. Presa din Bolivia îi denumea mercenari. Dacă erau nevinovați de ce s-au opus cu focuri de arme? Am ajuns să lăudăm terorismul în presa română. Dar interesele sunt altele se pare.”

Legiunea secuiască” este activă şi pe Facebook, unde militează pentru autonomie, la fel ca UDMR.

Sursa: Ziaristi Online

Foto: Tovarăşii de arme ai lui Tóásó Előd au fost mai puţin norocoşi…

tóásó-előd  - rosza flores bolivia

The post Terorist din Legiunea Secuiască eliberat din Bolivia de serviciile secrete ungare şi organizaţia Baptista de la Budapesta appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Festivalul Enescu condus de Holender – o nereuşită. O analiză de Cleopatra Pop

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 27, 2015 - 1:00am
Ioan Holender - Festivalul George Enescu

Ioan Holender: mulțumit de sine însuși, nemulțumit de toți ceilalți.

După ce a învârtit timp de ani şi ani de zile zeci de milioane de euro din banii românilor, Directorul artistic al Festivalului George Enescu ne trage acum reverenţa, făcând o declaraţie de bun simţ:

Festivalul Enescu condus de Holender – o nereuşită

La 27 februarie 2015 aflam prin Mediafax că Directorul artistic ai Festivalului Internaţional George Enescu, Ioan Holender, a declarat că ediţia din toamna care vine este ultima în care va asigura conducerea acestuia. El “nu a dorit să ofere mai multe detalii despre decizia luată”, citeam atunci pe HotNews.ro, anunţul fiind deplâns de Mihai Constantinescu, directorul Artexim – canalul bucureştean al colaborărilor financiar-artistice ale lui Ioan Holender cu restul lumii – precizând, acest director, că “nu au existat conflicte care să fi dus la această decizie” etc., etc. Altul care trebuie să fi intrat în panică în acele prime momente de destrămare a sistemului trebuie să fi fost Directorul Operei Naţionale Bucureşti, Ioan Dincă (nu se ştie cu precizie dacă acesta e motivul pentru care se spune că ar fi plasat câte un bodyguard în spatele fiecărui stâlp din spaţiul teatral). Sigur e că cei doi par să fie singurii de care Ioan Holender a găsit de cuviinţă să spună lucruri pozitive.

Dilemă veche, certitudini vechi şi noi

Dilema veche era: oare o să-i meargă la infinit sau nu lui Ioan Holender? Certitudinile, în schimb, sunt următoarele: 1. a înţărcat bălaia, şi 2. vina pentru eşecul acestui “Fuck-Totum” e desigur a noastră, nu a lui.

  1. “În paralel cu creşterea calităţii şi renumelui Festivalului”, scrie acesta în Dilema Veche, cu o incredibilă lipsă de pudoare… Despre ce creştere a calităţii şi a renumelui Festivalului George Enescu vorbeşte? Se poate compara nivelul manifestărilor din “anii Holender” cu acela de pe vremea când îi ovaţionam la Bucureşti pe David Oistrah, Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, Sviatoslav Richter, Artur Rubinstein, Nadia Boulanger, Claudio Arrau, Sir John Barbirolli, Carlo Zecchi, Aldo Ciccolini, André Cluytens, Herbert von Karajan, John Pritchard, Isaac Stern, Victoria de Los Angeles ori Elizabeth Schwarzkopf, alături de atâtea alte glorii ale muzicii?
  2. Nu mai există azi artişti de asemenea anvergură? Poate. Dar izvoarele de talente ale lumii sunt nesecate şi vocaţia Festivalului Enescu – dacă are una – e să identifice marii artişti în devenire, să le ofere acestora o trambulină decisivă pentru cariera şi pentru viaţa lor. Să încurajeze talente noi, promiţătoare, în loc de a ni-l tot aduce de 50 de ani pe Zubin Mehta şi de-a programa artiste din arheologia lirică, precum Teresa Berganza mai de mult, sau Agnes Baltsa, chiar în acest an de graţie, 2015.

