Share |

Agregator de ştiri

In Memoriam Ana Vlad

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 9, 2014 - 1:01am

Prof. Ana Vlad sotia Gen. col. Iulian VladSoţia fostului şef al din ultimi ani ai Securităţii, generalul Iulian Vlad, s-a stins din viaţă după o lungă și chinuitoare suferință, a anuntat Evenimentul Zilei in Saptamana Mare. Prof. Ana Vlad, dascăl eminent și om de o desăvârșită condiție morală, a fost înmormântată sâmbătă, 19 aprilie 2014, ora 12.00, la Cimitirul Militar Ghencea 1, titra ziarul citat, care mai amintea: În decursul  întregii cariere didactice a împărtășit cu generozitate elevilor săi tezaurul cunoștințelor ce le poseda, contribuind și la formarea lor ca oameni și cetățeni.  Soțul, fiul, nora și nepoții, adânc îndurerați de pierderea ireparabilă ce o suferă, exprimă marii dispărute prinosul dragostei și recunoștinței lor nepieritoare pentru tot ce a făcut în viață pentru fiecare dintre ei. Amintirea luminoasă a Anei Vlad va rămâne veșnic vie în mintea și inimile celor care au cunoscut-o, se incheia articolul din EvZ. Redam mai jos cuvantul de adio rostit in Sambata Mare de generalul (r) Aurel Rogojan, colaborator apropiat al generalului Iulian Vlad:

Mult încercată și îndurerată familie,
Îndoliată adunare,

Nu există încercări mai grele, nu există durere mai sfâșietoare, după cum nu există nici împrejurări care să ne determine la o mai adâncă reflecție asupra rosturilor vieții noastre, decât acest moment când suntem puși în fața fatidicei realități a morții.
Este și motivul pentru care credem și ne consolăm în veșnicia sufletului, pe care l-am primit, pe o perioadă limitată, din infinitul Universului, sub semnul unei configurații stelare și când astrele îl cheamă, pământului ca răsplată pentru găzduire, îi rămâne trupul.
Sâmbătă, 03 noiembrie 1934, Oradea, Bihor – miercuri, 16 aprilie 2014, București. Acestea sunt coordonatele de timp și spațiu care marchează începutul și sfârșitul vieții pământene a doamnei profesoare ANA VLAD.
A văzut lumina zilei în familia Ana și Nicolae Hava, miner din comuna bihoreană Brusturi. Până când a pășit pragul școlii, atrebuit să trăiască drama românilor a căror vatră strămoșească a fost adjudecată, la 30 august 1940, la ruleta politicii străine.
Această tragedie a românilor ardeleni, prin grija educației oferite de familie și școală, a fost pentru eminenta elevă Ana Hava matricea unui caracter puternic, a unei voințe și perseverențe de neînfrânt, a unei demnități exemplare, al unei omenii alese și a altor nobile calități în care a excelat.

Dragă Adrian – fiu,
Dragă Alin-Iulian – nepot,
Dragă Călin-Adrian – nepot,

Această parte de evocare a memoriei mamei și bunicii voastre privește zestrea tradițiilor patriotice transmise de familie. Oricât de mare v-ar fi tristețea acestei pierderi, ea trebuie să vă întărească în urmarea neabătută a exemplelor de respect al neamului și patriei, a valorilor familiei românești, pentru care înaintașii din familiile Hava și Vlad nu au pregetat sacrificiul.
Firul vieții și al menirii sociale al mult regretatei bunici, mame și soții, în toate trei ipostazele superlative, a continuat la Școala Normală de Fete „Doamna Stanca” din Oradea (din 1948, Liceul Pedagogic „Samoil Vulcan”), cu tradiții în formarea dascălilor români, preluate din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
După absolvirea cu rezultate strălucite a exigentei școli de dascăli, a dovedit talent și aplicație în domeniul pedagogic, promovând cu calificative maxime întreaga ierarhie didactică, pe care a încheiat-o ca director adjunct al uneia dintre prestigioasele școli ale Capitalei – Liceul „George Călinescu”.
Ca pedagog, într-o remarcabilă carieră didactică, a contribuit, cu talent și competență, la formarea pentru viață și carieră a numeroși buni cetățeni.
Ca mamă și bunică și-a continuat în familie preocupările de dascăl și educator, oferind o educație exemplară și cultivând dragostea față de lumina cărții fiului Adrian, un excelent inginer geofizician, căruia busculada istoriei de acum un sfert de veac i-a frânt o carieră ce se anunța de excepție.
Apoi, a avut parte de marile bucurii ale vieții, nora Iuliana a dăruit familiei doi nepoți, Alin-Iulian și Călin-Adrian, pentru a căror bună creștere și frumoasă educație s-a dedicat cu un devotament cu totul aparte, într-o perioadă extrem de grea pentru familie, despre care puțin suntem cei care mai știm câte ceva.
Impenetrabila discreție în care a înțeles să-și ducă viața, nu a lăsat să se afle ce temeri, greutăți și umilințe a înfruntat în acei ani, ca mamă și bunică, soție a generalului Iulian N. Vlad, condamnat ca un mare și important „vinovat de serviciu al istoriei”. Dar istoria, la rândul ei, nu va rămâne datoare celor care i-au plătit erorile.
În acei ani, ANA VLAD a fost de o dârzenie cum numai ilustre eroine au dovedit-o. În pofida unor numeroase, mari și umilitoare nedreptăți și-a apărat familia, păstrându-și integritatea morală.
August 1953 – aprilie 2014, șase decenii trecute cu opt luni, atât a durat în timp drumul împreună al Anei și Iulian Vlad.
Viața acestei familii se interferează cu istoria noastră recentă. Valorile pe care s-a clădit familia Ana și Iulian Vlad nu sunt cu nimic mai prejos de idealurile ce au însuflețit creatorii care au transpus viața în opere nemuritoare.

Distinse domnule general Iulian Vlad,

Dumneavoastră știți cel mai bine ce au însemnat toți acești mulți ani, cât o viață de om, alături de o soție iubitoare și devotată, care a făcut mari dovezi de abnegație, consolidând prin sacrificiu respectul față de familie și casă.
O casă în care, doamna Ana și-a respectat menirea de a ține dreaptă cârma, e drept sub teribilă presiune, dar în echidistanță față de răspunderile sociale, rangul militar și demnitățile Dumneavoastră profesionale.

Mult încercată și îndurerată familie,
Îndoliată asistență,

Dacă doamna Ana ne-ar putea transmite un gând, un sentiment, o dorință, eu cred că ne-ar cere să luăm întotdeauna viața în serios, să nu ne cuprindă deznădejdea în fața dispariției firești, în legile naturii, a celor dragi, ci să ne întărim în fața durerii, să ne călim forța și optimismul pentru a trăi cât mai din plin prezentul, dar cu mare grijă pentru viitor.
Fie ca frumusețea sufletului și tăria caracterului, altruismul și rectitudinea morală ale doamnei Ana, să ne lumineze calea vieții!

Personal, o voi păstra întotdeauna vie în memorie și nu-mi voi aminti decât cu drag, respect și mândrie de demna și dârza fiică a Bihorului.

Nu pot să spun adio, Doamna Ana!

Dumnezeu sa o ierte!

Sâmbătă, 19 aprilie 2014
(Ajunul Paștilor)

Aurel Rogojan 

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Grid Modorcea: Emigrantul roman

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 9, 2014 - 1:00am

Dl Grid Mitica Puiu Modorcea - Scriitor, cineast, jurnalistEmigrantul roman

De cate ori revin printre grupurile de romani adunate la slujbele religioase ale bisericilor romaneasti din America, mai ales in perioada Pastelui, imi rasar puternic in minte, automat, cuvintele preotului Vasile Hategan, mare personalitate a bisericii romanesti din America, fondatorul faimoasei biserici Sf. Maria din Cleveland, ridicate in stil maramuresean: „Mesajul meu pentru tinerii care se grabesc sa plece din Romania este urmatorul: dragii mei, va sfaturiesc sa ramaneti acasa, fiindca aici, in America, mai devreme sau mai tarziu, va veti pierde”.

De peste 15 ani frecventez mediile romanesti din America, remarcate in jurul bisericilor romanesti, iar de cativa ani, constant, pe cele din New York, si ii dau dreptate parintelui Hategan, pe care l-am cunoscut in anul 1998, cand am realizat filmul despre biserica Sf. Maria. Aceasta idee o discutam deunazi si cu o doamna din consiliul parohial al bisericii Sf. Dumitru din Manhattan, care il confirma pe Vasile Hategan, spunandu-mi ca „romanii aici se zbat sa supravietuiasca, nu au tragere spre cultura sau imbold spre altceva”.

Oriunde m-au dus pasii, printre romani, m-a apucat tristetea: sunt rupti si de cultura de acasa, si de cultura din America. Asa cum nu au fost la opera la Bucuresti, la fel, nu au fost nici aici la Metropolitan Opera. E firesc, daca dependenta de materie este totala. La fiecare intalnire cu preoti sau enoriasi propun organizarea unor cursuri de cultura, in care sa proiectez filme despre marile valori nationale. Am reusit foarte rar. La Sf. Maria din Cleveland, de pilda, fiindca acolo exista un preot de soi, Remus Grama, care a inteles rostul constientizarii printre romani a reperelor culurale si istorice. Multi au uitat de George Enescu sau Andrei Saguna, altii nici nu au auzit. Acolo, la Cleveland, e de inteles, fiindca romanii s-au americanizat demult, iar multi sunt, prin copiii lor, americani. Chiar slujbele se tin in mare parte in limba engleza. Totul se apropie de standardele bisericilor catolice.

La New York insa sunt grupuri de tranzitie, iar cei mai multi dintre emigranti au plecat din tara disperati, fiindca erau ai nimanui, fara solutii de existenta. Romania nu le-a oferit nici o sansa de viata si atunci au fugit unde au vazut cu ochii. Iar aici o iau de la capat si fac orice, munci ordinare.

Cu foarte, foarte rare exceptii, romanii din America sunt sarmani, tristi, cu privirile in pamant. Au uitaturi de fiare speriate. Parca ar fi refugiati, nu stapani in alta tara. Haituiti, nu egalii celorlalti. Romanul, care de obicei turuie si isi da cu presupusul despre orice, nu exista aici, oamenii sunt tacuti si precauti. Viata printre straini i-a invatat sa fie asa. Nici nu stau de poveste, vin la slujba si fug cand se termina, nici nu vin la sala sociala, sa nu-i intrebe cineva cum se descurca. Parca ar fi pe vremea primilor emigranti care isi trimiteau acasa celebrele scrisori numite de Iorga „cantece den streini”. Sigur, una este sa fii exilat ca Balcescu, refugiat ca Bolintineanu sau emigrant si apoi imigrant ca Brancusi. Acum vorbim de romanii plecati de buna voie, dar siliti de imprejurari, de problemele si viata grea din tara. Orice roman stie vorba din popor:

Fie painea cat de rea

Tot mai buna-n tara mea.

Numai ca asa ceva nu se mai potriveste. Fiindca la noi, painea nu mai este painea taranului din proverb, facuta din graul semant si crescut pe ogorul lui, e paine straina, turceasca, nemteasca sau ungureasca. Istoria noastra e plina de acte de bejenie. Homer credea ca nu exista ceva mai rau pentru muritori decat pribegia, iar Eminescu spunea ca nu e nenorocire mai mare decat sa fii strain in propria tara, dar nu din vina grofilor sau a muscalilor, ci din vina alor tai, cum se intampla azi in tara noastra, de unde si exodul masiv al romanilor. Si mitropolitul Saguna spunea ca „nenorocirile tarii se trag din vina romanilor”. Se referea la puternicii zilei, nu la cei obiditi, nevoiti sa fuga. Iar biserica trebuie sa le stea ca o poarta in drum. Numai prin ea isi mentin legatura cu radacinile. Sigur, biserica e salvatoarea sufletului celor care au ales calea strainatatii.

Da, dar te apuca mila cand vezi o asemenea realitate, care defineste foarte exact locul bisericii lui Hristos ca biserica saracului. E biserica amaratilor, a celor rataciti, a debusolatilor. E un loc total inrobitor, fiindca ceea ce se predica acolo, prin osardia mostenita de la Sfintii Parinti, constituie un canon anacronic, de neinteles. Langa un sir de zgaraie-nori sau de cladiri si magazine din otel si sticla, se afla cate o cladire modesta, ca un hambar, unde vezi ca e biserica crestinilor romani. Sigur, si Iisus s-a nascut intr-o iesle, dar, cum spune Apostolul Pavel, s-a facut sarac ca sa ne faca pe noi bogati. Asemenea cuvinte insa nu ajung la urechile enoriasilor, fiindca si calauzitorii sunt ca in vorba diaconului Creanga: „Gura de lup, burta de popa”. Unele grupuri nici nu au un lacas si inchiriaza spatii fie in alte biserici straine, fie in cladiri special amenajate, care isi schimba fatada sau altarul de cateva ori pe zi, dupa cum vine randul bisericilor care au inchiriat spatiul, acelasi spatiu.

Si in aceste conditii li se predica o liturghie total straina de viata lor, dar apropiata de Dumnezeu, iar ei asta si doresc, sa fie cat mai aproape de Dumnezeu. Si sa rosteasca de cate ori se poate „Tatal nostru”. Toate acele canoane ale slujbei sunt total nepotrivite, inventate acum sute si sute de ani, fara nici o rezonanta in mintea unor enoroasi care astepata de la Dumnezeu un ajutor imediat, sa le gaseasca o slujba, sa castige un ban. Ei ii cer asta preotului, pe care il considera reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant. Dar si el, preotul, e stramtorat, astepata sa castige un ban de la bietul refugiat. Degeaba i se predica si despre sacrificiul Mantuitorului, pentru emigrantul devenit imigrant nu e o solutie sa i se predice ca Mantuitorul s-a lasat rastignit pe cruce pentru el. Nu intelege. Ce lectie e asta in care i se predica numai umilinta, smerenie, renuntare, sa renunti la o camasa daca ai doua, sa intorci si celalalt obraz celui care ti-a tras o palma si alte sfaturi de sacrificiu inutil, fiindca este ideal. Ori idealul e in alta parte, nu in realitate.

Ni se tot predica despre cumpatare, mi-a zis un enorias roman la biserica „Nasterii Domnului” din Chicago, dar americanii nu cunosc acest cuvant. Nici nu vor sa auda de saracie! Ce-i aia cumparare, masura, renuntare? De ce sa renunti? E o prostie. Ei sunt de la origine conchistadori. Categoric, Buddha si Iisus nu s-ar fi putut naste in America. E greu sa traiesti cu o filosofie a renuntarii intr-o tara a actiunii. Emigrantul nu intelege nici ce e cu Imparatia lui Dumnezeu, promisa de Iisus, care insa nu a spus nimic despre cum arata, ce este si cum o sa fie. Sunt niste vorbe mostenite, preluate, or fi si intelepte, isi mai spune emigrantul, daca se tot predica de doua mii de ani!

Evident, atmosfera din bisericile romanesti din America transmite sentimente romanesti, aminteste de slujbele de acasa, prin tot felul de pomeni si daruri, prin amprenata lor foarte concreta (botez, nunta, moarte, accident, onomastici), insa nu se compara cu marile slujbe romanesti de acasa, de la manastiri, in special, cum este Manastirea „Brancoveanu” de la Sambata de Sus, Fagaras, unde trairea este divina. Le-am pus adeseori romanilor de aici filme cu atmosfera slujbelor de la manastirile noastre din Moldova, Bucovina sau Transilvania. Multi plang, innebunesc, fiindca nu au in America asa ceva.

Sansa romanilor este Romania, sa raman acasa sau sa munceasca printre straini cu gandul la acasa. Romanii nu trebuie sa renunte la tara lor, s-o lase pe mana ticalosilor de la putere si a celor interesati de pamantul ei, de pierderea identitatii nationale, de slabirea sentimentului patriotic. Desi pentru exilati ca Balcescu sau Bolintineanu, patria era mai vie si Dumnezeu mai aproape, nimic nu poate inlocui credinta si patria asa cum le traiesti in batatura unde ai vazut lumina zilei. E foarte scump pamantul tarii, trebuie iubit, trebuie facut un zid de spirit romanesc de nebiruit. Abia printre straini, romanul intelege ca locul lui este acasa, acolo unde s-a nascut el si mosii lui.

Grid Modorcea

Corespondenta de la New York

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania isi premiaza laureatii. Premiile UZPR pentru anul 2013

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 8, 2014 - 3:31pm
Parintele Justin Parvu Marturisitorul de Cristina Nichitus Roncea la Gaudeamus 2013 Mica Valahie Familia Ortodoxa

Albumul Cristinei Nichitus Roncea a fost distins de UZPR cu Diploma de Excelenta “Altar”

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România organizează Gala de decernare a Premiilor UZPR 2013, în data de 16 mai 2014. Evenimentul va avea loc în sala de conferinţe de la Biblioteca judeţeană ”Dinicu Golescu” din Piteşti, cu începere de la ora 11,00, informeaza UZPR.

Se vor înmâna 25 de premii, disticţii unor jurnalişti din presa scrisă şi on-line, realizatori de producţii de radio şi televiziune , precum şi autori de cărţi de presă. La competiţia profesională lansată de UZPR au participat peste 100 de lucrări publicistice, jurizate de personalităţi ale breslei. Laureaţii acestei ediţii sunt din Iaşi, Vaslui, Focşani, Chişinău, Cluj, Tg. Mures, Reşiţa, Rm Vâlcea,Piteşti, Curtea de Argeş, Timişoara, Craiova şi Bucureşti.

Şi în acest an, Uniunea Ziariştilor  Profesionişti din România a stimulat creaţia jurnalistică în cadrul unei competiţii profesionale, adresată membrilor ei, jurnalişti din presa scrisă şi on-line, din radio şi televiziune.

Impresia generală e reconfortantă în normalitatea ei. S-au prezentat în concurs peste 100 de articole, eseuri, cărți de jurnalism și de specialitate, emisiuni de radio și producții de televiziune, bune și foarte bune realizate în 2013. Au apărut câteva nume noi de jurnaliști, realizatori, scenarişti şi regizori care vor trece cu bine pragul deceniului, producţiile lor bucurându-se de recunoaştere pe un termen lung.

Juriul, alcătuit din profesionişti în domeniul mass-media, a ales cele mai bune materiale pentru fiecare secţiune în parte și pe câştigătorii premiilor UZPR. Acestea vor fi decernate vineri, 16 mai 2014, orele 11.00, într-un cadru festiv, asigurat de Biblioteca județeană“Dinicu Golescu”din Pitești, str. Victoriei nr. 18.

Iată topul stabilit de juriu pentru fiecare categorie de concurs:

Premiul I pentru presă scrisă
MIHAI NICOLAE MIRON,
București
pentru articolul“Liniştea de după mit”, revista PERISCOP

Premiul al II-lea pentru presă on-line
MIRCEA MITROFAN
Chişinău,
pentru interviul cu Victor Roncea ,,Am fost împuşcat cu gloanţe de cauciuc”

Premiul al III-lea pentru presă scrisă
MĂDĂLINA CORINA DIACONU,
pentru reportajul ,,ZLATNA – gazda festivalului internaţional de film etnografic din România, FIFE 2013” revista Miorița – SUA

Premiul special al juriului pentru presa on-line
OVIDIU M. CUREA

pentru articolul: ”Culoarea Roșiei Montană”,

Revista ART- EMIS

Menţiunea specială a juriului pentru presă scrisă

ROXANA ISTUDOR
pentru tableta-medalion ,,Spirit şi bronz”, Revista EMISAR

AL. FLORIN ȚENE,
pentru articolul cu valenţe pamfletare “Fericirea de a fi condamnat de confraţi”, revista AGORA LITERARĂ din Cluj.

PREMIUL I pentru carte de presă

MARIA DIANA POPESCU
pentru volumul „Daţi-mi ţara înapoi!”
Editura TIM, Reşiţa, 2013

PREMIUL II
LAURA BREANĂ
pentru volumul „Vieţi de poveste” Editura Studis, Iaşi, 2013

PREMIUL III
ERWIN JOSEF ŢIGLA
pentru albumul „SEMMERINGUL BĂNĂŢEAN: calea ferată ORAVIŢA – ANINA, Editura Banatul montan, Reşiţa, 2013

PREMIUL DE EXCELENȚĂ ÎN JURNALISM
DUMITRU V. MARIN
pentru întreaga activitate din presă oglindită în volumul „Editoriale valabile din vremuri regretabile”
Editura PIM – Iași 2013

DIPLOMA HONORIS CAUSA
ION MARIN
pentru volumul „Noaptea dintre milenii”
Editura Semne, Bucureşti, 2013

DIPLOMA DE ONOARE Opera Omnia
GHEORGHE FRANGULEA
pentru opera jurnalistică reflectată în volumul
„Despre limbaj şi politică în presă”
Editura Tipo Moldova, 2013, Iaşi

DIPLOMA DE EXCELENŢĂ „Restitutio”
LIVIA CIUPERCĂ
pentru volumul Teodor Al. Munteanu Popas în timp
Editura Convorbiri litereare, Iaşi 2013

FLORIAN BICHIR
pentru volumul „Când satana îţi dă târcoale”
Editura Agnos, Sibiu, 2013

DIPLOMA DE EXCELENȚĂ „Carte-document”
ELENA CHIRIȚĂ
pentru volumul „Holocaust. Destine la răscruce”

DIPLOMA DE EXCELENŢĂ „Historia”
MARIANA CRISTESCU
pentru volumul „Pământul care doare – cealaltă Românie” Editura Nico, Târgu Mureş, 2013

DIPLOMA DE EXCELENŢĂ „Altar”
CRISTINA NICHITUŞ RONCEA
pentru albumul: „Părintele Justin – Mărturisitorul
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2013

Producţii radiofonice
Premiul I
MARIA BULAT SĂHĂRNEANU
Chişinău, Republica Moldova
pentru emisiunea: Ora de cultură – dedicată limbii române

Premiul II
AUREL RAȚIU
Radio Târgu-Mureş, Redacţia Sport Radio Tg.-Mureş
pentru emisiunea: “Nevoia de mişcare”

Premiul III
MIHAI JUNEA
Radio România Timişoara
pentru emisiunea: Cap de afiş – Peter Hegel

Producții de televiziune

Premiul I
RAMONA SĂSEANU şi BOGDAN-CRISTIAN DRĂGAN
TVR Craiova
pentru reportajul: “Ciorba de pește”

Premiul II
DORU CIOLACU
TVR Craiova
pentru reportajul: “Omul uniformă” din ciclul “Vedere cu olteni”

Premiul III
VIOLETA GORGOS
TVR Iași
pentru documentarul Identitate Basarabia- Octavian Ticu

Premiul special al juriului.
NICOLETA CORINA BABALIC
Tele U Craiova
pentru documentarul“Datini si obiceiuri de Craciun
la Baia de Aramă”

Premiul de excelență în jurnalism
CONSTANTIN MIREANU
Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale
pentru reportajul„ Sulina, colț de rai”

Sursa: UZPR via Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Patriarhia Romana condamna atacurile la comanda ale anticrestinilor de la Adevarul

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 7, 2014 - 10:00pm

Ramona Ursu si Malin Bot slugi anticrestineCât de nedemni pot fi unii aşa-zişi jurnalişti!

Pe unul din blogurile publicaţiei Adevărul au fost postate opiniile personale ale doamnei Ramona Ursu la adresa Patriarhului României, exprimate într-un limbaj incalificabil, calomnios şi nedemn pentru un jurnalist. Stilul în care sunt exprimate opiniile personale de către jurnalistul cotidianului Adevărul trădează micimea sufletească şi patima specifică presei din primul deceniu al regimului comunist în România, atunci când Biserica şi slujitorii ei erau blamaţi la comandă pentru că nu se încadrau în ideologia ateistă impusă de autorităţile vremii.

Atacul grobian al jurnalistului de la Adevărul nu mai miră pe nimeni de vreme ce, în urmă cu câţiva ani, acesta încerca obsesiv să convingă mai mulţi colegi de breaslă de a prelua teme de atac la adresa Bisericii Ortodoxe Române şi a slujitorilor ei de pe un blog la realizarea căruia s-ar fi implicat personal (foto/info).

Pe lângă atacul josnic la adresa Patriarhului României, jurnalistul cotidianului Adevărul îşi permite să dezinformeze iresponsabil opinia publică asupra ajutorului acordat de Biserică sinistraţilor din judeţul Teleorman. Aşa cum au relatat mai multe instituţii media centrale şi locale, imediat după revărsarea apelor din zilele Sfintelor Paşti, Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, din fonduri proprii şi cu ajutorul financiar în valoare de 25 000 lei oferit de Arhiepiscopia Bucureştilor,  a ajutat cu alimente neperisabile şi apă cele aproape 500 de familii sinistrate din judeţul Teleorman.  În următoarele zile, celelalte eparhii din ţară şi străinătate ale Patriarhiei Române au urmat exemplul Arhiepiscopiei Bucureştilor şi au virat sume de bani din fondurile proprii în contul Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului pentru ca această eparhie să continue să ajute familiile sinistrate din cele 19 localităţi inundate din judeţul Teleorman, inclusiv la refacerea caselor şi anexelor gospodăreşti afectate de viituri.

Cât priveşte colecta hotărâtă de Sfântul Sinod pentru creştinii din Siria greu încercaţi din cauza tensiunilor sociale din ultimii ani, aceasta reprezintă un gest firesc de compasiune şi solidaritate al clerului şi credincioşilor ortodocşi români faţă de suferinţa semenilor lor din această ţară a Orientului Mijlociu, aşa cum au procedat şi alte Biserici.

În concluzie, opiniile personale ale jurnalistului cotidianului Adevărul şi încercările sale de dezinformare denotă lipsă de demnitate personală şi deontologie profesională, invidie şi ură faţă de Biserică şi slujitorii ei, specifice unei epoci pe care o consideram de mult apusă.

BIROUL DE PRESĂ

AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Basilica via Ziaristi Online

Foto/Info: Victor Ciutacu

05.05.2014 | 14:01

Categorii: ziaristi_online

Alexandru Lele: “Moartea procurorului Cristian Panait a fost provocată. Victor Ponta se teme de adevăr.” EXCLUSIVITATE BURSA

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 7, 2014 - 1:00am
Cristian Panait ProcurorEXCLUSIVITATE Alexandru Lele: “Victor Ponta se teme de adevăr, în cazul morţii lui Cristian Panait

 

BURSA 06.05.2014 Alexandru Lele - Bursa - Mediafax*  “Cred că a fost o moarte provocată”
*  “Mie îmi este clar că Victor Ponta este unul dintre cei mai puţin interesaţi să se stabilească adevărul cu privire la moartea lui Cristian Panait”
*  “Chiar şi numai faptul că am rămas în viaţă constituie, în sine, o victorie”
*  “Dacă ducea la capăt grozăvenia pe care i-o ceruseră şefii săi, procurorul Cristian Panait ar fi făcut dovada loialităţii ireversibile faţă de un sistem criminal”
* Interviu cu Alexandru Lele
       Procurorul orădean Alexandru Lele este cel care, în aprilie 2001, a dispus arestarea lui Adrian Tărău, fiul unui influent sponsor al PSD care a fost şi prefect al judeţului, sub acuzaţia de complicitate la contrabandă cu produse petroliere.
Lele a fost suspendat din funcţie prin ordinul ministrului justiţiei de la acea vreme, Rodica Stănoiu, după ce fostul premier Adrian Năstase a declarat că “nu crede în arestările de vineri seară” (n.r. în care era implicat Adrian Tărău).
După 48 de ore, Tărău a fost eliberat în urma intervenţiei lui Năstase, iar, la scurt timp, a părăsit ţara şi s-a stabilit în SUA.
În 2002, procurorii au început urmărirea penală faţă de Lele, acuzaţiile fiind favorizarea infractorului, arestare nelegală, cercetare abuzivă şi sustragere de înscrisuri.
În 27 martie 2002, procurorul bucureştean Cristian Panait (29 de ani) de la Parchetul instanţei supreme, în baza unui mandat legal, a descins la locuinţa procurorului Alexandru Lele, care chemase un operator de la o televiziune locală, pentru a asista la demersul anchetatorului său.
Panait a cerut presei să părăsească locuinţa, spunând că prezenţa acesteia nu se justifică, potrivit prevederilor legale, dar orădeanul Alexandru Lele a insistat să rămână, criticând modul în care decurgea ancheta în cazul său şi afirmând că aceasta are conotaţii politice.
Înregistrarea discuţiilor, difuzată în aceeaşi seară de postul local de televiziune, a arătat cum Cristian Panait a devenit irascibil şi l-a acuzat pe Lele că obstrucţionează o anchetă oficială, ba chiar de ultraj la adresa poliţiştilor prezenţi, deoarece procurorul orădean încuiase uşa şi îi invita repetat să continue percheziţia.
În 10 aprilie 2002, procurorul Cristian Panait – cel care a declanşat acţiunea penală împotriva lui Lele, demers judiciar semnat şi de şeful anchetatorului, Ovidius Păun – s-ar fi sinucis, aruncându-se de la etajul imobilului în care locuia în sectorul 2 al Capitalei.
Presa a relatat la acea vreme că ultimele cuvinte ale lui Panait spuse mătuşii sale, Eleni Dumitru, înainte de a intra în comă au fost : “Câinele de Ponta m-a omorât!”
Eleni Dumitru a susţinut, potrivit presei: “Domnul Victor Ponta ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării. (…)Aştept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, aşa cum s-a susţinut”.
Toată ancheta în cazul Lele a fost reluată, procurorul bihorean fiind trimis în judecată.
După şase ani, Alexandru Lele a revenit în funcţia de procuror la Bihor, CSM avizând repunerea în drepturi a magistratului.
Ulterior, procurorul a fost pensionat de preşedintele Traian Băsescu, iar Parchetul General a constatat că Alexandru Lele este nevinovat.
Domnia sa a avut amabilitatea să ne acorde acum un interviu despre acest caz.INTERVIU EXCLUSIV:Reporter: Scandalul morţii procurorului Cristian Panait a revenit în actualitate în acest an, informaţiile scoase la iveală fiind demne de un scenariu de film (ceea ce se va şi întâmpla). Cazul a preluat noi conotaţii politice, mai ales în acest an electoral, când bătălia se dă pe viaţă şi pe moarte.
După 12 ani, care este opinia dumneavoastră (posibila concluzie) cu privire la cazul/cazurile Tărău-Lele-Panait-Ponta?
Alexandru Lele: A fost un episod care, la o lectură atentă şi documentată, dovedeşte “războiul” ocult – încă neterminat – dus de serviciile secrete pentru subordonarea zonelor strategice ale justiţiei din România. Este fabulos să observi ce “pioni” de mare calibru răspund la comanda acestora, deşi, aparent, ei ar fi “la butoane”. Însă, pentru clipa de glorie ce li s-a dat, pot fi – şi sunt – deseori “chemaţi la raport” şi chiar sacrificaţi. Miza “războiului” îmbracă forme diferite, dar ţinta finală este puterea, controlul discreţionar al societăţii. Un efort deosebit se face pentru a nega şi disimula acest “război” subteran. De fapt, nu ar trebui să folosim ghilimelele.
Reporter: Vă consideraţi o victimă a sistemului?
Alexandru Lele: Dacă aş judeca reducţionist, limitându-mă doar la carieră, pot fi – şi am fost – catalogat “o victimă a sistemului”. Dar experienţa prin care am trecut mi-a confirmat că există alte valori, mai importante decât funcţiile efemere, pentru care merită să lupţi. Pe acestea nu mi le-au putut lua. Chiar şi numai faptul că am rămas în viaţă constituie, în sine, o victorie şi nu m-am victimizat niciodată.
Reporter: Aţi fost suspendat din funcţie în 2002 şi aţi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, favorizarea infractorului, fals intelectual şi reţinere sau distrugere de înscrisuri. Ulterior, aţi primit soluţii de scoatere de sub urmărire penală atât de la DNA, cât şi de la Parchetul Înaltei Curţi, iar pe 28 ianuarie 2008, Consiliul Superior al Magistraturii a decis repunerea dvs în funcţie. Au trecut şase ani, timp în care, practic, aţi fost scos din joc. Cum comentaţi această tergiversare şi, practic, distrugerea carierei dvs?
Alexandru Lele: În acea perioadă, comanditarii acestui proces au avut ca scop principal decredibilizarea mea, ca să nu fie luate în considerare cele spuse de mine. Or, metoda cea mai eficientă pentru a compromite un om este fabricarea unui dosar penal. Câtă vreme populaţia este ahtiată de circ şi sânge, nu contează cât de hazardate sunt acuzaţiile. În paralel, o mediatizare sistematică pune sub semnul întrebării pe oricine. Pe de altă parte, atâta timp cât responsabilizarea celor implicaţi în astfel de demersuri este o himeră, astfel de practici vor continua. Victimele viitoare vor realiza târziu că, practic, sunt folosiţi mereu aceiaşi algoritmi de compromitere şi că numai personajele piesei sunt schimbate, după nevoie. În cazul meu, prin faptul că am apelat imediat la presă, scenariul nu a mai putut fi urmat, lucrurile s-au precipitat, a fost necesară deconspirarea pompieristică a generalului Ovidius Păun (prin care, la vremea respectivă, era controlat parchetul) sau a lui Adrian Năstase, care funcţiona ca interfaţă politică. Ponta – “rezerva” ţinută la încălzire, care încă de pe atunci avea mare apetenţă pentru publicitate – s-a trezit vorbind şi abia l-au scos din vâltoare. După moartea procurorului Panait, nu le-a rămas decât varianta temporizării, parchetul asumându-şi restituirea pentru refacerea urmăririi penale a dosarului penal ce mă privea şi, apoi, în faza următoare, scoaterea mea definitivă de sub urmărire penală. Era aceeaşi soluţie pe care procurorul Panait o dispusese în urmă cu circa şase ani şi pentru care a plătit atât de scump. “Vina” pentru care nu l-au iertat pe Cristian a fost că i-a forţat pe dinozauri să se implice direct în caz.
Reporter: În 2011, magistraţii Tribunalului Braşov au admis, în parte, acţiunea dvs şi au obligat Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, să plătească echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale, despăgubiri materiale de 70.000 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 7858,71 lei. Ştiu că decizia nu era definitivă. Care este stadiul acestui proces?
Alexandru Lele: Înalta Curte a redus daunele morale la 150.000 euro şi a menţinut restul sentinţei. Hotărârea a fost executată voluntar de Ministerul Finanţelor.
Reporter: L-aţi acuzat pe Adrian Nastase, premierul de atunci, că “a intrat cu bocancii în anchetele penale”. Pe cine aţi “deranjat” atât de tare încât să fie trimis de la Bucureşti procurorul Cristian Panait ca să vă ancheteze?
Alexandru Lele: După deconspirarea, inclusiv judiciară, a participării lucrătorilor serviciilor secrete la operaţiunile de contrabandă cu produse petroliere (de exemplu, “Dosarul Jimbolia“), centrul de greutate al acestor activităţi de “autofinanţare” a fost mutat în zona de nord-vest a României. Ele nu au încetat, în ciuda faptului că tocmai fuseserăm acceptaţi în structurile euro-atlantice şi ni se cerea transparenţă în privinţa finanţării serviciilor secrete. Astfel, ca măsură de siguranţă, implicarea directă a propriilor lucrători în operaţiuni speciale a fost înlocuită cu folosirea interpuşilor, care urmau să fie sprijiniţi şi protejaţi “din umbră” din punct de vedere operativ, informativ şi logistic. Tărău a fost o interfaţă de lucru, înconjurat de “locotenenţi” care mediau finanţarea operaţiunilor, consilierea şi protecţia lui în faţa legii. Din acest punct de vedere, “albirea” judiciară a lui Adrian Tărău de după arestarea de vineri seara a constituit o amplă misiune, ce a mobilizat ani în şir “simpatizanţi” ai serviciilor din DIICOT, DNA, CSM, din fostul parchet general, poliţie, instanţe, presă, diplomaţie. Nu cred să mai existe un precedent intern al unei operaţiuni “de salvare” de asemenea anvergură. Oricum, salvându-l pe Tărău, urmăreau de fapt să salveze sistemul. Cine ar mai putea ordona şi dirija o operaţiune transinstituţională atât de vastă şi complexă? De aici înverşunarea permanentă a celor implicaţi în compromiterea mea, coerenţa şi disponibilitatea celor somaţi să răspundă unui astfel de deziderat. Altfel, dacă s-ar fi pus problema numai pentru individul Adrian Tărău – dovedit deja ca labil psihic în cazul în care era încarcerat – nu ar fi dat nimeni doi bani pentru salvarea lui de la puşcărie.
Reporter: De ce credeţi că dosarul privind moartea procurorului Panait a fost clasat la doar patru luni de la tragedie?
Alexandru Lele: Era un capitol pe care nu puteau risca să-l ţină prea mult timp neînchis, supus speculaţiilor. Oricum, acestea au continuat şi ulterior acestui moment, alimentate de superficialitatea şi graba anchetatorilor, care, printre alte ambiguităţi lăsate în cauză, nu au verificat şi înlăturat motivat varianta determinării sinuciderii – ca infracţiune distinctă, ce se cercetează din oficiu – sau rolul nefast al fostului ministru al Justiţiei, “Sanda/Paula” Stănoiu, foarte prezentă şi în acest caz.
Reporter: Din declaraţiile din presă ale procurorului Panait, acesta s-a exprimat în faţa familiei: “S-ar putea, după delegaţia aceasta, să fiu ori jos, ori unde sunt”. Cum comentaţi? De ce credeţi că ar fi acceptat Cristian Panait o astfel de misiune?
Alexandru Lele: Am cunoscut-o personal, post factum, pe mătuşa lui Cristian şi am convingerea că a spus numai adevărul despre evenimentele pe care dumneaei le-a perceput nemijlocit din această dramă. Vreau să cred că, înainte de a fi cunoscut foarte bine această complexă cauză penală, procurorul Panait nu a făcut greşeala de a se fi antepronunţat în faţa superiorilor săi cu privire la soluţia pe care urma să o dea faţă de mine în dosarul care mă privea şi pe care îl instrumenta el. Sper că dosarul nu i-a fost repartizat ca urmare a acestei antepronunţări şi că nu i-a fost condiţionat un viitor salt spectaculos în carieră de arestarea mea. Dacă a semnat un astfel de pact şi, ulterior, când ar fi trebuit să-l ducă la îndeplinire cu preţul încălcării conştiinţei profesionale, nu l-a respectat, demonstraţia conspiraţiei a fost făcută. În acest sens, subliniez cinismul unei remarci din acea celebră expertiză psihopatologică, ce a fost dispusă şi efectuată în acest dosar pentru a se dovedi o presupusă vulnerabilitate psihică a procurorului Panait, prin care era criticat şi pentru că ar fi râvnit prea mult la o carieră înaltă în magistratură “în ciuda faptului că provenea dintr-o familie modestă”.
Reporter: Potrivit informaţiilor din presă, comportamentul lui Cristian Panait s-a schimbat fundamental în noaptea de 27-28 martie 2002, după eşuarea percheziţiei la dumneavoastră acasă. Cum explicaţi acest fapt?
Alexandru Lele: Există un moment “de cotitură” în atitudinea bătăioasă a procurorului Panait (firescă, de altfel, pentru un magistrat aflat în timpul administrării unei probe de duritatea percheziţiei): acesta a deschis o cameră în care soţia, ca să-i protejeze, îi dusese să se joace pe cei trei copii ai noştri, care aveau atunci 12, 9 şi 7 ani. Orice măsură nelegală şi abuzivă împotriva mea s-ar fi repercutat, în cele din urmă, asupra celor trei fiinţe inocente. Se poate observa că, după această revelaţie, Cristian a refuzat să continue percheziţia, dirijată, dintr-o maşină parcată în faţa casei, de şeful lui direct în Biroul de Anchete Speciale, fostul general de poliţie Ovidius Păun. Or, procurorul Panait ştia că percheziţia fusese încuviinţată ca urmare a unui fals şi că aceasta nu avea niciun suport în logica învinuirilor ce mi se aduceau atunci. De fapt, percheziţia era numai un pretext pentru o înscenare pe care generalul Păun – simţind ezitarea subordonatului său – nu a mai avut curajul să o conducă la capăt şi a dat ordinul de retragere din locuinţă. Schimbarea de comportament a procurorului Cristian Panait mi-o explic prin faptul că a conştientizat consecinţele abuzului pe care era cât pe ce să îl facă. Cred că atunci s-a dezis de pactul cu diavolul.
Reporter: Pe 31 martie, Cristian Panait “a revenit la locuinţa sa şi, fără alte explicaţii, a chemat-o pe Eleni Dumitru (mătuşa lui – n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în şoaptă: «Vor să mă scoată nebun», fără să-i precizeze cine anume.
În aceleaşi împrejurări Cristian Panait i-a spus mătuşii sale: Deplasarea la Oradea s-a făcut pentru mine şi nu pentru (Lele – n.r.)!”, se notează în Rezoluţia Parchetului, publicată în presă.
De ce ar fi susţinut Cristian Panait în faţa familiei că deplasarea la Oradea ar fi fost pentru el şi nu pentru dumneavoastră?
Alexandru Lele: Ar fi o discuţie mai lungă pe acest subiect. Dacă ducea la capăt grozăvenia pe care i-o ceruseră şefii săi, procurorul Cristian Panait ar fi făcut dovada loialităţii ireversibile faţă de un sistem criminal, aflat pe punctul de a-l înregimenta. Pe de altă parte, lăsarea lui în viaţă ar fi constituit o urmă pe care nu şi-o permite niciun asasin. Varianta declarării lui ca nebun era, de asemenea, prea riscantă, deşi s-a încercat. Un observator obiectiv ar fi putut constata ulterior că Panait este, în ciuda unui astfel de diagnostic forţat, un martor credibil, perfect sănătos din punct de vedere psihic. Cele relatate de doamna Eleni Dumitru, mătuşa lui Cristian, la care locuia în Bucureşti, sunt scrise la numai câteva zile după tragica lui moarte, sunt foarte proaspete în memoria dumneaei, nu sunt alterate de scopuri ascunse şi – având un caracter atât de personal – nu pot fi bănuite că ar constitui o încercare de manipulare. Trebuie citite şi înţelese exact aşa cum au fost scrise, ca o cronică sinceră a durerii materne. Iar cea mai plauzibilă explicaţie a acesteia cred că este cea înţeleasă de mine.
Reporter: Cristian Panait a dispus pe 1 aprilie 2002 scoaterea dumneavoastră de sub urmărire penală, în ciuda faptului că era foarte speriat, aşa cum susţinea presa. Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a dvs a fost, însă, infirmată în aceeaşi zi de şefii procurorului Panait. Cum comentaţi?
Alexandru Lele: Dacă ar fi fost foarte speriat sau supărat pe mine – cum au lăsat să se creadă cei interesaţi de răstălmăcirea actelor lui Cristian Panait – nu ar fi dispus scoaterea mea de sub urmărire penală. Ordonanţa respectivă era, însă, o soluţie perfect legală, care, în esenţa ei, a fost confirmată de soluţiile ulterioare, date succesiv faţă de mine de diferite parchete, până în ianuarie 2008, în dosarele formate ca urmare a infirmării acestei ordonanţe de către şefii lui Panait. “Vina” lui Cristian era însă imensă în ochii sistemului: pe de o parte, cum am mai spus, pentru că i-a obligat pe “dinozaurii” din parchete să se implice nemijlocit, în scris şi nu doar prin ordine verbale, în acest dosar şi, pe de altă parte, pentru că a dovedit subordonarea politică a parchetului, prin procurorul general de atunci, sinistrul Joiţă Tănase, care, în aceeaşi zi, a fost obligat să ia măsuri pentru inculparea mea obligatorie – aşa cum anunţase în mod public, deja, premierul Adrian Năstase că s-ar fi dispus. Ori, în realitate, procurorul Panait dispusese o soluţie diametral opusă celei dorite şi proclamate de sistem, astfel că a fost chemat alt procuror să mă pună “în orb” sub acuzare, deşi – în declaraţia dată de acesta în faţa celor din CSM – mărturisea că nu a cunoscut dosarul şi că a primit volumele acestuia după ce a semnat ordonanţa de punere în mişcare a urmăririi penale!
Reporter: Credeţi că procurorul Cristian Panait a fost otrăvit sau a fost supus unor presiuni psihologice care să ducă la sinucidere?
Alexandru Lele: Da, cred că a fost o moarte provocată, dar metoda concretă de suprimare a vieţii ar fi putut fi stabilită şi probată numai printr-o anchetă corectă, efectuată de un procuror obiectiv şi independent, într-un stat de drept.
Reporter: Ce a găsit atât de grav la Bihor procurorul Panait?
Alexandru Lele: A găsit dovada că, atunci când există interese, în România dosarele penale pot fi iniţiate, anchetate şi soluţionate în mod abuziv, la comandă şi contrar realităţii probelor administrate legal, ceea ce i-a demolat încrederea într-un sistem în care voia să intre.
Reporter: Mătuşa procurorului Panait susţine: “Domnul Ponta ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că ştie exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aştept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, aşa cum s-a susţinut”. Cum comentaţi?
Alexandru Lele: Ar trebui să răspundă cel vizat de aceste afirmaţii. Mie îmi este clar că Victor Ponta este unul dintre cei mai puţin interesaţi să se stabilească adevărul cu privire la moartea lui Cristian Panait. În realitate, Ponta se teme de acest adevăr. Oricum, şi dacă ar mima un oarecare demers instituţional pentru “redeschiderea” dosarului, el ştie că va fi iarăşi urecheat dacă vorbeşte fără aprobare despre acest subiect.