Asta în timp ce atâtor tineri artişti români de excepţional talent, din ţară sau din străinătate, le-a fost refuzată orice şansă. Situaţia e limpede: promovarea valorilor naţionale reale ţine de domeniul imposibilului atâta vreme cât “reţelele internaţionale” ale managerilor şi agenţilor au totul în mână şi lucrează după sistemul Helga Schmidt.

  1. Politica lui Ioan Holender n-a fost una de creator de cultură şi nici măcar de continuator al tradiţiilor Festivalului George Enescu, ci una de organizator de piaţă de desfacere pentru orchestre, dirijori şi artişti din alte ţări.

Altfel, cum se poate explica faptul că nu au fost stimulate, promovate, făcute celebre talentele de care nu a dus și nu duce lipsă această ţară, şi care nu au fost băgate în seamă? La punctul că practic nu se poate vorbi de vreun artist român care în aceşti ani să fi pătruns prin Festivalul Enescu în sferele şi circuitele internaţionale. Ori, era atât de firesc de negociat “la sânge” acest lucru. La ultima sa vizită la Bucureşti, Mstislav Rostropovici a impus un tânăr violonist rus. Toată lumea a aplaudat.

Noi, la noi acasă, nu puteam face acelaşi lucru pentru artiştii români?

  1. Activistul politic Ioan Holender, angajat public în campania prezidenţială a lui Victor Viorel Ponta, dă acum vina insuccesului său pe obstacolele care i-au stat în cale: dificultăţi în privinţa organizării şi finanţării Festivalului, numeroase schimbări ale decidenţilor la Ministerul Culturii, dezinteresul continuu al Guvernului şi al Preşedintelui, situaţia dezastruoasă a Sălii Palatului, indolenţa, aroganţa, lipsa de cultură şi obrăznicia conducerii acesteia, şi altele.
  2. Şi apoi, culmea culmilor, cum de ni se poate vorbi despre dezinteresul publicului, generator de “neîmpliniri” pentru “Fuck-Totum”, şi în acelaşi timp să ni se vânture triumfalist ştirea că biletele la apropiata ediţie a Festivalului mai că s-au epuizat într-o clipă?

Publicul nostru este un public care aşteaptă cu braţele deschise artiştii lumii şi care – în acelaşi timp – are dreptul să spere ca într-o manifestare de anvergură dedicată geniului naţional al muzicii să poată ovaţiona şi marile vocaţii născânde ale ţării, să le vadă şi pe acestea primind coroniţa triumfului, aşa cum făcuse odată George Enescu cu micuţul Dinu Lipatti (foto jos).