Sursa: BURSA via Ziaristi Online
Categorii: ziaristi_online

Propunerile Civic Media in vederea recuperarii teritoriilor romanesti ocupate de URSS, dupa disolutia Ucrainei

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 6, 2014 - 1:10am

Ukraine Ucraina w Romanian and Polish LandCu ocazia Zilei Libertatii Presei, Asociatia Civic Media a conferit, impreuna cu portalul Basarabia-Bucovina.Info, Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism dlui Vasile Ilica, in semn de omagiu pentru intreaga sa activitate in slujba adevarului, ca publicist si cercetator privind masacrele holocaustului bolsevic din nordul Bucovinei. Veteran de razboi, publicist, scriitor, cercetator asupra masacrelor antiromanesti din nordul Bucovinei si chiar martor direct al evenimentelor ce au culminat cu masacrul de la Fantana Alba, dl. col. (r). Vasile Ilica, devenit “persona non grata” in Ucraina la 88 de ani, a fost distins de Ziua Libertatii Presei 2014 cu Premiul “Mile Carpenisan”, pentru lupta sa neobosita in numele adevarului istoric.

Dl. Vasile Ilica este martor direct al evenimentelor care au culminat cu masacrele de la Lunca si Fantana Alba din 1941 si un cercetator pasionat, meticulos si eficient asupra holocaustului bolsevic din nordul Bucovinei, cum il numeste chiar dansul in scrierile sale. In 2012, anul interdictiei, a facut publica o noua descoperire macabra, respectiv dovada unei alte crime in masa: sute de romani dar si ucrainieni, executati de NKVD, filiala ucraineana, dupa prima ocupatie a Bucovinei si aruncati intr-o groapa comuna in Cernauti inainte de venirea trupelor romane eliberatoare. Dl. Vasile Ilica, care banuieste ca acesta este motivul interdictiei sale, a descoperit chiar si lista cu numele victimelor ucise de NKVD, lista care ar trebui sa intre imediat in atentia Parchetului General al Romaniei, avand in vedere ca aceasta crima in masa s-a petrecut pe teritoriul Romaniei, asupra unor cetateni romani, se afirma de catre Civic Media.

In prezentarea asupra situatiei confratelui nostru de breasla, Civic Media a emis si cateva consideratii privind evolutia situatiei din Ucraina si datoria romanilor de a-si recupera teritoriile istorice ocupate de URSS. Le prezentam mai jos:

Civic Media, asociatie infiintata in anul 2000 cu scopul de a contribui la apararea valorilor nationale prin intermediul mass-media si a actiunii civice directe si inteligente, devenind si o redutabila resursa de informatii si analize geopolitice, ca editor a numeroase volume de specialitate, profita de aceasta ocazie pentru a atrage atentia autoritatilor statului roman de azi, urmatoarele:

Romanii din Ucraina - Romanians in Ukraine - Harta - Map - Ziaristi Online via Vlad Cubreacov

1. Actuala Ucraina va merge spre destramare in cel mai scurt timp, conform previziunilor si, momentan partial, a hartii intocmite de analistii Civic Media si prezentate in ziarul ZIUA inca de-acum 10 ani. Din cele doua state care vor rezulta, in cel cu pretentii de afiliere la structurile euro-atlantice, ponderea minoritatii romanesti – estimata la circa 600.000 de romani – va creste major, ca urmare a micsorarii populatiei ucrainene a noului stat creat. De asemenea, in aceeasi situatie se va afla minoritatea poloneza dar si cea rusa ramasa, si, cu un rol minor, cea maghiara. In noile conditii se impune ca statul roman sa faca tot ceea ce este posibil ca membrii comunitatii romanesti din Noua Ucraina – impreuna cu cei ai comunitatii poloneze, minoritate care apartine de un stat cu care impartasim numeroase deziderate europene si euro-atlantice – sa beneficieze de aceleasi drepturi de care beneficiaza minoritatea maghiara din Romania.

2. Prin preluarea sub control a Crimeii de catre Federatia Rusa, invocandu-se existenta unui act administrativ al fostei URSS, acum anulat sine-die, se creeaza premisa posibilitatii invocarii aceleiasi proceduri, ce-si va intra in legalitate dupa modelul deschis de precedentul Kosovo, si in cazul Insulei Serpilor, stravechi pamant romanesc si important punct geostrategic si geoeconomic la Marea Neagra, cedat fostei URSS, de asemenea, printr-un simplu act administrativ, respectiv un proces verbal (!), dar prezent in cadrul teritoriului national al Romaniei in urma Tratatului de la Paris din 1947.

3. Avand in vedere previzibila disolutie a statului ucrainean rezultat in urma disparitiei URSS, stat ex-sovietic cu care Romania a semnat un rusinos Tratat de baza in 1997, criticat adeseori de actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, dar niciodata denuntat, documentul in sine devine caduc si se auto-anuleaza de la sine, deschizandu-se astfel posibilitatea negocierii pe cale pasnica a revenirii tuturor teritoriilor romanesti ocupate de URSS – expresia administrativa a unui regim criminal blamat la nivel mondial – la tara mama, Romania.

Cititi mai multe despre Premiul “Mile Carpenisan” si laureatul de acest an la Basarabia-Bucovina.Info si InMemoriam-MileCarpensian.Ro

Ascultati mai jos si un interviu cu dl. Vasile Ilica despre Masacrul de la Fantana Alba si descoperirile cercetatorului bucovinean, acum oradean:


Cercetator al Masacrelor din Bucovina non grata in Ucraina. de ZiaristiOnlineTV

Sursa: Ziaristi Online

Harti: Spiridon Ion Cepleanu si Vlad Cubreacov

Categorii: ziaristi_online

Istoricii basarabeni se opun „Zilei Victoriei“ sovietice. Memoriu al Comunităţii istoricilor din Republica Moldova: Adevărul ne va face liberi, doar liberi fiind ne vom putea recupera identitatea etnică şi vocaţia europeană

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 6, 2014 - 12:30am

Ziua asa zisei victorii sovietice sarbatorita la ChisinauCu doar cateva zile inainte de a se aniversa “Ziua Victoriei” sovietice asupra popoarelor subjugate in urma ocupatiei bolsevice, trista comemorare care va fi sarbatorita in Crimeea, la Sevastopol, printr-o parada militara desfasurata in prezenta presedintelui rus Vladimir Putin, urmand ca vicepremierul Dmitri Rogozin sa faca un desant teatral in Transnistria, la Tiraspol, istoricii basarabeni protesteaza oficial fata de aceasta manifestare raspandita in tot spatiul ex-sovietic si inclusiv la Chisinau. Ziaristi Online publica protestul comunitatii istoricilor basarabeni:

Adevărul ne va face liberi, doar liberi fiind ne vom putea recupera identitatea etnică şi vocaţia europeană

Memoriu al Comunităţii istoricilor din Republica Moldova

 

Memoriul de faţă a fost redactat din dorinţa semnatarilor de a atenţiona opinia publică din ţară şi de peste hotare, precum şi factorii de decizie din Republica Moldova despre unele probleme de importanţă majoră pentru societatea moldovenească de la stânga Prutului. Totodată, el este o expresie a îngrijorării Comunităţii istoricilor din Republica Moldova vizavi de unele politici păguboase aplicate în domeniul educaţiei istorice şi pregătirii civice a cetăţenilor Republicii Moldova.

Concomitent, pe această cale, exprimăm deschiderea de a contribui prin expertiza şi experienţa noastră la depăşirea situaţiei complicate în care ne-am pomenit la acest capitol.

 

Mai bine de două decenii, începând de la perestroika şi glasnost şi până la momentul de faţă, societatea moldovenească este antrenată într-o dezbatere interminabilă despre identitatea noastră etnică şi lingvistică, despre semnificaţia unor evenimente istorice ce s-au produs în spaţiul basarabean în secolul al XX-lea. În centrul atenţiei opiniei publice se menţin evenimentele din anii 1917-1918, cele produse în Basarabia în vara anului 1940, în primăvara – vara anului 1944, precum şi cele întâmplate în deceniile postbelice. Subiectele respective sunt abordate de mass-media, de partidele politice parlamentare şi extraparlamentare, de unele organizaţii şi asociaţii neguvernamentale. În ultimul timp, subiectele cu tentă istorică constituie prilej de discuţie, iar uneori de speculaţii chiar în cadrul coaliţiei de guvernământ.

În opinia noastră, dezbaterile de interes public ca exercițiu democratic trebuie încurajate, ele sunt un indice caracteristic oricărei societăţi democratice, iar în cazul nostru, ele mai constituie şi o probă a interesului manifestat de cetăţeni, inclusiv de clasa politică, faţă de trecutul istoric. Antrenarea în dezbaterea publică constituie, într-un fel, expresia dorinţei cetățenilor de a construi un stat bazat pe norme de drept şi a trăi într-o societate democratică, cu resorturi veridice şi eficiente. Totodată, ne exprimăm îngrijorarea că, din anumite considerente, dezbaterea publică, mai ales cea pe subiecte istorice, poartă un caracter imitativ, este întreținută artificial și, în consecință, efectul unei asemenea întreprinderi, aparent democratice, este unul păgubos și contraproductiv. Dezbaterile publice nu sunt urmate de concluzii, lipsește partea decizională a factorilor de răspundere, nemaivorbind de planuri de acțiuni orientate spre redresarea situației. Astfel, dezbaterile publice a căror menire este să aducă unele clarificări, să încurajeze elementul democratic, fiind dirijate din umbră, din contra, creează mai multe confuzii, produce decepţii. Din păcate, acesta e felul moldovenesc de a înțelege și interpreta democrația.

Actualmente, Republica Moldova, traversează poate cea mai dinamică perioadă din istoria sa ca stat independent. Ţara noastră este în situaţia în care este chemată să facă pasul decisiv în proiectarea viitorului său democratic şi european. Momentul reclamă detașarea de povara trecutului, formularea şi îmbrăţişarea unor repere istorice adevărate, fără zgura ideologizată, fără clişeele propagandistice ale vechiului regim. La această cotitură istorică societatea are nevoie să înţeleagă şi să pătrundă în esenţa unor evenimente şi procese istorice ce ne-au marcat destinul pe parcursul secolului trecut.

În acest context, în virtutea faptului că cercetarea trecutului istoric este apanajul nostru profesional, comunitatea istoricilor din Republica Moldova consideră necesar să-şi exprime punctul de vedere în unele probleme de interes naţional şi social:

 

  1. În 1917-1918, în spaţiul basarabean s-a scris cea mai spectaculoasă pagină de istorie politică, cu consecinţe benefice nu doar pentru populaţia românească dintre Prut şi Nistru, ci şi pentru reprezentanţii celorlalte etnii din acest areal. Decizia din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării, organ reprezentativ al populaţiei dintre Prut şi Nistru, de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România, adoptată „în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor”, a constituit soluţia optimă de salvare a populaţiei din acest spaţiu de la un cataclism social ce s-a abătut asupra unei părţi a omenirii ca rezultat al preluării de către bolşevici a puterii în Rusia în octombrie 1917. În perioada interbelică, întreaga populaţie din Basarabia a beneficiat de drepturi și libertăți democratice, de condiţii fireşti de dezvoltare socială şi naţională. Basarabia, ca parte componentă a României, a fost şi o parte a civilizaţiei europene.

 

  1. Evenimentele ce s-au consumat în spaţiul basarabean în vara anului 1940 şi cele ce s-au repetat în primăvara-vara anului 1944, sunt părţi componente a celui de-al Doilea Război Mondial, declanşat la 1 septembrie 1939, ca urmare a punerii în aplicare a înţelegerilor secrete sovieto-germane din 23 august 1939 privind partajarea sferelor de influenţă în Europa Centrală şi de Sud-Est între Uniunea Sovietică comunistă şi Germania nazistă. Intervenţia militară a U.R.S.S. în spaţiul basarabean, în vara anului 1940, a deturnat evoluţia noastră firească, liberă şi democratică.

 

  1. După ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, românilor de la extremitatea estică, dar şi reprezentanţilor altor etnii, le-a fost dat să treacă printr-un diabolic experiment social şi politic, pus la cale şi dirijat de Komintern. Devenind obiect al abuzului şi represiunii, populaţia din aceste teritorii a cunoscut totalitarismul în esenţa/formula sa comunistă, a trecut printr-un şir de cataclisme sociale, derivate ale regimului totalitar sovietic de ocupaţie.

 

  1. Documentele de arhivă, cercetările istoricilor din Republica Moldova şi de peste hotare demonstrează faptul că, în primăvara – vara anului 1944, sub lozinca „eliberării de sub ocupaţia fascistă”, a fost reeditat actul de anexare a Basarabiei şi Nordului Bucovinei, înfăptuit de statul sovietic iniţial în zilele de 28 iunie – 3 iulie 1940.

 

  1. Includerea acestor pământuri în componenţa statului sovietic a condus repetat la violarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, la dezbinarea etnică şi ştergerea identităţii naţionale, la modelarea unor identități false, la cultivarea urii şi impunerea fricii, la suprimarea relaţiilor cu lumea liberă din Occident, la neglijarea omului ca valoare supremă şi devalorizarea demnităţii umane. Suplimentar, asupra populaţiei băştinaşe din acest teritoriu s-a exercitat o politică de genocid etno-cultural. Teoria luptei de clasă şi principiul internaţionalismului proletar promovate cu ostentaţie de autorităţile sovietice au antagonizat societatea, au dezumanizat-o. La lipsurile de ordin economic şi la dezastrul social rezultate în urma războiului distrugător s-au adăugat alte suferinţe pasagere ale regimului: foametea organizată, colectivizarea forţată, deportările în masă. După 1944, românii din Basarabia au fost ostatici ai statului sovietic, destinul lor a fost decis în laboratoarele Kremlinului, adevărați stăpâni în spaţiul basarabean au devenit străinii. Regimul totalitar comunist a transformat Basarabia, de altfel, ca şi multe alte teritorii periferice ale Uniunii Sovietice, într-un laborator de experimentare naţională şi socială de pe urma cărora au avut de suferit zeci de popoare, iar numărul victimelor directe şi indirecte se ridică la ordinul sutelor de mii de persoane. În fond, cele săvârşite de autorităţile sovietice, care au pus stăpânire de facto pe aceste teritorii, pot fi calificate, în termeni juridici, drept crime împotriva umanităţii.

 

  1. Disoluţia imperiului sovietic la începutul anilor 90 şi proclamarea independenţei Republicii Moldova ne-a oferit şansa să ne hotărâm viitorul, „fără niciun amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale”. Dar, împovăraţi de moştenirea imperială, ne-am convins că năzuinţele şi idealurile noastre nu pot fi atinse atât de uşor. În această problemă de mare importanţă, şi-a spus cuvântul lipsa tradiţiei construcţiei de stat (democratic, nu totalitar) pe aceste teritorii şi, respectiv, absenţa oamenilor politici cu experienţă, care ar fi captat şi orientat pe făgaş democratic şi constructiv energiile maselor. Exploatând situaţia dată, dominaţi de obsesia menţinerii imperiului sovietic, cu concursul elementelor revanşarde din partea locului, liderii de la Kremlin au încurajat şi au susţinut crearea unui regim separatist în zona transnistreană a Republicii Moldova. Sfidând năzuinţele noastre de libertate şi încălcând angajamentele de retragere a trupelor, asumate de Federaţia Rusă la conferinţele O.S.C.E. din 1999 şi 2001, armata rusă şi astăzi continuă să ocupe o parte a teritoriului Republicii Moldova.

 

  1. Din cele două experienţe trăite în veacul al XX-lea – prima, cea de viaţă liberă naţională şi democratică şi cea de-a doua, de asuprire naţională şi exterminare socială, una cu efecte benefice şi alta cu consecinţe dramatice – trebuie să tragem unele învățăminte, să formulăm concluziile de rigoare, aşa încât astăzi să fim în stare să ne proiectăm viitorul în interesul nostru naţional. Faptul că actualmente o parte din populația Republicii Moldova percepe experienţa istorică printr-o optică deformată, alta decât cea adevărată, nu este altceva decât efectul unei propagande perfide de îndoctrinare ideologică, practicate pe parcursul deceniilor postbelice. Din păcate, războiul informaţional continuă şi astăzi, cele mai perfide şi mai malefice agresiuni asupra sufletelor noastre fiind realizate de regizori ai unui primejdios scenariu imperialist-cominternist. Iar lipsa măsurilor de contracarare a acestuia blochează procesul de renaştere naţională, anihilează activismul civic şi manifestarea democratică al unui important segment de populaţie.

 

  1. Or, în momentul în care ne-am decis să subscriem la valorile democratice ale lumii libere şi am ales alte modele de organizare politică şi socială trebuie să abandonăm clişeele propagandistice despre raiul comunist, despre mult trâmbiţata eliberare, în serii, a pământurilor noastre, ba de sub „regimul burghezo-moşieresc”, ba de sub „ocupaţia germano-româno-fascistă”. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: pe parcursul secolului al XX-lea, Basarabia, parte componentă a statului român, în două rânduri, în iunie 1940 şi martie – august 1944, a fost obiect de agresiune din partea statului sovietic, dominat de ideologia cominternistă. Şi astăzi, o parte a teritoriului Republicii Moldova se află sub ocupaţie străină. Regimul comunist totalitar de ocupaţie, persecutor al valorilor şi libertăţilor naţionale şi democratice, ne-a cauzat enorme pagube de ordin economic, social, politic, cultural şi de altă natură. Consecinţele acestuia se regăsesc astăzi nu doar în comportamentul social al cetăţenilor simpli, ci şi în acţiunile, dar mai cu seamă în inacţiunile clasei politice.

 

Adevărul istoric, asumat de fiecare cetăţean, fără ură şi părtinire, oricât de amar ar fi, pentru unii, trebuie să constituie acea bază solidă pe care poate fi edificată o societate liberă și democratică. Doar adevărul poate să servească drept materie primă pentru edificarea unei societăţi libere şi democratice, doar adevărul poate să asigure o conciliere civică sinceră (nu mimată), profundă şi durabilă. Doar adevărul ne va face să înţelegem că integrarea europeană a Republicii Moldova este şansa noastră de recuperare şi consolidare a identităţii umane, etnice şi politice. Doar adevărul ne va face să înţelegem că parcursul european al Republicii Moldova este unica cale de readucere în scenă a valorilor noastre naţionale şi de raliere la cele general-umane. Doar adevărul ne va face liberi.

În convingerea noastră, adevărul istoric este o mare forţă edificatoare. Experienţa istorică, oricare ar fi ea, este un patrimoniu inestimabil al omenirii şi el trebuie pus în serviciul societăţii. Exemple reușite de repunere în serviciul cetățeanului a experienței istorice ne oferă societăţile occidentale democratice. Neglijarea experienţei istorice şi promovarea /perpetuarea minciunii, manipularea cetăţenilor poate să ne ducă în impas, iar proiectul Republica Moldova ca stat de drept şi democratic poate să eşueze.

Chişinău, 5 mai 2014

Memoriul este semnat de:

Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”;

Ion Negrei, istoric, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;

Gheorghe Palade, doctor în istorie, conferenţiar universitar, USM:

Andrei Eşanu, academician AŞM, membru de onoare al Academiei Române;

Nicolae Dabija, academician AŞM, membru de onoare al Academiei Române;

Gheorghe Cojocaru, doctor în istorie, cercetător ştiinţific coordonator, Institutul de Istorie al AŞM;

Ion Şişcanu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Institutul de Istorie al AŞM;

Pavel Parasca, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, ULIM;

Anton Moraru, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală;

Mihai Taşcă, doctor în drept, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice, AŞM;

Gheorghe Negru, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;

Constantin Ungureanu, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;

Valentin Constantinov, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;

Andrei Groza, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Academia de Administrare Publică;

Pavel Moraru, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie al AŞM;

Ion Gumenîi, doctor în istorie, conferenţiar universitar, USM;

Ion Eremia, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, USM;

Lidia Pădureac, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi;

Vasile Dobrogeanu, profesor de istorie, Bălţi;

Virgiliu Bîrlădeanu, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;

Sergiu Tabuncic, doctor în istorie, cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie al AŞM;

Maria Danilov, doctor în istorie, conferenţiar universitar, Institutul de Istorie al AŞM;

Ion Chirtoacă, doctor habilitat în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;

Andrei Emilciuc, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;

Gheorghe Nicolaev, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;

Dinu Poştarencu, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;

Igor Cereteu, doctor în istorie, Institutul de Istorie al AŞM;

Valentina Eşanu, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;

Tudor Ciobanu, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;

Eugen Cernenchi, cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie al AŞM;

Veaceslav Stăvilă, doctor în istorie;

Sergiu Cornea, doctor în istorie, Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu”, Cahul;

Vitalie Ponomariov, lector universitar, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu”, Cahul

Lista ramane deschisa

Sursa: Ziaristi Online

UPDATE Adevarul de Moldova:

Istoricii se opun „Zilei Victoriei“: „Pe parcursul secolului XX, Moldova a fost obiect de agresiune din partea statului sovietic“

Comunitatea istoricilor din Republica Moldova atenţionează opinia publică din ţară şi de peste hotare, precum şi factorii de decizie, că este îngrijorată vizavi de unele politici păguboase, aplicate în domeniul educaţiei istorice şi pregătirii civice a cetăţenilor.

Istoricii cred că autorităţile tac vizavi de unele adevăruri istorice, iar în contextul apropierii de UE, oamenilor trebuie să li se reamintească de crimele comise pe acest teritoriu de puterea sovietică. Istoricii au făcut public Memoriul prin care îşi exprimă deschiderea de a contribui prin expertiza şi experienţa pe care o deţin la depăşirea situaţiei semnalizate, relevă IPN.

Ion Negrei, istoric, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a declarat că acum societatea moldovenească este antrenată într-o dezbatere despre semnificaţia unor evenimente istorice ce s-au produs în spaţiul basarabean în secolul al XX-lea. „Actualmente, Republica Moldova, traversează poate cea mai dinamică perioadă din istoria sa ca stat independent. Ţara noastră este în situaţia în care este chemată să facă pasul decisiv în proiectarea viitorului său democratic şi european”, a citit istoricul din document.

În Memoriu se menţionează că după ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, românilor de la extremitatea estică, dar şi reprezentanţilor altor etnii, le-a fost dat să treacă printr-un diabolic experiment social şi politic. Devenind obiect al abuzului şi represiunii, populaţia din aceste teritorii a cunoscut totalitarismul în esenţa/formula sa comunistă, a trecut printr-un şir de cataclisme sociale, derivate ale regimului totalitar sovietic de ocupaţie. Istoricii sunt de părere că autorităţile trebuie să accentueze că victime ale regimului totalitar comunist au fost şi locuitorii de alte etnii din Basarabia, nu doar băştinaşii majoritari.

Istoricii subliniază că în momentul în care Moldova s-a decis să subscrie la valorile democratice ale lumii libere şi a ales alte modele de organizare politică şi socială trebuie să abandoneze clişeele propagandistice despre raiul comunist, despre aşa-zisa eliberare. „Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: pe parcursul secolului XX, în două rânduri, în iunie 1940 şi martie – august 1944, Basarabia a fost obiect de agresiune din partea statului sovietic. Şi astăzi, o parte a teritoriului Republicii Moldova se află sub ocupaţie străină”, se menţionează în Memoriu.

Gheorghe Palade, doctor în istorie, conferenţiar universitar la Universitatea de Stat din Moldova, a spus că semnatarii Memoriului resping noţiunea de eliberare de către sovietici şi fac apel la concilierea societăţii care se confruntă cu o diferenţă prea mare de opţiuni.

Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, preşedintele Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”, a menţionat că autorităţile moldoveneşti trebuie să fie atente la ce evenimente participă pentru a nu da apă la moara celor ce distorsionează istoria. Potrivit lui, istoria trebuie tratată corect. Iar în apropierea zilei de 9 mai populaţia ţării va fi din nou bombardată cu tot felul de mesaje propagandistice şi triumfaliste, ce nu fac parte din patrimoniul istoric al ţării.

Foto: Timpul.md

Categorii: ziaristi_online

Monica Macovei in casa mea? Brrrr! Nu, mersi! “Europa si plagiatorii PDL in fiecare casa”

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 5, 2014 - 11:10pm

Monica Macovei PDL Europa in fiecare casa

de Luiza Moldovan

LA VIE EN MOV

Am văzut un slogan electoral foarte atractiv şi mă duc să-l votez pe… ăăă… pe… s-o votez pe… nu mai ştiu, dar îmi aduc aminte şi vă spun. Ea era mare, ah, stai, că mi-am adus aminte, Monica Luisa Macovei mă privea zâmbind feroce dintre doi stâlpi şi zicea “Europa în casa ta”. Brrrr! Europa în casa mea?!? Pe bune??? M-am şi văzut ascultată şi văzută în toate camerele şi pe toate holurile mele cele mari, din apartamentul nostru de trei camere din Titan, exact ca-n “1984”. Un fel de Winston Smith în variantă feminină şi mai isterică, urmărită chiar şi de după perdeaua de la duş, ca să vadă Europa ce şampon folosesc eu, ca să ştie la ce să mai facă reclamă la televizor, ca să mă impresioneze pe mine.Nu glumesc. “Europa în casa ta” mi se pare cel mai de speriat slogan electoral pe care l-am auzit/ văzut vreodată şi el este congruent sau, mai bine zis, vine tandi pe mandi cu romanul lui George Orwell, cel care capătă, iată, din ce în ce mai multă corporalitate, chiar pe măsură ce vorbim. Parc-o şi văd pe Europa cu mine la piaţă, cu mine la plimbat copilul, cu mine la dentist, cu mine la ginecolog, cu mine la plătit taxe, cu mine la vorbit cu doamnele peste tot pe unde mă duc, cu mine la tomograf, cu mine la cimitir, cu mine peste tot. Parcă şi văd o Europă care-mi numără vocalele şi vocalizele, consoanele şi consonanţele (OH!), care-mi numără leucocitele, bătându-mi obrazul când tind s-o iau razna. Pe bune! “Europa în casa ta” e cel mai freaky slogan evăr, iar Monica Luisa Macovei nu ştiu ce-o fi avut în cap! Pentru că, dacă s-ar fi gândit cu adevărat la o Europă în casa noastră, nu ştiu ce anume a luat în calcul. Probabil, urmăritul peste tot al cetăţeanului, din motive de marketing, să ştie Europa ce iaurt preferă românul. Pentru că majoritatea tehnicii din majoritatea caselor (adică din toate) vin din Asia şi prea puţine din Europa. Cum vrea Monica Luisa Macovei ca Europa să vină în casa mea? Doamna în cauză ar trebui să vină să ne liniştească, pe mine şI pe alte pensionare din Titan, pentru că, pe noi, cel puţin, ne apucă damblaua numai când ne gândim că Europa ar putea să vină în casa noastră. Eu n-o vreau pe Europa în casa mea, îmi ajunge Asia, merci!  Adică în sensul că am un CD cu A.S.I.A. pe care făceam aerobic. N-o mai vreau nici pe Europa, nici pe America, nici pe Africa, nici pe nimeni. Pentru mine, ca să fiu sinceră, A.S.I.A. mi-e suficientă.

Sursa: Jurnalul National via Ziaristi Online, care propune si sloganul PDL “Plagiatul in fiecare casa”:

Plagiatul in fiecare casa cu Europa PDL

Categorii: ziaristi_online

“Magda Ursache nu tace!”. “Comunismul cu rele si rele”: Despre Sfinţii Închisorilor vs Komintern şi Brucan, Tismăneanu şi Patapievici, ejudem farinae (sic)

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 4, 2014 - 11:10pm

Magda Ursache - Comunismul cu rele si rele - Coperta 1

Portalul Ziaristi Online este incantat sa publice doua cronici sclipitoare despre lucrarea exceptionala a Doamnei Magda Ursache, “Comunismul cu rele si rele”:

Magda Ursache nu tace!

de Radu Părpăuţă

Avem de a face cu o carte documentată la sânge, dar nu ternă şi scrobită, ci vioaie şi înaripată, cu marca stilistică „Magda Ursache”. Mă gândesc că în anii aceştia pe care îi trăim, ai deculturalizării fără repere şi discernământ, Comunismul cu rele şi rele este o piatră de temelie pentru un alt edificiu mai curat şi mai pur.

Din bogata ei operă, care mai cuprinde romane, ediţii critice, antologii, Magda Ursache publică acum Comunismul cu rele şi rele (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013), volum de publicistică consistent (360 de pagini). Volumul este însă consistent şi prin conţinut, căci autoarea este o personalitate „răspicată”, cum spunea Iorga, care „are condei” tumultuos. Ştie ce vrea să spună despre tarele comunismului stalinist, apoi ceauşist şi cel postcomunist de astăzi, dar ştie şi cum să spună. Marginalizată şi astăzi subtil de destule reviste, dată afară în vremuri ceauşiste de la revista Cronica, Magda Ursache nu a tăcut niciodată şi nu a abdicat nicicând de la principiile ei. Nu s-a schilodit moral, cum i-a spus Bătrânul Urs (soţul şi marele folclorist şi etnolog Petru Ursache; probabil va trebui să treacă ceva timp de la moartea lui, ca să ne dăm seama ce operă importantă a lăsat): „Ai avut noroc, Magda, că te-au dat afară din presă. Nu te-au schilodit moral. N-ai scris editorial pe linie, n-ai promovat scribălăi ca Felecan, ajuns, ce ruşine!, în „Cronica” pe pagina întâi” (în Spiritul Critic, aprilie, 2014).

Da, n-a alunecat în noroiul moral al multor intelectuali, ci, ascultând de elanuri şi revolte izbucnite dintr-o îndărătnică recalcitranţă (muntenească, i-aş zice) faţă de tot ceea ce înseamnă compromis, Magda Ursache observă cu tristă luciditate mlaştina comunistă. Ea este o justiţiară din stirpea cea mai pură a justiţiarilor noştri autentici: Gheorghe Grigurcu (cel care scrie o „În loc de prefaţă”), Luca Piţu sau Theodor Codreanu. Să nu o uit nici pe Ileana Mălăncioiu, cu care este, poate, cea mai înrudită spiritual. Sigur, putem pune la îndoială unele verdicte, dar mai important este pathos-ul scriiturii şi adevărul scos încă o dată şi încă o dată la lumină. Extrem de bine informată, „citită” (cu cărţi fundamentale, nu cu pospăială de presaş pe „apucate”), autoarea prinde în cârlig amănuntul relevant şi condamnă cu pleasna muntenească, dar şi prezintă cu căldură pe cei care merită. Fapte din biografia personală completează informaţia din cărţi şi documente. Şi nici o clipă nu se lasă pradă descurajării, ca atâţia concetăţeni ai noştri, deşi cele zugrăvite cu penel ferm sunt în marginea abisală a colcăielii infernale.

Volumul în întregul său ne arată o „meşteşugăreasă” cu simţul măsurii şi echilibrului. Deşi pathos-ul de care vorbeam, ar fi putut-o trimite spre limbaj trivial şi invectivă necontrolată, Magda Ursache nu cade niciodată în acestea. Plăcerea lecturii Comunismului cu rele şi rele este reală şi durabilă tocmai prin evitarea exceselor. Marea calitate a volumului, în vremea aceasta, în care ostentaţia şi teribilismul sunt atât de frecvente, îşi are originea, cred, în simplitate, naturaleţe şi spontaneitate – toate călăuzite de Adevăr. Magda Ursache nu caută să pară ceea ce nu este, dar nici nu se sfieşte să fie în chip firesc, să pună punctual pe „i” în mod natural. Pe calea sincerităţii şi onestităţii, nici autoarea, nici cititorul nu sunt obligaţi să poarte haine de împrumut.

Tonalitatea autoarei este de obicei gravă, dar acidă. Ca să vă faceţi o idee, iată un fragment din articolul Acele de pernă: „Moderniştii” proletculţi scriau cu revolverul şi împuşcau cu stiloul (Al. Jar), iar una ca niciuna, Nina Cassian, striga în plenul unei adunări să se folosească mitraliera cu patru ţevi şi nume duios, Katiuşa. Contra „elementelor” înapoiate şi duşmănoase. Numai că în jocul de-a alba-neagra cu istoria literaturii, Crohmălniceanu este exculpat, iar Călinescu – pus la zidul infamiei. Aşa cum informatorii mărunţi sînt condamnaţi, în timp ce generalii cu umeri grei se bucură de pensii enorme, sînt condamnaţi colaboraţioniştii ca Arghezi, Gala Galaction, Camil Petrescu, nu cei care le-au diriguit demisia morală, condamnîndu-le arta „ruptă de trecut”. Ileana Vrancea („Lupta de clasă”) l-a desemnat pe Călinescu „constructor al proletcultului”. Nici Blaga nu scapă de blamul de a se fi apărat de Beniuc, trimiţînd un memoriu la CC.”

Ştiu că citarea acestui exemplu cu Nina Cassian poate părea unora deplasat în aceste zile, când poeta a murit. Că aşa suntem noi, românii, iertători, „despre morţi numai de bine” şi bla-bla-bla. Sunt însă în consens cu autoarea, care nu vrea să cunoască aceste tabu-uri când este vorba de adevăr şi de păstrarea curată a memoriei. Recursul la memorie ar putea fi motto-ul cărţii. Sau, cum citează autoarea pe Milan Kundera: „Revolta individului contra puterii înseamnă lupta memoriei contra uitării”. Şi Magda Ursache nu uită. Şi nu tace. Toate eczemele, toate furunculele pline de puroi ale comunismului sunt scoase la iveală în toată nocivitatea lor. Scriind cu patimă „rea” (dar atât de benefică pentru asanarea lumii româneşti) despre Brucan, autoarea face următoarele trimiteri: „A fost un om inteligent printre impostori ca Luca Laszlo, lăcătuşul ajuns ministru de Finanţe (’47-’52), ca lăcătuşul ucrainean Pantiuşa, ca Al. Drăghici, alt lăcătuş, cu 4 clase şi Şcoală profesională CFR, alte 4, săltat în grad de general-maior, ministru al securităţii şi şef al Departamentului Securităţii Statului (’53-’57), cu tablou pe pereţii şcolilor; electricianul Dej avea şi el 4 clase primare şi 3 gimnaziale, iar Ana Pauker „activase” ca modestă croitoreasă, dar având la bază Şcoala Leninistă de 2 ani a Cominternului. Cât despre Ioşca Chişinevschi, culturalizatorul, era semianalfabet. „La măgarul bătrân, frâu poleit”, zice etnosoful anonim”. Săracii, dacă nu au avut ca pontagii de azi posibilitatea lui copy-paste!