  1. Dacă e aşa, dezinteresat cum a zis că e, de ce a suportat mizeria asta timp de atâţia şi atâţia ani? Era nevoie să fie şi martir ? Nu, a continuat cu sârg pentru că banii – de ordinul, aparent, a 10 milioane de euro pe ediție – n-au lipsit niciodată, contrar a ce ne spune.
  2. “Voi lăsa pe alţii să vorbească despre ce am reuşit să fac în cadrul Festivalului Enescu ”, mai zice Ioan Holender. Se gândea probabil la Costin Popa sau la Oana Marinescu. Nu ne-a asigurat cel dintâi pe blogul Adevărul din 18 octombrie 2013 că Festivalul Enescu ocupă “întâiul loc în lume”, că Ioan Holender avea dreptate spunând că “Festivalul de la Salzburg va fi gelos”, condeierul încheindu-şi patetic suspecta euforie cu afirmaţia ridicolă că Bucureştiul concurează serios Salzburgul şi că, în domeniul strict muzical, îi “ia faţa acestuia pe linia de sosire”!!! Ei bine, iată ce a reuşit de fapt Ioan Holender: un singur lucru, şi anume să asigure o piaţă profitabilă pentru străini și pentru impresarii lor, pe banii noştri, şi cu bunăvoinţa unui public atât de dornic să fie în contact cu lumea încât – în lipsa marilor repere – s-a obişnuit să se mulţumească cu ceea ce n-ar fi acceptat altădată. Iar eşecurile şi “nereuşitele” pe care acesta le recunoaşte sunt toate din vina altora! A noastră, se-nţelege.
  3. Ani şi ani pierduţi în circuitul vital şi mereu reînnoit al culturii! Iar vidul viziunii lui Ioan Holender, deşi acesta avea la îndemână un instrument confirmat de mult, Festivalul Enescu, rezultă şi din fraza puerilă prin care – ratând de fapt chestiunea centrală, muzica, marea muzică – acesta afirmă că problema reală e că n-a reuşit “deschiderea” Festivalului (te şi umflă râsul) spre alte discipline artistice, precum pictura, teatrul sau literatura.
  4. Argumentaţia cu neajunsurile, din Dilema Veche, chiar dacă toate cele enumerate ar fi adevărate, e practic nulă. De ce? Conflict n-a fost la ora anunţului retragerii, după cum am aflat oficial. Iar dacă condiţiile de lucru erau atât de insuportabile, Ioan Holender ar fi trebuit, mai mult ca sigur, să lase de mult cârma Festivalului George Enescu, retrăgându-se eventual la agenţia de impresariat a soţiei şi fiului său, la Viena. Dar, în mod evident, nu aceste neajunsuri au determinat decizia sa de a se retrage, după anii de suferinţă dezinteresată. Anunţul Mediafax din 27 februarie a venit la puţin timp după publicarea articolului nostru intitulat Lovitură mortală în lumea interlopă a Operei, în care se cerea un lucru elementar, şi anume transparenţă în utilizarea fondurilor ultra-generoase ale Festivalului Enescu şi anchetarea de către DNA a suspiciunilor de suveică internaţională ca modus operandi al acestuia. Spania a dat un exemplu strălucit. Există oare presimţiri că vom urma şi noi lecţia spaniolă?

Cleopatra Pop

Sursa: Ziaristi Online

George Enescu si Dinu Lipatti

O imagine care ar trebui să devină emblematică pentru spiritul Festivalului și să fie crezul noului său director artistic: George Enescu îl încoronează pe micuțul Dinu Lipatti, recunoscut apoi în lumea întreagă drept un pianist de geniu.

 

The post Festivalul Enescu condus de Holender – o nereuşită. O analiză de Cleopatra Pop appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Fotografi Români publică trei imagini istorice din Piaţa Universităţii realizate de Emanuel Pârvu

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 27, 2015 - 12:01am

Emanuel-Parvu-Piata-Universitatii-1990-1-Sursa-Fotografi-Romani-RoFotografi Români, un portal al fotografilor români profesionişti de pretutindeni, publică trei fotografii din Piaţa Universităţii 1990, devenite de-acum istorice. La remember-ul ilustrat cu imaginile cunoscutului artist fotograf Emanuel Pârvu se oferă o trimitere către articolul nostru “25 de ani de la declanşarea Fenomenului Piaţa Universităţii”.

Mulţumim!

Ziaristi Online

The post Fotografi Români publică trei imagini istorice din Piaţa Universităţii realizate de Emanuel Pârvu appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Românii uitaţi de Ţara Mamă: Ultimii români din Timocul bulgăresc. Un reportaj senzaţional, de Simona Lazăr

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 25, 2015 - 1:00am

Romanii uitati din Timocul Bulgaresc - Foto Simona LazarPetko, vlahul: „Îmi vine să-mi iau oile şi să mă duc pe pod, la Vidin, să trec în România, să trăiesc”

de 

Sentimentul straniu de „fund de lume” te-ajunge când intri în satul ăsta din Timocul bulgăresc numit – cum altfel? – Fundeni. Cei puțini rămași în casele vechi s-au obișnuit să trăiască fără speranță. Acolo, în cel mai sărac sat locuit de români în Timocul bulgăresc, limba română se pregăteşte de moarte…

Fără biserică, fără copii, fără viitor, cel mai sărac sat locuit de români, la sud de Dunăre e aşezat, după legendă, deasupra unei vechi mine de aur şi de argint. Povestea celor câțiva oameni care mai locuiesc la Fundeni, e parcă desprinsă din cântecele moților: munții noștri aur poartă…