Scurtissim, în finalul acestei cronichete atât de scurte (spaţiul tipografic, bată-l vina!), să spunem că avem de a face cu o carte documentată la sânge, dar nu ternă şi scrobită, ci vioaie şi înaripată, cu marca stilistică „Magda Ursache”. Mă gândesc că în anii aceştia pe care îi trăim, ai deculturalizării fără repere şi discernământ, Comunismul cu rele şi rele este o piatră de temelie pentru un alt edificiu mai curat şi mai pur. Altfel, ne vom scufunda.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist Sursa: Ziarul de Iasi (30 aprilie 2014)

Societatea românească
de la “minima moralia” la “postmoralia”

Magda Ursache - Comunismul cu rele si rele - Coperta 4

de Adrian Alui Gheorghe

Într-un interviu apărut (şi) în unul din volumele sale din România, Vladimir Bukovski spunea: “…împotrivirea la rău este responsabilitatea fiecăruia dintre noi, nu destinul câtorva. Şi faptul că aşa de puțini am răspuns la aceasă chemare m-a întristat întotdeauna”. Este limpede, citind în această notă volumul  Comunismul cu rele şi rele  (Editura Eikon, 2013, 380 pagini), că Magda Ursache este una dintre persoanele raţionale din societatea românească care se împotriveşte cu toată fiinţa răului sub toate formele sale fie că acesta vine din trecut, că îl trăim în prezent sau că e gata să ne deschidă (marcheze) viitorul. Cartea aceasta nu este, evident, un “accident” în evoluţia scrisului Magdei Ursache, opera sa, încă de la debut, fie proză, fie eseu, fie publicistică, este polemică; dar o polemică făcută cu argumentele culturale cele mai credibile, cu un rafinament al scriiturii care nu a coborît niciodată tonul (dar nici garda) şi mai ales cu o memorie a amănuntelor care nu lasă nimic nedesluşit (astfel, nepedepsit?) într-o societate atomizată, cum este cea românească. Dacă spunem, odată cu Emil Cioran, că în istorie numai pesimiştii au avut dreptate, e limpede că Magda Ursache transcende prezentul (care e o proiecţie a trecutului, după o demonstraţie fără cusur!) pentru a creiona viitorul. Valéry spunea, într-unul din aforismele sale, că “… cinismul este tentaţia oricărei inteligenţe”, lucru care este, evident, o marcă a scrisului Magdei Ursache. Acestui cinism, care e asemănător reacţiei chirurgului care extirpă tumoarea înainte de a o lăsa să evolueze, Vladimir Bukovski îi găseşte o explicaţie care e efectul istoriei mutilate şi mutilante: “Experienţa noastră ne-a lăsat pe toţi cam cinici. (…) Ce este cinismul? O neîncredere în intenţiile bune, în sfîrşituri fericite, în miracol. Este înclinaţia de a vedea latura negativă a fiecărui eveniment. Într-un fel este un mecanism de apărare. Şi eşti mai puţin rănit dacă te aştepţi ca lucrurile rele să se întîmple.” Adevărul, spus cu toată gura, fără echivoc, este cinic. Literaturizarea excesivă a realităţii este, de multe ori, toxică. Zice, în acest sens, Magda Ursache, referindu-se la “piticaniile politice” (sau politruce) din societatea noastră care au transformat cultura în ideologie şi care au subminat (şi subminează!) identitatea şi modelele formatoare: “Mă simt obligată (obligaţie e cuvîntul exact) să nu-i uit pe martiri şi-l citez pe Cicerone Ioniţoiu: Se apreciază că pedepsele stabilite de instanţe pentru motive politice însumează circa 25 milioane de ani de temniţă. E datoria noastră să facem aşa fel să nu se şteargă nici jertfa sutelor de scriitori pe care delictul de opinie, ca acuză, i-a trimis după gratii. Mai ales că strigoii (citiţi: noii propagandişti de tip vechi, kominternist) se întorc să-şi laude isprăvile în folosul culturii realist-socialiste. Vă amintiţi fantoma care bîntuia Europa, anunţată de Manifestul lui Marx? S-a clonat. (…) Piticaniile astea gîndesc aşa cum li se cere să gîndească. Li s-a spus că naţiunea e concept perdant, se reped s-o conteste, să nege existența spiritului național. Priza la valorile noastre, cîte sînt, e disprețuită, blamată; versul veritabil patriotic li se pare acestor turte ideologice rostogolindu-se sub (sublinierea îmi aparține) orice oriflamă, cînd cu o stea, cînd cu peste 50, „etnicist”, egal „iraţionalist”, egal „ceauşist”. Doina lui Eminescu trebuie băgată din nou în carantină, ca să nu-i mîniem pe „inamicii etnici” ai poetului „naţional”. Da, naţional a primit ghilimelele deriziunii. Ghilotinaţi, ca-n proletcultură, sînt cei care reprezintă direcţia (specific) naţională: Iorga, Ţuţea, Noica, adică uriaşii din ţara piticilor. Sfinţii închisorilor sînt minimalizaţi sau contestaţi de-a dreptul. Mircea Eliade are parte de un tsunami de atacuri violente. Iată şi cauza culpabilizării: Cît timp judec în istorie – iar nu în absolut – nu pot gîndi nimic fără să ţin seama de neamul meu (Jurnalul portughez). Cînd a murit, la 22 aprilie ’86, s-a dat doar o ştire la rubrica Decese a ziarului România liberă. Acum i se vrea ardere de tot.” (p. 343- 344).
Obiectul-subiectul întregii cărţi este istoria imediată, cu toate reflexele posibile înspre un trecut care nu vrea să moară. Şi nu vrea să moară pentru că, în acest moment, coexistă două forţe: una este reprezentată de personajele care s-au reciclat în capitalismul nostru cumetrial (vorba lui Luca Piţu!), alta este forţa memoriei, reprezentată de aceşti „veşnic perdanţi” care sînt scriitorii cu conştiinţă, care nu se îndură să schimbe talantul originar primit, pe monedele calpe care răsplătesc ideologizarea şi famelizarea. „Raportul Tismăneanu” este, după demonstraţiile fără cusur ale Magdei Ursache, atît în eseurile din această carte cît şi în altele care i-au premers, o modalitate de a ascunde adevărul, de cosmetizare a realităţii, de inversare a polilor moralităţii care au făcut posibilă ticăloşia cu (sau ca) sistem din perioada comunistă: “Geaba încercăm decomunizarea fără o rememorare exactă a crimelor comunismului. Ce altceva ar fi fost mai important decît stabilirea cifrelor privindu-i pe arestați, deportați, morți în puşcării şi lagăre de muncă silnică? În Raportul Tismăneanu – după calculele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (îi scriu numele întreg, pentru că asociaţia a intrat într-un con de umbră) – au trecut prin închisori, lagăre, DO, deportări (v. p. 160) două milioane de oameni. Pentru ca, la p. 214, să găsim altă aproximare: 600.000 de deţinuţi politici. Neimportantă (de ce oare?) e rezistenţa în munţi, ca şi experimentul Piteşti, vîrful terorii, fenomen unic în lagărul estic. Torţionarul Al. Drăghici lipseşte din lista celor 64 de biografii ale nomenklaturii, unde apar Paul Niculescu-Mizil şi Ştefan Andrei. Oricît mi-ar fi de antipatic fostul ministru de Externe ceauşist, care nu pridideşte să aprecieze personalitatea dictatorului, oricît de silă mi-ar fi de pledoaria sa stîngoasă pentru patriotul Ceauşescu, el nu poate fi pus lîngă Dej, nici Pătrăşcanu lîngă asasinul Nicolschi. Pe lista neagră a lui Vova Tismăneanu, în rînd cu Paler stau Sorin Toma, Silviu Brucan şi Valter Roman. Aud că, la examene, elevilor li se vor pune întrebări din acest Raport. Care vor fi întrebările? Că Ana Toma, nevasta lui Pantiuşa, alias agentul NKVD Pintilie Bodnarenko, după ce-a fost nevasta lui Sorin Toma, îi călca rochiile Anei Pauker? Că acel cuplu malefic a adoptat doi copii? Că Pantiuşa, octogenar alcoolizat, asculta Europa liberă cu sticla la îndemînă? Ce-or fi căutînd amănuntele astea într-un raport care îşi propune să demonstreze că sistemul politic comunist a fost ilegitim şi criminal, formulare preluată de şeful statului în Parlament? Pe cine interesează că Miron Constantinescu, ministru al Învățămîntului din noiembrie ’56 în iunie ’57 şi debarcat de Dej ca stalinist feroce (sub domnia lui a avut loc o aberantă îndoctrinare ideologică a şcolii, pe care a sufocat-o), a avut doi fii, numiţi tot Horia. Că unul a murit de apendicită; celălalt, înghețat în Bucegi? Sau vrem să-i umanizăm pe monştri, prin le petit fait vrai, să le plîngem de milă? Atunci să adăugăm şi drama lui Mihai Roller, al cărui fiu (sau fiică) s-a aruncat de la înălțime într-un bazin de înot gol, fără apă. Doar Roller a fost un fel de protocron al ficționarilor istoriei, în faptă, nu-n teorie.”
Evident că Magda Ursache nu foloseşte mijloacele şi nici nu urmăreşte rezultatele istoricului care „gustă” istoria ca pe o conservă care e mai valabilă cu cît e mai expirată, este un intelectual care priveşte realitatea în timp ce o trăieşte cu disperare. În „Vieţile paralele” a lui Plutarh este redată o poveste care are în vedere cele două perspective. Spune Plutarh că într-o suburbie din Atena s-a născut o capră cu un singur corn. Stăpînul caprei a chemat mai mulţi înţelepţi chestionîndu-i asupra acestui fenomen straniu şi asupra posibilelor consecinţe. Primul dintre ei a interpretat fenomenul ca un semn al zeilor care atenţionau populaţia asupra imprevizibilului din viaţa publică şi politică, susţinînd că astfel populaţia trebuia să se concentreze cui să acorde votul la apropiatele alegeri, în competiţie fiind două partide. Cel de-al doilea a tăiat capra, a despicat craniul şi a demonstrat că iniţial capra a avut două coarne, numai că unul, datorită unei traume, nu se mai dezvoltase, se lipise de celălalt şi crescuseră împreună dînd impresia că e vorba doar de unul singur. Remarca lui Plutarh este de reţinut: „În opinia mea, amîndoi filosofii au dreptate. Numai că unul a răspuns la întrebarea cum pe cînd celălalt a răspuns la întrebarea de ce.” În scrierile Magdei Ursache “de ce”-ul este, de prea multe ori, strigat cu toată fiinţa, iar efectul este al unui strigăt într-o peşteră goală.
Cartea Magdei Ursache este şi o ipostază a omului care nu poate să uite, în urma unei traume care a ţinut (şi ţine) cît o viaţă. Pentru că a vedea că după o revoluţie ratată (sau furată) aceleaşi personaje stăpînesc prim-planul public, că securitatea a ieşit din subterane şi lucrează pe faţă, nu poate determina decît această lehamite trăită de fiecare român care resimte “răul de România”, dar nu ştie de unde i se trage. Ei, Magda Urscahe îi oferă, în eseurile sale, un posibil răspuns: “Suntem întrebaţi pe varii canale ce vrem. Să ne îngreunăm memoria cu ororile maşinii de ucis comuniste? De ce ne-am împovăra suflețelele cu amintiri rele, cu amănunte atroce? Capul Midia, unde se muncea silnic 20 de ore din 24, a fost supranumit Capul Morții. Ei şi? Ce mai contează victima jupuită de vie, ca un animal, în abatoarele Jilava, Aiud, Sighet, Gherla, Periprava, Salcia, Deva, Galați, Văcăreşti, Botoşani…? La Piteşti, o noțiune universal valabilă ca reeducarea a căpătat, în context Marxist-leninist-stalinist, alt conținut. Le fel, noțiuni ca omul (nou), justiția, democraţia… Deținuții nu aveau drept să se uite spre fereastră, chiar dacă era oblonită. Au fost exersate sisteme de tortură terifiante toate: timpane sparte, dinți şi ochi scoşi, coloane vertebrale rupte, unghii smulse, păr smuls fir cu fir, spînzurare cu capul în jos. Celor care urlau de durere li se astupa gura cu cîrpele din WC. Tortura preferată de Ţurcanu este asfixierea: capul băgat în tinetă (figura leului). În beciul de la Piteşti, se turnau fecale pe jos, să nu fie nimic uscat. La Aiud, se strecura ciorba, să n-aibă nici boabă de fasole ori de arpacaş; apa era sărată anume; bolnavii TBC zăceau în celule cu geamuri sparte. Am zis zăceau? Erau obligaţi să stea în picioare, la marginea patului. Agenţii sanitari erau, în fapt, bătăuşi. Nu-i lăsau nici să se sinucidă, n-aveau nici drept la moarte.”
Există o amnezie periculoasă care crează false dizidenţe. Magda Ursache le amendează fără milă, cu argumentul faptelor date de mulţi dintre fameni la albit, la întors, la uitat. Spune Magda Ursache: “La emisiunea lui Ion Cristoiu, alt exilat, romancierul Petru Popescu (Dulce ca mierea e glonţul patriei), oferă altă lecție din arta compromisului. Cînd, în avionul lui Ceauşescu, şi-a dat seama că dictatorul îi va pune botniță, a ales libertatea. Ce căuta în avionul preşedintelui, lîngă fiica lui, Zoia Ceauşescu, nu ne-a spus.” Chiar, ce căuta acolo? Dacă s-ar face un indice de nume al cărţii “Comunismul cu rele şi rele”, şi ar creiona cineva, pe scurt, poveştile acelor personaje, am avea o lume în mişcare şi în toată plenitudinea evoluţiei sale de la Război încoace. Sînt sute de nume amintite sau implicate în anecdotica, în general tragică, a cărţii. Pentru că, “la noi cultul eroilor cunoaşte pauze, al erorilor – nu”, spune Magda Ursache cu un aforism în spiritul lui I. D. Sîrbu.
Eseurile Magdei Ursache sînt conectate la suferinţa manifestată sau nu a multor români, unii din ţară, alţii de aiurea. Mesajele care îi vin sînt semne încurajatoare că vorbitul nu este chiar în pustiu, că mai există “rezoneuri” în lumea românească. Astfel, pictorul Ştefan Arteni (inclus recent de o editură din New York în cartea O sută de Maeştri ai Caligrafiei) trimite un mesaj prin email Magdei Ursache, în care îşi exprimă disperarea de a primi o nouă exilare după realegerea lui Petre Roman în calitate de reprezentant al Parlamentului pentru diaspora: „Ce este exilul? În ’71, m-am predat poliției italiene cerînd azil politic. După luni de zile un prieten ne-a ajutat să ieşim din lagărele de refugiați. De-atunci am trăit cu frica-n sîn – din păcate, nu am stofă de erou: frica de a fi răpit cum au fost unii exilați; frica de a fi omorît (era vremea umbrelei bulgăreşti) cînd m-am aflat la Radio Vatican; ştiind mereu că sîntem urmăriți, ştiind de multe ori cine este băiatul în tură, ca şi azi, da, azi!!! Iar acum, cînd fruntaşii patriei mume l-au numit pe don Pedro comisar cu grija diaspornicilor, simt că am fost exilat definitiv, desțărat prin decret prezidențial. Cu cine să fiu solidar? Cu Ninocica Cassian, considerată de Institutul Cultural Român ca simbol al Exilului? Cu răsadurile pepinierei de cadre, ca Antohi, inventatorul complexului de inferioritate al românului (complex de care nici Perlea, nici Celibidache, nici subsemnatul nu am suferit niciodată)? Sînt solidar cu cei cîțiva, puțini, care nu au uitat, care încă spun NU, cîțiva pe aici prin vest şi cîţiva pe acolo prin patria din care am fost din nou alungat”.
Nu ştiu dacă Magda Ursache acuză, sau, ca Mircea Vulcănescu altădată, face apel la neuitare. Căci uitarea răului e un păcat de moarte, cînd e vorba de o istorie criminală care a modificat polii moralităţii. Căci într-o închisoare mare cît România, nu erau grade de libertate între cetăţeni, ci grade de ticăloşie. Cu cît erai mai ticălos, cu atîta păreai mai liber…! Şi despre această “libertate” a ticălosului vorbeşte Magda Ursache în carte.
Este aproape un manifest în eseurile Magdei Ursache neputinţa scriitorului-intelectualului de a “dezangaja” ceea ce a  fost atîţia ani cultură “angajată” ideologic în comunism, care resimte cu disperare sensul în care alunecă vremurile şi societatea românescă, dispusă la disoluţie şi voioasă globalizare: “Asistăm neputincioşi la discreditarea culturii, la terfelirea autorităților culturale, la distrugerea educației. Revizuim deformator istoria, vrem să distrugem Grundul, temelia, repetînd că am fi prea încremeniți în trecut, lipiți, îmbibați de el, cu ochii fixați pe alaltăieri. Occidentul îşi menține tradiția, o cultivă, o propagă. Trebuie să crezi în valorile tale, altfel nu te crede nimeni. Noi avem ce-avem cu continuitatea, nesocotind spusa (rememorată de Sorin Preda) unui martir, părintele Arsenie Boca: Prezentul e viitorului trecutului.
Trăim în ţara în care vinovăţiile majore, de decenii, nu au şi vinovaţi. Discuţiile despre nazism, despre comunism, Holocaust, legionarism, colaboraţionism, Securitate se fac la noi, în continuare, doar “pe la colţuri”, se foloseşte un dublu limbaj, în funcţie de interlocutori, de context, de cerinţele publice, de gradul de frică sau ipocrizie cu care a fost “dăruit” fiecare. Cine sînt vinovaţii pentru Holocaust? Cine sînt vinovaţi pentru instaurarea Comunismului, pentru crimele comise în numele acestuia în rîndurile intelectualităţii române? Cine sînt teroriştii de la actul de terorism, invocat de I. Iliescu, din decembrie 1989? Dacă manualele de istorie ar face rechizitoriul răului pentru uzul copiilor, a tinerilor, cu argumentele faptelor şi a persoanelor, altul ar fi rezultatul educaţiei. Aşa însă încercăm să îmbrobodim generaţiile tinere cu aceleaşi poveşti cu “stejarul din Borzeşti” şi isteţimea lui “moş“ Ion Roată la “unire”, în timp ce în preajma noastră, de cîteva decenii, se petrec grozăvii, crime, sînt deturnate destinele unor întregi generaţii. Nu-i pregătim pentru viaţă pe copii, pe tineri, ascunzîndu-le adevărul, dimpotrivă minciuna prin omisiune sau prin cosmetizare a faptelor şi personajelor ne culpabilizează pe toţi! Prezent cu ceva vreme în urmă în România, celebrul scriitor peruan Mario Vargas Llosa făcea o remarcă profundă şi de bun simţ: “Faţă de comunism există în Europa şi în România un fel de bunăvoinţă, mai ales din partea lumii intelectuale. Deşi nazismul şi comunismul au acţionat la fel de destructiv… Unul este incriminat cu mînie, altul este tolerat, pentru că mulţi intelectuali s-au jucat cu fanatismul comunist, dar după ce s-au trezit au zis că n-a fost decît un joc. Dar răul fusese făcut…!”.
Gheorghe Grigurcu apreciază în finalul unei prefeţe care pune pe tapet temele principale ale eseurilor din carte: “Nu putem scrie despre Magda Ursache fără a-i aprecia calitatea scriiturii. Tonul alert care menține trează atenția cititorului se sprijină pe-o expresie mustoasă, doldora de găselnițe, vorbe plastice ori de duh, frecvent caustice, remarcabile prin adecvarea fie şi jucăuşă la obiect”. Amănuntele, avalanşa de anecdote, de expresii, de gesturi, de personaje principale sau secundare dintr-un plan narativ, care are o curgere învolburată de la prima la ultima pagină, dau savoare cărţii.
Cartea  Comunismul cu rele şi rele  a Magdei Ursache este o demonstraţie făcută pe propriul suflet şi pe propriul destin, cu argumentele istoriei şi cu instrumentele literaturii, că am am ieşit din teritoriul “minimei moralia” şi am intrat, fără să ne punem prea multe întrebări, ca naţie şi ca societate (tînără) europeană, în “postmoralia”.

Adrian Alui Gheorghe (Piatra Neamţ, 17 noiembrie 2013)

Sursa: Vasile Gogea via Ziaristi Online

Magda Ursache s-a născut la Bucureşti, la 20 decembrie 1943. A absolvit Colegiul „B.P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, cu diplomă de merit, în 1967.
A lucrat în redacţia revistei „Cronica” (redactor, Secţia Poezie) şi la Universitatea „Al.I. Cuza” (asistent la Catedra de limba română).
Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Categorii: ziaristi_online

Casa Memorială a Prea Fericitului Patriarh Teoctist sfinţită la Tocileni de ÎPS Teofan. IN MEMORIAM

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 4, 2014 - 1:00am

Casa Memoriala a Patriarhului Teoctist de la TocileniHristos a Înviat!

PF Teoctist Foto Jurnalul National via Ziaristi OnlineIn amintirea Parintelui Patriarh Teoctist, ne bucuram sa fim impreuna cu sufletul si gandul, Duminica, 4 mai 2014, pe iarba verde din mijlocul unui satuc, Tocileni,  inconjurat de dulcile coline ale Botosanilor, si unde s-a ridicat cu multa truda, si iubire a unor oameni inimosi, o modesta casa taraneasca, acoperita cu stuf. Oglinda parca,  a celei in care a vietuit in primii ani ai vietii, Parintele Patriarh…

Acum, adaposteste un muzeu cu obiecte personale…. de fapt, adaposteste un fior al altor veacuri  de traire… ce parca cheama puternic la o reintoarcere in noi insine. In  simplitate si tacere.

Casuta s-a ridicat cu multa osteneala si greutati. Precum  orice lucru bineplacut inaintea Domnului.

Si poate nu intamplator, aceasta zi de praznuire este in apropierea  acelei Duminici a Tomii 1928, cand Toderas,  la cei 13 ani ai sai, isi lasa oile si parasea aceasta casa parinteasca spre a-si lega de-a pururi destinul de casa cereasca….

Langa aceasta casuta se afla scoala gimnaziala ce poarta numele Parintelui Patriarh din septembrie 2005, cand PF Teoctist a vizitat pentru ultima oara aceste meleaguri. Frumusetea chipului  celor 170 de copii  ce invata acolo poate fi luare aminte pentru toti copiii lumii  Pentru ca este inobilata  de atenta  purtarea de grija a  profesorilor si invatatorilor, si toate parca marturisesc in Timp,  recunostinta Parinteuli Patriarh fata de nepretuitul sau invatator, Gheorghe Romanescu.

Dumnezeu sa il odihneasca cu alesii Sai!

Va multumim pentru clipa de impartasire a aducerii aminte a Parintelui Patriarh Teoctist.

Cu deosebita pretuire,

Fam. Steluta si Maricica Popescu

Din cuvantarea PF Teoctist la intronizarea sa ca Episcop al Aradului, 1962:

Odaie din Casa Memoriala a Patriarhului Teoctist de la Tocileni“Cum as putea sa nu-mi arunc privirile mintii la tulpina obarsiei mele trupesti, din preajma Botosanilor, la parintii mei tarani saraci si nestiutori de carte… Amintirea lor duioasa, cu podoabe sufletesti ce nu ofilesc niciodata, cu truda lor jertfelnica de a creste fara nici o vatamare copiii, singura lor zestre si unicul scop al vietii lor grele, va ramane pururea vie. Palmele si picioarele lor batatorite… lumina vietii mi-au fost si de aceea nu voi inceta cu buzele inimii sa le sarut mainile pururea… cu aceeasi caldura filiala ca si atunci cand plecam sau veneam de pe drumul scolii sau al seminarului.”

La Tocileni “ii curgeau lacrimile pe obraz, şi-a făcut cruce şi a sărutat pămăntul”

“Pe mămica lui din «mămuţă» n-o scotea. A ţinut foarte mult la mămica lui. Căteodată se vedeau lacrimi in ochii lui cănd işi aducea aminte de mămuţa lui. Nu pot să-l uit pe Prea Fericitul cănd a mers prima dată imbrăcat ca Patriarh in Moldova. La locurile de unde s-a născut. Şi atunci mi-a zis: «Opreşte aici». Şi zice: «Vezi tu, Costică, aici munceau mama şi tata la seceriş, la boieri. Şi-mi aduc aminte că aveam 10 ani şi, in ziua respectivă, cănd eram eu cu ei», zice, «butoiul era mucegăit şi brănza ţinută-n putină era iute-amară» şi mama zice «ia şi mănăncă, că te vede boieru’ dacă nu mănănci»… trebuia să mănănce forţat. «Şi», zice, «eu cu o mănă duceam brănza la gură şi in cealaltă o scuipam şi o aruncam jos, că era prea iute şi nu puteam s-o mănănc».

Nu pot să uit cănd imi povestea cănd era mic şi păzea oile, spunea «de multe ori beam apă din copita animalului». Şi, cănd am oprit atunci şi mi-a arătat unde munceau mămuţa lui şi cu tătuţul şi cu toţi fraţii lui, zice «du-te şi adu-mi un snop de grău». Dac-o mai fi acum cabinetul lui, poate mai e şi acum snopul de grău de pe ogorul unde-au muncit părinţii lui la boieri. Mi-aduc aminte ca ieri. Ii curgeau lacrimile pe obraz, şi-a făcut cruce şi a sărutat pămăntul şi a luat un pumn de pămănt pe care l-am pus intr-o pungă şi snopul de grău cu boabe mari pe care le-am pus in cabinetul lui, in spate, intr-o vază mare. Pănă acuma recent, inainte de-a muri, a avut vaza aia cu grău.”- Costel Calapod, soferul Patriarhului intervievat de Luiza Moldovan

IPS Teofan va sfinti casuta Patriarhului Teoctist

Patriarhul Teoctist si IPS Teofan al Moldovei si BucovineiDuminică, 4 mai 2014 cu începere de la ora 16:30 se va săvârși sfințirea casei memoriale dedicate Prea Fericitului Patriarh Teoctist din satul Tocileni, comuna Stăuceni. Ceremonialul religios va fi oficiat de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei înconjurat de un sobor de preoţi, diaconi şi înalţi ierarhi.

La aproape 100 de ani de la naştere şi 7 ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire PF Teoctist Arăpaşu, în anul de graţie 2014, Consiliul Local Stăuceni, cu sprijinul material, moral şi logistic al Patriarhiei Române, Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Protopopiatului Botoşani şi cu ajutorul unor buni credincioşi, s-a încheiat construcția casei memoriale. Lăcașul dedicat Prea Fericitului Patriarh Teoctist este construit în stilul arhitecturii moldoveneşti, cu o secţiune caracteristică sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, formată din tindă şi două odăi, prispă cu deregi şi acoperiş din stuf, şopron pentru unelte agricole şi coşăr împletit din nuiele în ogradă. Proiectul casei a fost realizat de arhitectul Mihai Mihailescu, dupa descrierile nepotilor fostului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Tinda oferă o expoziţe permanentă de fotografie ce încearcă să surprindă în memoria imaginii, cele mai importante momente din drumul lung al vieţii, credinţei şi ascezei monahale pe care a purces copilul Toderaş în Duminica Tomii  a anului 1928. Şi poate nu întâmplător ele sunt expuse cronologic, în sensul invers acelor de ceasornic, încercând parcă să întoarcă timpul… sau măcar să-l oprească pentru o clipă în faţa vizitatorului şi a veşniciei. Odaia din dreapta este cea în care locuia familia, părinţii cu cei 11 copii. Aici spaţiul este drămuit cu grijă după firea, datina şi obiceiurile ancestrale ale ţăranului: cuptor deschis cu arc, prichici, rejancă şi plită, patul şi laviţele, culema pentru hainele de sărbătoare, blidarul, lingurarul, măsuţa joasă cu scăunele, lada de zestre, uneltele pentru tors şi ţesut.  Şi cum altfel, în ungherul dinspre răsărit, deasupra candelei veghează o icoană veche zugrăvită pe lemn, împodobită creştineşte cu ştergar şi  busuioc

În odaia din stânga s-a amenajat camera de lucru – dedicată exclusiv PF Teoctist şi cuprinde colecţia de bază ce conţine piese cu valoare memorială deosebită: veşmintele ce au aparţinut Patriarhului Teoctist, obiecte personale, mobilier, o bibliotecă cu cele 17 volume de predici, omilii şi meditaţii reunite în colecţia “Pe treptele slujirii creştine”, un volum cu titlul “Slujind Altarul străbun” , dar şi alte publicaţii care au văzut lumina tiparului prin grija PF Teoctist. Tot aici pot fi văzute numeroase medalii, plachete şi distincţii, dobândite de Patriarh în timpul vieții.  Păşind cu emoţie şi evlavie, vizitatorul va descoperi câte puţin din fiinţa şi personalitatea omului şi ierarhului de excepţie care a fost Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sursa: Botosaneanul via Ziaristi Online

Foto: Radio Romania Actualitati, Jurnalul National si Teoctist.Info

UPDATE: Doxologia – A fost sfinţită Casa memorială „Teoctist Patriarhul“ din Tocileni. 10 FOTO de Tudorel Rusu

Categorii: ziaristi_online

Un cercetator roman a demontat un fals ordinar de la Harvard: Asa-zisa “evanghelie a soţiei lui Iisus”. A hoax at Harvard University: the so-called Gospel of Jesus’s wife

Stiri de pe ziaristionline.ro - Mai 3, 2014 - 6:00am

Thompson-edition-1924-hoax-Papirus CopticAlin Suciu este un tînăr cercetător român aflat deja de mulţi ani printre cei mai proeminenţi coptologi din lume, activînd în cadrul catedrelor de limbă şi paleografie coptă şi texte ale Creştinismului primului mileniu de la cele mai prestigioase universităţi europene. Activitatea sa publicistică este cunoscută tuturor specialiştilor din domeniul său şi nu numai. În Septembrie 2012, la Congresul Internaţional de Studii Copte de la Roma, profesoara Karen L. King de la Harvard a anunţat descoperirea aşa-zisului papirus al aşa-zisei “evanghelii” apocrife. Pe pagina Universităţii Harvard este o istorie a fragmentului de papirus (datat ca provenind din secolele 7-9 d.Hr.) şi a afirmaţiilor legate de el. Presa din întreaga lume a vuit de ştiri al căror conţinut poate fi rezumat la o singură sintagmă atît de des întîlnită în bombardamentul mediatic contemporan: atac la adresa Creştinătăţii. Alin Suciu a fost printre primii cercetători care şi-au exprimat dubiile asupra autenticităţii fragmentului descoperit. Iată că zilele trecute, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi prin rîvna unor cercetători dedicaţi profesiei lor, falsul ordinar a ieşit la iveală, surpînd încă o altă casă a minciunii construită pe nisip. Redăm mai jos un fragment din textul cercetătorului român (indicaţii bibliografice şi alte comentarii pertinente se găsesc pe blogul său):

 

Christian Askeland a arătat recent că fragmentul Evangheliei după Ioan, găsit, precum se pretinde, împreună cu papirusul “evangheliei soţiei lui Iisus”, este fără îndoială un fals modern. Premiza sa se bazează pe faptul că textul acestui fragment, care este scris în dialectul lycopolitan al limbii copte (dialectul L5, mai precis), urmăreşte ediţia singurului manuscris în acest idiom (da, dialectul L5 e atestat într-un singur manuscris! [n.b.: aşa-zisul papirus pretinde a fi dintr-o epocă istorică cu cel puţin 100 de ani mai tînără decît epoca în care dialectul a dispărut]), care este MS 137 al British and Foreign Bible Society, publicat de Herbert Thompson în anul 1924.

pages-from-swagergjwftirfinalreport1

Falsificatorul modern a urmat pînă şi sfîrşiturile de linie, deşi a sărit constant cîte o linie din manuscrisul lui H. Thompson, dorind să sugereze că fragmentul a aparţinut unui codex dublu în lăţime faţă de modelul original. Totuşi, însuşi acest detaliu este cel ce vădeşte falsul, pentru că este aproape imposibil ca un manuscris să se armonizeze complet cu modelul său într-o manieră atît de desăvîrşită la fiecare a doua linie de text.

Thompson-edition-1924-hoax-Papirus Alin Suciu

Întrucît fragmentul din Ioan şi cel al “evangheliei soţiei lui Iisus” provin de la acelaşi copist, devine acum dincolo de orice îndoială raţională că cel din urmă e în mod necesar o făcătură. Desigur, e ultima lovitură pe care acest text controversat o primeşte din Septembrie 2012 încoace. Numeroase alte semnale de alarmă au fost trase între timp: paleografie neconcludentă, dependenţă literară de singura copie a “evangheliei” lui Toma în limba coptă, istoria modernă rocambolescă a fragmentului, care implică cercetători germani (cu toţii, desigur, morţi deja), şi întreaga afacere asemănîndu-se unui scenariu de film din vremea “războiului rece”.

4785_jesus-wife-papyrus-aap-120922-b

Dat fiind că evidenţa falsului este acum copleşitoare, consider încheiată polemica în jurul papirusului “evangheliei soţiei lui Iisus”. Personal, nu mă mai interesează de acum înainte vreo speculaţie asupra persoanei falsificatorului şi asupra intenţiilor sale. De asemenea, nu o consider pe Karen King responsabilă pentru această istorie. Ca cercetătoare, şi-a urmat chemarea şi a editat un fragment de manuscris părut interesant. Ar putea să se considere ea însăşi înşelată, dar nu mai mult. Sînt sigur că mulţi alţi cercetători ar fi făcut întocmai acelaşi lucru în locul ei.

Implicarea mea în această chestiune a fost întotdeauna academică. Am pus mereu întrebările legate de subiect ca cercetător interesat de limba coptă, mai ales de paleografie şi literatură. Din această perspectivă, am bănuit falsul din chiar primul moment în care am văzut fragmentul de papirus la Roma în Septembrie 2013, la cîteva minute după ce Karen King l-a anunţat în timpul prezentării sale. De atunci pînă acum, singura mea îngrijorare a fost că mediul academic ar putea să se “infesteze” de o astfel de făcătură. De îndată ce am devenit suspicios cu privire la autenticitatea acestui papirus, am evitat constant să fac actualizări asupra subiectului pe blogul meu, chiar dacă acesta este dedicat în primul rînd literaturii şi manuscriselor copte.

Alin Suciu, 26 Aprilie 2014

Sursa: Petru-Voda.Ro via Ziaristi Online

UPDATE: Istoria despre dezvaluirile cercetatorilor Christian Askelan si Alin Suciu a ajuns in The Wall Street Journal

Categorii: ziaristi_online

Prof. Ilie Bădescu: Conducătorii disonanți decapitalizează popoarele. Capitalismul comprador și „elitele” sale în „periferie”

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 30, 2014 - 11:42pm

Prof-Ilie-Badescu-Universitatea-Emaus-Sociologia-AziConducători cu suflet mare („rezonanți”)

și „conducători fără suflet”(„disonanți”)

 

Studiile recente ale celei de-a treia generații de „specialiști în studiul liderilor și al „lidershipului”/activităților de conducere”[2], în frunte cu Richard Boyatzis, au arătat fără putință de tăgadă că profilul conducătorilor stimulează ori inhibă ceea ce, prin extensie, am putea denumi capital spiritual sau intelectual al popoarelor. Tipul de conducători pe care-i are o țară influențează direct gradul de activare a potențialului socio-mental al celor aflați sub conducerea lor. Noutatea metodologiei lui Boyatzis provine din utilizarea unui procedeu al neurologiei – scanarea rezonanțelor funcțional magnetice ale creierului (fMRI study) –pentru a măsura efectele pe care le induc conducătorii, prin etosul lor, asupra regiunilor cerebrale[3] ale celor de sub oc\rmuirea lor. Prototipul conducătorului, susțin cercetările sale (ca și ale lui Goleman, McKee etc.), acționează direct asupra regiunilor cerebrale, activând ori dezactivând anumite „centre din creier”. Conducătorii disonanți, „fără suflet”, se disting nu numai prin aceea că „îndepărtează oamenii”, se înstrăinează de ei și „îi înstrăinează”[4], dar și prin faptul dovedit că induc efecte inhibitorii, provocând o scădere a capacității creative, a empatiei și a receptivității la scara grupului social în întregul lui. Concluzia de maximă alarmă a cercetătorilor citați este că elitele „disonante” induc o diminuare a părții active a stocului de inteligență și de sensibilitate într-un popor (chiar dacă potențialul de inteligență și de sensibilitate rămâne constant în virtualitatea lui)[5]. Conducătorii disonanți modifică configurația sufletească a unei societăți și reduc puterea spirituală a membrilor ei. Profilul spiritual al unui popor și puterea lui (suma capacităților sale) – averea sau capitalul său spiritual – depind în chip radical de modul în care acel popor își petrece sărbătorile, își practică credința, se raportează la eroii proprii, la sfinții săi, după intensitatea iubirii de Dumnezeu și de semeni, a iubirii de neam, a iubirii de dreptate și de adevăr, după respectul familiei, al valorilor etc. Acestea sunt puteri depozitate în popoare sub forma unor stocuri latente ori manifeste și ele sunt ținta agresiunii. Poporul este garantul și păstrătorul lor. Elitele se pot nutri din aceste stocuri ori le pot periclita disprețuind popoarele peste care superfetează, înstrăinându-se de valorile acestora, de tradițiile lor, ignorându-le sfinții și eroii ori chiar disprețuindu-le cultul. Așa putem tâlcui celebra maximă rostită de Simion Bărnuțiu pe Câmpia Libertății : „țineți cu popoarele de vreți să nu rătăciți”. Subînțelegem, așadar, că în perioadele de criză, când popoarele sunt conduse de elite mediocre moral (chiar dacă au înzestrări intelectuale notabile), stocul de inteligență funcțională și de sensibilitate al popoarelor scade spre pragul de alarmă. Fenomenul acesta a fost descoperit, precum s-a precizat, de studiile lui Boyatzis, care a folosit în acest sens, o repetăm, metoda scanării rezonanței funcțional magnetice a regiunilor neuronale arătând că aceleași persoane se arată inteligente, deschise, sensibile etc., când sunt conduse de lideri slujitori (rezonanți, empatici și stimulativi) devenind neatente, insensibile, închise, „neinteligente” când fac experiența unor lideri disonanți, a unor conducători fără suflet. ”În studiul exploratoriu, observațiile preliminare au dovedit că experiențele cu lideri rezonanți au activat 14 regiuni de interes în creier, în vreme ce experiențele cu lideri disonanți au activat doar 6 regiuni și au dezactivat 11”[6]. Altfel spus, elitele și conducătorii care țin cu popoarele le îmbogățesc spiritual, stimulându-le inteligența, sensibilitatea, moralitatea (sociabilitatea), în vreme ce elitele egoiste, conducătorii insensibili față de popoarele peste care superfetează, le micșorează depozitul funcțional de inteligență și sensibilitate, adică scot din circuitul vieții averile spirituale acumulate de-a lungul istoriei, le fac inutilizabile, neaccesibile, prin efectul uitării și al înstrăinării spirituale. Putem spune că elitele demagogice (care afișează iubirea de țară, dar sunt cu totul frigide față de popoarele pe fruntea cărora se afișează rușinos) sunt cauza nenorocită a „declinului popoarelor”, factori ai desocializării colective la praguri de alarmă.