În Timocul bulgăresc, vlahii îşi trăiesc şi-şi povestesc viaţa în cel mai curat grai românesc. Numai de cântat nu cântă “cu vorbe”, pe româneşte (ori pe “vlăheşte”), pentru că de-o “postaţă” bună de timp nu li s-a îngăduit asta, deşi la Rabrovo, în satul de peste deal, Asociaţia Vlahilor din Bulgaria organiza, în iulie 1998, primul “festival internaţional de cântece şi dansuri populare valahe”. În Bulgaria, românii – ori vlahii, cum li se zice – nu sunt recunoscuţi ca minoritate etnică, ci ca grup etno-folcloric. De aceea graiul străbun nu-l dau mai departe instituţionalizat, în şcoală, ci în casă, împărtăşindu-l de la o generaţie la alta. La Fundeni, însă, satul de la capătul unei lumi (şi al unui timp), nu mai sunt decât vârstnici care să vorbească româneşte.

În zadar am fi căutat pe harta Bulgariei satul cu numele Fundeni; nu l-am fi găsit; iar simplul fapt că am ajuns, totuşi, până la el, îl datorăm bunilor noştri prieteni Ivan şi Ludmil, alături de care ne-am aventurat la “subţioara” acestui pământ sud-dunărean locuit de români, cărora pe-acolo li se zice “vlahi”. Am trecut podul de la Calafat, întinzîndu-se peste Danubiu ca o pânză de păianjen întinsă la uscat, privind apoi România de pe meterezele cetăţii Vidinului. Aici, timpul a conservat, ca un miez într-o nucă, populaţia românească de odinioară, din vremea când graniţele nu fuseseră încă inventate, iar războaiele se făceau cu arcul cu săgeţi. De fapt, plecasem să descoperim un sat din partea bulgară a Văii Timocului, despre care ni se spusese ca e cel mai mic şi cel mai sărac sat locuit de români din Bulgaria (şi poate din tot Balcanul).

Fundeni, satul de la capătul unei lumi

După nume, un sat la capătul lumii, într-un loc unde drumul de ţară se înfundă, după ultima casă. Prin 1970, când mergea colhozul, iar preşedintele gospodăriei era omul care le ştia şi le făcea pe toate, oamenii începuseră să-şi ridice case, una dupa alta, abandonând vatra veche, pitită în văioage, unde strămoşii trăiseră de secole. Totul pare să fi mers bine, până la plecarea comuniştilor, când rosturile s-au fărâmat, lăsând lumea să aleagă încotro să apuce. Cei mai mulţi, s-au dus la Vidin, unde, o vreme, au găsit de lucru la Combinatul Chimic. Alţii au plecat la muncă, în străinătate. Şcoala s-a închis, iar cei care au mai rămas în sat au început să se numere şi să se răsnumere, tot dând înapoi, ca un ceasornic care şi-a greşit rostul. Aşa, au aflat că azi, la Fundeni, mai trăiesc patru bărbaţi şi patru muieri. Petko, interlocutorul nostru, are 59 de ani şi e cel mai tânăr dintre localnici. A făcut liceul şi şcoala de maiştri, dar în ultimii 15 ani, a fost nevoit să-l îngrijească pe tătăl său, care căzuse la pat, până când acesta s-a şi prăpădit. Locuieşte, acum, singur, stăpân peste un câine şchiop şi peste vreo câteva oi şi capre, care-l şi hrănesc. Şi-a cumpărat oile îndatorându-se la bancă, dar, o dată cu criza, nu şi-a mai putut plăti datoriile. Acum, singura speranţă e la “bursă” (ajutorul de şomaj) de unde primeşte “trei sute de franci” pe şase luni.

“Nu merge treaba neam”, ne spune într-o română cursivă şi colorată, ca în Oltenia, pe care mărturiseşte că o ştie de la părinţi. “De la «deseti» (10 noiembrie 1989, ziua în care Partidul Comunist Bulgar renunţă la monbopolul politic, iar Todor Jivkov demisionează – n.n.) vremurile să strică. Lumea se spărse, se dispărtă…” Cum fuse “lumea” lor, înainte de “deseti”? “Aice, s-a făcut horă în toată duminica, am avut cinci lautari în sat, bandagii (membri ai unei formaţii de instrumentişti, care în Bulgaria se numeşte “bandâ” – n.n.), şi venea şi de dincolo, de la Rabrovo, unul cu clarneta (clarinetul – n.n.).”