Conducători disonanți distrug

capitalul economic și intelectual al popoarelor[7]

Teoriile conomice oficiale au evaluat în genere ființa materială a popoarelor, ceea ce se desemnează prin bunăstare (se subînțelege că este vorba de bunăstarea materială). Teoria conversiunii sistemice ne ajută să pătrundem cu mintea o chestiune ceva mai subtilă și anume să pipăim marginile unei economii spirituale a popoarelor, adică a unei științe care poate evalua și buna-ființare a unui popor, sau, cu termenul englez, well-being. Între cele două nu există o corelație necesară. Mai riguros spus, bunăstarea (materială) a unui popor nu determină automat și buna lui ființare (welbeing), adică bunăstarea lui sufletească, sentimentul împlinirii sale ca ființă spirituală. Factorii de care depinde bună starea sufletească a unui popor, adică abilitatea lui de a-și propaga ființa spirituală sunt întruniți prin capacitatea elitelor acelui popor de a mijloci poporului accesarea activelor sale intangibile, adică valorificarea proprietății sale identitare (Tudorel Postolache) și deci a „rentei de identitate”. Elitele pot contribui la împlinirea de ființă (wellbeing) a unui popor ori din contră induc debilitarea ființei sale spirituale. Studiile lui Boyatzis și ale colaboratorilor săi ne oferă dovada că actele conducătorilor disonanți, fără de suflet, sunt nu numai inhibitorii asupra popoarelor[8], ci și distructive, aspect confirmat de fenomenul „dezactivării regiunilor de interes” din creier la cei ce au făcut experiența unor asemenea conducători (lideri). Ne amintim celebra idee de sociologia elitelor a lui M Eminescu referitoare la efectul statelor demagogice care, sublinia poetul, „animalizează popoarele”. Fenomenul este unul de alarmă și noi l-am consemnat ca pe o ilustrare la declinul stocului functional//actualizat de inteligență socială, în general al stocului de latențe sufletești (de daruri împlinite//actualizate). Este ceva comparabil cu ceea ce, în alt plan al discuției, este declinul ratei natalității. Toate femeile fertile din România, de pildă, pot avea un număr de copii care trec de zece, dar, în realitate, nu aduc pe lume decât 1,3 copii per femee (expresia actualizată a acestui dar al nașterii de copii îmbracă forma ratei natalității, iar indicele stocului funcțional sau manifest al natalității este sporul natural). Această diferență poate fi utilizată ca unitate de măsură a efectelor conversiei sistemice asupra comportamentului demografic al popoarelor. Revenind la chestiunea noastră, vom sesiza că un popor se poate afirma pe sine și deci potențialul său spiritual în măsura în care poate să-și valorifice latențele sufletești în toate expresiile lor, de la forma lor actualizată în sfinții, eroii, credința, sărbătorile sale și până la forma lor cotidiană, de abilități, talente, înzestrări obișnuite[9]. Agenții care pot intensifica accesarea acestor latențe ori din contră o pot bloca sunt cei pe care-i denumim prin noțiunea de elite. Ele pot întări ori sărăci (debilita) sau falsifica (prin conversie sistemică deviată) cadrele spirituale care definesc identitar un popor. Este evident că un popor (ca și un individ) plasat într-un cadru sărăcit spiritual, ori în relație cu elite insensibile față de cei peste care superfetează, suportă aceste două efecte: a) reducerea stocului activat (funcțional) de latențe sufletești și de inteligență și b) dezactivarea unui număr mare de centre de interes din creier, adică reducerea puterii funcționale a minții. Prin urmare, starea unui popor depinde nu numai de capitalul său economic ci și de capitalul său uman sau spiritual. Dacă cel dintâi permite un progres al regimului de bunăstare (materială) a poporului respectiv, în schimb capitalul uman sau intelectual (sufletesc) permite și un regim de bunăstare sufletească (bună-ființare sau, cu tremenul englez, de well-being). Diferența dintre welfaire și well being este datorată indicelui puterii spirituale, adică abilității unei colectivități de a acces activele intangibile specifice.”[10]

Se poate alcătui, deci, un indice al puterii spirituale (Y) a poporului respectiv. Un asemenea indice depinde de capacitatea unei societăți (un popor) de a-și accesa activele intangibile din care se compune ceea ce Acad Tudorel Postolache denumește proprietate identitară și rentă de identitate (în teoria economică aceasta este cvasirenta)[11]. În lucrarea[12] dedicată variației regimurilor de bunăstare în Europa, deja citată, autorul a propus „introducerea unei dimensiuni speciale în evaluarea acestor regimuri și anume, pe lângă dimensiunea denumită prin noțiunea propriu-zisă de bunăstare materială (măsurabilă prin aspectele cantitative și nespecifice ale calității vieții), și dimensiunea de bunăstare sufletească („bună-ființare” sau, preluând sintagma engleză, wellbeing), definită de capacitatea unei societăți de a-și valorifica activele intangibile. Un popor poate să aibă bunăstare materială (adică un standard de viață materială ridicat) dar nu și „bunăstare sufletească” („bună-ființare”: wellbeing), etalând, altfel spus, un standard de viață spirituală scăzut, ceea ce îl face nefericit. Și tot astfel, un popor poate fi situat jos pe scara bunăstării materiale, dar sus pe scara bunăstării sufletești (bunei-ființări)”[13], cum s-a întâmplat, de pildă, cu poporul evreu în perioada Exodului, și atunci putem spune că el este fericit. Credem că toată dramaturgia exodului este inteligibilă prin această alternare între cele două polarizări și atracții: spre bunăstare materială (nostalgia castraveților Egiptului) și spre bunăstare sufletească (buna-ființare, atractul ascendent, spre lumină și spiritualitate, care-l face fericit și pe cel mai sărac ca și pe cel mai bogat).

Puterea spirituală a societății (și deci a popoarelor) sporește atunci când profilul conducătorilor este pozitiv (acesta induce activarea a 14 regiuni cerebrale la cei ce beneficiază de asemenea conducători). Liderii rezonanți (conducătorii slujitori) „stimulează centrul atenției (i.e., anterior cingulate cortex), rețelele sociale (i.e. right inferior frontal gyrus), sistemul de oglindire (mirror system i.e., the right inferior parietal lobe), și alte regiuni associate cu abordarea relațională (i.e., the right putamen and bilateral insula). Liderii disonanți dezactivează sistemele implicate în rețelele sociale ori deficitare (i.e., the posterior cingulate cortex), sistemele de oglindire (i.e., the left inferior frontal gyrus), și activează acele regiuni associate cu îngustarea atenției (i.e., bilateral anterior cingulate cortex), și a celor associate cu mai puțină compasiune (i.e., left posterior cingulate cortex), cu emoții negative (i.e., posterior inferior frontal gyrus)”.[14] Conducătorii poartă, iată, răspunderea în istorie pentru averea spirituală a popoarelor, pentru stocul funcțional de latențe sufletești în și prin care individul și marea colectivitate pot să-și înmulțească avuția spirituală și să-și domine soarta. Fenomenul acesta se petrece la scara popoarelor când acestea fac amara experiență a unor conducători/lideri disonanți. Asemenea elite și astfel de conducătorii poartă, așadar, răspunderea nu numai pentru distrugerea proprietăților economice ale popoarelor (avuția națională), ci și pentru distrugerea capitalului lor intelectual și social, deci inclusiv pentru efectul deosebit de grav al distrugerii stocului funcțional de inteligență și sensibilitate națională. Dictatorii, demagogii, viclenii, insensibilii (liderii mediocrii moral, adică lipsiți de iubire față de popor și de țară) contribuie la distrugerea propriilor popoare, adică a stocurilor lor de avuție spirituală, de inteligența activă, de sensibilitatea și receptivitate, a capacității de concentrare și deopotrivă de deschidere, de acces la idei noi și deci la comportamente inovatoare etc. Am văzut care sunt centrele de interes și deci stocurile de inteligență și de latențe sufletești activate de conducătorii slujitori sau, cu termenul lui Boyatzis, resonanți (care-și iubesc țara și poporul, se mobilizează pentru căutarea soluțiilor la crize, sunt sinceri în fața poporului, dețin competențe reale de conducere etc.). Ori de câte ori ajung în fruntea popoarelor elite mediocre moral, fără de caractere, viclene și egoiste, efectul spiritual (noologic) asupra acelor popoare este unul dezastruos. Ele sunt împiedicate de la sporirea puterii lor spirituale, de la acumularea singurei avuții care ar schimba cu adevărat soarta unui popor. Elitele desăvârșesc lucrarea unui popor, purtând-o spre sporirea puterii sale spirituale ori spre debilitarea ființei sale spirituale (wellbeig) afectându-i puterea de înaintare pe drumul spre mântuire.

Revenind la situația din România, suntem nevoiți să sesizăm, de pildă, că atâta vreme cât, în spațiul comunicării și al politicilor culturii, partidele sunt folosite ca vehicule pentru ascensiunea unor lideri de opinie disonanți cu valorile de bază ale poporului român se menține riscul dezactivării populare față de partidele care se vor lăsa astfel folosite. Orice întârziere a deciziei anulării alianțelor dintre clasa politică și grupurile intelectuale care compun elita disonantă va conduce la escaladarea dezastrului politic al țării și va perpetua fenomenul distrugerii de capital spiritual românesc,. Prelungire inerțială a înclinației spre asemenea alianțe cu lideri de opinie disonanți va agrava și fenomenul „idiotizării induse” asupra unor largi categorii de populație (ca să nu extrapolăm neapărat). Așadar, nu Miorița este vinovată pentru inapetența românilor față de schimbări și de înnoiri, ci această alianță, explozia grupurilor intelectuale disonante și graba clasei politice de a se alia cu acești „intelectuali” care se fac răspunzători de promovarea emoțiilor identitare negative, cu efectul dezactivării a 60% din numărul regiunilor cerebrale active ale creierului (centrele de interes din creier). Un asemenea fenomen bizar și persistența sa pot fi explicate printr-o anumită filosofie socială asupra modernizării. Una dintre prejudecățile falsificatoare ale teoriei modernizării a fost derivată din credința, falsă și ea, că succesul unei societăți ar depinde de distrugerea „obstacolelor spirituale” din calea modernizării, adică a valorilor tradiționale, a religiei ortodoxe (orientale în genere), a valorilor specificului național etc. O asemenea concepție a fost generată de ideea că modernitatea este pozitivă istoricește și tradiționalismul este negativ. În realitate, așa cum ne dovedesc experimental noile cercetări dedicate lidershipului și efectelor acestuia asupra sistemelor neuronale, o modernizare acompaniată de distrugerea valorilor bazale ale unui popor – efect sigur al conversiunii sistemice deviate – aduce după sine distrugerea stocului de inteligență funcțională al acelui popor și deci compromite baza decolării capitaliste a societății respective. Fenomenul a fost de timpuriu dezvăluit de inteligența ofensivă a unor savanți români la startul modernității prin teoria formelor fără fond. Cel care a dus la vârf cercetarea fenomenului a fost C Rădulescu Motru prin celebra lucrare, pe deplin actuală, ”Cultura română și politicianismul”, apărută în 1904. Credem că această lucrarea pote fi socotită totodată și volumul de debut al unui tratat de patologie politică răsăriteană și totodată al seriei studiilor dedicate conversiilor sistemice capabile să devieze un sistem de la linia lui firească și să denatureze viața însăși.

Cercetarea formelor fără fond a revenit în studiul mangementului prin studiile dedicate fenomenului de „nepotrivire culturală” (mis-fit in culture[15]) care apare în procesele de fuziune a unor companii. Oamenii companiei care se află în impas împărtășesc convingerea că salvarea propriei companii ar putea să vină de la cea care tocmai te-a „înghițit”, care poartă aura succeselor anterioare. Ca urmare, accelerarea procesului de salvare a companiei vechi ar depinde, se sugerează, de gradul ieșirii sale din propriile maniere de a fi, a gândi și a acționa, adică din propriile ei scheme mentale. Soluția salvatoare ar depinde, altfel spus, de graba distrugerii culturii companiei vechi (tocmai preluată de noul proprietar). Teoria „nepotrivirii culturale” are un fond teoretic comun cu teoria modernizării. Teoria sau ideologia modernizării a împărtășit și a difuzat teza că de vreme ce societățile apusene au înregistrat succese în afirmarea capitalistă este suficient ca noii intrați în modernizare să-și părăsească tradițiile și valorile proprii și să împrumute forme și instituții din centrele apusene pentru a dobândi mecanic aceleași succese. Experimentul desfășurat la una dintre companiile de testare a vaselor navigabile care a recurs la fuziune pentru a ieși din impas s-a bazat pe ipoteza schimbării induse prin „distrugere capitalistă”, cum o numesc experții, operațiune extinsă asupra culturii vechii companii printr-o masivă deconstrucție a modului de viață și deci a manierelor și valorilor firești ale angajaților, în frunte cu modul de raportare la sexul opus. În acest sens expertul schimbării a adoptat o nouă semantică, bazată pe folosirea de „aluzii sexuale, ironii grosolane și invective care au șocat oamenii din toată compania”[16]; acesta este un exemplu de semantică deconstructivistă și deci de conversiune sistemică. Tehnicile de fasonare a unui mediu prin masive deconstrucții și deci prin turbulențe (efectele în cascadă ale unor asemenea procese) se referă și la inducția (în popor) a unui „stil explicativ pesimist”[17] care va infecta apoi întregul porces de autodefinire identitară. După decembrie 89 au fost selectați în elita politică facțiuni care au indus un asemenea stil explicativ în autodefinirea identitară a românilor astfel că întregul dinamism mental a fost „infectat” (Boyatzis). Conversia sistemică a fost împinsă spre procese de masivă denaturare și de alterare identitară la scara întregului popor român. Fenomenul n-a fost încă cercetat în toată amploarea lui și cu toată paleta sa de stricăciuni sufletești.

Conducătorii disonanți reduc energia cerebrală cu 60%

Inducția identităților autorepresive

A sosit momentul să ne întrebăm dacă unele segmente ale celor ce-au condus poporul român în ultimii 23 de ani nu se încadrează cumva mai degrabă în profilul conducătorilor disonanți, cu toate efectele subsecvente ale unui asemenea profil[18], decât al conducătorilor slujitori („rezonanți”, cu termenul lui Boyatzis). Din capul locului trebuie spus că intervalul care-a urmat schimbărilor din 1989 a fost unul de turbulențe cronice. Practic, după căderea regimului anterior (indiferent cum îl denumim, el avea într-adevăr un amestec de orientare națională și de ideologie comunistă) nu s-a mai ieșit din turbulență. În astfel de perioade sunt necesari lideri, manageri, conducători cu un tip special de abilități pe care teoria haosului (chaotics) le-a denumit „abilități de gestionare a situațiilor de turbulență”. În general, dacă organizațiile obișnuite sunt marcate de lipsa unor asemenea abilități ele trebuie compensate prin afirmarea unui altfel de leadership, a unor lideri noi care să posede asemenea abilități.

Turbulența, ca fațetă a conversiunii sistemice în era globală, a atras în mediul ei totul și instituțiile și economia și mentalitățile și valorile și starea de spirit astfel că în scurtă vreme s-a petrecut ceva neașteptat. În loc să se aleagă lideri cu abilități de gestionare a turbulențelor s-au ales lideri care au accentuat turbulența, inculcând în populație emoționalități negative, stări de spirit autorepresive, un fenomen pe care experții îl încadrează în ceea ce denumesc „proces de contagiune a emoțiilor negative”. Orice reflexie identitară a fost în chip viclean atrasă, în tot intervalul ultimilor 23 de ani, să îmbrace veșmântul autorepresiv al unor emoții identitare negative. Bucuria de a fi român (emoție identitară pozitivă), fericirea cu felul identitar de a fi, au fost abil preschimbate în rușinea de a fi român (emoție identitară negativă), în neîncredere și, adeseori, în dispreț al identității. Așa s-a născut și se explică acel tip de război stupid împotriva Mioriței, oița oraculară din cel mai frumos poem apofatic al culturii tradiționale românești. Încet, încet au fost induse ideea și emoțiile otrăvite conform cărora lucrurile merg prost nu din cauza turbulențelor și a liderilor (managerilor) lipsiți de abilitatea de a gestiona turbulențele, respectiv a unor contraelite intelectuale viclene, depravate și ticăloșite, ci din cauza „mioritismului poporului român”. „Totul merge prost, ni se injectează (sugerează) abil, fiindcă românul este mioritic”, fiindcă românul se lasă legănat de mituri, prin care și-ar drapa o istorie lipsită de eroi și o biserică lipsită de martiri și de sfinți. Aceasta a fost judecata care a traversat nestânjenită acest interval de turbulență generalizată, iar uneori agresorul s-a insinuat în purificator al memoriei istorice, certând statul român pentru denumirea străzilor, pentru ridicarea statuilor, adică pentru „impertinența” de a-și organiza în chip autonom spațiul mental și amintirile colective. Să examinăm fenomenul mai în adâncime. Primul lucru pe care trebuie să-l recapitulăm din cercetările de profil asupra unor asemenea stări dominate de turbulență și introiecție identitară compulsivă, autorepresivă, se referă la fenomenul contagiunii cu emoții negative (expresie severă a conversiei sistemice în planul psihomoralității) și la faptul că un asemenea fenomen limitează, în chip fatal, „învățarea”[19]. Efectele emoțiilor negative se propagă în cascadă, la fel cum se propagă și efectele emoțiilor pozitive; absența acestora din urmă induce, precum s-a precizat deja, inhibiția a circa 60% din totalul stărilor mentale pozitive dat fiind că liderii disonanți „infectează” mintea cu emoții negative și provoacă dezactivarea a 11 regiuni ale creierului, activând doar 6 dintre cele 14 regiuni cerebrale activate de liderii rezonanți. Conducătorii disonanți reduc stocul spiritual activ al popoarelor la 40% în raport cu totalul energiilor cerebrale pozitive, inhibând restul de 60%. „A contagion of positive emotions seems to arouse the Parasympathetic Nervous System, which stimulates adult neurogenesis, i.e., (growth of new neurons)…., a sense of well being, better immune system functioning, and cognitive, emotional, and perceptual openness (McEwen, 1998; Janig and Habler, 1999; Boyatzis, Jack, Cesaro, Passarelli, & Khawaja, 2010)”.[20] Prin urmare, costul ascensiunii unei elite compusă din lideri disonanți atât în clasa politică de guvernare cât și în clasa intelectuală, care a transpus o asemenea politică în cultură, s-a dovedit a fi unul dezastruos. Aceștia au provocat o scădere (inhibare și chiar dezactivare) a „sentimentului bunăstării generale”, au diminuat funcționalitatea „sistemului de autoapărare”, au micșorat raza „deschiderii emoționale, cognitive, perceptuale” în mentalul individual și colectiv. Războiul cu mioritismul și cu așa numitele mituri ale istoriei românilor s-a dovedit a fi un episod al mediocrității agresive, suprainduse prin mecanismul infestării minții românești cu emoții negative. Asocierea dintre clasa politică inabilă să gestioneze un mediu și un interval marcate de turbulență și o asemenea pseudoelită intelectuală s-a dovedit a fi una dintre cauzele masivului eșec al reformelor de după 89. O asemenea asociere ni se descoperă acum drept o fațetă a maladiei timpului postdecembrist și o culoare a patologiei politice (polisului) a acestui interval. Riscul ca o asemenea patologie să se instaleze durabil este foarte mare, dovadă atacurile persistente la sistemele de valori care ar putea reface prestigiul și deci prețuirea de sine a românilor, adică ar putea redeschide activarea regiunilor cerebrale în și prin care pot fi accesate energiile recuperării, ale anagajamentului colectiv în procesele de schimbare, ale inovației sociale, ale antreprenoriatului românesc etc. Activarea comportamentelor pozitive depinde hotărâtor de înlocuirea segmentelor disonante ale elitelor conducătoare și a ideologilor antiromânismului, antiortodoxismului și ai celorlalte forme de anticreștinism. Aceasta este singura condiție a ieșirii din criză și totodată singura modalitate de restaurare a „puterii reale a poporului, adică a democrației fondului nu doar a formelor”. Elitele disonante nu pot, sub nici o formă, să garanteze funcționarea regimurilor democratice autentice. În treacăt, vom sesiza că aceasta este esența crizei geoculturale din nordul Africii după așa numita „primăvară arabă”. Aceiași este esența crizei geoculturale a întregului Răsărit. În realitate, în asemenea zone s-a intrat într-o stare de turbulență durabilă, și termenul de tranziție se dovedește amăgitor dacă nu cumva deliberat inventat, pentru a camufla fenomenul real, care constă în combinarea stării de turbulență cu elite disonante, rupte, altfel spus, de valorile de bază ale popoarelor respective spre a sluji, în schimb, consolidării unor procese de conversiune sistemică de mare putere. Nici aici nu s-a instaurat o democrație a fondului, ci doar una a formelor. Problema aceasta este generală pentru toate țările în tranziție, indiferent de spațiul lor geopolitic. Peste tot a eșuat democrația fondului, mecanismul și formele democratice slujind doar păturilor superpuse nu și poporului. Am denumit acest sindrom „democrație a formelor” subliniind că adevărata democrație este aceea a fondului, adică o democrație pusă în slujba poporului nu doar în serviciul claselor ocârmuitoare. Fenomenul acesta pe care teoreticienii români de la sfârșitul veacului al XIX-lea l-au denumit prin cunoscuta sintagmă a „formelor fără fond” este definitoriu pentru conversiunile sistemice de orice fel, dar mai ales pentru conversiunile induse de elite disonante, rupte de popoare peste care superfetează. Prin falsificarea formelor, fondul suportă el însuși o depotențare ceea ce induce debilitarea întregului. Distanța aceasta dintre fond și forme (care, în plan politic măsoară discrepanța dintre democrația formală și cea de fond, adică progresul demagogiei) este cel mai semnificativ indicator al conversiunilor sistemice și deci al efectelor denaturante ale acestora în ciclul modern și postmodern al expansiunii sistemului mondial. Putem spune că marea conversiune modernistă a adus după sine o desubstanțializare variabilă și deci o de-naturare. Procesul acesta a fost și este de regulă mijlocit și agravat ori de câte ori la cârma popoarelor răzbat elite necreative, fără de suflet, disonante. Asemenea elite sunt agenții conversiunilor sistemice de-naturante, care provoacă fenomenul tragic al dezactivării unor însemnate „regiuni de interes din sfera cerebrală”, idotizând masele și deci debilitând spre anihilare funcțiile activ-creatoare ale popoarelor. La conversiunile sistemice ale economiei de ciclu modern și postmodern, care, prin efectele lor, reduc omul la funcția de producție și de consum, despiritualizându-l și deci debilitându-l, se adaugă conversia vicariantă provocată de elitele disonante, fenomen devoalat de ultimele cercetări ale lui Boyatzis și ale colaboratorilor săi la care ne-am referit aici in extenso.

Ilie Bădescu – Universitatea Emaus

via Sociologia Azi si Ziaristi Online

[1] Studiu publicat în revista Clipa și revăzut de autor

[2] Neuroscience and Leadership: the Promise of Insightsin Ivey Business Journal,by Richard Boyatzis (2011)http://www.iveybusinessjournal.com/topics/leadership/neuroscience-and-leadership-the-promise-of-nsights#.Ugn3UXbfoqQ)

[3]„În lucrările anterioare, Primal Leadership (Goleman, Boyatzis & McKee, 2002) și Resonant Leadership (Boyatzis & McKee, 2005), am sintetizat rezultatele unor cercetări ample pentru a dovedi că liderii adevărați construiesc relații armonioase cu cei din jur. În acealși timp, liderii mai puțin eficienți sau unilaterali par să genereze relații disonante. Ne-am decis să explorăm această ipoteză într-un studiu de scanare a rezonanțelor funcțional magnetice ale creierului(fMRI study)”(„Leaders need to build relationships that inspire and motivate others to do their best, innovate and adapt. In our earlier work, Primal Leadership (Goleman, Boyatzis & McKee, 2002) and Resonant Leadership (Boyatzis & McKee, 2005), we synthesized a great deal of research to support the idea that effective leaders build resonant relationships with those around them. At the same time, less effective leaders or those that are more one-sided seem to create dissonant relationships. We decided to explore this in one fMRI study.”) In Ibidem

[4] „In Primal Leadership,Resonant Leadership, and a more recent article in Harvard Business Review (Goleman & Boyatzis, 2008), we offered many examples of leaders who build resonant relationships with others around them — many others around them. And dissonant leaders who seem to turn people off, alienate them, and lose their motivation. The neuroscience findings emerging suggest a basic reason why inspiring and supportive relationships are important — they help activate openness to new ideas and a more social orientation to others” Ibidem.

[5] În viața grupurilor omenești pot interveni, iată, factori de blocare a latențelor sufletești astfel că un individ virtualmente inteligent poate să pară lipsit de inteligență în anumite condiții. În temeiul acestei distincții nu trebuie să ne grăbim să calificăm o persoană drept neinteligentă pornind de la stângăciile ei. Un om potențial inteligent poate dovedi totuși multă stângăcie în situațiile inhibitorii, lăsând impresia că este lipsit de inteligență. Altfel spus, nu este corect să judecăm indivizii și colectivitățile după inteligența sau sensibilitatea lor situațională, fiindcă atât inteligența cât și sensibilitatea pot fi inhibate prin efectele unor experiențe anterioare nefericite, dar mai ales prin acele tipuri de experiențe negative induse de elite fără de suflet și neslujitoare.

[6] „In this exploratory study, preliminary observations revealed that recalling specific experiences with resonant leaders significantly activated 14 regions of interest in the brain, while dissonant leaders activated 6 and deactivated 11 regions. Experiences with resonant leaders activated neural systems involved in arousing attention (i.e., anterior cingulate cortex) , the social or default network (i.e. right inferior frontal gyrus), mirror system (i.e., the right inferior parietal lobe), and other regions associated with approach relationships (i.e., the right putamen and bilateral insula). Meanwhile, dissonant leaders deactivated systems involved in social or default networks (i.e., the posterior cingulate cortex), the mirror system (i.e., the left inferior frontal gyrus), and activated those regions associated with narrowing attention (i.e., bilateral anterior cingulate cortex), and those associated with less compassion (i.e., left posterior cingulate cortex), more negative emotions (i.e., posterior inferior frontal gyrus)”Ibidem

[7] Acest subcapitol a fost re-elaborat, în colaborare, valorificând contribuțiile lui I Ciprian Bădescu în elaborarea indicelui rentei identitare care, în câmpul teoriei economice generale este tot una cu un indice al cvasirentei. Cf I Ciprian Bădescu, The Vertical Boundaries of the Firm, ASLA Press, 2008

[8] „Our unconscious emotional states are arousing emotions in those with whom we interact before we or they know it. And it spreads from these interactions to others” Ibidem.

[9] Actualizarea acestor latențe variază proporțional cu numărul total de cadre spirituale în și prin care se poate împlini efectiv această actualizare. Asemenea cadre sunt echivalentul, prin analogie, al cadrelor familiale în domeniul natalității și deci al dinamicii populațiilor. Numărul de familii și, în planul sufletesc, numărul de cadre spirituale activate sunt un bun indicator pentru evaluarea dinamicii vitalității popoarelor. Pentru a da o expresie operațională a acestui maxim al vitalității lor în domeniul sufletesc sau spiritual se poate alcătui un fel de „nomenclator spiritual” al poporului (prin analogie cu nomenclatorul social al lui Henri de Thourville). Rubricile acestui nomenclator ar putea sluji ca indicatori ai stocului funcțional de latențe sufletești, adică de capacități actualizate în și prin mijlocirea cadrelor spirituale universale: religiozitatea, sărbătorile neamului, sfinții și eroii poporului, lectura cărților, familia ca realitate spirituală, țara exprimabilă spiritual prin iubirea de neam etc.).

[10] I Ciprian Bădescu,..Some Cosiderations on a New Typology of Welfare Regimes. The Well Being Equation”. În Zamfir, Elena, Maggino Filomena, (coordonatori), „The Right to Happiness. The Relation Between Happiness and the Quality of Life”.( Selected papers from an International Conference: Romania, Bucharest); Cambridge Scholars Publishing, 2013

[11] Ibidem

[12] I Ciprian Bădescu,..Some Cosiderations on a New Typology of Welfare Regimes. The Well Being Equation”. În Zamfir, Elena, Maggino Filomena, (coordonatori), „The Right to Happiness. The Relation Between Happiness and the Quality of Life”.( Selected papers from an International Conference: Romania, Bucharest); Cambridge Scholars Publishing, 2013

[13] Ibidem

[14]„inspiring and supportive relationships are important — they help activate openness to new ideas and a more social orientation to others”. Ibidem

[15] Wes Balda, CLS and Synthetic Crises, in: http://managing-turbulence.org/2010/11/01/cls-and-synthetic-crises/

[16] Wes Balda, CLS and Synthetic Crises, in: http://managing-turbulence.org/2010/11/01/cls-and-synthetic-crises/

[17]October 6, 2010 by Wes Balda, „That fatal 1/3 of a second – leadership and learned helplessness” in: http:// managing-turbulence.org/2010/10/06/that-fatal-13-of-a-second-leadership-and-learned-helplessness/

[18]Pentru a încercui răspunsul la această întrebare vom efectua o analiză secundară a barometrelor de opinie privind atitudinea românilor față de conducătorii lor și față de instituțiile pe care aceștia le ocupă și le-au gestionat în decursul celor 20 de ani.

[19] „Research has suggested that negative emotions are stronger than positive emotions (Baumeister, Bratslavsky, Finkenauer, & Vohs, 2001). As a result, we would suspect that the contagion of negative emotion would ignite a stronger neural sequence than positive emotions. This may serve evolutionary functions but, paradoxically, it may limit learning. Arousal of strong negative emotions stimulates the Sympathetic Nervous System, which inhibits access to existing neural circuits and invokes cognitive, emotional, and perceptual impairment (Sapolsky, 2004; Schulkin, 1999; Dickerson and Kemeny, 2004).”. Ibidem

[20] Ibidem

Categorii: ziaristi_online

P.V.E. Wood: Larry Watts and rehabilitating Ceausescu

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 30, 2014 - 11:33pm

Political Refugee Wood about Larry WattsLarry Watts and rehabilitating Ceausescu

by

Stelian Tanase is a famous Romanian political journalist who was recently put in charge of Romanian Television (TVR) the state-owned broadcaster which is hovering on the brink of bankruptcy. He recently pulled the transmission of Larry Watts’s multi-episode documentary “Mostenirea Clandestina” into the Republic of Moldova half-way through on the grounds that the show was “communist propaganda”.

Larry Watts, who is a friend of mine, has many enemies. He is accused of rehabilitating Antonescu and now Ceausescu too. As someone whose television programme was binned by Ion Cristoiu, Watts has my sympathy.

Watts always insists that he considers Ceausescu a
thoroughly bad thing and has no wish to rehabilitate him but in fact
his historical works do just that, as far as foreign policy is
concerned, and I do not say this as a criticism. Of course Ceausescu
needs to be rehabilitated – he was not the demonic figure writers in
English considered him to be back in 1990. Watts makes the good point
that English-language journalists to some degree followed the
anti-Ceausescu propaganda put out by the USSR.

I have not read Watts’ latest book but this is a review of his earlier
work, With Friends Like These, which may give you an idea of his
point of view and the work he has done. It is certainly very useful
work.

The recent past is a forgotten country. The Cold War now seems a
period as remote as the Thirty Years War, John le Carré’s novels
almost as quaint as those of Dumas père. Those of us who grew up in
the West in the Cold War rather than studying it as history rely on
memories of information that was very partial and misleading. We now
know that the so called satellites of the USSR were very much actors
following their own scripts. Often the supposed puppets were pulling
the strings. Kim Il Sung manipulated Stalin into supporting his attack
on South Korea and Ho Chi Minh inveigled Russia into enabling him to
defeat the South Vietnamese. Now Larry Watts’ ground-breaking,
enjoyable and meticulously researched book, which deserves to find a
wide audience, shows that Ceausescu’s Romania posed a threat to the
USSR greater than Tito and comparable with the 1956 Hungarian
uprising, the Prague Spring and the Solidarity movement in Poland.

Eastern Europe was not the story of quislings ruling subject people
on instructions from the Kremlin. The men and one or two women (of
whom Romanians Anna Pauker and Elena Ceausescu were two of the most significant)
who ran the Communist Empire were believers who had risked death and
imprisonment from their enemies and from their communist friends
because of their beliefs. In power they combined as all politicians do
the desire for power, love of manipulation and genuine idealism, to
which they added a ruthless devotion to their grim cause and a
fanatical conviction that they understood the direction of history
which seemed to them scientific but we clearly see to be essentially religious.

Of course Marx and Lenin were wrong. Class is not the
driver of history, nor even are economic interests. Nations command
far more allegiance even from socialists than social classes. Behind
the monolithic appearance of the Soviet Bloc the disappearance
of national differences of course did not happen. What is remarkable
is the degree to which the conflicts between neighbouring countries in
Eastern Europe before 1945 continued seamlessly after the Communists came
to power. The most arresting example is Hungary, until 1918 the most
reactionary country in Europe west of Czarist Russia. There in 1919 in
the vacuum left by the disappearance of the Hapsburg Empire the arch
conservative antisemitic army and civil service enlisted as supporters
of the Bolshevik revolution of Bela Kun a.k.a. Aaron Cohen.
The Hungarian gentile middle class saw in Bolshevik Russia the only
hope of preserving Greater Hungary, in particular Hungarian
possession of Transylvania and the Banat, which had been occupied
after the armistice by Romania. Kun’s regime hoped the Russian Red
Army would break through Romanian lines into the Bucovina and link
up with the Hungarian Red Army. Instead, the Romanian army occupied
Budapest and overthrew the Communists.

Larry Watts’s book explains that in the 1944-46 history repeated itself and
the supporters and gendarmes of the Hungarian dictator Admiral Horthy
who had distinguished themselves in Hungarian occupied
Transylvania with great brutality, reinvented themselves as Communist
officials and ‘people’s police’. Stalin encouraged Hungarians to hope
that Transylvania would become a separate country or divided between
Romania and Hungary. He played off Hungary and Romania against each
other in the same way that Hitler had done.

Meanwhile the annexation of Bessarabia (now most of the Republic of Moldova)
and the Northern Bucovina (which became part of the Ukraine) led to
the arrests,
deportations and killings of hundreds of thousands of ethnic Romanians who
found themselves living in the USSR. In addition, Khrushchev in charge of
post-war Ukraine presided over a deliberate famine which Watts says was
probably aimed at ethnic Romanians that may have killed between one and
two hundred thousand people, while Leonid Brezhnev, First Secretary of
the Soviet Republic of Moldavia, may have reduced the ethnic Romanian
population there by as many as a quarter of a million.

Mutual antipathy between Russians and Romanians (the Mamalizhniki or
polenta eaters) has long roots in conflict over territory. Russia ruled
Bessarabia (Eastern Moldavia) off and on since 1812. She occupied the
rest of Romania on several occasions between 1812 and 1919. It was
very feasible had it not been for the other Powers that Romania would
have been incorporated in the Russian Empire as were
Georgia, Armenia and central Asia.

Communism only exacerbated things. Engels whose works had the status
of holy scripture for Marxist-Leninists had written that the Romanians
were a ‘degenerate’ people, ‘a people without history’. The revolution
said Engels would ‘annihilate’ the Romanians, wiping them ‘from the
face of the earth. And that too would be a step forward.’ Engels wrote
this in 1849, angry with the Romanians for fighting for the Emperor
against the ‘progressive’ forces of the Hungarian nationalist Kossuth.
From Communism to Fascism was always but a step.

Gheorghiu Dej the Communist leader of Romania from 1948 till his death
in 1965 was unique among Stalin’s satraps in not being a ‘Muscovite’, a
Communist trained during the 30s in Russia. He won favour with Moscow
for his support in helping reassert Soviet control over Hungary after
the 1956 Revolution and succeeded (one would like Watts to have
explained in more detail how) in persuading the USSR to withdraw
troops from Romania by 1958. Crucially the Romanians also managed to
roll up very extensive KGB and Hungarian spy networks (very often the two
were combined). These included a series of Hungarian irredentist
secret societies operating in Transylvania run by the Communist
government in Hungary with KGB knowledge.

In the Warsaw Pact Organisation hastily cobbled together in 1955,
Romania from almost the beginning played the role of enfant terrible
and barrack room lawyer. Romania took an independent line, enjoying
good relations with Tito, building the Iron Gates hydroelectric plant
on the Danube without Khrushchev’s permission. In 1963 Dej told
Kennedy that he did
not support Soviet missile deployments in Cuba and would never allow
Soviet missiles to be stationed on Romanians soil. The Cuban crisis
may have precipitated an effective declaration of independence in
1963 by the Romanian government who refused to increase military
budgets saying they saw no threat of aggression from the West. The
Bucharest Spring of 1964 Watts convincingly argues should be compared
to the split with Tito in 1948, the Hungarian revolution of 1956 and
the Prague spring four years later.

Ceausescu was more disruptive than de Gaulle in NATO. In June 1965,
unnoticed by Western secret services, Romania was dropped from Warsaw
pact military operations. The Pentagon continued to plan on the
assumption that Romania would fight alongside her Warsaw pact partners
even though Romania’s role in the alliance was to impede Soviet
policy. Again unbeknown to the CIA, Romania became a Chinese ally
second only in importance to Albania, a position it used to help mend
fences between China and the United States. For example, Romania helped
persuade Hanoi to negotiate with Washington. In 1967 Romania refused to
break off relations with Israel following the Six Day War while De Gaulle
aligned with the Soviet position. Romania acted as honest broker between Israel
and the Arab states and can be take some of the credit for the 1978 Camp
David agreement that led to peace between Israel and Egypt.

Ceausescu, alone of the Communist leaders, publically backed the
Prague Spring and condemned the Soviet intervention in Czechoslovakia.
Yet none of this was understood by the CIA who were spellbound for many
years by the disclosures of the Soviet defector Golitsyn. Golitsyn said that
Romanian independence was a KGB ruse. This Trojan horse theory which
had been disseminated before Golitsyn continued through
the Gorbachev period. By 1990 it had become the received wisdom in the
West, after Ceausescu’s regime had been overthrown by Romanian
Gorbachevites working in league with the Kremlin and the KGB.

Other legends were circulated according to which Kadar and Gomulka
followed independent lines whereas both were always loyal to Moscow.
General Jarulselski and Urho Kekkonen long-time President of Finland
were Soviet agents. Tito was far more amenable to the Soviets than
Romania and unlike Romania bought Soviet military equipment. He
allowed the Russians to fly over Yugoslav aerospace and use land
transport routes and Yugoslav ports for transshipping arms to Soviet
clients in the Middle East.

Watts tells us that on several occasions between 1968 and 1971 Russia
planned to invade Romania and Honecker of East Germany was told as
late as the end of 1973 that Brezhnev had approved an invasion. Russia
was emboldened by the relative nonchalance with which the Western bloc
has reacted to the invasions of Hungary and Czechoslovakia. Had an
invasion of Romania been received in the same way, Russia intended to
march into Yugoslavia. In August 1968, the Romanian Communist Party
expected an invasion by the USSR and voted almost unanimously to
fight, though as Ceausescu admitted without hope of success. The Stasi.
the East German secret service reclassified Romania as an enemy state
at this time. The Americans unaware of what was going on were anxious
to avoid being drawn into a conflict. So was Tito, who had good reason
to fear that Yugoslavia would be invaded after Romania. In August 1968
Tito turned to Great Britain for help, using Sir Fitzroy Maclean as an
intermediary, in the event of a Soviet invasion of Romania. MI6
unlike the CIA knew that a Russian invasion was on the cards. Harold
Wilson discussed with Michael Stewart and Denis Healey the idea of
sending crack troops to fight alongside partisans as in the Second
World War. 1968 not 1963 was probably the moment when Cold War
came closest to becoming hot.

Ceausescu’s famous speech from the balcony of the Central Committee
building on 23rd August 1968 had won him national support but
Nagy and Dubcek had had equal popular backing. Why did the Russians
and their allies not invade? For a number of reasons. Because in
Romania, unlike in Hungary and Czechoslovakia, they no longer had a
sufficiently extensive intelligence network enabling them to
know what was going on in the party or the armed forces or clients in
top positions who could request a Soviet intervention, because
Ceausescu and his colleagues unlike the Czechs would have fought and
because they had assumed national control over their armed forces
which were prepared a military response against an invader from any
direction. The fact that the US, Britain, and perhaps most explicitly,
Socialist giant China had weighed in to deter a Soviet move no doubt
played their role.

Courted by the Carter Administration in the late 70s
Watts argues that Ceausescu was free in the late 1970s to have led Romania
into a non-aligned position similar to that of Yugoslavia and to have
competed with Tito for American favours. Instead he decided to create
an autarchic national communist state, independent of Moscow and
Washington, a path that led him to the firing squad in Tirgoviste on
Christmas Day, 1989.

Surce: A Political Refugee From the Global Village via Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Pr. Mihai Valică: Obligativitatea folosirii Pasapoartelor Biometrice in UE pentru cetatenii Republicii Moldova, si nu numai, este ilegala, conform unei Hotarari a Curtii Europene de Justitie

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 30, 2014 - 1:10am

Ghid pentru cetatenii Republicii Moldova - UE - Schengen - Pasapoarte Biometrice

Ştiri vitale pentru români, tratate cu tăcere perpetuă

de Pr. Mihai Valică

Atât media civilă, cât şi cea bisericească, cu mici excepţii, tace vinovată, în continuare, atunci când este vorba, despre chestiuni vitale, privind apărarea demnităţii persoanei umane sau a poporului român.

Recent, Curtea Europeană de Justiţie, a emis o hotărâre importantă, referitoare la legislaţia europeană, privind protecţia datelor personale, şi impune ţărilor, care au acceptat tehnologia biometrică fără graniţe, o revizuire a legislaţiei respective.

Iată hotărârea CEJ:

Justiția europeană impune o revizuire a legislației europene privind datele personale” marţi, 8 Apr 2014, 19:35, în:

http://www.agerpres.ro/externe/2014/04/08/justitia-europeana-impune-o-revizuire-a-legislatiei-europene-privind-datele-personale-19-35-34.

„Justiția europeană a impus marți o revizuire a legislației europene privind păstrarea datelor cu caracter personal utilizate în lupta împotriva crimei organizate și a terorismului, considerată necesară însă disproporționată și prea intruzivă, informează AFP.

Curtea Europeană de Justiție (CEJ) a declarat ‘invalidă‘ directiva privind păstrarea datelor cu caracter personal, estimând că ‘reprezintă o ingerință de o amploare și gravitate particulară în drepturile fundamentale privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal‘ și a cerut ca ‘această ingerință să fie limitată la minimul necesar‘. Tehnologia RFID nu se justifică, privitor la persoana umană!

CEJ consideră însă că ‘păstrarea datelor în vederea eventualei lor transmiteri către autoritățile naționale competente răspunde de fapt unui obiectiv de interes general, și anume luptei împotriva formelor grave de criminalitate și siguranței publice’.

Comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmstrom, lucrează la o reformă a acestei legislații, însă ea a așteptat decizia Curții pentru a-și direcționa propunerile. ‘Salut clarificarea oferită de Curtea de Justiție (…), în conformitate cu evaluarea critică făcută de Comisie’, a afirmat Malmstrom pe contul său Twitter.

CEJ a fost sesizată de Înalta Curte irlandeză și de Curtea Constituțională austriacă pentru a decide dacă această legislație încalcă sau nu drepturile fundamentale protejate de tratatele UE.

În concluziile sale, avocatul general al Curții, Pedro Cruz Villalon, a declarat legea invalidă și a invitat statele UE să ia măsurile necesare pentru a remedia această situație. (AGERPRES/(AS — autor: Mihaela Moise, editor: Tudor Martalogu).

Această hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, chiar dacă vine, pentru unii, prea târziu, arată totuşi că regretatul IPS Bartolomeu Anania şi Sinodul local de la Cluj, precum şi alte Biserici naţionale locale, alţi teologi, duhovnici şi creştini responsabili au reacţionat corect, din toate punctele de vedere ale vieţii comunitare, împotriva experimentului, numit generic tehnologia biometrică, impusă persoanei umane.

Pentru a vedea clarviziunea unui Mitropolit demn şi luptător pentru neam şi Biserică, vă reamintesc hotărârea Sinodului mitropolitan de la Cluj, cu scopul de a o compara cu hotărârea CEJ, de mai sus:

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului se pronunță împotriva cipurilor și a pașapoartelor biometrice în şedinţa din 19 februarie 2009 (http://theologhia.wordpress.com/2009/02/19/sinodul-mitropolitan-al-clujului-albei-crisanei-si-maramuresului-se-pronunta-impotriva-cipurilor-si-a-pasapoartelor-biometrice).

“Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale şi teologice faţă de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.

Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.

Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică.

Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.

Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.

Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.

În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale“.

În acelaşi consens şi-au exprimat poziţia şi celelalte sinoade ale bisericilor Ortodoxe surori, excepţie făcând doar Sf. Sinod al BOR (Vezi Comunicatul din 25.02.2009 al Patriarhiei Române).

Forurile civice precum şi instituţiile specializate în folosirea tehnologiei biometrice au arătat concret pericolele folosirii cipului RFID în viaţa oamenilor (Vezi Cristian COBELI şi Mihai VALICĂ, „Cipurile RFID- Quo Vadis?“, în: Dictatura Biometrică. Cipul controlului total – PDF, Botoşani, 2009, pp. 98-149).

De maximă importanţă este raportul CIA, făcut la cererea Academiei de Ştiinţă USA despre cip: în octombrie 2010 a apărut un raport de 182 de pagini, privind dezvoltarea tehnologiei de baza a “erei tehnotronice”, editat sub egida Academiei Naţionale de Știinţă a SUA (intitulat “Recunoașterea Biometrică – Provocări și Oportunități” , ed. de Joseph N. Pato și Lynette I. Millett de la Whither Biometrics Committee al National Research Council), în care, se constată unanim de către instituțiile abilitate, (de ex.Consiliul Național de Cercetare al SUA -US National Research Council), CIA, Ministerul Securității Naționale al SUA (Department of Homeland Security) și Agenția de Proiecte pentru Cercetare Avansată în Apărare (Defense Advanced Research Projects Agency – DARPA) – inventatoarea Internetului), că biometria ramâne de “natură probabilistică” și sub spectrul “inevitabil al incertitudinii și riscului erorilor”, și “inerent supusă greșelii”. (Vezi pe larg PDF-ul în engleză, în: http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/10/Raport-CIA-DARPA-DHS-Biometric-RFID-Systems.pdf).

Despre toate aceste atitudini ştiinţifice internaţionale de maximă importanţă, am adus la cunoştinţă, atât autorităţilor civile, cât şi celor bisericeşti, prin diverse cărţi, studii şi articole, însă, fără nici un rezultat, ba dimpotrivă am primit comunicate de presă patriarhale publice, că tulbur liniştea Bisericii împreună cu părintele Justin, şi apoi mi-au interzis, să mai predau la secţia de Teologie Ortodoxă de la Iaşi, numită Biserica azi. Istorie şi actualitate, tocmai despre problemele actuale ale Bisercii şi ale demnităţii umane.

Probabil, dacă aş fi predat despre ecumenismul perdant şi alinierea la mondialismul ocult, adică despre des-bisericire, nu ar fi fost nici o problemă, deoarece era totul după porunca lui Mamona.

Sunt pentru mondializare transparentă, deoarece Ortodoxia este globală, mondială, deci ecumenică, în sensul ecumenicităţii ei, pentru că se adresează întregii lumi, dar nu sunt pentru o globalizare netransparentă şi ocultă, partinică şi lipsită de demnitate, care mutilează persoana umană, de dragul unei himere.

Personal, nu mi-am făcut iluzii, deoarece mi-am zis în sinea mea că, dacă nu s-a ţinut cont de o hotărâre a unui sinod local ca cel de la Cluj, condus de marele Mitropolit Bartolomeu, cum vor ţine cont de ceea ce spun sau scriu eu?

În acest context am câteva dileme pastorale şi bioetice:

1. De ce au voie să intre în UE fără vize, doar cetăţenii români (basarabeni, din Republica Moldova – n. red), care au paşaport biometric, iar celor cu paşaport normal, nu li se permite intrarea? Nu este acest lucru o discriminare tehnologică, creeată de o lege, care a fost deja declarată de Curtea Europeană de Justiţie, ca “lege invalidă și a invitat statele UE să ia măsurile necesare pentru a remedia această situație”?

2. De unde această frică de puterea lumească, din partea unor responsabili laici şi eclesiali? Dacă ei nu vor să ne apere, demnitatea persoanei, măcar etic, prin luarea de atitudine morală, faţă de unele legi, care ne umilesc, cum mai putem noi, să avem încredere în ce vor hotărî ei, la nivel legislativ, sau la sinodul pan-ortodox, care se va ţine în 2016 la Constantinopol? Nu credeţi că o întîlnire pan-ortodoxă ar fi necesară la Moscova sau la Kiev, sau chiar Bucureşti pentru a evita un război între ortodocşi?

3. Acum când războiul bate la uşă, generat de două ţări ortodoxe, manipulate globalist de forţele oculte, Sinoadele naţionale ale Rusiei şi ale Ucrainei, şi numai, în loc să se adune sinodal în jurul lui Iisus Hristos, şi să cheme toate Bisericile naţionale ortodoxe surori, pentru a găsi împreună soluţii paşnice, ele se adună separat şi fratricid lângă Ana şi Caiafa, în jurul lui Irod şi a lui Pilat, pentru a se acuza, ameninţa şi jigni reciproc. Oare să fi devenit pan-ortodoxia, între timp, pan-slavism, sau pan-nationalism ieftin, sau pan-mamonism actual, înlocuind pe Hristos şi dreapta credinţă cu puterea lumească şi cu mamona? Sper să nu fie aşa!

În acest context, să ne amintim ce ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel: “[…] să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji întru toate!” (1 Tes. 5, 6).

Pr. Mihai VALICĂ

Redactia Ziaristi Online regreta ca unii colaboratori ai Pr. Mihai Valica, cum ar fi un personaj exclus din lumea manastireasca si un fost puscarias, au ales sa foloseasca acest text pentru a ataca Biserica Ortodoxa Romana. Nu BOR face legile in Romania. Desigur, este de datoria Sfantului Sinod sa apere Biserica. Dar Biserica suntem noi si noi la randul nostru avem datoria sa aparam Biserica Nationala, aparandu-ne astfel chiar pe noi. Asa cum avem si datoria sa ne rugam si pentru cei buni si pentru cei mai putin buni din ea, si pentru cei mari si pentru cei mici si chiar si pentru cei ce degeaba fac umbra pamantului sau, chiar mai rau, fac sa miroasa pamantul de sub ei. Nu in ultimul rand atragem atentia ca si structurile militare organizate bisericesc din Rasaritul Romaniei, preferate de colaboratorii Pr. Mihai Valica, nu au zadarnicit cu nici un chip deciziile Guvernelor sub care functioneaza, atat cetatenii Federatiei Ruse cat si cetatenii Republicii Moldova sai ai Ucrainei fiind obligati sa foloseasca Pasapoarte Biometrice, in UE ca si in spatiul CSI. De asemenea, nici cetatenii Greciei ortodoxe nu au reusit sa schimbe cu nimic situatia Pasapoartelor Biometrice, devenite obligatorii in ciuda pozitiei Bisericii si a unor manifestatii masive, altfel obisnuite la Atena. Alte state ortodoxe, ca Georgia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Cipru, se aliniaza fara drept de apel in randul statelor cu Pasapoarte Biometrice obligatorii. De bine, de rau, gratie campaniei Parintelui Justin Parvu si a Bisericii Ortodoxe Romane, Romania este singura tara din UE dar si din intregul spatiu european ortodox care permite, inca, existenta si folosinta unor pasapoarte temporare normale, non-biometrice. Orice atac la BOR nu face decat sa slabeasca posibila unitate care ar mai putea sa ne tina liberi in fata tavalugului antiortodox si anticrestin mondial.

Categorii: ziaristi_online

Marele mecena Emanuil Gojdu comemorat de romanii din Budapesta. Discursul Doamnei Maria Berenyi. CARTE PDF: Viata si activitatea lui Emanuil Gojdu (1802-1870)

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 29, 2014 - 11:00pm

Emanoil Gojdu“Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii”Emanuil Gojdu (Ziarul budapestan Concordia, nr.1/ 33 iulie 1862. Gojdu a rostit aceste memorabile cuvinte la o intilnire cu tinerii studenti din Budapesta, cu ocazia zilei sale onomastice)

„Gojdu trăia simplu şi igienic. El bea numai apă. Era mîndru de originea sa de român ortodox şi asta o manifesta oriunde i se dădea ocaziunea, atît cu cuvîntul, cît şi cu fapta.Ceea ce nu era lucru mic atunci şi nu este lucru mic nici astăzi în Pesta, casa lui atît nainte cît şi după 1848 era recunoscută de casă românească, unde toţi Românii erau bine primiţi şi sprijiniţi. În cancelaria lui advocaţială aplica numai tineri Români. Trăiesc încă mulţi din acei tineri universitari de odinioară, cari Duminicile şi serbătorile după amiazi vara le petreceau în vila lui Gozsdu, unde fără nici o invitare erau bineprimiţi şi ospetaţi. Gozsdu îşi petrecea cu ei, glumea şi cînta cu ei cîntece naţionale, însufleţindu-i pentru idealuri naţionale. Era unul din acei rari bătrîni din Ungaria, cari aveau ferma speranţă în viitorul naţiunei române…”Partenie Cosma

De Duminica Tomii, prima duminica dupa Invierea Domnului, romanii din Budapesta l-au comemorat, ca in fiecare an, pe marele mecena Emanuil Gojdu. Redam mai jos cuvantul Doamnei cercetător ştiinţific Maria Berényi, Director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria:

DISCURS ROSTIT DE MARIA BERÉNYI LA MORMÎNTUL LUI EMANUIL GOJDU DIN CIMITIRUL KEREPESI (BUDAPESTA)

Doamna Maria Berenyi la mormantul de la Budapesta al marelui mecena Emanoil GojduMoştenirea lui Emanuil Gojdu e un subiect chinuitor, care a fost prea mult ţinut în sertar şi nu a fost adus la cunoştinţa românilor şi maghiarilor.
Aprecierea obiectivă a istoriei trebuie să fie că Emanuil Gojdu, prin sentimentele sale, prin manifestările sale politice, culturale ca şi prin celebrul său testament, s-a arătat a fi un om de excepţie, un om al faptelor şi un bun român.

Pe parcursul întregii sale cariere politice a fost un susţinător fervent al drepturilor comunităţii române din Transilvania şi Ungaria şi al creării unei relaţii speciale româno-maghiare. Atitudinea împăciuitoare adoptată de Gojdu faţă de maghiari, a creat o atmosferă de suspiciune în jurul său. El a trăit într-o perioadă dificilă, frămîntată de manifestări naţionale, pe care le-a înţeles în profunzimea lor şi a implicaţiilor lor pentru emanciparea românilor. Gojdu a fost sincer toată viaţa sa şi s-a manifestat cu aceeaşi naturaleţe ca frate al românilor şi prieten al ungurilor. Mulţi dintre contemporanii săi au pus la îndoială anvergura deosebită a personalităţii sale. Acest fapt de multe ori l-a dezamăgit. Din ziarul Concordia aflăm, la începutul lui ianuarie 1863, Anastasia, prima lui soţie, înainte de moartea sa cu cîteva zile îi zicea soţului său: „Amate Emanuile, ştiu că totdeauna ai fost bun român, fuse de un timp încoace mi se pare că fruntea ta s-a înnorat şi te-ai înstrăinat de naţiunea ta, pentru că doară unii ţi-au mîhnit sufletul; ci naţiunea nu meritează asta răceală din parte-ţi, dînsa nu te-a vătămat. Mai aduci-ţi aminte cîndu-mi ceteai odinioară din istoria străbunilor întîmplarea lui Coriolan? Să ştii că el atunci fu mai mic, cînd pornise a învinge eterna Roma; şi atunci mai mare, cînd l-a învins pe el Mamă-sa!” Acestea spuse de muribunda soţie l-au impresionat pe Gojdu, şi-a dat seama că cei care l-au iubit au fost incomparabil mai mulţi decît cei care l-au criticat.

În campania electorală din 1865 la Tinca Gojdu a ținut un discurs foarte reușit, printre altele spunea:

“ (…) mai toată viaţa-mi am petrecut-o între străini, m-am silit însă să-mi cunosc conaţionalii, pe poporul român, şi eu cugetam că-l cunosc pe deplin, însă acuma văd cumcă multe însuşiri nobile ale bravului popor român nu le-am cunoscut, atîta perseverenţă, tărie şi alipire cătră cauza naţională, cîtă avui norocire a experia cu aceasta ocaziune în poporul nostru n-am aşteptat, m-a pus în uimire, credinţa şi alipirea voastră către mine nu se poate cu nimic în lume remunera decît iarăşi cu credinţă, vă jur dară şi din partea-mi credinţa neclătită, fiţi convinşi că toţi paşii mei vor fi îndreptaţi pentru fericirea şi binele poporului român, Dumnezeu aşa să-mi ajute¤”

Dragostea faţă de ortodoxie şi cultura românească a lui Emanuil Gojdu, neputînd fi împărtăşită propriilor săi copii, a început a se revărsa, în masură tot mai largă, asupra studenţilor români de la Universitatea din Budapesta – cei mai iubiţi oaspeţi în casa şi la masa lui.
Cînd, cu prilejul unei zile onomastice, raspunzînd urărilor şi toasturilor venite din partea studenţilor, Gojdu sugerînd un scop nobil, răspundea în felul următor: Ca fiu credincios al bisericii mele laud Dumnezeirea, căci m-a crescut Român; iubirea ce am către naţiunea mea neîncetat mă imboldeşte a stărui în faptă, ca încă şi după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul naţiunii mele
Emanuil Gojdu s-a ţinut de cuvînt. Prin cea mai însemnată operă a vieţii sale, prin dărnicie şi înţeleptele prevederi, cuprinse în textul testamentului semnat în Pesta la 4 noiembrie 1869 a izbutit să-şi asigure putinţa de a vietui pururea în sînul naţiunii române, care va şti să-i perpetueze amintirea şi în viitor cu recunoştinţa nepieritoare.
În formarea intelectualităţii române din Ungaria şi Transilvania, pe parcursul secolelor al XIX-lea şi XX-lea fundaţiile au avut un rol covîrşitor. În condiţiile lipsei unei clase prospere din punct de vedere economic, sau încă insuficient consolidată, cu o slabă reprerzentare a elementului românesc în mediile urbane, cu o populaţie preponderent rurală, formarea intelectualităţii a fost rodul, în mare parte, al operei de susţinere colectivă prin fonduri şi fundaţii de stipendii. În acest efort colectiv se remarcă activitatea şi contribuţia Fundaţiei Gojdu, care a fost una dintre cele mai mari fundaţii din Austro-Ungaria. Timp de 50 de ani a avut un important rol în activitatea şi viaţa culturală românească din Ungaria şi Transilvania. În baza prevederilor din testament, studenţi, preoţi şi învăţători săraci, familii numeroase şi îmbătrîniţi puteau beneficia din bunurile fundaţiei.

În ziua de 4 noiembrie 1869, cu cîteva săptămîni înainte de moarte, semnînd Emanuil Gojdu actul istoric cu atît de fericite consecinţe, în faţa martorilor testamentari şi-a exprimat dorinţa de a se ridica din mormînt peste 100 de ani ca să vadă ce s-a ales de testamentul şi de fundaţiunea sa.

De la moartea lui au trecut 144 de ani. Dacă s-ar ridica din acest mormînt ar vedea că nu mai există Fundaţia Gojdu, în pasajul Gojdu în afară de capela ortodoxă nimic nu mai are caracter românesc. În acest moment, din moştenirea lui este accesibilă doar entitatea morală şi intelectuală, fiind de cea mai mare actualitate. Ar mai vedea, că românii din Budapesta sînt cei mai apropiaţi de subiectul Emanuil Gojdu şi de 22 ani au o preocupare renăscută, pentru a-i cultiva memoria şi omagia amintirea. După anii 1990 a început recuperarea arhivistică şi bibliografică a subiectului Emanuil Gojdu. Începînd din 1992, în fiecare an comunitatea românească din Budapesta alături de corpul diplomtic al Ambasadei României din capitala ungară, organizează un pelerinaj la mormîntul său şi îi oficiează parastas în Duminica Tomii la Capela Ortodoxă. De la bun început, aşa credem, cinstindu-i memoria, împlinim un act de înaltă responsabilitate istorică şi aducem în faţa contemporanilor exemplul, vrednic de urmat, al unui om deosebit, care şi-a dăruit cu fervoare atît spiritul, cît şi fapta. Locul său de frunte între marii noştri înaintaşi şi l-a cîştigat prin neobosita-i strădanie pentru afirmarea naţiunii şi a limbii româneşti, dar, mai ales, prin excepţionala sa activitate de ajutorare şi de susţinere morală şi materială, a sutelor de tineri dornici de învăţătură.

Eternă să-i fie memoria!

DUMINICA TOMII, 27 APRLIE 2014

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Ziaristi Online

Puteti sa cititi si descarcati de AICI cartea doamnei Maria Berényi – Viata si activitatea lui Emanuil Gojdu (1802-1870)

Comemorarea Emanoil Gojdu la mormantul sau de Duminca Tomii 2014

Categorii: ziaristi_online

Rusia si-a pregatit terenul pentru atacarea Romaniei: “Arme nucleare ale SUA la Deveselu”

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 29, 2014 - 1:10am

russia missile shieldO analiza din mai 2013 a colegului nostru Răzvan Belciuganu, specialist in probleme de intelligence, ne apare azi intr-o noua lumina:

Teama Moscovei: Arme nucleare ale SUA la Deveselu

de Răzvan Belciuganu

Anatoli Antonov, ministrul adjunct al Apărării din Federaţia Rusă, a avut de comunicat la Forumul Securităţii Internaţionale, ediţia 2013, desfăşurat la sfârşitul lunii aprilie la Geneva, câteva mesaje bine pregătite de Moscova. Ţinând o prelegere despre „Paşii de urmat în dezarmarea nucleară”, demnitarul rus nu s-a oprit la dezvoltările îngrijorătoare actuale ale situaţiilor din Coreea de Nord sau din Siria şi Iran, ci a vizat Scutul Antirachetă American din Europa.

Dovedindu-se a fi, astfel, unul dintre principalele obiective ale diplomaţiei de la Moscova, abordarea subiectului de către Anatoli Antonov a fost făcută într-un stil retoric, care viza diseminarea opiniilor sale cât mai mult. Că poate Washingtonul, şi nu numai, ia aminte.

Deveselu-base-US-missile-shield-Europe„Dacă ne imaginăm că SUA decid o lovitură asupra celor pe care-i consideră inamici, este imposibil să detectezi care rachetă este nucleară şi care nu, în 15 minute”, a spus apăsat ministrul adjunct al Apărării din Federaţia Rusă, cu referire directă la Scutul Antirachetă American din Europa şi care are elemente şi în România. Demnitarul rus nu s-a declarat convins că acest scut nu vizează, de fapt, limitarea capabilităţilor strategice ale Federaţiei Ruse şi nu potenţiala ameninţare iraniană a ţărilor NATO din Europa. În favoarea tezei sale, Anatoli Antonov a precizat că, de exemplu, Moscova îşi are şi îşi păstrează armele nucleare pe teritoriul său, pe când Statele Unite ale Americii nu se rezumă exclusiv la spaţiul american în privinţa rachetelor sale, ci le deplasează în Europa.

Audienţa a fost formată din profesori universitari de la marile universităţi ale lumii, cercetători ai unor institute prestigioase din domeniul relaţiilor internaţionale, diplomaţi şi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale, precum ONU, NATO etc. În mod evident, ministrul adjunct al Apărării al Federaţiei Ruse a dorit ca discursul său  să pară a îndemna, cât mai mult, la un dialog, pe care Moscova îl vrea angajat cu Washingtonul, ca între titani, şi nu cu ţările care au elemente ale scutului american, aşa cum e şi România. Sigur că un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU are alte pârghii pentru discuţii cu un omolog, însă prilejul Forumului pentru Securitate Internaţională de la Geneva s-a vrut a potenţa demersurile jocului strategic al diplomaţiei Moscovei.

NATO, o alianţă nucleară

Anatoli Antonov a primit replica de la directorul Diviziei de Cercetări a Colegiului de Apărare al NATO, Karl-Heinz Kamp. Dacă demnitarul rus a minimalizat, voit, rolul NATO şi a marşat pe dimensiunea americană a scutului antirachetă, oficialul NATO a inclus demersurile americane în concepţiile largi ale Alianţei. Karl-Heinz Kamp a punctat că NATO rămâne o alianţă nucleară, în scopul apărării statelor membre, şi că este preocupată de modernizare. De asemenea, cercetătorul Colegiului de Apărare al NATO a trecut în revistă diversitatea de concepţii ale statelor membre, privind capabilităţile nucleare. De pildă, Franţa consideră aceste arme ca ţinând de suveranitatea şi identitatea naţională, ţările est-europene le privesc a fi necesare pentru a fi apărate de ruşi, iar pentru alte state au semnificaţie simbolică. Dar, în accepţiunea lui Karl-Heinz Kamp, toate opiniile se rezumă  la faptul ca aceste arme să rămână în Europa. Directorul Diviziei de Cercetări a Colegiului de Apărare NATO a mai precizat, fără a respinge dialogul cu Moscova, că prima misiune a Alianţei este aceea de a contracara ameninţările, abia apoi venind cea de control al armamentelor.

Întreaga discuţie a privit, aşadar, şi România, pe teritoriul căreia se vor instala elemente ale Scutului Antirachetă American. Faptul că numele ţării nu a fost pronunţat, că la Geneva nu s-a auzit de Deveselu, iar preocupările internaţionale ne includ, cu ştiinţa sau fără ştiinţa noastră, merită a muta agenda de la Bucureşti şi spre subiecte atât de serioase. Ba chiar periculoase. Ministrul adjunct Anatoli Antonov ştie să descopere ignoranţa şi chiar breşele politico-diplomatice în momentul în care îşi construieşte argumentele de negociere. La Forumul de la Geneva, în faţa reprezentanţilor de top de pe tot globul, s-a arătat preocupat şi a jucat minute bune şi cartea îngrijorării într-un domeniu care nu poate să nu îţi dea fiori, cel nuclear. Ȋn România, în schimb, nu vorbim despre faptul că forţele americane pot aduce, sau nu, arme nucleare pe teritoriul nostru şi că statul român poate fi pentru unii strategi militari parte într-un scenariu cu lovituri nucleare.

Siria, importantă pentru Moscova

Dacă abordarea academică a ministrului adjunct al Apărării, Anatoli Antonov, prezentată sacadat la Geneva a ocolit problemele din Siria şi Coreea de Nord şi a tot repetat reacţii asupra Scutului Antirachetă American din Europa, la Moscova, cu ocazia recentei vizite a noului şef al diplomaţiei SUA, discursurile publice s-au inversat. Secretarul de Stat John Kerry şi ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, sub privirea atentă a preşedintelui Vladimir Putin s-au referit mai ales la criza din Siria, atât de importantă pentru Moscova şi pentru că are o bază militară acolo, dar şi la Coreea de Nord, la Iran, la Organizaţia Mondială a Comerţului, apoi la Legea Magniţki, la situaţia organizaţiilor neguvernamentale care activează în Federaţia Rusă pentru protecţia drepturilor omului, la adopţiile internaţionale etc. Despre Scutul Antirachetă American nu au fost făcute comentarii. Este de reţinut, însă, dorinţa lui Vladimir Putin, exprimată sub forma speranţei la întrevederea cu John Kerry, de a se întâlni personal cu preşedintele BarackObama. Semn că lista de chestiuni de dezbătut şi negociat necesită decizii la cel mai înalt nivel.

Revenind la cele întâmplate la Forumul de la Geneva, nu este exclus ca, pe când se pregăteau pentru conferinţă, ministrul adjunct Anatoli Antonov şi colegii săi să fi citit şi să fi înţeles ce au vrut, cu consecinţele de rigoare, de exemplu  articolul nr. 3 al unui Aranjament pe baza Acordului româno-american de profil: „Forţele SUA vor notifica cu cel puţin 60 de zile înainte, în cazul transportului de materiale radioactive în sau pe teritoriul României. Autorităţile SUA vor obţine aprobările necesare, în strânsă colaborare cu Ministerul Apărării, pentru orice fel şi orice cantitate de încărcătură radioactivă”. În ceea ce ne priveşte, noi ştim că scutul e scut şi nu arc cu săgeţi!

Sursa: Q Magazine via Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Dan Tanasă pune la zidul ruşinii rezidenţa GDS: Oare din prea mult naționalism am ajuns aici?

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 29, 2014 - 12:10am

Membrii GDS  Grupul pentru Dialog Social KGBde Dan Tanasă

Observ tot mai multe voci în spațiul public românesc care au alergie la naționalism. În viziunea multora dintre acestea naționalismul e ceva retrograd, mizer chiar, ceva ce trebuie cât mai repede condamnat, poate chiar și pedepsit. Marea majoritate sunt incapabili (sau pur și simplu nu vor) să facă diferența între naționalism/patriotism, pe care-l susțin, și șovinism/naționalism extremist/xenofobie, pe care le condamn ferm.

Evident, ceea ce le miroase urât intelectualilor rafinați este naționalismul românesc, pentru că naționalismul maghiar, care este extremist și șovin, propagat de elita politică și intelectuală a maghiarilor din România, e ceva benefic, este o simplă expresie a dorinței lor de păstrare a identității. Dacă un român vrea să fie român în Covasna atunci el e extremist. Dacă un secui vrea să fie secui în Covasna el e automat european pentru că vrea să-și păstreze identitatea.

Un ultim caz pe care l-am remarcat este cel al redactorului-șef al Revistei 22, publicație a Grupului de Dialog Social. Armand Goșu îi ia un interviu președintelui UDMR Kelemen Hunor în care îl face extremist și naționalist pe deputatul Bogdan Diaconu. Evident, nici Goșu și nici Kelemen nu remarcă situația ridicolă în care s-au plasat vorbind despre naționalismul românesc în condițiile în care la Budapesta partidul neo-fascist și anti-semit Jobbik, de care este speriată întreaga Europă, are peste 20% în Parlamentul Ungariei.

În martie eram contrariat de igoranța înfiorătoare a realizatorului TV Moise Guran, care făcea o comparație stupidă între steagul secuiesc și un steag al Olteniei. Guran încerca să facă pe intelectualul rafinat și european comparând mere cu pere pe o temă la care nu doar că nu se pricepe dar se și complace într-o ignoranță crasă.

Aș îndrăzni să-i întreb pe acești intelectuali, pe cei de la Grupul de Dialog Social sau pe Moise Guran spre exemplu, cărora le pute naționalismul românesc, dacă au cumva impresia că România se zbate în acest marasm care durează de aproape un sfert de secol din prea mult naționalism. Oare din prea mult naționalism am ajuns datori vânduți la FMI și la alte instituții financiare? Oare din prea mult naționalism am ajuns să cumpărăm usturoi din China și cartofi din Franța în magazinele noastre? Oare din prea mult naționalism a clasei politice românești peste trei milioane de români au luat calea străinătății în ultimii 25 de ani în căutarea unui trai mai bun? Oare excesul de patriotism al politicienilor care ne conduc de 25 de ani a distrus unitățile de producție pe care România le avea la momentul decembrie 1989 de am ajuns acum să importăm cuie și sârmă ghimpată, carne și grâu? Oare patriotimsul românesc al politicienilor noștri îi îndeamnă pe aceștia să tolereze arborarea drapelului Ungariei în Transilvania sau tolerarea cultului personalității scriitorului fascist Nyiro Jozsef în zonele controlate de UDMR și PCM?

Sursa: Dan Tanasa Blog via Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Grid Modorcea lanseaza la Festivalul International Shakespeare de la Craiova volumul SHAKESPEARE AND EMINESCU

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 28, 2014 - 4:00pm

Afis Grid Modorcea Lansare Shakespeare si Eminescu Teatrul Marin Sorescu Aprilie 2014INVITATIE

Festivalul International Shakespeare de la Craiova are deosebita placere sa va invite la lansarea editiei in limba engleza a cartii SHAKESPEARE AND EMINESCU de Grid Modorcea.

Vor prezenta: Nicolae Marinescu, directorul Editurii Aius si actorul Emil Boroghina, directorul fontator al Festivalului Shakespeare, care va recita si poezia “Cartile”, un omagiu adus de Eminescu maestrului sau, Shakespeare.

Va recita, de asemenea, poetul Adrian Sahlean (SUA), traducatorul lui Eminescu in America.

Pe coperta a patra a cartii este reprodus un citat din cuvantul lui Radu Beligan la lansarea editiei in limba romana a acestei carti:

Grid Modorcea is a living encyclopedia. I’m glad I lived to see his book Shakespeare and Eminescu. Only he has the power to create a perfect mirror, to demonstrate that Eminescu’s place is near Shakespeare’s.

Precizam ca volumul SHAKESPEARE AND EMINESCU se afla prezentat in “Caietul Festivalului”, pe doua pagini, unde se da un citat din prefata autorului si coperta cartii. Volumul a aparut sub sigla Festivalului International Shakespeare si cu sprijinul financiar al Primariei orasului Craiova.

Volumul SHAKESPEARE AND EMINESCU va fi daruit participantilor la festival, in primul rand shakespeareologilor straini si tuturor oaspetilor, care vor dori sa ofere aceasta carte Bibliotecii Nationale din tara lor. Alaturi de Shakespeare, Eminescu va fi mai bine cunoscut in lume.

Evenimentul va avea loc marti, 29 aprilie, orele 9, 30, in foayerul Teatrului National „Marin Sorescu” din Craiova.

SursaL Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

IN MEMORIAM. Un an de la moartea discreta a lui Dumitru Iuga, unul dintre putinii militanti anticomunisti reali ai epocii Ceausescu

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 26, 2014 - 10:00pm

Dumitru Iuga - In Memoriam - Ziaristi Online“Te consideri martir! Ţi-a cerut cineva asta? Ţi-a cerut societatea? Nu. (…) Dumneata eşti ca un microb care a venit pe corpul socialismului, care te-a anihilat şi te termină!” - Col. Vasile Deleanu, din cadrul SMB, către deţinutul Iuga Dumitru, în ziua eliberării acestuia din Penitenciarul Bucureşti-Jilava – ACNSAS.

Saptamana aceasta, chiar a doua zi de la Invierea Domnului, s-a implinit un an de la moartea anticomunistului Dumitru Iuga, primul presedinte al Sindicatului Liber al TVR si fost detinut politic al regimului Ceausescu. Trecerea sa, discreta, la Domnul, nu a fost urmata de ceremonii oficiale si nici macar de cuvenitele regrete din partea TVR sau a colegilor din mass-media. Practic, a ramas necunoscuta, inclusiv pentru Wikipedia. Este normal. Dumitru Iuga a deranjat prin faptul ca era un militant anticomunist pur-sange, nu unul contrafacut in laboratoarele serviciilor secrete comuniste, fie ele de la noi sau de aiurea, de la rasaritul si apusul Romaniei. Si nu a ezitat, niciodata, sa spuna lucrurilor pe nume, in privinta celor desemnati sa ocupe spatiul “anticomunist” din Romania, in detrimentul autenticilor luptatori impotriva comunismului, de multe ori cu arma in mana, fostii detinuti politic. Dumitru Iuga, dupa ce a infiintat inainte de 1989 “Mişcarea pentru libertate şi dreptate socială din România” si a luptat pentru o Televiziune nationala libera dupa 1989, nu a ezitat sa puna la zidul rusinii impostorii, fie ca era vorba de presedintele “pe viata” al GDS, Radu Filipescu, pus in antiteza cu bunul Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa, sau de penalul instalat in fruntea AFDPR, Constantin “Ticu” Dumitrescu, al carui caz nu a fost elucidat complet nici pana azi. Cine sa-l comemoreze, asadar, cand presa “centrala” de la Bucuresti este in continuare condusa de agentii Moscovei si Budapestei?

Nascut in 21 aprilie 1942, la Mateesti, in judetul Valcea, Dumitru Iuga a murit chiar de ziua lui, pe 21 aprilie 2013, cand implinea varsta de 71 de ani. Redactia Ziaristi Online, al carei colaborator benevol a fost Dumitru Iuga inca din primele zile ale lansarii portalului, incepand cu 21 decembrie 2010, a aflat intamplator despre tragicul eveniment, cautandu-l acasa pe regretatul militant anticomunist, in cursul anului trecut. Ii comemoram azi trecerea la cele vesnice, printr-o serie de articole In Memoriam, dintre  care unele ne-au fost remise in exclusivitate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Cititi si:

Dumitru Iuga face Reconstituirea loviturii de palat din decembrie 1989

Dumitru Iuga: Cu fata la perete. Diversiunea “teroristii” si dispozitivul de aparare la TVR in decembrie 1989

Dumitru Iuga il acuza pe seful GDS, Radu Filipescu, ca a colaborat cu Securitatea. EXCLUSIV/DOC

EXCLUSIV. Dumitru Iuga “Cu fata la perete”: marturii din iadul detentiei. Anticomunismul in anii ’80 la Aiud si Rahova

EXCLUSIV. Dumitru Iuga se judeca pentru anii de puscarie si propune un Fond special pentru fostii detinuti politic

IN MEMORIAM. Dumitru Iuga despre evenimentele din Decembrie 1989. Fragment din cartea “Cu fata la perete”. EXCLUSIV

IN MEMORIAM Dumitru Iuga. Procesul Comunismului: Cronologia luptei militantului anticomunist cu succesorii lui Ceausescu. Un epitaf al anului 1990

Dumitru Iuga, o viata de luptator anticomunist: TVR, Rahova, Jilava, Aiud, Jilava, Rahova, TVR. Miscarea lui Iuga, in Dosarele Securitatii

de Florin Mihai

Fisa-Personala-Securitate-CNSAS- Detinutul Dumitru-Iuga-Ziaristi-OnlineÎn iunie 1989, Dumitru Iuga, tehnician angajat la Studiourile Centrale de Televiziune, îşi ispăşea pedeapsa de şase ani de închisoare la Spitalul Peni­tenciar Jilava. În 1983, el organizase, după modelul Solidarităţii, “Mişcarea pentru libertate şi dreptate socială din România”, vizând nici mai mult, nici mai puţin decât înlăturarea regimului comunist. Acuzat de “crime contra securităţii statului”, a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru infracţiunea de complot. Alte şapte persoane au primit pedepse în acelaşi proces şi alte 80 anchetate.

Cine era omul care avusese curajul de a complota împotriva regimului? Născut la 21 aprilie 1942, în comuna Mateeşti (jud. Vâlcea), într-o familie ţărănească, cu mulţi copii, Dumitru Iuga venise la 18 ani în Bucureşti. S-a angajat la Întreprinderea de Construcţii şi Montaje nr. 5, unde s-a calificat în meseria de zugrav-vopsitor. A studiat apoi la şcoala tehnică “Unirea”, absolvind cursurile cu specializarea tehnician electronist (1969). Încă din timpul anului III de studii s-a angajat ca operator la TVR. La acea dată nu figura în registrele Securităţii ca un “element periculos”. În schimb, anumite personaje cu funcţii de răspundere în Televiziune îi remarcaseră, cu indignare, “ţinuta capilară necores­punzătoare”, căci tânărul Iuga purta păr lung.

MLDSR, DUPĂ MODELUL “SOLIDARITĂŢII”

Impresionat de apariţia sindicatului “Solidaritatea”, Iuga a încercat să aplice modelul polonez şi în România. În 1982, tehnicianul a redactat platforma-program a “Mişcării pentru libertate şi dreptate socială din România” (MLDSR), a cărei ţintă era “transformarea României într-un stat demo­crat dezvoltat, nealiniat şi în graniţele sale istorice”. Printre altele, Iuga cerea înfiinţarea de sindicate libere, reforme în economie, învăţământ, cultură, asistenţă socială.

“Am intrat în rândurile MLDSR încă de la începuturile sale, îmbrăţişând cu toată fiinţa mea ideile sale”, scrie fondatorul mai târziu. “Performanţa spirituală realizată de mine în clipa când am spus «Da, vin!» a fost faptul că am eli­minat din existenţa mea cuvântul «frică», acest atavism la care ar trebui să renunţe toate fiinţele umane de pe faţa pământului spre binele şi gloria speciei care se vrea stăpână pe infinitele spaţii cosmice.”

Din declaraţiile oferite în timpul procesului, reiese că liderul MLDSR era pregătit pentru orice rău. “Scopul grupării era de a se confrunta cu conducerea ţării şi de a folosi eventual şi violenţa împotriva conducerii în cazul când şi conducerea ar fi folosit violenţa împotriva noastră, afirma Dumitru Iuga în 1983. (…) După ce am iniţiat gruparea subversivă şi am redactat planul pentru programul de acţiune, am purces la recrutarea unor elemente care să militeze pentru atingerea scopurilor propuse în programul ce l-am întocmit.”

“Elementele” erau Gabriel Beianu (33 de ani, inginer), Viorel Vicovan (27 de ani, desenator), Grigore Dorin Mîndrilă (29 de ani, muncitor), Cornel Tomescu (26 de ani, student), Ion Nicolici (47 de ani, lăcătuş), Daniel Mitrache (27 de ani, desenator tehnic), Cristian Haltrich (23 de ani, tehnician electronist), Ştefan Chişcă (25 de ani, profesor de Limba română).

La începutul verii anului 1983, pla­nul secret al lui Dumitru Iuga a ajuns la “urechile” Securităţii, prin reţeaua informativă din Televiziune. Imediat, ofiţerii de la Securitatea Municipiului Bucureşti (SMB) au declanşat procedura de urmărire a membrilor MLDSR. De la dosar mai lipseau doar probele.

La 31 august, Securitatea a descins în secret la domiciliul lui Iuga, din Bucureştii Noi. A descoperit documentele organizaţiei clandestine şi alte dovezi “incriminatoare”: platforma-program, un caiet studenţesc, intitulat “Socialism ştiinţific – utopia? Nu”, o ştampilă cu sigla “NC (Nucleul Central – n.r.) al MLDSR”, două benzi magnetice cu înregistrări de emisi­uni ale postului de radio Europa Liberă, cinci librete CEC reprezentând “cotizaţii” ale membrilor grupării.

La 27 ianuarie 1984, după instrumentarea cazului şi amânarea succesivă a verdictului, Tribunalul Militar Teritorial din Calea Plevnei a pronunţat sentinţa. Mai “blândă” decât se aşteptau acuzaţii, care puteau fi încadraţi, după legile vremii, la pedeapsa maximă – condamnarea la moarte. În calitate de lider al  organizaţiei “contrarevoluţionare”, Dumitru Iuga a primit cea mai aspră pedeapsă: “12 (doisprezece) ani închisoare, degradarea militară şi inter­zicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 li­tera a şi b, C. pen. pe timp de 5 (cinci) ani pentru infracţiunea de complot, prevăzută de articolul 167 alineatul 1 şi 3, teza a II-a”.
Ulterior, prin aplicarea Decretului 11 de la 26 ianuarie 1988, pedeapsa i-a fost înjumătăţită.