Acum, Petko se mulţumeşte cu televizorul, la care se uită “când la bulgari, când la români”. E singura lui legătura cu lumea într-un sat fără copii, fără brutărie, unde nu vine nici poşta, nici caravana de filme. Iarna, drumurile se închid şi rar ajunge pe-acolo câte un tanc “cu verigi”, să cureţe zapadă. În schimb, nopţile de iarnă se umplu de sunete stranii, pentru că satul e înconjurat de şacali, al căror urlet se asemuie cu plânsul de copil. Şi iată cum satul fără copii comunică-n afara lui cu lumea stranie a fiarelor flămânde: “Băi, ş-acuşa, sara, când se scapătă soarele, ceacalii (şacalii – n.n.) se pornesc să cânte; cum îs copiii ăi mici, aşa cântă. Iaca, sunt şi ei ca lupii, da’ mai mărunţi. Mulţi să făcură… Îs câtă vrei”.
La Fundeni, şacalii se înmulţesc, vlahii se împuţinează. Şi cu fiecare om care dispare, limba română mai moare puţin.

Kanitz

Poate că viaţa lui de ţăran român (valah, cum îi zic pe-aici), uitat într-un capăt de lume, ar prinde sens, dacă ar avea nevastă şi copil. “Căsătorie? Aci, nu vine nimeni. Neveste, nu. Decât cu babe ne isprăvim… Când şi când. Ca să nu uităm… jocul…” La un moment dat, era să se-nmulţească satul, să se aciuieze pe-acolo şi nişte români. “Veniră vro doi români de dincolo, veniră cu bacul, de la Calafat la Vidin, să cumpere căşi p-aicea. Era o casă, ia, puţân îi trebuia, remont (renovare – n.n.), aşa, şi era bună să stai în ea. Erau nişte profesori. Dar… să vorbim pe drept… care caută aicea căşi? În Rabrovo luară căşi nişte angliciani (englezi – n.n.), dar le sparseră casele şi tot le luară”.

Asta ne-aduce aminte de o altă legendă locală. În 1936, bulgarii au hotărât să schimbe numele satului, din Fundeni, în Kanitz. Dar cine era Kanitz? Pictor, arheolog şi geograf austro-ungar, evreu de origine, născut la Budapesta şi mort la Viena, Felix Filip Kanitz (1829-1904) a călătorit mult la sud de Dunăre (între 1858-1889), în Balcani, explorând şi pictând locurile prin care ajunge. Atras de legenda minelor de aur şi de argint, într-o zi poposeşte la Fundeni (“pe locurile acestea au fost o dată nişte mine, ştiu că şi tata îmi spunea, sunt trei găuri aici, sub deal”, ne zice şi Petko). “Kanitz ăsta a venit aici să facă o carte, dar când o venit, i-or furat calul şi el a plecat pe picioare, de la noi, până la Sofia”. E ciudat că din toată Bulgaria aia mare despre care scrie şi pe care o pictează Kanitz, n-au găsit decât satul ăsta să-i deie numele lui!…

Ei, dar istoria-i una, prezentul e alta… Petko, valahul din Kanitz/Fundeni, visează la o zi în care să uite de sărăcie. “Eu trăiesc greu… Îmi vine să-mi iau oile şi să mă duc pe pod, la Vidin, să trec în România, să trăiesc. Altă spăsenie nu e.”