LA AIUD A FĂCUT UN AN DE “RESTRICTIVĂ”

Timp de şase ani, Dumitru Iuga a trecut, pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, prin mai toate închisorile destinate deţinuţilor politici. Mai întâi, a fost anchetat la Penitenciarul Rahova, apoi “depus” la Aiud (1984-1985). Până la sfârşitul pedepsei, a făcut de multe ori “naveta” Rahova-Aiud, cu scurte internări la Penitenciarul Spital Jilava, din cauza ulcerului de care suferea.

La Aiud, în vechea temniţă înfiinţată încă din timpul Imperiului Habsburgic, a fost închis în  secţia “pedepse” şi în “zarcă”. Pentru “manifestări ostile”, a fost pedepsit cu un an de “restrictivă”, regim prin care deţinutul era izolat total. În ciuda preve­derilor legale, Dumitru Iuga a fost lipsit de dreptul la muncă. A primit doar cinci “vorbitoare” cu familia şi 42,3 kg de alimente din afara închisorii (dintre care 20 în timpul anchetei). Informatori ai Securităţii, microfoane instalate în celule, respingerea eliberării condiţionate completau cotidianul deţinutului Iuga.

Cazul său a devenit cunoscut Occidentului abia în 1987. Jan Debrouwere, membru în Biroul Politic al Partidului Comunist Belgian, a trimis atunci Ambasadei române de la Bruxelles o scrisoare. Din conţinutul ei reieşea că organizaţia “Amnesty International” cerea informaţii despre Dumitru Iuga. Ocolind răspunsul, statul român “preciza”: “Cel în cauză, în scopul de a crea motive de denigrare a realizărilor obţinute de poporul român şi pentru a afecta prestigiul de care se bucură RS România în străinătate, a organizat distrugerea, prin explozii şi alte mijloace care prezintă pericol pentru ordinea publică, a unor importante monumente istorice aflate pe teritoriul ţării noastre”.

Postul de radio Europa Liberă a dezbătut situaţia tehnicianului de la TVR în cadrul emisiunii “Programul politic”, difuzată în seara zilei de 20 august 1987. Şi publicaţia germană Frankfurter Allgemaine Zeitung a amintit cazul Iuga, printre cele de încălcare a drepturilor omului în România. Atenţia de care se bucura, în sfârşit, în presa occidentală i-a permis deţinutului să “joace” tare cu Securitatea cartea contactării ziariştilor străini.

Astfel, în ultimii doi ani de detenţie, comportamentul lui Dumitru Iuga a fost supus unei atenţii speciale. În iunie 1989, într-o notă-sinteză despre Iuga, întocmită de ofiţeri ai Securităţii, era caracterizat drept deţinut cu “poziţii ostile duşmănoase”.

Cu câteva luni înainte de eliberare, Iuga a pus pe jar conducerea Direcţiei Securităţii Statului (DSS): “Deţinutul Iuga Dumitru intenţionează să organizeze în detenţie acţiuni de răzvrătire în cazul când unul dintre deţinuţii CSS (crime contra securităţii statului – n.r.) este pedepsit disciplinar sau se întreprind alte măsuri. De asemenea, intenţionează să organizeze o «grevă a foamei» în zilele de desfăşurare a Congresului al 14-lea al partidului de către toţi deţinuţii CSS, iar obiectivul, întrucât se află în libertate în această perioadă, va face cunoscut posturilor străine de radio şi organizaţiilor care se ocupă de drepturile omului despre acţiunea «deţinuţilor politici» de la Aiud.

Cel care a fost desemnat pentru a conduce acţiunea a fost deţinutul Scaletschi Florentin. Acţiunea va fi adusă la cunoştinţa organismelor internaţionale pentru drepturile omului prin intermediul soacrei sale, Budoace Paraschiva, care preconizează să facă o vizită în ţară în toamna acestui an. Discută frecvent despre o eventuală stabilire cu domiciliu în SUA, dar numai în situaţia când va fi «lăsat în pace de organele de securitate».

Pentru stabilirea în străinătate, în situaţia când nu i se va aproba plecarea, va apela tot la organismele internaţionale pentru drepturile omului. Există preocuparea în continuare din partea deţinutului de a redacta un document în care să se cuprindă o istorie a tuturor condamnaţilor CSS cu care a intrat în contact şi pe care să o publice în exterior.

Întrucât până la punerea în libertate deţinutul s-a exprimat că va desfăşura numai acţiuni negative, a fost luată măsura izolării complete a acestuia faţă de masa de condamnaţi CSS şi de ceilalţi deţinuţi de drept comun. Deţinutului Iuga Dumitru îi expiră pedeapsa în termen la data de 9 septembrie 1989. Până la această dată, deţinutul va fi izolat de restul condamnaţilor CSS, acţionându-se pentru a preveni orice contact cu aceştia”.

Prima zi de libertate, sub lupa Securitatii

Raport informativ
În urma discuţiilor purtate în ziua de 09.09.1989 cu lt. mj. Mihăilă Ma­rian, referitoare la ultima conversaţie pe care a avut-o cu deţinutul Iuga Dumitru, înaintea punerii lui în libertate, mi-a relatat.

Deţinutul Iuga Dumitru inten­ţio­nează ca în ziua următoare să înceapă să viziteze capitala, în mod special noul centru civic cu “Casa Republicii”, cât şi tronsonul doi şi trei al metroului bucureştean, timp de o săptămână.

După aceea, timp de două săptă­mâni, va merge la fratele său în loca­litatea Topoloveni, “pentru re­facere”, perioadă în care va studia noile in­venţii tehnice în domeniul electro­ni­cii, pentru a putea face faţă noii “revo­luţii” tehnice.

Doreşte să se angajeze, dar aspiră la o angajare “deosebită”, pentru a-şi profesa meseria.

De asemenea, să pună la punct activitatea profesională a celor două fete ale sale, în ceea ce pri­veşte în­ca­drarea în câmpul muncii, cât şi func­ţiile pe care le ocupă în întreprinderi­le unde îşi desfăşoară activitatea.

La întrebarea ofiţerului, dacă o să mai vină în penitenciar, deţinutul afir­mă că: “Am trecut prin multe pro­bleme, mai ales în ultima pe­rioadă de timp, dar…”.
Semnează plutonier (indescifrabil).

Redat din limba română
Strict secret Postul nr. 7
Exemplar unic Nr. file 1 Maior Zbârlea Gheorghe Nr. 001 din 09.09.1989
“Iorgu” 08.09.1989

În prezenţa deţinutului Ionescu Gheorghe şi a deţinutului Gîrju, obiec­t­ivul afirmă că în penitenciarul Aiud a reuşit să ia legătura cu deţi­nutul Eremia Traian, în prezent în acelaşi penitenciar, cu ocazia scoaterii la curtea de plimbare, camerele fiind apropiate.
Susţine că Eremia Traian este des­cendent legionar, condamnat CSS pentru propagandă ostilă so­cietăţii noastre, cu care a stabilit ca, după pu­nerea în libertate, să se întâlnească la Sibiu sau în luna noiembrie în Bu­cu­reşti, după ce vor lua legătura în prealabil prin telefon.
Red. MG/09.09.1989

Republica Socialistă România
Strict secret Ministerul de Interne Exemplar unic
Departamentul Securităţii Statului Serviciul independent de filaj
Nr. DI/00198244 SMB Serviciul 110

Notă privind filajul numitului Iuga Dumitru “Iorgu” domiciliat în B-dul Bucureştii Noi, nr. 58, sc. A, et. II, efectuat în ziua de 09.09.1989 de la ora 12:20 până la ora 6:00 din ziua de 10.09.1989.

Activitatea “obiectivului”

La ora 12:20, “Iorgu” a ieşit de la Penitenciarul Jilava având o sacoşă asupra sa, moment în care a fost luat în filaj. A mers până în staţia ITA Fa­cultativă unde a aşteptat circa 15 mi­nu­te până la venirea autobuzului 171, în care s-a urcat. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB “Gara Progresul”, unde a co­borât. După cobo­râre, a mers la un chioşc de unde şi-a cum­părat bilete ITB, apoi s-a urcat în tram­vaiul 12. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Gara Basarab unde a coborât; a traversat pasarela Ba­sarab şi din staţia ITB N. Titulescu s-a urcat în tramvaiul 24. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Pajura, apoi a mers pe B-dul Bu­cureştii Noi şi la ora 14:20 a intrat la Circa de Miliţie.

La ora 14:27 “Iorgu” a ieşit de la circă, a mers pe jos pe B-dul Bu­cu­reştii Noi şi la ora 14:30 a intrat la domiciliu având sacoşa la el.
Până la ora 6:00 din ziua de 10.09.1989 “Iorgu” nu a mai plecat de la domiciliu.

Menţionăm că pe traseul parcurs, obiectivul părea dezorientat, privea cu interes în jurul său la pietoni şi în mediul înconjurător.
Filajul continuă.
Şeful serviciului (indescifrabil)
Extras din dosarul de urmărire informativă a lui Dumitru Iuga, provenit din arhiva CNSAS

După şase ani de detenţie, calvarul lui Dumitru Iuga s-a încheiat. Sosise, la 9 septembrie 1989, ultima zi de detenţie, prima zi de libertate a fostului tehnician de la TVR. Securitatea începea, în aceeaşi zi, febrila acţiune de supraveghere a celui considerat, încă, un “element peri­culos”. Discuţii “lămuritoare” cu fostul deţinut, filaj, “prelucrarea in­for­mativă”, ascultarea telefoanelor, racolarea informatorilor făceau parte din planul de măsuri de izolare a lui Dumitru Iuga.

PLANUL DE MĂSURI AL SECURITĂŢII

În luna august 1989, înainte de eliberarea lui Dumitru Iuga, Securitatea a elaborat un plan de măsuri în dosarul de urmărire informativă “Iorgu”. Colaborau, printre altele, Securitatea Municipiului Bucureşti (SMB),  Direcţia I şi Direcţia a IV-a, alte secţii şi unităţi speciale. Scopul acţiunii complexe era izolarea fostului deţinut politic. Pe lângă obiectiv, au intrat în “malaxorul” informativ al securiştilor rude apropiate şi îndepărtate, foşti colegi de serviciu de la Radioteleviziune, prieteni, cu­noscuţi, vecini de bloc. Cu toţii au devenit “surse” şi “legături”.

Din planul de măsuri, special alcătuit pentru Dumitru Iuga, aflăm fiecare operaţiune a Securităţii, defalcată pe secţii şi direcţii. Astfel, SMB a introdus mijloace tehnic-operative la domiciliul lui Iuga din Bulevardul Bucureştii Noi. Din bloc au fost recrutaţi ca informatori doi vecini. Soţia şi fata cea mare au fost, la rându-le, “încadrate informativ” la locurile de muncă. Pentru a se preveni contactarea membrilor oficiilor diplomatice şi consulare ale ţărilor occidentale la Bucureşti, D. Iuga a fost dat în consemn la Uni­tăţile Speciale “F” şi USLA.

Şi ajutoarele sub formă de colete sau valută, trimise de organizaţii din vestul Europei, au fost interzise. Unitatea Specială “T” trebuia să restric­ţioneze convorbi­rile telefonice internaţionale şi să le în­trerupă pe cele purtate cu cetă­ţeni străini aflaţi în România. Soţia “obiectivului” şi fiicele sale au fost luate în “contact operativ pentru influen­ţare pozitivă”. Pentru ofiţeri, începea munca “de educare şi descurajare”. Din plan făcea parte şi un dialog obligatoriu dintre un securist (locotenent-colonelul Vasile Delea­nu) şi fostul condamnat politic. SMB dorea un “control informativ total” asupra activităţii lui Iuga. Zeci de “surse” urmau să dea informaţii des­pre mişcările sale zilnice.

Implicată în planul de măsuri era şi Direcţia a IV-a, care acţiona pe lân­gă deţinuţii prieteni ai lui D. Iuga. În fine, Direcţia I supraveghea cele nouă “le­gă­turi” ale lui Iuga rămase la Radio­te­le­viziune, necondamnate penal în proces. Şi cei şase membri ai efemerei Miş­cări pentru Libertate şi Dreptate So­cială din România (MLDSR) erau su­pra­vegheaţi cu sârg. Mai ales Tihenea, stabilit în judeţul Covasna, care fu­sese vi­zitat în 1988 de un diplomat ame­ri­can. Responsabili cu îndepli­ni­rea pla­nului de măsuri, din partea fie­cărei di­recţii, erau locotenent-colonel Gheor­ghe Marin (Direcţia I), locotenent-colo­nel Vasile Deleanu (SMB) şi că­pi­tanul Marin Burgui (Di­recţia a IV-a).

“VOM LUA MĂSURI FERME ŞI N-APUCI SĂ FACI NIMIC!”

Conform planului, i-a revenit colonelului Deleanu misiunea de a-l “influenţa pozitiv” şi “descuraja” pe Dumitru Iuga. Dialogul s-a purtat în ziua eliberării. Ofiţerul a aplicat atunci metoda biciului şi a zăhărelului. I s-a promis fostului deţinut o via­ţă “normală” în schimbul renun­ţării la ideile politice. Altfel, i-a mai spus securistul, pe Iuga îl aştepta din nou închisoarea. Şi, poate, şi mai rău. “Vei avea tot dreptul să-ţi trăieşti viaţa, dar la prima greşeală, şi nu interpreta, corect; la prima faptă, încercare de faptă, atitudine sau preocupare, repet la prima greşeală, faptă, încercare de faptă, atitudine sau preocupare antisocială, ostilă, să ştii că va fi represată, va fi anihilată din faşă”, i-a spus De­leanu lui Iuga, conform documen­telor păstrate în dosarul de urmărire informativă “Iorgu”, aflate actualmente în custodia CNSAS.

Repet. “Nu va avea nimeni nimic cu dumneata, te rog să vii la mine şi să-mi spui: Uite, domne, m-a supărat careva, sunt obstrucţionat în dreptul meu de cetăţean, vei avea şi o să vezi, că se vor lua măsuri şi cu dumneata nu se va întâmpla nimic, atâta timp cât vă veţi vedea de treabă şi vă veţi astâmpăra. (…) Nu ai nici o şansă din punct de vedere al nostru poliţienesc, să fi convins că prima încercare de a face ceva, repet, de a face ceva, care poate fi interpretat, şi te rog să fii foar­te atent, chiar să fi grijuliu cu faptele dumitale, în afară de viaţă, de serviciu şi de familie, te-aş îndruma; să eviţi contactele care ar putea să fie in­terpretate de noi ca vizând unele preocupări antisociale, va fi repudiată ra­pid. Vom lua măsuri ferme şi n-apuci să faci nimic, înţelegi? Ţi-am spus. (…) Şi la urma urmei ţi-am spus că noi suntem un aparat, o instituţie, nu zece, un aparat. Aşa cum este o uzină.”

I-a vorbit colonelul şi despre mediatizarea cazului Iuga în presa occidentală. “Aş vrea doar atât să-ţi spun, că cei din Vest, pentru ei reprezinţi o carne de tun! Un mic buletin, în loc de proiectil, care poate să tragă o dată. Ăia trebuie să facă ceva, că aşa-i de când lumea. Asta e lupta  ideologică, îl ridică pe unul în slăvi, care se şi oferă bineînţeles, unul din ăştia care se numesc aşa-zişi protestanţi. Ce s-a ales din ei, ce s-a făcut, ce s-a dres?!”

Iar spre sfârşit, ofiţerul a atins şi coarda sensibilă, de părinte, a lui Dumitru Iuga. “Astâmpără-te, intră pe făgaşul vieţii, trăieşte, că mai ai de trăit, bucură-te de viaţă şi dacă chiar zici aşa, că eşti om normal, că mai mult nu trebuie să fii decât normal, ocupă-te de fetele alea, că n-ai făcut ni­mic pentru ele până acum, sprijină-le, l-a sfătuit Deleanu. Că atât pentru societate, nu vei da două rebuturi, ci două produse sociale bune.”

Încă din ziua de 9 septembrie, data eliberării sale, D. Iuga a fost luat în filaj de Securitate. Urma să fie suprave­gheat continuu, până ajungea acasă. De acolo era “preluat” de microfoa­nele introduse, cu mult timp înain­te, prin mai toate ungherele apartamentului. Cum s-a desfăşurat prima zi de libertate a lui “Iorgu”, după 6 ani, ştim din rapoartele urmăritorilor.

“La ora 12:20 «Iorgu» a ieşit de la Penitenciarul Jilava având o sacoşă asupra sa, moment în care a fost luat în filaj. A mers până în staţia ITA Facultativă, unde a aşteptat circa 15 minute până la venirea autobuzului 171, în care s-a urcat. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Gara Progresu, unde a coborât. După coborâre, a mers la un chioşc de unde şi-a cumpărat bilete ITB, apoi s-a urcat în tramvaiul 12. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Gara Basarab, unde a coborât, a traversat pasarela Basarab şi din staţia ITB N. Titulescu s-a urcat în tramvaiul 24. Cu acesta a călătorit până la staţia ITB Pajura, apoi a mers pe Bulevardul Bucureştii Noi şi la ora 14:20 a intrat la Circa de Miliţie. La ora 14:27 «Iorgu» a ieşit de la circă, a mers pe jos pe Bulevardul Bucureştii Noi şi la ora 14:30 a intrat la domiciliu având sacoşa la el. Până la ora 6:00 din ziua de 10.09.1989 «Iorgu» nu a mai plecat de la domiciliu.”

Discutie din casa lui “Iorgu”: “Va fi varsare de sange”

TO. 320995 ● 19.11.1989 ● 17/24 U.M. 0800/112

“Iorgu”

În cursul dimineţii în casă se află “Iorgu”, Nuţi şi Coli, cu treburi gospodăreşti şi urmărind emisiunile televiziunii bulgare.

La un moment dat, “Iorgu” le vorbeşte despre emisiunea muzicală transmisă de bulgari.

Nuţi spune că a urmărit o emisiune în care “redactorii” discutau despre “Perestroika”. Apoi descrie o secvenţă a emisiunii în care “Mladenov a fost nevoit, i-a cerut să iasă la fereastră, undeva, să-i potolească şi să le spună nu ştiu ce. Dar a arătat puţin.” Urmează câteva cuvinte care nu se înţeleg, după care Nuţi continuă: “Lumea a prins gustul libertăţii”.

“Iorgu”: Nu există, adică concentrarea de putere pe care o are el în mâini nu are egal în lume.

Nuţi: La noi o să fie scânteia. La noi nu se face nimic pregătit. Scânteia o să fie! Şi apoi o să fie o vărsare de sânge! Şi dacă se în­tâm­plă o chestie din asta când e mul­ţime, ceva, o să… (un cuvânt neclar). Fiindcă atunci nu mai ţii cont! Ştii că te omoară! Nu mai ţii cont!

“Iorgu” spune ceva, dar Nuţi tuşeşte şi nu se înţeleg cele câteva cuvinte.

Apoi Nuţi continuă: “Toţi de la o coadă… (neclar) şi se strânge cu mic, cu mare.

“Iorgu”: N-avem, nu e lumea.

Coli: “N-avem că nu se porneşte o dată toată ţara! Potoleşte Bucureştiul, se iscă acolo, potoleşte şi pe ăla!
“Iorgu”: Se va porni toată ţara. Pentru că este o singură soluţie, nu există altă soluţie. Dacă se porneşte într-o singură localitate… (textul devine ilizibil) revoluţie. Au fost blocaţi în momentul în care au venit ăştia spre ăia. Gărzile patriotice au fost înconjurate.
Ăştia s-au speriat, au zis că nu ştiu ce se întâmplă. Au reuşit să sară gardurile câţiva muncitori prin diferite puncte. Şi şi-au dat seama că a început, că este. Şi totuşi a fost înăbuşită!
Apoi este amplificat televizorul şi nu se mai înţelege discuţia. Nuţi relatează o întâmplare trăită de ea la o “coadă”.
Extras din dosarul de urmărire informativă a lui Dumitru Iuga, provenit din arhiva CNSAS

12 Decembrie 1989 – Perchezitionat si rearestat, pentru a nu interfera cu evenimentele lunii

Notă:
În conformitate cu aprobarea conducerii Departamentului Securităţii Statului, la 12.12.1989 s-a efectuat o percheziţie la domiciliul lui Iuga Dumitru din Bucureşti, fost condamnat pentru infracţiuni contra securităţii statului, pus în libertate în luna septembrie a.c.

Cu ocazia percheziţiei s-au găsit şi ridicat pentru cercetări 47 file cu conţinut deosebit de ostil, scrise de Iuga Dumitru, după cum urmează:
- “Apel pentru sănătatea poporului român”;
- Platforma-program a “Mişcării pentru libertate şi dreptate socială din România” – (aceasta reprezintă o versiune prescurtată, reactualizată a materialului ce a făcut obiectul cercetării sale în 1983);
- 23 poezii concepute în detenţie, grupate sub titlul “şoapte din infern”;
- un material în limba engleză, în transcriere fonetică, pregătit a fi transmis telefonic, în care după ce îşi dă datele de identitate arată că este “prizonier de conştiinţă”, solicită ajutor de la “Lumea Liberă” şi doreşte să facă declaraţii “presei libere”;
- adresa postului de radio “Europa Liberă”;
- 26 file cu ciorne ale primelor două materiale sus-menţionate.
Iuga Dumitru a fost condus la Direcţia a VI-a pentru cercetări.

Strict Secret ● Exemplar unic ● Ministerul de Interne
Departamentul Securităţii Statului ● Serviciul Independent de Filaj
Nr.F/D I 00198325 din 13.XII.1989
Către S.M.B. Serviciul 110

Notă privind filajul obiectivului “Iorgu” efectuat în ziua de 12.12.1989 de la ora 5:30 la ora 13:40
Activitatea obiectivului
La ora 9:55 la domiciliul lui “Iorgu” a venit soţia acestuia însoţită de patru indivizi cunoscuţi de serviciul informativ-operativ, cu autoturismul Dacia 1300 nr. 1-B-9438.
La ora 12:55, “Iorgu” a ieşit de la do­miciliu împreună cu soţia şi indivizii cunoscuţi. Soţia lui “Iorgu” împreună cu un individ cunoscut s-au urcat în autoturismul nr. 1-B-9438 şi au plecat pe Str. Jiului. “Iorgu” şi ceilalţi trei indivizi s-au urcat în autoturismul Dacia 1300 nr. 4-B-9185 şi aceştia s-au deplasat pe Str. Jiului, Bdul Poligrafiei, Pţa Scînteii, Şos. Kiseleff, Pţa Victoriei, Bdul Ana Ipătescu, Pţa Romană, Bdul Magheru, N. Bălcescu, 1848, D. Cantemir, Mărăşti, Calea şerban Vodă, Str. Principatele Unite, 11 Iunie, Calea Rahovei şi au oprit în faţa Direcţiei de Cercetări Penale, ora fiind 13:15.
Aici, unul dintre indivizii cunoscuţi a coborât şi a intrat la Direcţia Cercetări Penale, dar “Iorgu” cu ceilalţi au rămas în autoturism. La ora 13:35 individul menţionat a revenit la autoturism, l-a chemat pe “Iorgu” şi împreună au intrat la Direcţia Cercetări Penale, ora fiind 13:40, moment în care filajul a fost suspendat din ordin.

Şeful serviciului

Ştampilă: U.M. 0689/51 Ieşire data 12.12.1989 post 2225
12.12.1989
Strict secret
Ex. unic
U.M. 0800/112

“Iorgu”

Notă: se va exploata în procesul cercetării.
18.59 chemat. Leti îşi exprimă satisfacţia pentru întoarcerea acasă a lui Coli. În continuare, intrigată de proasta dispoziţie şi vocea  Argentinei, o întreabă pe aceasta ce s-a întâmplat.
A – Ei, măi Leti, ce să fie… Ce-a fost şi acum şase ani.
L – Eşti nebună!
A – Păi, mama nu-şi mai revine.
L – Când s-a întâmplat?
A – Au venit dimineaţă la serviciu la noi.
L – Şi taică-tău nu-i acasă?
A – Păi nu, normal!
L – Şi au venit acasă şi l-au luat?
A – Da!
L – Păi, ce-a făcut, măi?
A – Ei, na! Om trăi şi-om vedea.
În continuare, Leti se interesează da­că Argentina mai trece pe la ea.
Argi îi răspunde afirmativ şi după ce Leti îşi oferă tot sprijinul, în cazul când ar fi nevoie de ea într-un fel, cele două se salută şi închid.

Notă: se va exploata în cadrul cercetării. Urmează a fi cercetate soţia şi Leti. (Semnătură indescifrabilă). Anunţat Col. Anghel 13.XII 89, ora 11:15.

“Iorgu II”

Chemat. Coli are cu Leti următoarea convorbire telefonică:
L – Ce faceţi?
C – Tot aşa.
L – N-a venit?
C – Nu.
L – Păi bine, măi, şi nu vă duceţi după el?
C – Unde?
L – Unde l-a dus, ştiu eu?!
C – Eu ştiu unde l-au dus?
L – Unde v-o fi dus şi pe voi în vară şi pe mine după aia.
C – Păi, a venit aseară un căpitan Marinescu şi a spus că deocamdată este în cercetări, că nu ştie nici el.
L – Dar ce a făcut, măi, a strâns de gât pe cineva, ce a făcut?
C – A făcut… pe dracul!
L – Ce?
C – Pe dracu, parcă tu nu ştii că n-a făcut nimic! Asta este, ce vrei!
L – Doamne fereşte, ăştia s-au pus pe capul nostru, mă? Ce dracu am făcut?
C – Lasă-mă că zic ceva acum.
L – Am zis că a venit, dar dacă stau aşa trimite pe maică-ta după el să vadă unde este.
C – Dacă până când vine mama de la serviciu nu primim nici o veste, ne ducem. Ăla a zis că s-ar putea să vină. Dacă nu vine până la 16:00 când vine mama de la serviciu, ne ducem.
L – Dacă făcea ceva da, dar aşa nevinovat, ce dracu, au înnebunit la cap?
C – Asta este!
L – Aseară m-au luat şi pe mine la dracu, m-au dus pe acolo. N-am fost în viaţa mea, nici nu v-am mai povestit.
C – Când?
L – M-au mai luat şi pe mine şi m-au dus pe acolo, n-am apucat să vă spun şi după aia nu v-am mai spus. şi cu ameninţări, cu chestii, dar să termine odată, că nu suntem sclavi.
C – Astea-s metodele folosite, ce vrei?!
L – Da’ ce-am făcut? Pe ăştia care fură, omoară nici nu-i bagă în seamă cred… Cât pe ăştilalţi care sunt nevinovaţi îi ia şi îi duc… bine.
C – Bine, măi!
L – Deci aşa rămâne?
C – Da, măi, da! Nu ştiu dacă o fi colonelul după- amiază acolo.
L – Care colonel?
C – Ei, care colonel!
L – Puişorul zici, păi unde să fie?
C – Păi o fi şi după-amiază?
L – Eu ştiu, cred că da.
C – Păi, dar dacă este cu tata, este şi după- amiază că trebuie s-o vadă mai bine.
L – Să-mi daţi un telefon că dacă mă sună Dorel, să-i spun despre ce este vorba.
C – Da!
L – Să-i spun care este situaţia.
C – Bine, pa!
L – Pa!
Ora 22.14 chemat.
Nuţi este sunată de Leti care o întreabă dacă tot singură este.
N. Răspunde afirmativ şi precizează că nu a mai fost sunată şi nici căutată de “Iorgu”.
B. Se interesează cum s-a procedat, iar N. îi spune că au venit întâi la ea, la serviciu, şi pe urmă au venit acasă.
N. Arată că de data asta “Iorgu” nu este vinovat cu nimic, nu s-a dus nicăieri şi nu a făcut prostii.
B. Întreabă pentru ce a fost luat, iar N. răspunde: “Nu ştiu nimica. Mo­ti­ve­le au fost cu totul altele şi s-a ajuns la el. Dacă nu era vorba de ceva rău, nu-l ţinea atâta. De data asta este nevinovat. Prima dată o fi făcut ce o fi făcut, a avut fel şi fel de relaţii, dar acum este nevinovat.
B. N-a făcut nimic şi totuşi…
N. Şi totuşi l-au luat şi nu-l mai văd.
B. Totuşi trebuia să-ţi spună ceva!
N. Da, au spus că-l iau ca să dea nişte relaţii, nişte explicaţii.
B. Eu zic că vine.
N. Cu sănătatea lui mi-e frică.
B: Eu zic vine. Dacă tu spui că şi-a văzut de treabă nu are de ce să-l ţină.
N: Acuma dacă a fost vinovat odată – “va fi vinovat toată viaţa”. Nu mai are nimeni încredere că-ţi vezi de trea­bă şi de data asta n-am ce să-i re­proşez nimic, că n-a făcut nimic. Au fost nişte reclamaţii de la nişte oa­me­ni nenorociţi şi au făcut un control în casă.
B: Bine, mai vorbim noi. Mâine te duci la serviciu?
N: Da. Mai vorbim. La re­ve­de­re­.
12.12.1989
Red. lt. col. D.I.
Extras din dosarul de urmărire informativă a lui Dumitru Iuga, provenit din arhiva CNSAS

Dumitru Iuga a făcut mai mult greva foamei după ’90 decât pe vremea “împuş­ca­tu­lui”

Militantul anticomunist a denunţat tutela politică asupra mass-media din România. Îi compara pe fesenişti cu foştii comunişti.

Dumitru Iuga la TVR 1989-1990După 1990 i s-a spus Televiziunea Ro­mână Liberă (TVRL), pentru că scă­pase de cenzură şi de “indicaţiile preţioase” ale “Tovarăşului”. Nu vă­zu­seră oare pentru prima dată în di­rect românii şi împreună cu ei o lume întreagă căderea unui dictator comunist?! În scurt timp, şi programul de două ore a fost uitat, la fel şi progra­mele politico-educaţionale. Totuşi, în acele luni de “beţie a libertăţii”, în TVR au existat şi voci care au de­nunţat tutela politică a noii conduce­ri. Se instala o altfel de cenzură, cu al­te “indicaţii”, spuneau contestatarii. Prin­tre ei, chiar din interiorul tele­vi­ziu­nii, s-a aflat Dumitru Iuga, fost de­ţinut politic în perioada 1983-1989.

A făcut mai mult greva foamei după ’90 decât pe vremea “împuş­ca­tu­lui”. S-a contrat cu mai toţi şefii postdecembrişti ai Televiziunii, aşa cum nu o făcuse nici cu membrii “vechii conduceri”. Toate, în numele independenţei instituţiei în care a lucrat din 1968 până în 2005.

După şase ani petrecuţi în de­tenţie politică, pentru “complot îm­po­triva orânduirii socialiste”, Du­mi­tru Iuga a respirat aerul libertăţii doar câteva luni. În mijlocul lunii decembrie, cel care figura în catastifele Secu­ri­tăţii ca un “element periculos” a fost întemniţat din nou. La 21 decembrie 1989, din arest i s-a dat drumul la fel de brusc şi fără explicaţii cum fusese ridicat. A doua zi, a ajuns în studiourile Televiziunii, în vâltoarea “Revoluţiei”.

După ce apele tulburi ale evenimentelor s-au mai liniştit a devenit şeful Sindicatului Liber din RTVR.
“În euforia generalizată, trăită de unii sincer, de alţii pentru că nu aveau de ales, mi s-a solicitat să preiau iniţiativa înfiinţării unui sindicat în «Televiziunea Română liberă», îşi amin­teşte in­gi­ne­rul Iuga. De ce eu şi nu altcineva?
Pentru că eram singura per­soană care se opusese pe faţă regimului comunist din cei aproape 3.000 de salariaţi, câţi angajaţi avea atunci Radioteleviziunea Română. Astfel că, la jumătatea lunii ianuarie 1990 a fost înregistrat la tribunal Sindica­tul Liber din RTVR, ce s-a bucurat de o mare popularitate în opinia pu­blică dornică de o schimbare reală în viaţa social-politică a României. Am fost foarte puternic sprijinit în demersurile mele de zona tehnică din Televiziune.”

Primele conflicte cu noua condu­ce­re a instituţiei din Calea Do­ro­ban­ţilor au apărut în numele indepen­den­ţei faţă de partidele politice. “Aripa dură din sindicat (zona teh­ni­că) mi-a fost alături, astfel că am de­venit foarte fermi în atitudine, înlă­tu­rându-l scurt de la şefia TVR, prin dialog direct la Palatul Victoria, pe Au­rel Dragoş Munteanu, care era mem­bru al noului partid (FSN) în­fiinţat şi condus de Ion Iliescu”, îşi amin­teşte Dumitru Iuga. “Nu se po­tri­vea, un membru marcant de partid şef la Televiziunea Română Liberă! Au fost numiţi în locul acestuia Ră­zvan Teodorescu şi Emanoil Va­leriu, aceeaşi Mărie cu altă pălărie.”

Pe ultimul dintre cei doi, Iuga îl cre­ditează şi cu iniţiativa înfiinţării altor sindicate, de faţadă, în TVR. Manipulaţi sau nu, angajaţii Te­le­vi­ziu­nii descoperiseră între timp b­i­ne­face­ri­le sindicalismului, astfel încât în 1990 nu mai puţin de 14 asemenea asociaţii concurau Sindicatul Liber creat în zorii “democraţiei originale”. Dar organizaţia sa, crede Dumitru Iuga, a rămas multă vreme cea mai populară printre “teverişti”, datorită avantajelor pe care le-a obţinut.

Pe lângă creşteri salariale şi di­ver­se spo­ruri, în TVR soseau, mult timp după “Revoluţie”, şi “ajutoare”. “Prin sistemul de relaţii personale creat, cel puţin o dată pe săptămână, câte un camion cu de toate pentru salariaţi descărca în Televiziune ali­men­te, haine, încălţăminte, medicamente, obiecte de uz îndelungat, spune fostul deţinut politic.

A apărut şi primul Contract Co­lectiv de Muncă în RTVR, redactat şi negociat de Sindicatul Liber care bătea în cuie toa­te avantajele obţinute prin nego­cie­ri directe cu Puterea de la acea dată. (…) Surprinzător, ca pondere în rân­dul salariaţilor, în primele luni ale anului 1990, Sindica­tul Liber ajun­sese să cuprindă cvasitotalitatea sa­la­ria­ţi­lor! Ceea ce nu înseamnă că spriji­nul multora dintre ei era sincer şi dezin­teresat.”

A condus Sindicatul Liber până la pensionare, în 2005. “Eu m-am chinuit ani mulţi pentru ca Televiziunea Română să devină o instituţie publică scutită de orice tutelă politică. La fel gândeam că trebuie să devină toată presa din România, liberă şi scutită de cenzură şi orice imixtiuni politice. Oamenii de presă din ziua de astăzi au uitat că libertăţile şi drepturile de care se bucură astăzi s-au obţinut cu mari eforturi depuse de acest sindicat… Şi sunt trist să văd că acea sintagmă – «deontologie profesională» – a devenit pentru foarte mulţi oameni talentaţi din presă o expresie de genul «Ce-i aia? Banul, vericule! Banul să iasă!» Dacă fac o socoteală, am stat în TVR aproximativ 100 de zile (nu toate o dată) nemâncat ca să împlinesc această dorinţă, libertate, profesionalism şi moralitate pentru presa din România.”

Sursa: Jurnalul National via Ziaristi Online

Documentele din Arhiva CNSAS au fost furnizate portalului Ziaristi Online de regretatul Dumitru Iuga

Arestarea lui Dumitru Iuga pe 12 Decembrie 1989 Fond Penal vol 9 pg 14 CNSAS Ziaristi Online Arestarea lui Dumitru Iuga pe 12 Decembrie 1989 Fond Penal vol 9 pg 15 CNSAS Ziaristi Online Proces Verbal Perchezitie Securitate Dumitru Iuga 12 12 1989 CNSAS F Penal vol 10 pg 77 Ziaristi OnlineProces Verbal Perchezitie Securitate Dumitru Iuga 12 12 1989 CNSAS F Penal vol 10 pg 77 Ziaristi Online   Declaratie Doamna Dumitru IUga 12 Decembrie 1989 Securitate CNSAS Penal vol 10 pg 78 Ziaristi OnlineFillaj la Obiectivul Iorgu Dumitru Iuga 1 12 decembrie 1989 FP Vol 2 pg 97 CNSAS Ziaristi OnlineFillaj la Obiectivul Iorgu Dumitru Iuga 2 12 decembrie 1989 FP Vol 2 pg 98 CNSAS Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

IN MEMORIAM Dumitru Iuga. Procesul Comunismului: Cronologia luptei militantului anticomunist cu succesorii lui Ceausescu. Un epitaf al anului 1990

Stiri de pe ziaristionline.ro - Aprilie 26, 2014 - 9:30pm

Dumitru Iuga la TVR in 1990 de Dinu Lazar

“Te consideri martir! Ţi-a cerut cineva asta? Ţi-a cerut societatea? Nu. (…) Dumneata eşti ca un microb care a venit pe corpul socialismului, care te-a anihilat şi te termină!” - Col. Vasile Deleanu, din cadrul SMB, către deţinutul Iuga Dumitru, în ziua eliberării acestuia din Penitenciarul Bucureşti-Jilava – ACNSAS.

Saptamana aceasta, chiar a doua zi de la Invierea Domnului, s-a implinit un an de la moartea anticomunistului Dumitru Iuga, primul presedinte al Sindicatului Liber al TVR si fost detinut politic al regimului Ceausescu. Trecerea sa, discreta, la Domnul, nu a fost urmata de ceremonii oficiale si nici macar de cuvenitele regrete din partea TVR sau a colegilor din mass-media. Practic, a ramas necunoscuta, inclusiv pentru Wikipedia. Este normal. Dumitru Iuga a deranjat prin faptul ca era un militant anticomunist pur-sange, nu unul contrafacut in laboratoarele serviciilor secrete comuniste, fie ele de la noi sau de aiurea, de la rasaritul si apusul Romaniei. Si nu a ezitat, niciodata, sa spuna lucrurilor pe nume, in privinta celor desemnati sa ocupe spatiul “anticomunist” din Romania, in detrimentul autenticilor luptatori impotriva comunismului, de multe ori cu arma in mana, fostii detinuti politic. Dumitru Iuga, dupa ce a infiintat inainte de 1989 “Mişcarea pentru libertate şi dreptate socială din România” si a luptat pentru o Televiziune nationala libera dupa 1989, nu a ezitat sa puna la zidul rusinii impostorii, fie ca era vorba de presedintele “pe viata” al GDS, Radu Filipescu, pus in antiteza cu bunul Parinte Gheorghe Calciu Dumitreasa, sau de penalul instalat in fruntea AFDPR, Constantin “Ticu” Dumitrescu, al carui caz nu a fost elucidat complet nici pana azi. Cine sa-l comemoreze, asadar, cand presa “centrala” de la Bucuresti este in continuare condusa de agentii Moscovei si Budapestei?

Nascut in 21 aprilie 1942, la Mateesti, in judetul Valcea, Dumitru Iuga a murit chiar de ziua lui, pe 21 aprilie 2013, cand implinea varsta de 71 de ani. Redactia Ziaristi Online, al carei colaborator benevol a fost Dumitru Iuga inca din primele zile ale lansarii portalului, incepand cu 21 decembrie 2010, a aflat intamplator despre tragicul eveniment, cautandu-l acasa pe regretatul militant anticomunist, in cursul anului trecut. Ii comemoram azi trecerea la cele vesnice, printr-o serie de articole In Memoriam, dintre  care unele ne-au fost remise in exclusivitate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Cronologie 1990 – grupaj Dumitru Iuga

alcatuit de Ioan Rosca

România muncitoare, 2 martie 1990. Lungul drum al noptii catre ziua … Interviu cu Dumitru Iuga, presedintele sindicatului liber din RTVL luat de Miron Ionescu. Povestea infiintarii sindicatului. Totul s-a schimbat în bine la TVR dupa preluarea conducerii de Razvan Teodorescu. De acum nu mai e cenzura, televizunea e libera.

Zig Zag magazin – feb 90. Dumitru Iuga raspunde – interviu de Mucichescu Cristi. A fost arestat de securitate în 1983. Judecat pentru complot, condamnat la 12 ani inchisoare. Eliberat în 1989 la 9 sept. Arestat pe 12 dec de securitate şi batut, eliberat pe 22 dec. Povesteste modul în care a infiintat sindicatul TV.

Marturie LD – jurnal 4

25 mart.’90. ora 11-15, 30. Miting organizat de GID, GDS, Uniunea Democrată, UMRL, ş.a [..]

Am notat în rezumat 16 luări de cuvânt .Televiziunea română va da, de la acest miting, doar un fragment din discursul lui Raţiu ( cel privitor la unguri ), fără să spună unde l-a ţinut şi ce a mai fost acolo. Nimic despre dezideratele exprimate; nimic despre Proclamaţia Timişoarei.

I. Student ( GID ): Scopul mitingului: Proclamaţia de la Timişoara. Vă rugăm nu scandaţi, nu răspundeţi provocărilor.

II. Crăciun Alexandru ( pt de vedere GID ): 100 de zile de la revoluţia Timişoarei; moment de reculegere; Proclamaţia de la Timişoara – document fundamental. De acord cu pct 8, pentru îndepărtarea nomenclaturii comuniste 1. Vrem lista eroilor din Bucureşti şi alte oraşe. 2. Vrem să ştim vinovaţii de la TG Mureş 3. Vrem anchetarea MAI de către o comisie parlamentară ( se strigă ” Jos Chiţac !” ) 4. Vrem eliminarea nomenclaturii din ministere. 5. Vrem liste cu nomenclaturiştii.6. Vrem schimbarea conducerii TVRL 7. Vrem anchetarea crainicilor.

III. Lucian X ( GID ) :1. CPUN şi Guvernul să dezbată Proclamaţia 2. Model de convieţuire interetnică: Timişoara, Braşov, Cluj, Bucureşti. 3. Constituţie democratică 4. Preşedintele ţării – conform Proclamaţiei 5. Judecarea şi pedepsirea vinovaţilor.

IV. Stelian Tănase ( GDS ): GDS este de acord cu Proclamaţia de la Timişoara .[..] Ştiţi cine conduce TVRL? Cine numeşte conducerea? Guvernul şi preşedintele: decretul 197 de pe timpul dictaturii este şi acum în funcţiune. Actualul preşedinte al TVR depinde de preşed. Iliescu. La presiunea Comitetului sindical au dat Proclamaţia, dar au flancat-o de reportaje şi comentarii cu legionari şi extremişti. Cui foloseşte diversiunea cu elementele şovine? Fostei nomenclaturi! Fostei Securităţi! [..] Revoluţia trebuie să continuie . Duminică, la 11, venim la miting, din nou aici! Nu vom ceda!

V. Radu Constantin (muncitor, Asoc. “15 noiembrie – Braşov ” ). Noi, la 15 noiembrie 1987, am aprins flacăra libertăţii. Am fost judecaţi, condamnaţi, deportaţi. Acum am venit să ne dăm adeziunea la Proclamaţia de la Timişoara” [..]

VI. Moldovan ( ungur de la “Grupul pentru democraţie “, Tg. Mureş ):Omagiu Timişoarei. Refuzul comunismului. Apel la participare politică, la acţiune, la luptă. Împreună, românii cu naţionalităţile, să luptăm contra comunismului. 45 de ani a fost de-ajuns. Tinerii nu vor ceda de la idealurilor revoluţiei ( se strigă ” Nu vom ceda !” )

VII. Dumitru Dincă ( “Alianţa Poporului ” ): Desfiinţarea structurilor comuniste ( în întreprinderi şi ministere aceiaşi oameni! ); desfiinţarea centralelor ca organisme intermediare, ca verigi ale vechii centralizări ceauşiste; descentralizarea economiei . [IR:Ce l-o fi determinat pe domnul Dinca sa aiba astfel de prioritati în acel moment? Confuzia între mecanimsul economic şi structura de putere?] Deviza noastră: “Jos dictatorul !”, “Jos comunismul!”. De aceea au murit eroii din decembrie. Nu avem nimic cu mebrii PCR. În Ardeal, vinovaţii sunt FSN şi Securitatea.

VIII. Ion Raţiu ( UMRL ). Iubiţi fraţi români ! Ne-am adunat să ne asociem, să ne însuşim Proclamaţia de la Timişoara. Ei au înfrînt frica pentru prima oară. …Au început atacuri curioase: “Adevărul”, “Libertatea ” ( se strigă “Huoo! Mincinoşii! ” ). Sunt două acuzaţii: 1) că UMRL ar fi tratat o înţelegere secretă cu un ministru maghiar, pentru o Transivanie independentă. [..] La sfîrşitul lui 1985, în campaniile din Occident se vorbea despre genocidul maghiarilor din România. Un grup de români au semnat un Protest, împotriva acestor afirmaţii de genocid ( dna Ioana Brătianu, Radu Cîmpeanu, Mihnea Berindei ). UMRL a luat o poziţie constructivă arătînd că genocidul este şi contra românilor, şi contra maghiarilor. Ceream fraţilor unguri să înceteze cu calomnia privind ” genocidul” asupra ungurilor. 2) că la UMRL este un fals, o măsluire [..] . Denunţăm şovinismul învrăjbitor. UMRL îşi însuşeşte pe deplin Proclamaţia.

IX. Dumitru Iuga ( Sindicatul liber TVR ) ( citeşte un text ): Sindicatul nostru este pentru Proclamaţia Timişoarei. Ne îngrijorează păstrarea nomenclaturii. Sunt printre noi. Ne privesc. Rînjesc. Sunt furioşi.[..] TVRL să fie controlat de un Comitet cetăţenesc [..] În anul 2000, se va vorbi de comunism ca despre o legendă nefastă. [IR: în anul 2000, un mare grup de intelectuali "anticomunisti" au rugat electoratul sa voteze Iliescu pentru a nu fi ales Vadim Tudor. Diversiunea inceputa la Tîrgu Mureş isi demonstra eficacitatea] Să ne unim! Să luptăm! [..] ( recită un vers de la un deţinut din Aiud, anticeauşist). Casetele cu revoluţia vor putea fi văzute în Regie şi la Facultatea de drept . Voi face tot posibilul ca aceste casete să fie difuzate.

X. Ion Neamţiu ( Asociaţia “16 – 21 dec ” ): Vorbeşte despre diversiunile FSN din 28-29 ianuarie, 18 – 19 februarie. Face apel la înţelegere şi unitate. FSN a reuşit să ne despartă o vreme.

Timişoara ne-a unit în decembrie, ne uneşte şi acum….Ne-a dezbinat de la început Silviu Brucan. Eu, cînd l-am întîlnit la CC, i-am spus ” Ieşi afară! ” Brucan este la FSN şi lucrează ca un vierme.

XI. Ştefan ( Liga veteranilor de război ): Cei ce au luptat în răsărit, au fost deportaţi. Numai într-un lagăr,din 14.000, au rămas doar 160. [IR:Nici astazi, listele soldatilor şi civililor deportati şi decimati nu sînt facute public. Sa fie din cauza ca multi au fost capturati dupa 23 August? Sau datorita faptului ca raspunderea o impart, alaturi de URSS, fostii lor aliati, actualii nostri tovarasi occidentali?]

XII. Enache Marin ( Grupul “România liberă ” – Braşov ’87 )

XIII. Stelian Timofte ( Iaşi ) : Ieşenii nu primesc ziare! Prea mulţi români sunt pasivi! Sunteţi prea puţini! Cine acoperă pe comunişti? FSN este frontul salvării nomenclaturii [IR:Semnal de alarma neinteles, din pacate].

XIV. Preot Doroftei Toader: Pe 21 decembrie am ieşit la demonstraţie. Seara, la 5, în Piaţa Romană, am fost prins şi dus la Jilava. Am fost eliberat pe 23 decembrie. Comuniştii sunt atei.[..]Am fost alături de tineri mereu. Nu pot rămîne indiferent.”

XV. Profesor Maghiar: Cine vrea să ia Ardealul? Este absurd! Cum să ia ungurii Ardealul, cu 8 milioane români?! Să fim fraţi! Să nu ne lăsăm manipulaţi![..]Poporul român este tolerant, iubitor, nu-i este specifică xenofobia. Maghiarii vor fi loiali. [IR: Vorbe cam mari. Nici romanii nu sînt asa de toleranti, nici maghiarii nu s-au dovedit asa de loiali. A escamota realitatea istorica a tensiunilor interetnice nu e metoda optima pentru a contracara folosirea lor de către securitate]

XVI. Octav Rădulescu ( AFDAP ). Suntem români , suntem creştini. Să spunem “Tatăl nostru “. Comunismul a fost învins. Tovarşii se înşeală.[IR: Bravul Octav Radulescu e cel care s-a inselat, în aceasta estimare optimista. Şi l-a costat mult.] Timp de 45 de ani, poporul român s-a jerfit: peste 2 milioane de deţinuţi . Ei au însumat 2.160.000 ani de puşcărie. Acum mai trăiesc doar cca 200.000.[..]Ne-au insultat că “mămăliga românească ” tace! Mămăliga românească arde, cine va pune mîna pe ea, se arde. [IR: Nici macar detinutii politici nu au ars mina care s-a atins de noi] L-am dat în judecată pe “tovarăşul” Brucan, care a spus că suntem un popor de proşti. ( Se strigă ” Jos FSN !” ) Acest tovarăş va plăti în faţa instanţelor. Dar nu este singurul ” tovarăş”. Mai sunt “tovi” … au recunoscut că au organizat contramanifestaţiile. Şi eu am fost bătut, pînă am vomat sînge. [..] Timişoara a fost şi rămîne exemplu. Nu acceptăm compromis. Dorim democraţie. După o noapte de 45 de ani. Vă rog, în fiecare duminică să fim prezenţi aici. Să vorbim. Să ne lămurim. I-am învins! Suntem victorioşi!

[ LD: TVR - nimic despre Proclamaţie; Televiziunea română va da, de la acest miting, doar un fragment din discursul lui Raţiu ( cel privitor la unguri ), fără să spună unde l-a ţinut şi ce a mai fost acolo. Nimic despre dezideratele exprimate; nimic despre Proclamaţia Timişoarei.

România Liberă, 27 martie. Manifestaţie de buna vestire la Bucureşti. Roxana Iordache (descriere şi în Timişoara, 27 martie). Debutul l-a făcut Cornel Feroiu, preşedinte GID, prin lectura şi aderarea la Proclamaţie. Apoi Ioan Nemţiu, din asociaţia 16-21 decembrie, face un apel pentru bună înţelegere între români şi maghiari, în lupta comună anticomunistă. Mai vorbesc de la GID, Crăciun A, Moldovan Mugur, şi Stanciu, şi, dintre invitaţi, Stelian Tănase(GDS), Octavian Rădulescu (AFDPR), Dumitru Iuga (Sindicat liber TVR), Radu Constantin (15 noiembrie Braşov), Nestor Cristea(LADO), Nache Marin (Grupul democratic România Liberă), Dumitru Dincă (Alianţa poporului), Tudose Ştefan (rector IEFS), Ştefan Cucu (Liga veteranilor de război), Stelian Timofte (Asociaţia juriştilor liberi). 10000 de manifestanţi. Desfăşurare exemplara prin calitate. Urmează un marş care se întîlneşte cu un grup de cîteva sute de tîrgmureşeni. Ca de oicei, TVR nu transnite decît în treacăt despre miting, despre delegaţii de la Tg. Mureş, şi despre casete cu care aceştia veniseră. Largi spaţii în schimb pentru declaraţiile Vetrei româneşti. Este anunţată o nouă manifestaţie organizată de "16-21 decembrie".

România liberă 8 mai. PREMISLE UNUI DIALOG. Roxana lordache. "Sîmbată 5 mai manifestanţii au purtat un DIALOG- SUB­STANŢIAL, pe teme socio-cultural-politice şi economice, în­tre ei şi prin intermediul vor­bitorilor. [..] ideo­logii fesenişti se erijează în “reprezentanţii legitimi ai mase­lor populare”, refuzînd să re­cunoască legitimitatea minorităţii care a luptat în Decem­brie şi a ridicat TOATA ŢARA.[..] Acum se pretex­tează că PATRU MILIOANE — cel puţin — de SEMNATARI AI PROCLAMAŢIEI DE LA TIMIŞOARA, GARANŢIA ELI­BERĂRII DEFINITIVE DE CO­MUNISM, nu sînt reprezentativi pentru ţară, iar „poporul” e asmuţit împotriva lor, fără a i se da şansa să-i cunoască şi să înţeleagă că sînt chiar inte­resele lui fundamentale în joc. [IR: Dezinformarea cu cele 4 milioane a avut efecte grave. Crezînd în ea, cei care nu ştiau cum s-a obţinut numărul respectiv au sperat că Iliescu va fi îndepărtat prin alegeri - şi nu au mai insistat suficient pe denunţarea lor şi impunerea punctului 8 ca o condiţie prealabilă, realizabilă numai prin amînare şi eliminarea comuniştilor din conducerea instituţiilor şi televiziunii]. Sîmbătă s-a discutat nereprezentivitatea unui Guvern, Parlament şi preşedinte interi­mar (ce cumulează trei puteri) CARE S-AU AUTOALES. S-a cerut DIZOLVAREA LOR. Con­stituirea lor interimară pe baze democratice, pe principiul pari­tăţii reale (C.P.U.N. să nu mai fie peste 50% F.S.N. !). ADOP­TAREA CA AMENDAMENT LA LEGEA ELECTORALA A PUNCTULUI 8 TIMIŞOARA. Simptomatică a fost reacţia manfestanţilor la anunţul că pre­şedintele Iliescu acceptă dialo­gul nicidecum pentru a lua în discuţie paragraful esenţial al PROCLAMAŢIEI DE LA TIMI­ŞOARA (cum le-a pus în ve­dere din start celor trei dele­gaţi de timişoreni), ci pentru o înţelegere în vederea… degajării Pieţei de către demonstranţi ! La auzul acestei veşti s-a scandat, cu o forţă spirituală de nestăvilit NU INTRAŢI în DIALOG FĂRA PUNCTUL 8 !”. „JOS NOMENCLATURA”. „JOS COMUNISMUL”, „JOS ILIESCU”. [IR: Noroc de manifestanţii simpli, că "reprezentanţii" lor tocmai coceau un mic compromis. Fenomenul pseudo-reprezentării nu se reduce la confiscarea revoluţiei de FSN] [..] PIAŢA LIBERTĂŢII a asis­tat, sîmbătă seara, la un spec­tacol unic: reducerea Ia absurd a mecanismului de propagandă comunistă, prin parodierea unui miting electoral peceristo-fesenist, iniţiat de tinărul regizor N. Caranfil. Regizorul a demon­tat „mecanismul ce face să funcţioneze paranoia puterii”, pe principiul adeziunii de ordin cantitativ, al stereotipiei de manifesare, al potenţării instinctelor primare, al opacizării în faţa unei alte viziuni, al refu­zului argumentaţiei, al apelului la sentimentalism într-un do­meniu fundamentat pe LUCI­DITATE şi RAŢIONAMENT. [..] Tot felul de agresiuni exercitate asupra ma­nifestanţilor golani din ţară, mai nou, Piteşti, Brăila, Braşov, Ga­laţi, de unde ni se aduce la cu­noştinţă că au fost bătuţi brutal cu BÎTE, LANŢURI şi… TES­LE! muncitori, studenţi, profe­sori universitari de către aşa-zişi muncitori, în salopete ima­culate care după „treabă” au intrat în primăria Galaţi (iden­tificaţi, unii, cu securişti cunos­cuţi), sub privirea poliţiştilor pasivi ! [IR: Din cîte ştim nu au intrat întîmplător. Mulţi terminatori ai manifestaţiilor din ţară erau salariaţi ai primăriei, de pe la salubritate!!] Totodată, de la Galaţi a venit şi vestea că mitingului electoral al d-lui Radu Câmpeanu, ce urma să aibă loc a doua zi, i s-a pregătit o mîndreţe de contramiting (pe bază de Combinat siderurgic), mai ceva ca la Brăila, de unde abia a scăpat cu viaţă ! [..] în plus, au luat cuvîntul re­prezentanţi ai celor, deja, 78 de grevişti ai foamei PENTRU PUNCTUL 8 TIMIŞOARA, de la Universitate (sună deja agenocid, unii fac şi greva se­tei !), care au afirmat că sînt DECIŞI SĂ MOARA PENTRU CEL MAI SFÎNT DROG — LI­BERTATEA, ROMÂNIA FĂRĂ COMUNISM. [IR: A spus vreunul din aceştia că-l acceptă pe Iliescu ca şef al statului român şi organizator al alegerilor din 20 mai?] Greviştilor le-a fost refuzată asistenţa medicală — obligatorie pe plan interna­ţional — de către Crucea Roşie Română, în schimb au fost pre­luaţi cu atenţie de „Medecins sans frontieres”. Un moment la fel de impresionant a fost cuvîntul reprezentantului răniţilor Revoluţiei din Decembrie, muti­laţi pe care cu avînt şi-i reven­dică liderii F.S.N, contestaţi de nişte oameni care puteau muri şi azi sînt marginalizaţi fiindcă, la lumina conştiinţei, cunosc mai multe decît alţii şi se întreabă public despre „GLOANŢELE PE CARE NICI NU ŞTIM CINE NI LE-A LĂSAT în AMINTIRE, FIINDCĂ NI SE ASCUNDE ADEVĂRUL”. Impresionant a fost apelul li­derului Sindicatului TVR, dl. D-tru Iuga, către colegii săi in­vitaţi să SE ELIBEREZE DE FRICA, să FIE PROFESIO­NIŞTI, iar cei incapabili, SA-ŞI SCOATĂ POSTURILE LA CONCURS. Dl. luga amintea, mai înainte că AFLAREA ADE­VĂRULUI DESPRE REVOLU­ŢIA DIN DECEMBRIE NE VA ÎNGROZI. Cînd vom afla ade­vărul ?!A mai vorbit dl. Horaţiu Rusu, din partea LIGII STU­DENŢILOR POLITEHNIŞTI, re­plică de conştiinţă la Sindica­tul Liber Studenţesc „mario­netă a premierului Roman”. Dl. Ioan Nemţiu, preşedintele Asociaţiei 16—21 Decembrie, a demascat, şi pe baza declaraţiei lui P. Cireşeanu, cel care îl în­soţise, cu o seară înainte, pe Iancu Daniel la TVR, total în necunoştinţă de cauză, că vor­bitorul nu făcuse decît să com­promită în faţa telespectato­rilor, întreaga asociaţie precum şi manifestaţia din Piaţă, fiind, în plus, primit cu braţele des­chise de către însuşi dl. Răzvan Teodorescu ! REALITATEA ESTE că 16—21 N-A PĂRĂ­SIT ŞI NU VA PĂRĂSI PIAŢA UNIVERSITĂŢII PÎNĂ LA VICTORIE, ÎN CIUDA ORICĂ­ROR TENTATIVE DE CALOM­NIE ŞI DIVERSIUNE, ARME ALE CELOR SLABI. TVR a fost cu succes substituită de televiziunea în aer liber de la Arhitectură, aceaşi prin care se proiectaseră casete din Decembrie cu tov. Iliescu blamînd Ceauşeştii că „au maculat principiile nobile ale co­munismului”, iar tov. Chiţac declarînd, pe 29 ianuarie a.c., că nu vom mai permite „destabi­lizarea societăţii socialiste în tara noastră”. Sîmbătă am avut parte de secvenţe timişorene şi bucureştene netrucate, de frag­mente ale discuţiei Comitetului de iniţiativă pentru democrati­zarea armatei — Timişoara cu vice-premierul Voican, cel “desemnat să rămînă perplex şi consternat pînă la capăt” în faţa problemelor majore ale ţării şi, mai ales, în faţa „revelaţiilor” cu dosarele „Corbu I şi II” de la Departamentul Securităţii Statului, Direcţia a IV-a, cu privire la gen. Militaru, agent străin. „Guest-star” a fost în­registrarea discuţiilor poliţie­neşti din noaptea de 23 spre 24 aprilie, între gen. Chiţac, Moldoveanu, ofiţerul Mateescu şi alte voci care se pot identifică şi singure, într-un dialog care spune totul despre mentalitatea „ocrotitoare” a noului organ de ordine. Cîteva replici : „Faceţi triunghi şi intraţi în ei cu cotul şi bastonul” ; „Dacă dau ei, daţi şi voi”, „Vin şi trei camioane da la P. Victoriei, eliberaţi cir­culaţia, intraţi în ei, dacă nu, sintem cea mai slabă Poliţie din Europa” ; „100 DE SUB­OFIŢERI, CHIAR AŞA DE MĂMĂLIGI, DOMNULE !” ; „SĂ-I IMPINGĂ CU PIEPTUL, D-LE, ĂŞTIA N-AU TÎRNĂCOAPE CA LA TG. MUREŞ” ; „SĂ INTRE DIN SPATE ŞI DIN FAŢA ŞI SĂ-I SPARGĂ” ; „LUAŢI 4 SUBUNITĂŢI ŞI DESIPCAŢI-I ÎN 4 !”; „OLEACĂ DE CURAJ !”. Concluzia d-lui Moldoveanu „Dacă au adus şi măicuţe şi lumînări, o să reiasă că noi am împrăştiat o demon­straţie la 4 luni de la Revolu­ţie”. De-asta o fi fost ulterior destituit ?! Am primit mesajul unui maghiar din Tg. Mureş care considera vărsarea de sînge din martie o „Diversiune fesenisto-comunistă” şi scanda JOS ŞOVINISMUL, împreună cu PIAŢA UNITĂŢII NAŢIONA­LE. Aici s-au adunat, de altfel pînă sâmbătă, semnături de so­lidaritate astfel: 228 de la In­stitutul de Cercetări Electro­nice Buc, 226 de la INCREST, 69 de la Dispeceratul Energetic Naţional, 126 de la Instit. URBANPROIECT, 44 de la Spita­lul Clinic de Chirurgie Plastică şi Operatorie, 61 de la Instit de Cercetare şi informatică, 60 de la întrep. de Prospecţiuni Geo­logice şi Geofizice, 19 de la Direcţia Domeniului Public, Primăria Bucureşti, cu menţiu­nea „SPRE A SPALĂ DE RU­ŞINEA INCONŞTIENŢEI PRI­MĂRIA MUN. BUCUREŞTI”, 41 de la Instit. Victor Babeş, 6 de la Instit, de Arheologie, 30 de la Dispensarul Policlinic Ba­tiste, 66 de la Instit Dr. Cantacuzino, 60 de la Atelierul Central de întreţinere şi repa­raţia aparatelor medicale, 33 de la CCE PECO, 88 de la P.N.Ţ.-c.d. Caracal, 111 de la P.N.Ţ.-c.d. Slatina Olt, 95 de la Instit. de Petrol şi Gaze Cîmpina, 3500 de la independenţii din Bucu­reşti şi 398 de la independenţii din Constanta. Cel puţin 50 000 de voci au cîntat IMNUL GOLANILOR. Propunerea finală a fost, în fond, iniţierea unui dialog nu cu acei lideri care îl vor doar de formă, ci cu simpatizanţii F.S.N. din toată ţara, faţă în faţă, la dialog liber, deschis, cinstit, FĂRĂ VIOLENŢA. Ceva ne face să credem că, dacă, descătuşaţi de frică, pre­judecăţi, predeterminări, fesenişti nevinovaţi din marea masă ar accepta deschiderea unui dialog, n-ar mai pleca acasă „PINA NU VOM ClŞTIGA LIBERTATEA NOASTRĂ” şi ar cînta TRĂIASCĂ GOLANII !”.

România liberă 12 mai. /Interviu cu Dumitru Iuga realizat de PM Băcanu. TVR nu e liberă, lucru pe care l-a constatat direct comparînd evenimentele la care a paticipat cu modul în care au fost redate. Dă exemplul zilei de 22 aprilie. Există golani printre membrii sindicatului RTVR care apreciază Proclamaţia de la Timişoara . Alegerile vor putea pare libere după o campanie electorală deformată în care doar neocomuniştii dispun de un aparat eficace de propagandă.

Dreptatea 24 iulie. Mitingul din Piata Operei. Alexandru Ganea. La ora 18 in Piata Operei erau 10000 de oameni, pina la urma vor fi mai mult de 40000. În preajma tribunei se afla Ana Irina, studenta la tehnologie chimica IPB, arestata de mineri pe 14 iunie la ora 8, transferata de la circa 14 de politie unde a fost batuta si apoi in infernul de la Magurele. Vorbesc de la tribuna: Bogdan Miulescu, presedintele Asociatiei studentilor arhitecti, profesorul Popovici, prorector al Institutului de Petrol si gaze Ploiesti (care atrage atentia asupra cazului Ciprian Gerosanu, Dumitru Iuga (care denunta farsa judiciara si cere eliberarea lui MM), Ticu Dumitrescu (care aminteste de soarta cumplita a celor arestati pe 18 februarie si invita la nonviolenta si rabdare), Mihai Sora, care depune marturie despre ce a vazut in Piata Universitatii pe 13 iunie si despre intilnirea cu Marian Munteanu de la Spitalul de urgenta, Ana Sincai (care innvita manifestantii sa se adune in Piata Operei in fiecare duminica pina ce se va impune adevarul), Ioan Rosca (care reaminteste idealurile Pietei Universitatii si roaga pe toti cei care se mai considera golani, sa le apere in continuare), David Mihut (de la Timisoara, care descrie mitingul de solidaritate din Timisoara din 19 iulie).

Viitorul, 26 iulie. Cuvintul unor vorbitori la mitinguul din 22 aprilie. Dumitru Iuga: Marian Munteanu este o victima politica. A fost supus la silnicie fizica. Daca nu va fi eliberat revolutia din decembrie a fost doar un bluf. Trebuie sa ne continuam lupta nonviolent, fara bite si topoare oferind floarea ca semn de conciliere. Mihnea Moroianu, conferentiar IPB: 291 de cadre didactice de la IPB au infiintat un grup pentru solidaritate universitara, raspunzind apelului centrului universitar Timisoara. Se impune eliberarea arestatilor nevinovati precum si traducerea in fata justitiei a tuturor celor vinovati de actele de violenta din acele zile. Arestarea liderului organizatiei care s-a retras prima din Piata Universiattii este o absurditate. Extremistii sint cei care refuza dialogul. Viorel Tunaru, Basarabia: “Frati de singe, frati de lupta, ceea ce se intimpla este foarte dureros si pentru poporul roman din Basarabia [..] care e relatia Iliescu -KGB, cine pe cine sustine? Cel mai trist e azi ca unii romani se multumesc cu foarte putin si nu vad libertatea. Unora o bucata de cirnat li se pare ca e rai..”

Revista “22″, 27 iulie. 22 iulie, Piata Operei din Bucuresti. Publica integral discursul lui M. Sora si Dumitru Iuga. Sora a asistat din turnul cladirii arhitecturii la tot ce s-a intimplat in piata intre 14.45 si 17.30 cind au inceput sa arda autobuzele. Nici un student nu a participat la miscarea violenta din strada, asigura el. Erau in interiorul edificiului, baricadati pentru a apara institutia, unde dimineata avusese loc un raid al politiei, in cautarea unui student care aruncase manifeste scrise cu mina. Pentru a-si exprima indignarea fata de ce vazuse dimineata in piata universitatii. Marian Munteanu s-a dus la ministerul de Interne pentru a aduce lumea inapoi si a impiedica violentele. Martor este Alexandru Bobos care a fost cu el.

Nota 1, LD – jurnal 7. 22 iulie Miting – marş studenţesc ( Piaţa Operei ) Liga Studenţilor, sprijinită de Asoc.21 decembrie….Lume multă, multă.Se merge pe simboluri: alb şi flori. O lozincă imensă – tablou simbolic: Ce a rămas din Revoluţie semnul victoriei cu cele două degete în V cu paşaportul între degete; …Multe alte pancarte cer eliberarea lui Marian Munteanu. …. Studenţii “de ordine” roagă să nu se scandeze decît… eliberarea lui Marian Munteanu; să nu se scandeze lozinci anti-guvernamentale ( tocmai se strigase ” Jos Iliescu!” )…. Lumea este cam nedumerită, derutată; se cam mişcă; vorbesc; îşi dau cu părerea; unii părăsesc manifestaţia; în jurul pieţei, poliţişti de ordine; pe la balcoane… privitori. Să fi fost 5 – 3.000? Nu pot să-mi dau seama. Oricum, lume multă şi “bună “. Foarte puţini studenţi. .. Elită civică cunoscută ( GDS, AFDAP ): Gabriel Andreescu, Mihai Şora, d-na Şincai, Ticu Dumitrescu, ş.a.ş.a. .. La restaurantul “Opera “, o nuntă sau o cumetrie, cu muzică dată la maxim, se revarsă peste manifestaţie. Nu prea se aude ce se discută la microfon. Se aud doar lozincile care sunt de toate felurile, depăşind “recomandările” organizatorilor…. Vorbesc crescendo ( ca ton şi conţinut ): tatăl lui Marian Munteanu, dna Rădulescu ( pentru greviştii foamei ), dl.Şora, D-na Şincai, Ticu Dumitrescu, Iuga ( TVR ), Ion Roşca ( P.Neamţ ), un basarabean, un timişorean, un prof. de la Politehnică, un prof. de la Ploieşti. Treptat, mitingul devine accentuat politic. Se scandează: Eliberarea arestaţilor! Marian Munteanu, Nica Leon! Dumitru Dincă!Vrem dreptate, nu procese înscenate! Minerii, Minerii! Să fie judecat, cel ce i-a chemat! Jos Iliescu! Jos Securitatea! Libertate! Cine-a tras în noi, după 22? … Ioan Rosca a vorbit scurt, în numele Dialog Piatra Neamţ: să nu se uite, să nu se piardă spiritul care a animat Piaţa Universităţii. Golanii de atunci să-şi reafirme credinţa în cauza dreptăţii, libertăţii şi democraţiei. Să nu se dezică de tot ce au sperat.

TVRL ( 31 iulie )

Comisia parlamentară de anchetă “13-15 iunie . Au depus mărturii: C.Nancu ( Asoc. 21 decembrie ), Vl.Moisescu ( stud. Construcţii ), D.Iuga ( sind.TVR ); Don Brais ( stud. Construcţii ), Emanuel Valeriu ( TVR ); Eug.Leahu ( Arhitectură ), Gabriel Andreescu ( GDS ), Ioan Nemţiu ( Asoc. 16 -21 decembrie ).

Observator, 4 aug. 13 iunie : martor ocular. Emanuel Valeriu. Relateaza modul in care a comparut in fata Comsiei de ancheta privind evenimentele din 13 iunie. A gasit comisia deja dezinformata de Dumitru Iuga, care fusese audiat inaintea lui. A fost iritat ca i s-au pus intrebari (abuzive) despre televiziune si inainte de 13 iunie (20 mai etc) si a refuzat sa raspunda.

Flacara 12 sept. Marilena Rotaru. Dreptul de a spune adevarul.”Televiziunea romana este la ora actuala in situatia acelui alergator care concureaza singur si iese al doilea.[..].Inlocuieste inevitaboil informatia cu propaganda.[..] Televiziunea trebui sa informeze, sa descopere adevaruri, nu sa fabrice adevaruri[..] Supunerea minoritatii de catre majoritate poate insemna supunerea adevarului de catre minciuna.

Dreptatea, 13 sep. Comunicat al sindicatului liber RTVR, condus de Dumitru Iuga, in legatura cu manevrele prin care Emanuel Valeriu a incercat sabotarea activitatii sindicatului stimulind infiintarea unui alt sindicat.

Dreptatea, 13 septembrie. Comunicat si protest al lucratorilor din sindicatul liber RTVL pentru actiunile desfasurate de Emanuel Valeriu care a instigat infintarea unui alt sindicat si l-a trimis pe domnul Rosiianu in locul liderului sindicatului Dumitru Iuga la intilnirea cu reprezentantii sindicatelor TV din Europa.

Dreptatea, 16 septembrie. Primim de la sindicatul artistic RTV, Stoian Cristian, vicepresedinte. Protesteaza pentru modul in care noul lor sindicat este tratat de catre cel condus de catre domnul Iuga. “Ni se par ridicole, mai mult, neserioase pretentiile domnului Dumitru Iuga de a schimba pe unul sau altul din colegii nostri aflati acum in conducerea administrativa, sau criteriile de alcatuire a programelor”.

Romania libera, 19 sept. Ambasador TV. Delegatul televiziunii la colocviul romano -elvetian de la Chaumont va fi Gelu Voican Voiculescu.

Romania libera, 27 sept. Din tara cirtitelor. Marilena Rotaru. Aminteste o anecdota cu un pui de cirtita care scos pentru prima data afara si vazind atitea minunatii intreaba: “Daca aici e atit de minunat de ce traim noi acolo in bezna, noroi si subterane?” ,”Acolo e patria noastra, fiul meu”, raspunde cirtita. De cite ori ies pe poarta televiziunii “ma aflu in situatia puiului de cirtita care afla ca pe lume este si bine si frumos si mai ales ca binele si frumosul pot fi adevarate”.

Baricada nr.37, 25 sept. Cine conduce RTVL? I Cocktail -mozaic. Luca Dalbu. Istoria TVRL. Brusca popularitate cistigata prin participarea la revolutie. Numirea lui Aurel Dragos Munteanu si Constantin Petre intrind in conflict exterior cu manifestantii si interior cu sindicatul lui Dumitru Iuga. Inlocuirea lor cu Razvan Theodorescu si Eugen Preda, care nu a schimbat nimic. Paralizarea schimbarii din interiorul televiziunii. Chiar si cei 200 de politruci iremediabil compromisi sint in continuare inauntru. Doar 30 din ei s-au pensionat la cererea lor expresa. Ceilalti au fost rotiti sau avansati in pozitii mai putin vizibile: Nicolae Petrovici, ajuns la anchete sociale (fost redactor sef al emisiunlor ideologice, membru al biroului executiv RTVL si prieten cu Nicusor; Ilie Nedelcu, uns secretar general de redactie la oficiul cu publicul, similar cu pozitia sa din emisiunile ideologice dinainte; Vasile Vasile, fostul secretar de partid si director al redactiei culturale este acum bibliotecarul sef al Radioteleviziunii; fostii cenzori ai emisiunilor: Gheorghe Ciocan, Cicerone Grigorescu, etc. deveniti realizatori de emisiuni. Compromiterea celor trei sferturi din salariati dinaintea lui 22 decembrie s-a amplificat prin grave vinovatii acumulate dupa aceasta data.

Baricada nr.38, 2 oct. 90. Cine conduce RTVL? II. Epigonii. Luca Dalbu. Incapacitatea lui Emanuel Valeriu, pazit acasa de catre doi politisti pe tura. Utilizarea lui George Marinescu, fost secretar de partid si Cornelius Rosianu, nepotul ilegalistului Mihai Rosianu si varul lui Dinu Sararu. Victor Ionescu si Victor Teodoru, doi epigoni ai telejurnalui ceausist. Virgil Tatomir, experimentat propavaduitor. Chiar cei ce nu mai sint vizibili nu au plecat de tot. Petre Popescu este purtator de cuvint al televiziunii si director al oficiului de relatii cu publicul. Expertul in lozinci, George Radu Serafim a devenit seful redactiei Viata spirituala, echipind-o cu multi politruci, etc.

Baricada 39, 9 oct. Cine conduce RTVL? III. Epigonii. Luca Dalbu. Spectaculoasa ascensiune a tandemului Ionel Bucheru (preferatul lui Dumitru Popescu si prieten cu fostul bos al Scinteii, Alexandru Ionesu si cu politrucul nomenclaturist Ion Traian Stefanescu; cel care a facut drastica epurare de cadre in 1972 in cirdasie cu politrucul Sion Bujor) si Costel Buzdugan, ( adus la TV de tov. Bucheru, ocupindu-se cu cenzura din 1974 pina la revolutie), numiti sefi, director la departamentul emisiunilor pentru tineret, domnul Buzdugan ocupindu-se de sufocarea emisiunii Gaudeamus. Alta ascensiune: Manase Radnev, noul director al departamentului de publicistica, fiu al unei ilegaliste, amic la toarta cu Paul Niculescu Mizil.In departamentul emisiunilor muzicale si de varietati, noul director este Dumitru Morosan, care a dirijat ploaia de osanale in festivalul Cintarea Romanieii, metamorfozat in Omagiul conducatoruui iubit, fiind unul din apropiatii securistului Fanica Orzan, fost nr. 2 in institutie.”De altfel, micul incendiu din ziua revolutiei, in care s-au mistuit listele cu informatorii de la radioteleviziune , de la a la z , inclusiv statele lor de retributii a fost bine venit incit pe listele cu pricina figurau nu mai putin de 200 de nume din toate sectoarele, redactiile si compartimentele radioteleviziunii[..] Domnul Orzan dispunea de doua statii de ascultare cu dotari corespunzatoare la televiziune si radio, microfoanele fiind amplasate cam peste tot: in birouri, in cabine, in studiouri, pe holuri si, dupa aprecierea specialistilor, chiar si in lifturi.[..]Imediat dupa revolutie, cele doua sindicate libere care s-au infiintat, au facut demersuri insistente [..] pentru a le obtine si a le da in sfirsit in vileag, dar conducerea si in principal fostul director general, Petre Constantin, s-au prevalat de acel incendiu improvizat.”

Baricada 16oct. Cine conduce RTVL? IV. Parada plutonierilor majori. Luca Dalbu. Semnaleaza ordinul intern discret 395/P dat la sfirsitul lui septembrie de Razvan Theodorescu prin care se interzice salariatilor din TVR sa-si critice institutia si sa comunice spre exterior informatii legate de activitatea interna. Citate din ordinul respetiv:” Nerespectarea prezentelor norme constiutie o grava incalcare a obligatiilor profesiuonale si morale ce revin salariatilor RTVR si atrage raspunderea disciplinara, civila sau penala, dupa caz”.

Baricada nr. 41, 23 oct. Cine conduce RTVL? V. Pentru cine bat clopotele, domnule Emanuel Valeriu? Luca Dalbu. In interviul din Opinia Sudenteasca, Razvan Theodorescu recunoaste ca el insusi l-a propus pe Emanuel Valeriu ca director general al Radioteleviziunii. Dar lumea stie foarte bine ca propunerea venea mai de sus. Astfel a ajuns intr-o pozitie importanta un gainar mediocru care se prezinta dizident. Desi pretentiile sale au fost demontate una dupa alta si nici macar statutul sau de corespondent al Europei Libere nu pare clar. Intrat in functie la 1 aprilie, dl. Valeriu a actionat energic impotriva dusmanilor sustinatorilor sai. Un exemplu este aluzia jegoasa ca a fost victima unei tentative de mituire din partea PNT aruncata in plina campanie electorala la o ora de audienta maxima.

Baricada 45, 20 nov 90. Cine conduce RTVL? IX. Doua sindicate si un avorton. Luca Dalbu. Povestea constituirii sindicatelor din TV si radio de catre doi lideri incontestabili : Dumitru Iuga si Horatiu Dobos. Incercarea de a da peste lista informatorilor securitatii, pentru a curati televiziunea de oamenii lui Fanica Orzan. Multi dinte din departamentul externe au fost securisti (ex domnul Andrei Magheru fost sef sectie fraceza ajuns acum la ambasada din Paris) . Ciocnirile cu conducerea in lupta pentru schimbarea vechilor experti in dezinformare. Lupta cu Emanuel Valeriu, datorita pozitiei critice fata de manevrele din TVR la 13-15 iunie. Contraatacul acestuia: infiintarea unui sindicat fantoma condus de fosti securisti (Nicolae Mecalin).

Revista 22, 21 septembrie. Intilnirea de la Brasov din 8-9 septembrie 1990

/Intilnire la nivel inalt. Dumitru Iuga. Se intilnesc la Brasov liderii morali din Valea Jiului si din Bucuresti. Este ocazia eliminarii neintelegerilor si creerii unei noi solidaritati. Vinovata de dezbinare a a fost televiziunea romana .

15 noiembrie din octombrie 1990

/Intrunirea rezistentei romane, o permanenta. Sondaj cu intrebarile:1. Cum vedeti Romania anului 1992? 2. De ce nu ati emigrat? 3. In ce credeti? Rapund: Stelian Tanase, Ana Blandiana, Ioan Deac, Anton Stanescu, Radu Filipescu, Dan Giuvelca, Dragos Pislaru, Aurel Baghiu, Dumitru Iuga, Marian Munteanu, Adrian Cristescu, Adrian Moruzi.

/Cine ne autorizeaza sa facem politica? Organizatorii intrunirii rezistentei romane. Comenteaza reactiile rauvoitoare in urma intrunirii de la Brasov din 7-9 septembrie. Explica telul acestei reuniuni si a celor 4 puncte supuse dezbaterilor. Nu sint invitatii legitimi si nu sint aceste puncte firesti? Consiliul superior al armatei a comunicat la TVR ca la Brasov a avut loc intilnirea “asaziseia” rezistente romane. Cu ce drept face astfel de afirmatii? Iar pe 11 octombrie TVR a prezentat un interviu in care Miron Cozma este acuzat ca a facut politica la Brasov. Dar la 13-15 iunie minerii nu au facut politica? Dumitru Iuga a fost atacat de conducerea TVR pentru cuvintul sau de la reuniune, pentru ca ar fi facut politica. Si lista represaliilor asupra participantilor la lucrari ar putea continua.