Visează la o transhumanță redimensionată, mânat de-un tragic drag de spațiul mioritic…

Sursa: Antena Satelor via Ziaristi Online

The post Românii uitaţi de Ţara Mamă: Ultimii români din Timocul bulgăresc. Un reportaj senzaţional, de Simona Lazăr appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online

Tatiana Niculescu Bran s-a spovedit ca la Tanacu pe altarul Ţinutului Secuiesc. De ce a fost dată afară purtătoarea de cuvânt a UDMR de la Cotroceni

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 24, 2015 - 1:11am

Tatiana Niculescu Bran si compania
Tatiana Niculescu Bran nu “s-a retras” din funcţia de purtător de cuvânt la Cotroceni, pentru că “în perioada decembrie 2014 – aprilie 2015, colaborarea mea cu presa nu a fost cea pe care aş fi dorit-o”, după cum a declarat într-o manieră şcolăresc-securistică în comunicatul transmis de Administraţia Prezidenţială. Conform surselor noastre, fiţoasa intelectuală Tatiana Niculescu Bran a fost dată afară după ce a croşetat un mesaj prezidenţial favorabil voalat autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Cocoţată în vârful dealului la Cotroceni, Tatiana nu s-a spovedit ca la Tanacu. Ci a ales să o facă altfel, într-un stil mungian, După dealuri, prin tufişurile “Ţinutului Secuiesc”. Ea a înţeles că altarul patriei ei ar fi cel al UDMR, motiv pentru care discursul prezidenţial transmis, fără aviz, extremiştilor maghiari organizaţi politic a fost unul cu trimitere la “chestiunea nerezolvată” încă a autonomiei teritoriale, deziderat antinaţional al formaţiunii segregaţioniste.

Aceasta faptă gravă a determinat Administraţia Prezidenţială, după demiterea soţiei ziaristului străin Mirel Bran, să transmită, ieri, şi următorul Comunicat: “În legătură cu informațiile apărute în mass-media referitoare la mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu prilejul celui de-al XII-lea Congres al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, precizăm că acesta a fost transmis de domnul consilier prezidențial Laurențiu Ștefan în forma care se găsește astăzi pe site-ul Administrației Prezidențiale.
Nicio altă variantă nu are caracter autentic.

Discursul oficial transmis de Klaus Iohannis poate fi găsit pe site-ul prezidenţial. Tatiana Niculescu Bran este cunoscută pentru trivializarea şi comercializarea suferinţelor obştii de la Tanacu, în teatru şi film, într-o manieră anti-ortodoxă.

Iată şi o parte din textul filo-maghiar pentru care a fost “eliberată din funcţie” Tatiana Niculescu Bran:

„Există multe chestiuni rămase nerezolvate, deziderate ale minorităților naționale privind respectarea efectivă a drepturilor conferinte de lege, dar și nevoia de garanții mai bune pentru protejarea și promovarea identității lor naționale. Există, în același timp, multe provocări pe care le vizează întreaga societate și clasa politică în ansamblul ei. Dialogul și construcția pas cu pas împreună cu liderii politici ai majorității reprezintă singura soluție viabilă. Doar așa putem evita calculele electorialiste sau discursurile pline de stereotipuri, cum se întâmplă adesea atunci se discută în spațiul public despre autonomie. Subiectele sensibile în relațiile dintre majoritate și minoritate pot fi abordate doar pe calea dialogului, chiar dacă eforturile necesare par uneori enorme și distanța dintre cele două părți insurmontabilă. Atât respectarea sau extinderea drepturilor minorităților, cât și decizii majore precum conturul regiunilor pot fi obținute și consilidate doar deschizând și menținând canale de comunicare cu toate partidele politice care au un cuvânt de spus în politica românească. Putem crește integritatea în politica românească dacă selectăm și promobăm oameni care nu sunt corupți sau coruptibili, care nu utilizează politica pentru a se îmbogăți, ci pentru a aduce efectiv o contribuție la binele comunității”.

În locul Tatianei Bran a fost numită tânăra jurnalistă Dana Bârsan. Îi urăm succes şi îi recomandăm să încerce să facă ceva cu site-ul învechit al Administraţiei Prezidenţiale, începând chiar cu numele de domeniu “presidency.ro”. La coş cu el!

Sursa: Ziaristi Online

Foto: Marius Ghilezan

The post Tatiana Niculescu Bran s-a spovedit ca la Tanacu pe altarul Ţinutului Secuiesc. De ce a fost dată afară purtătoarea de cuvânt a UDMR de la Cotroceni appeared first on Ziaristi Online.

Categorii: ziaristi_online