Expres magazin nr. 13 din 19-25 octombrie.

/relatare de la mitingul de la televiziune al partidelor de pe 4 octombrie. Manifestantii se apropie de televiziune scandind :”Noi v-am aparat, voi ne-ati inselat, Iuga, Iuga!”, etc. In spatele gardului de sirma ghimpata pancarte cu avertismentele:”zona interzisa”, “obiectiv de stat sub incidenta militara”. Trupe cu casti albe inarmate pina-n dinti. Este admisa o delegatie din 3 persoane care-i inmineaza lui Razvan Theodorescu o motiune de protest. Apoi se accepta si o delegatie a presei care cu mare greutate ajunge la locul convorbirilor. Se discuta despre tratamentul comparativ in puscarie unde vechii nomenclaturisti au ingrijire medicala si drept de a umbla in haine civile si cravata iar detinutii anticomunisti sint tinuti in zeghe, tunsi, ipsiti de ingrijire medicala si baturi chiar in cladirea tribunalului. Dialogul este inregistrat in intregime dar nu este transmis. Ce rost a mai avut atunci? De ce a asteptat inutil in strada dl. Nica Leon, ca apoi sa fie invitat inauntru promitindu-i-se ca intilnirea va fi transmisa la ora 21. Oare ce l-a facut pe dl. R. Theodorescu sa se razgindeasca? Intrebarile lui Nica Leon despre alte casete care au disparut si motivul intreruperii emisiei pe 13 iunie? Dl. Theodorescu nu-i deranjat de lozincile strigate in strada asigurind interlocutorii ca televiziunea nu minte.

Revista”22″ nr.40 din 19 oct.90 -dedicat televiziunii:

/Tolerarea abuzului. Gheorghe Mitrofan.In TVR s-a practicat abuzul de putere. El ar trebui analizat de sindicatil liber al RTVR sau de Grupul pentru independenta televiziunii. Abuzul a continuat si dupa 22 dec. si e practicat tot de cei ce recurgeau la el inanite la care se adauga citiva nou veniti pentru ca altfel nu-si pot acoperi incompetenta. De atfel directorii RTVR nu mai risca nimic si nu se mai tem nici cit se temeau inaine de 22 decembrie. “Ei nu mai dau socoteala nimanui. Iata doar un exemplu: la mijlocul lunii ianuarie a.c. un director de compartiment este contestat prin vot secret de 2/3 din salariati.Cu toate ca I se cunostea incompetenta profesionala si activitatea pe linie PCR, conducerea ierarhica (dir. ge. adj), nu a efectuat schimbarea nici pina in prezent. De fapt nici directorul gen. adj. nu putea alege alta alternativa deoarece el insusi fusese contestat pentru abuzurile din functie din ultimii 20 de ani [..] Unii afirma ca noi, salariatii din RTVR toleram abuzul pentru ca raminem pasivi in fata lui (nu actionam). Dar stie cineva cum trebuie actionat? Indrazneste cineva din RTVR sa se ridice in apararea colegului sau fara a se gindi la posibilitatea extinderii abuzului si asupra sa?”.”A fost silit sa colaboreze cu lichelele fostului regim inca din 22 decembrie, asistind la instalarea lui Aurel Dragos Munteanu, deceptie care l-a dezmeticit. Sub Razvan Theodorescu abuzurile insa continua, desi el este probabil constient de necesitatea schimbarilor. Replica pe care o da: Dar in ce alte institutii s-au facut schimbari? este greu de sustinut.

/Licentele si democratia. Interviu cu Ion Ratiu, realizat de Andreea Pora. A cerut in numele UMRL autorizatie pentru un post independent de televiziune. Refuzt la 18 ian. , apoi in intrevederea de pe 29 ian. cu Iliescu. In continuare a fost respins fiind invocate motive tehnice. Nou dialog pe 31 iulie cu Iliescu, care-i cere sa vorbeasca pentru Romania in strainatate. Un post de televiziune independent, chiar patronat de el ar avea asigurata echidistanta de catre consiliul de conducere. S-a facut o intelegere cu Petre Roman pentru viitor. Iliescu infirma ca s-ar fi dat aprobare lui Iosiv Constantin dragan. Va sprijini SOTI.

/In spatele usilor intredeschise. Andreea Pora. Deciziile se iau in misteriosul etaj 11 de catre vechii sefi. Pe 22 decembrie acestia au cistigat increderea telespetatorilor cu conditia de a nu mai minti. Am vazut cu totii cum a fost respectata. Un post de televiziune alternativ ar fi salutar.

/atacul impotriva mea este de natura polirtica. Interviu cu Vartan Arachelian, teleast interzis, presedinte AZR. Comenteaza ordinul 395/P si povesteste seria de infruntari care au dus la ostracizarea sa si suspendarea pe 3 luni. Spera ca va putea reveni intr-o televiziune cu conducere schimbata in urma aparitiei comunicatului comisiei parlamentare care ancheteaza evenimentele din 13-15 iunie. Conducerea televiziunii saboteaza activitatea sindicala si civica (Iuga, Mitrofan).

Dreptatea 8 noiembrie. Miting in interiorul televiziunii. Anuntul mitingului care va avea loc in curtea RTVl la orele 14.

Adevarul 9 noiembrie. Miting si antimiting la RTVRL. Sindicatiul liber din RTVRL a organizat joi dupa amiaza un miting de protest. Sindicatul artistic anunta ca se desolidarizeaza.

Romania libera, 10 noiembrie. Protest. Sindicatul liber din RTVR protesteaza impotriva comportamentului conducerii televiziunii care a interzis accesul ziaristilor la mitingul din 8 noiembrie.

Romania libera, 22 noiembrie. Pascal Ilie Virgil. Mica Alianta civica din televiziune. Citiva dintre membrii sindicatului artistic (Alexandru Capusneac, Stefan Rizea, Dinu Ion) nu inteleg ruperea personalului in doua sindicate, sustin doleantele sindicatului liber si s-au inscris in el.

Romania libera. Atentie la televiziune: aricii lui Rommel! Sorin Rosca Stanescu. Adunarea sindicala care a avut loc vineri [data de stabilit] in curtea televiziunii romane, a fost protejata prin instalarea unor ” dispozitive de aparare formate din fiare de calibru sinelor de cale ferata, asezate crucis si infasurate in sirma ghimpata. Sint denumite “aricii lui Rommel” si au mai fost utilizate in timpul celui de-al doilea razboi mondial pentru apararea plajei Omaha impotriva invaziei aliatilor. Mai exista de-a lungul gardului dispre strada Pangrati si capcane impotriva demonstrantilor (cine trece gardul ramine prins cu gleznele rupte). Aici s-a desfasurat mitingul condus de Dumitru Iuga, pe care ziaristii s-au straduit sa-l urmareasca de dincolo de gard, accesul fiind interzis de conducere. In aceste conditii au perceput: 1. As fi preferat sa fac o emisiune in care sa informam opinia publica despre doleantele noastre dar ni se refuza accesul in programele televiziunii care sint deschise numai sindicatului sabotor. Televiziunea trebuie sa fie independenta fata de putere dar nu si fata de valorile democratiei. Avem obligatia de a sprijini iesirea din totalitarism impotrivindu-ne restauratiei, eforturilor pentru consolidarea vechilor structuri. In conducerea profesenista a televiziunii au ramas fosti activisti si secretari de partid, adevarati teroristi politici (Vartan Arachelian); 2. Lipsa independentei TVR dublata de decizii grabite (vezi filmul cu securitatea este intolerabila. Singura solutie: demisiile factorilor de raspundere si transformarea TVR intr-o sursa de informare corecta. Publicul intelege ce se intimpla si tacind devenim complici. Tehnicile de manipulare sint mizerabile cum ar fi filmarea unui tigan de 14 ani repetitiv, timp de 2 minute, pentru a compromite un fenomen (Delia Budeanu) 3.”Constatam cu regret ca o mare parte dintre noi a jurat fals, consecintele dezastruase suportindu-le o societate intreaga[..] Vechiul aparat de cenzura si decizie din institutia noastra a fost in mare parte conservat si apoi treptat dupa fiecare din evenimentele din 12 ianuarie, 29 ianuarie, 18 februarie, 13-15 iunie, introdus in circuit, pastrindu-si vechile privilegii”.[..] Cit de amabili erau pina la 12 ianuarie tortionatii cu victimele [..] chemindu-ne cu disperare la conciliere, iar noi ne-am lasat pacaliti, inselati, asteptind din partea lor retragerea din sfera deciziei si eventual recunoasterea vinovatiei, chiar si fara cainta. Dar nu s-a intimplat asa. V-a fost frica sa ne sacrificati, eram prea multi! Atunci ati chemat minerii [..]Noi nu ne putem uita martirii tiriti pe caldarimul tragicelor evenimente din 13-15 iunie, batjocoriti, schiloditi, maltratati si omoriti.(ing. Gh. Mitrofan).

Romania libera , 9 noiembrie

Mitingul de la televiziune. Dana Ionescu. Pe 8 noi la ora 14 Sindicatul Liber din Radioteleviziunea Romana a organizat in incita institutiei un miting de protest impotriva consiliului de administratie al TVR. Razvan Teudorescu interzice mitingul si-l izoleaza de ziaristii de afara. Vorbesc: Dumitru Iuga, Vartan Arachelian, Delia Budeanu, Mihai Rosiianu, ing Mitrofan. Principala revendicare: eliminarea vechilor cadre superiaore de partid din RTVR care intervin direct in cenzurarea emisiunilor.

Dreptatea 6 noiembrie. Interviu realizat cu Vartan Arachelian de Ilie Costache. Este indispus de atitudinea unor intelectuali egoisti care afirma ca nu fac politica.”Judecind obiectiv este de-a dreptul revoltator ca in perioada campaniei electorale intelectualii umanisti sau chiar mari personalitati ale vietii politice au stat de o parte, evitind partidele politice de opozitie”.Opozitia din parlament respinge opozitia extra parlamentara. Aceasta lipsa de unitate produce exodul tinerilor spre occident. IC .Aceasta plecare este o forma de lupta impotriva comunismului. VA. Care convine guvernului. IC.Ce s-a intimplat in studioul 4? VA.Grupul domnului Brates a fost in coniventa cu cei care au pregatit lovitura de stat. Mamele eroilor cazuti se intreaba de ce au fost chemati la televiziune oameni cu miinile goale cind aceasta era aparata de armata?

Phoenix nr. 40, 5-11 noiembrie. Dezinformarea la noi se numeste minciuna crasa. Interviu cu Vartan Arachelian realizat de Marius D. Şopterean. Si alte televiziuni manipuleaza dar la noi s-a ajuns la minciuna crasa.Nu crede ca doar in folosul puterii. Pot fi si alte forte si servitutea voluntara. Speranta e SOTI. Una din tehnici este ciclul stire-dezmintire. Exemple sint cu duiumul de la Sapinta pina la Marian Munteanu. Intelectualii par a nu se putea uni. Sint ca un arhipelag cu nenumarate insulite, separati de vanitatre, formind o puzderie de ostroave pe care armada fesenista le poate usor stapini.

Expres magazin nr. 16.Televiziunea vazuta din interior. 9-15 noiembrie. Interviu cu Dumitru Iuga luat de Crstian Tiberiu Popescu. Sindicatele libere au fost o reactie de autoaparare in fata noii puteri instalate in administratia institutiilor si la nivel central. Fata de altii, noi respingem acel “apolitic” omniprezent in statutele sindicale. Se putea folosi “apartinic” dar apolitismul este o confuzie si o greseala paralizanta. Declansarea unei greve inseamna punerea in discutie politicii guvernului aflat la putere. Oamenii s-au ferit de implicare politica si datorita dezgustului fata de politica partidului din trecut. Ei nu au realiazat ca sint vinovati si ei prin neputinta de a face o contrapolitica. Dupa 22 decembrie au platit nesfirsitul sir de compromisuri pe care le-au facut in goana disperata pentru o bucata de piine. Si a aparut cineva care le-a imbunatatit conditiile de viata si i-a lasat sa se descarce injurind pe cine vor. Cine ar putea sa-l concureze pe acest om providential? Partidele politice care iar fac politica oferind iar vorbe si promisiuni? Singurul care a facut ceva concret este el, aflat nu in fruntea unui partid, ci a unui front. Un alt grup, detul de numeros, cei ce participasera activ la evenimente in decembrie, a simtit deturnarea, iesind din nou in strada. Au strigat Nu sintem partide, pentru a nu intarita primul grup despre care am vorbit, usor de manipulat. Atacul puterii a fost indreptat cu precadere asupra partidelor, pentru ca doar ele se organizau penmtru o eventiala preluare a puterii. Forumurile antitotalitare au putut fi constituite abia acum, dar nici azi nu sint conditii pentru aliante veritabile si viabile din cauza ambitiilor personale si parvenitismului. E necesar un proces de purificare morala. Exista un sprijin masiv pentru sindicat in toate compartimentele televiziunii. Oportunistii nu sint multi, dar sint periculosi pentru ca detin functii in conducerea administrativa. Cazul Arachelian e simptomatic. Sindicatul liber a fost constituit la 19 ianuarie 1990 asumindu-si din start o incarcatura politica absolut fireasca avind in vedere postura speciala a televiziunii romane, contributia ei decisiva la promovarea ideologiei comuniste, care ne propulsa catre epoca de piatra. Aceasta s-a facut sub o conducere administrativa corupta pina in maduva oaselor. Pacatele TVR ar fi putut intra foarte usor sub incidenta codului penal. Sindicatul si-a propus sa refaca prestigiul institutiei aparindu-i libertatea si independenta in fata celor care ar fi incercat sa impuna noi tutele. El a facut politica celor care au murit in decembrie. Demiterea domnului Emanuel Valeriu nu mai rabda nici un ceas.

Romania libera 16 noiembrie. /Nu putem reusi decit impreuna. Petru Clej. Pe 15 noiembrie s-a desfasurat cea mai mare manifestatie de dupa revolutia din decembrie. S-au prezentat la chemarea AC intre 200000 si 500000 de oameni. Pe tribuna se afla o banderola cu textul “Nu putem reusi decit impreuna “, un adevarat motto pentru AC. Marsul porneste la 15.30 condus de tinerii din conventia studenteasca bucuresteana in frunte cu Marian Munteanu si Mihai Gheorghiu. In urma lor Vartan Arachelian, CT Dumitrescu, D. Iuga, PM Bacanu si altii. In dreptul cladirii GDS de pe calea Victoriei, coloana se opreste, se aplauda si se arunca flori de la balcon. Nu s-au manifestat provocari sau agresiuni impotriva marsului. Munteanu face apel la participanti sa nu scandeze lozinci impotriva puterii amintind ca demonstratia nu e indreptata impotriva unor persoane ci a sistemului comunist. La 16.10 se intra in Piata Victoriei care e bordata cu politisti. O delegatie condusa de CT Dumitrescu este primita in cladirea guvernului unde este rugata sa astepte. Dupa un sfert de ora, vazind ca nu apare nimeni, dl Dumitrescu a considerat ca e nedemn ca sutele de mii de manifestanti sa mai astepte si a parasit cladirea. Oamenii de ordine coopereaza cu politia potolind rarele elemente turbulente care seamana foarte mult cu cele care au compromis evenimenetle din 12 ianuarie, 18 febr, 13 iunie, etc. Se trece prin Piata Romana iar la trecerea prin Piata Universitatii Mihai Gheorghiu propune tacerea in memoria victimelor comunismului. La ora 17.10 se revine in Piata Victoriei si incepe mitingul.

Romania libera 17 noiembrie. Martor in coloana. Relatare de la mitingul AC de pe 15 noiembrie. Mihai Sora: Puterea continua sa masluiasca adevarul. Respinge dialogul demonstrind ca comunismul nu a murit. Mircea Diaconu. Aminteste ca pietrele de sub picioarele lor au fost inrosite de singele prietenilor. Stefan Radoff citeste declaratia Aliantei Civice. Urmeaza reprezentantul romanilor din Chisinau, care cere ca fratii de peste Prut sa nu fie uitati. Se scandeaza Romania mare, Basarabia. Cornel Nistorescu plinge. Radu Filipescu multumeste Europei Libere care a spus adevarul despre Brasov si reaminteste evenimentele din iunie de care vinovat e dl. Iliescu intrebindu-se daca mai are ce cauta in conducerea tarii. Vasile Pilat, economist, se refera la situatia economica dezastruoasa, mult mai rea decit in urma cu zece luni si arata ca o reforma eficace ar trebui pregatita cu totul altfel. Asa cum se procedeaza, amenintati biologic, cetatenii vor vrea din nou sistemul centralizat. Vasile Diaconescu, aduce salutul Timisoarei si punctul de vedere al timisorenilor. Societatea civila trebuie sa interzica guvernului practica dictaturii. Se scandeaza demisia. Ioan Manucu: nu si-a facut decit datoria impiedicind ordinea bitei, desi folosirea minerilor a fost evident ilegala, nu este cercetat modul in care au fost transportati. Marian Munteanu a reafirmat principiul nonviolentei, faptul ca adevarul va invinge. Luptam impotriva unui sistem, nu a unui om. Se striga “Fara violenta!” Alexandru Popovici, presedintele FDA Prahova, se refera la falsa reforma economica si mentinerea combinatelor energofage care fac Romania dependenta de furnizorul sau energetic. PM Bacanu face apel la curaj in fata esaloanelor 2 si 3 ale nomenclaturii. Se striga “Jos securitatea!”. Banyai Peter pune intrebarea “Daca Frontul este emanatia revolutiei anticeausiste, cum se face ca toti dizidentii anticeausisti sint adversarii frontului iar slugile comuniste sint sustinatorii lui infocati? Dragos Pislaru, organizator al mitingului citeste adeziunea Asociatiei Decembrie din Sibiu, a FDA si a Uniunii Democrat Crestine. Rodion Galeriu, aminteste versul lui Nichita Stanescu “Istoria este scrisa cu un creion imnmuiat in singe.” Ilies Constantinescu, la 14, 15 iunie s-a incercat compromiterea muncitorimii. D. Iuga: sindicatul liber din televiziune se fla printre demonstranti dar conducerea televiziunii a avut un rol important in iunie creind confuzie si panica. Dragos Pislaru: citeste un bilet de omagiu adus lui Liviu Babes. Alina Grigorescu, eleva aminteste de singele de pe zapada din decembrie. Constantin Cojocaru: “Moartea comunismului presupune demolarea esentei sale, trecerea efectiva a puterii economice in proprietatea cetatenilor. Privilegiatii si bisnitarii fostului si actualui regim nu trebuie sa se atinga de acesta avere.” Sorin Dumitrescu: aminteste ca pasesc pe o iarba sub care e multa lume peste cei 1033 oficiali. “Noi sintem vlastarul care apare dupa ce-ai ingropat saminta.” Dragos Nicolesu din partea Confederatiei Fratia cere guvernului sa inceteze cu minciuna liberalizarii si parlamentul sa nu mai voteze legi antimuncitoresti. Mai cere procesul comunismului si adevarul despre 13-15 iunie. Ultimul care ia cuvintul este CT Dumitrescu. Aminteste ca la 22 decemmbrie la aparitia lui Iliescu in balconul CCului s-a strigat “fara comunisti, nu te vrem !”, dupa care au aparut teroristii care au insingerat piata si au adus linistea de care aveau nevoie guvernantii. Pentru ei nu e nevoie decit de o singura cale. Se striga “Demisia, demisa!”. Impins de prieteni se urca la tribuna Ion Caramitru. Este huiduit. Piata striga “Adevarul, Adevarul” si fluiera. Caramitru: “sintem pusi la incercare de o forma noua de comunism”. Fluieraturi. “Jos Iliescu!”, Caramitru: “sa luptam impotriva comunismului”. Fluieraturi si huiduieli. I se striga :”Striga cu noi Jos Iliescu!”. Caramitru striga :”Jos comuniusmul, Jos Iliescu!” in uralele :”Caramitru e cu noi!”. Intervine Marian Munteanu :”Sa nu impunem nimanui nimic!”. Demonstratia ia sfirsit, oamenii sint rugati sa evite orice violente , chiar si verbale si se risipesc.

Tinerama, 16-23 noiembrie. /Ce rol nefast a jucat televiziunea? Cuvintul lui Dumitru Iuga la mitingul de la Bucuresti: societatea a intrat intr-o grava criza si nu trebuie sa uitam o clipa contributia TVR la adincirea ei. Se impune ca aceasta institutie sa apartina poporului roman care sa o poata controla, altfel situatia se va agrava si mai tare. ” Cereti forurilor diriguitoare care se ocupa in acest moment de treburile tarii sa initieze un concurs public de competenta profesionala si probitate morala pentru ocuparea functiilor de inalta rasopundere civica in conducerea suprema din radioteleviziunea romana nationala, cereti adoptarea unei legislatii de oraganizare, functionare si protectie, pentru acesta institutie care sa o scuteasca pentru totdeauna de orice urma de servitute in fata puterii. Nu uitati o clipa faptul ca democratia autentica in Romania este inca un deziderat iar controlul asupra televiziunii romane exercitat de un anumit grup social politic, va amina sine die aceasta mult rivnita implinire. ” TVR are un rol esential in promovarea adevarului si trezirea la realitate a populatiei. El trebuie curatat de vechii activisti de partid, cenzorii si slugile societatii”.

duminica, 2 dec, BBC (LD-jurnal 8)

Tr.Ungureanu: Dumitru Iuga în greva foamei 2 dec.’90. Explicaţiile date lui Tr.Ungureanu: A intrat în grevă de la 1 decembrie; O serie de cerinţe cu caracter sindical-organizatoric; Protest împotriva dezinformării opiniei publice practicate de TVRL; Vechile structuri comuniste, activiştii culturnici din televiziune, comandă mai departe; El întîmpină presiuni, ameninţări, umilinţe.

Romania libera, 6 decembrie. Domnul Iliescu rateaza din nou dialogul. Eugen Dichiseanu. Invitatii pentru ziua de 5 decembrie au fost tinuti afara in ger o ora si jumatate. Nu au fost primiti pentru ca aveau doi virusi: presa si CADA. Convorbirile trebuiau sa inceapa la ora 10 dar nu a fost acceptata CADA, doar membri cu caracter de persoane particulare iar presa sub nici o forma. In palat existind TVR si Rompres. In aceste conditii CT Dumitrescu a transmis invitatilor refuzul de a mai participa la dialog. S-a tinut o conferinta de presa si s-a dat o declaratie comuna: “Declaratie. Asociatiile si membrii CADA prezenti la ultima intilnire ratata cu d. Iliescu din data de 5 decembrie 1990, am convent ca singura iesire a tarii din criza actuala este posibila numai prin demisia imediata a presedintelui Romaniei si a premierului Roman. [..] Este [..] evidenta tendinta dlui Iliescu si a echipei sale de guvernare de a se mentine cu forta la conducerea tarii. Consideram ca adoptarea in parlament a legii privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Suprem de aparare al tarii, reprezinta un act de tradare a principiilor democratice. De aceea sprijinim revendicarile CADA dintre care esentiala este neimplicarea armatei impotriva poporului [..]. Cerem opozitiei parlamentare sa-si dovedeasca prezenta in aceasta clipa de raspundere istorica pentru soarta poporuui roman, prin retragerea imediata a reprezentantilor sai din asa-zisul organ legislativ. Constienti de importanta televiziunii sustinem greva foamei declarata de dl. Dumitru Iuga, devenita simbol al luptei pentru adevar. Semneaza: AFDPR, CADA, GID, Miscarea 15 noiembrie Brasov, Societatea Timisoara, Liga Romana a veteranilor de razboi.

Publicatia???   Conflictul din TVRL. Mitingul din 9 noiembrie. Comisia senatoriala Sandulescu. 29 noiembrie – scrisoarea deschisa catre conducerea parlamentului – pe care conducerea TV nu vrea sa o considere si trasmita. 1 dec. ora 17, Dumitru Iuga intra in greva foamei, conducerea tv nu permite anuntarea ei. 5 dec. Cornel Pumnea anunta greva foamei in emisiunea Sport, ceea ce declanseaza represalii impotriva lui. 6 dec. miting de protest al membrilor sindicatului linga emisiunea Actualitati pentru ca nu dau comunicatul si scrisoarea deschisa. Patrunde in emisiune un tinar electrician, Turcanu si arata caseta pe care conducerea tv nu o admite pe post. 7 dec. Tratative pentru a se da interviul cu Iuga. Dupa lupte aprige se da comunicatul – interviu al lui luga a actualitati urmat de replica lui E. Valeriu. 7 dec. Amenintari, comunicate si interventii ale politiei. 9 dec. Intreventii in parlament – Liviu Muresan si Cazimir Ionescu – cenzurate la montaj, se incearca un protest dar secretara Iui V. Sandulescu – ii previne: nu-i va primi nimeni la Senat sa se plinga. 8 decembrie. Incercarea de intilnire cu ei, propusa Iliescu si refuzata, pt. a se astepta raspunsul Parlamentului. 10 dec. Masuri de pedeapsa, dari afara, izolare. Conferinte de presa si alte comunicate ale sindicatului. Interviuri Iuga si altii. 12 dec. Intilnire a delegatiei sindicatului cu comisia parlamentara, o oribila diversiune. RT si EV isi prezinta demisiile. Manifestatii si mesaje de sustinere in tara. Alti grevisti ai foamei solidari. Salvarea adusa de Valeriu ca sa-l scoata de la tv, vizitele doctorului Nicolescu, situatia medicala. Rugaminti de incetare a grevei foamei, care are loc dupa 19 zile.

Romania libera, 2 decembrie. Scrisoarea Sindicatului Liber RTVR catre Parlament si decizia lui Dumitru Iuga de a intra in greva foamei.

Romania libera, 4 decembrie 90. Domnul Iuga continua greva foamei. “reprezinta protestul unui popor intreg [..] impotriva inercarilor disperate a unor cercuri politice de a-si aservi acesta institutie.” Problemele au fost expuse guvernului inca din octombrie. Contesta faptul ca nu ar avea dreptul sa se amestece in gestiunea unor fonduri care sint ale poporului roman.

Romania Libera , 6 decembrie. Se incearca izolarea mea. D. Iuga.. A fost taiat telefonul sindicatului in afara orasului si I s-a retras dreptul de semnatura pe bonurile de poarta.

Contrast nr. 37, 6-13 dec. Cit va mai dura dictatura minciunii televizate? George Stanca si Cristian Lacatus. Textul scrisorii deschise catre parlament din 29 noiembrie in care este denuntata mentinerea nomenclaturii comuniste la cirma televiziunii romane (E. Valeriu, Nicolae Stanciu, Petre Popescu, Costel Buzdugan, Victor Teodoru, Bucheru, Nedelcu, etc) si se cere eliberarea televiziunii. Textul scrisorii lui D. Iuga in care anunta intrarea in greva foamei pentru a nu antrena intregul sindicat al RTVR intr-o miscare de protesc cu urmari imprevizibile. Interviu cu D. Iuga. Cenzura si autocenzura, neinformare si dezinformare in momente decisive. Caz extrem, comportamentul conducerii RTVR pe 13 iunie. “Care a contribuit decisiv la invazia minerilor din zilele urmatoare [..] Numai pentriu aceste actiuni conducerea RTVR ar trebui actionata in justitie.”

Flacara, nr. 50 din 12 dec. 90. Televiziunea e condusa din umbra de securitate. Interviu cu Dumitru Iuga luat de Mihail Galatanu pe 4 decembrie. E decis sa mearga pina la capat. Nu-i este teama nici de final. Asta inseamna “nelimitat”. Televiziunea este vinovata de multe inainte si dupa 22 decembrie. Exista si malversatiuni economice, o gramada de directorasi macinind fondurile institutiei si recurgind la contracte dubioase semnnate de securitate. Mihaela Mihai a fost criticata si maturata pentru ca a luat pozitie impotriva lor. Cenzura functioneaza impecabil. Stirile si comunicatele suparatoare sint aruncate la cos iar emisiunile pentru care nu se poate evita programarea sint date la ore imposibile. A fost condamnat pentru ca a format o grupa de studenti si muncitori nemultumiti de politica lui Ceausescu. Sint amenintati, intimidati, sabotati. Fostul primar al capitalei, Dan Predescu afirma ca sindicatul liber din TV nu va primi nimic cit timp e condus de Iuga. Recentul club fantoma TV22 e stipendiat de securiatte. Se adreseaza tuturor sindicatelor din tara rugindu-le sa-si manifeste solidaritatea cu o actiune de interes national. Unii i-au reprosat ca nu au fost intransigenti in purificarea personalului in primele luni. Dar tot aici s-ar fi ajuns.

Expres 47, dec. 90. Conflictul de la televiziune vazut de Expres. Ilie Stoian relateaza scrisoarea deschisa adresata de sindicatul liber din televiziune lui IV Sandulescu pentru a fi citita in Parlament. In lipsa raspunsului, pe 1 dec. D. Iuga declara greva foamei. Redactorii de la Actualitati refuza pe 3 dec. sa transmita aceasta veste. O strecoara Cornel Pumnea in emisiunea sport. Revenit in televiziune, E. Valeriu rezista presiunilor sindicatului si sugereaza lui Iuga sa-si continuie greva la spital. Manifestatie a salariatilor in fata studioului 4. Emisiunea este bruiata iar Dorel Turcanu patrunde aratind caseta pe care conducerea nu vrea sa o transmita. Manifestatie de solidaritate in afara incintei. Apar civili care incep sa legitimeze lucratorii televiziunii. A doua zi, Anca Fusariu i-a lui Iuga interviul anuntat iar doctorul Constantinescu, dupa ce asteapta ore in sir la poarta, il consulta pe Iuga. In Parlament, Liviu Muresan si Cazimir Ionescu cer demisia conducerii TV si de la Actualitati dar interventia lor este eliminata la montaj. Se propune o delegatie care sa transmita un protest, dar secretara domnului Sandulescu raspunde ” pot veni si 1000, nu vor fi primiti de nimeni, nicaieri.” Salariatii cresc presiunile pentru transmiterea interviului amenintind ca vor intra in greva foamei ( Nicu Mihali, Larisa Ghita si Dorel Turcanu). Actiune similara la televiziunea din Cluj (Petru Moldovan). Amenintari. Dorel Turcanu, care a aparut Ia emisiunea de actualitati aratind caseta este cautat de comandantul corpului de garda al televiziunii.

Expres Magazin 22, 19-25 dec. 3 zile care au zguduit televiziunea. Cristian Mucichescu. Relatare a evenimentelor intre 5-7 dec. Interventia lui Cornel Pumnea declanseaza turbarea lui Cornelius Rosianu iar Felicia Melescanu vrea sa opreasac emisia. Tehnicienii, operatorii si intreg personalul tehnic il aplauda pe Pumnea si-l huiduie pe Rosianu. E. Valeriu se intoarce pe 6 decembrie si respinge prezentarea casetei pe post, sustinuta de multi salariati care manifesta din ce in ce mai energic. Un ofiter de armata a interzis ca un emisar al manifestantilor sa intre in studiou cu amenintarea ca va deschide focul. Scandalul a continuat pina respectivul ofiter si redactorii au sesizat ca sunt filmati de televiziunea britanica. In acest moment si-au cerut scuze.. Interventia lui Dorel Turcanu, care a anuntat publicul despre refuzul difuzarii casetei urmata de anunturi legate de demisia parlamentului, guvernului, sporind tensiunea. Culoarele televiziunii se umplu de politisti. Pe 7 decembrie, infruntarea continua, soldata cu un compromis. La ora 20 , Delia Budeanu prezinta la Actualitati 1. Comunicatul dlui Iuga 2. Un comunicat al lui E. Valeriu 3. Sedinta Parlamentului in legatura cu evenimentele de le televiziune 4. Comunicatul lui I. Iliescu apelind la pace si liniste.

Opinia Studenteasca nr. 52, dec. 90. 3 zile care au zguduit televiziunea mai tare decit revolutia. Dan Radu. Sindicatul infiintat in ianuarie are 1300 de membri, in timp ce sindicatul marioneta al artistilor are 70. Pe 7 decembrie, departamentul de presa al politiei da un comunicat: “Un grup de salariati ai RTVR au perturbat desfasurarea editiei de seara de pe programul 1 al emisiunii de Actualitati, iar o persoana din rindul acestora a patruns abuziv in camera de unde se efectua transmisia, intrerupind crainicul de serviciu. Acest act savirsit la o ora de maxima audienta reprezinta o sfidare la adresa milioanelor de telespectatori si o atingere grava adusa functionarii normale a unei institutii de interes national. In functie de aspectele ce vor rezulta din cercetari, organele de politie, potrivit competentei, vor lua masurile legale.” Ca urmare a comunicatului s-a stirnit panica si agitatie in rindul membrilor sindicatului, fixarea unor puncte de intilnire, verificare telefoane ca sa se stie daca a disparut cineva. Un grup de scutieri este plasat la subsolul televiziunii iar telefoanele de amenintare zbirniie. La ora 16, Anca Fusariu i-a luat un interviu lui D. Iuga si imagini de la mitingul din ziua precedenta au putut fi vazute la emisiune in limba germana. Au aparut doi mesageri ai presedintelui Iliescu.Toti s-au declarat de acord sa discute cu el a doua zi, simbata. Aflind aceasta, dl. Iuga a spus: v-ati purtat ca niste copii, hotarindu-se in final ca se se astepte intii rezolvarea parlamentului. A doua zi omul presedintelui Iliescu i-a spus ca va da un comunicat in care va spune ca sindicatul liber RTVR nu s-a prezentat la intilnirea cu el. Dar reactia dura a lui Gh. Mitrofan a facut ca la telefon sa treaca Ion Iliescu care a declarat ca intelege faptul ca sindicatul asteapta intii raspunsul parlamentului si a aminat dialogul pe mai tirziu. Incurajati si de interventia in parlament a lui Cazimir Ionescu, membrii sindicatului sint optimisti.

D.Iuga: releva cenzura si autocenzura ce se practica in televiziune mai ales la Actualitati si da exemple. O emisiune economica a a lui R. Filipescu cu un olande a fost respinsa de Roibu pentru ca punea in discutie politica de privatizare a guvernului. In iunie, E. Valeriu urmarea pe reteaua interna tot ce transmiteau televiziunile straine despre mineri dar nu a permis sa se dea nimic pe postul romanesc. Doi insi au montat un fir telefonic direct intre cabinetul presedintelui Theodorescu si un punct extern, guvern sau presedentie. Mihaela Mihai, a fost sasnctionata pentru ca a incercat sa impiedice niste faradelegi economice. Lui Cornel Pumnea i s-a interzis sa mai apara pe post. “Putem discuta despre acte de indisciplina intr-un stat de drept dar nu in Romania. Daca Turcan, cel care a intrat in emisie, a comis un act de indisciplina, haideti sa-i arestam si pe aia care au intrat in studiou pe 22 decembrie si pe cei care au iesit atunci in strada.

Carmen Dumitrescu: s-a alaturat lui Iuga, desi nu face parte din sindicat. Alaturi de cei 300 de insi care au protestat pe culoarul studioului 4, fiind legitimati de politisti care au aparut acolo imediat. S-a strigat “Cu televizorul ati mintit poporul! Caseta, caseta! si Mincinosii! Strigatul “Demisia” a fost oprit ca sa nu se creada ca este vorba despre Ion Iliescu.

Romania libera, 4 dec. 90. Ceasul al doisprezecelea al televiziunii. Asociatia Ziaristilor din Romania se solidarizeaza cu actiunea sindicatului din televiziune. Conducerea TVR trebuie demisa iar TVR sa devina independenta aflindu-se sub controlul nemijlocit al societatii civile. Intrucit pina la realizarea televiziunii independente Continental mai sint de depasit dificultati tehnice, Consiliul de conducere larg reprezentativ format deja si reprezentind societatea civila, ar putea prelua imediat conducerea televiziunii romane.

Romania libera, 5 dec. 90. Alianta Civica sustine actiunea disperata si altruista a lui D.Iuga. Solicita parlamentului sa intervina.

Dreptatea, 7 dec. 90. Conducerea PNTcd. Declaratie. Solidarizare cu actiunea dlui Iuga care se impotriveste aservirii televiziunii de catre putere si sabotarii de catre TVR a procesului de democratizare a Romaniei.

Romania Libera, 8 dec. Solidarizare cu D.Iuga.

- AFDPR. 1. Greva sa este de importanta cruciala pentru infaptuirea dezideratelor celor care au luptat si au murit din 1945 pina astazi: doborirea comunismului si a minciunii, eliberarea de teama si mizerie. 2. Alaturi de Azi, Dimineata, Romania Mare, TVR este principala vinovata “pentru crima de dezinformare, manipularea si practicarea informarii tendentioase, colaborare la genocidul din decembrie 1989, 13-15 iunie 1990, instigarea la ura si violenta, mitizarea lui Ion Iliescu, frauda electrala din 20 mai 1990 si aservirea totala fata de putere”.

- Alianta civica: trebuie sa se spuna adevarul

- Asociatia pentru apararea drepturilor omului. Prin semnarea documentului final al reuniunii de la Viena in 15 ian. 89, statul roman si-a luat obligatii privind difuzarea libera a informatiilor. Cere parlamentului sa dea curs sindicatului liber din televizune.

- Miscarea 15 noiembrie din Brasov a declansat pe 8 dec. o greva japoneza de solidarizare cu D.Iuga si sindicatul liber.

- Sindicatul democrat IMGBB se solidarizeaza cu DI. Iuga sperind ca TVR sa devina independenta.

- Petre Moldovanu din LADO – Cluj, incepe pe 7 decembrie o greva a foamei in fata televiziunii Cluj in semn de solidaritate cu D.Iuga.

-operatorul de imagine Nicu Mihail a declarat si el greva foamei

 

Dreptatea, 6 dec. 90. Conducerea actuala a institutiei este totalmente compromisa. Interviu cu D. Iuga luat de Alexandru Gane. Descrie masurile de izolare a lui (telefon, semnatura la poarta) pe care nimani nu si le asuma (R. Theodorescu si E. Valeriu sint plecati din tara iar dl. Dumitru Morosanu conducatorul interimar nu stie cine a luat aceste masuri), ceea ce confirma presupunerea ca institutia e condusa de cu totul si cu totul altcineva, de persoane cu identitate necunoscuta. Rezuma motivele grvei.

Romania libera, 7 dec. 90. Scrisoarea deschisa de la D. Iuga. Cornel Pumnea a actionat dupa propria constiinta iar conduerea ar trebui sa nu se preteze la pedepsirea lui.

Dimineata, 7 dec. 90. Demonstratie in studio. Descrierea manifestatiei de pe 6 dec. care a perturbat emisiunea de Actualitati .

Dimineata, 8 dec. 90. Micul ecran in fata marelui adevar. B.Mihai. La eliberarea din puscarie pe 22 decembrie, Iuga a mers direct la televiziune si nu a mai parasit sediul, desi il asteptau acasa sotia si copiii.

Relatarea evenimentelor din 5-7 decembrie.

Romania Libera, 8 dec. Ultima ora. Sindicatul liber din TVR, in urma comunicatului biroului de presa al politiei a hotarit ca in cazul in care o singura persoana din televiziune va fi anchetata sau arestata va declara greva generala fara advertisment.

Dreptatea, 9 dec. 90

/Comunicat al Sindicatului liber RTVR. Situatia la care s-a ajuns prin lipsa de reactie corespunzatoare la scrisoarea lor din 29 noiembrie si declararea grevei foamei la 1 decembrie. Vechea nomenclatura conduce institutia pregatind epurarea elementelor care o contesta. Cer solidaritatea tuturor celor ce doresc o informare corecta de catre o televiziune libera.

Romania libera, 11 dec. 90.

/Catelusa Tumpi si scutierii. Manuela Cernat. Oricit de mult iubeste animalele, nu poate accepta ca in ziua in care in tara se intimplau atitea lucruri importante, crainica TVR sa anunte cu glas sugrumat de emotie ca urmeaza un anunt important (dupa cronica parlamentului), care a fost: “in cartierul Floreasca s-a pierdut catelusa Tumpi.” Este inadmisibil ca un astfel de anunt sa fie gazduit in locul celor pentru care in interiorul televiziunii se facea miting.

/Nu are privilegiati. Anton Uncu. Comenteaza reactia dlui Bogdan Baltazar, purtator de cuvint al guvernului, fata de cele petrecute la RTVR. Acuzatie de destabilizare, anarhie interese inguste, vinatoare pentru greselile trecutului, etc. De ce nu a reactionat guvernul fata de adevarata instigare grava facuta de gen. Cheler, care a cerut armatei sa traga in populatie de 1 decembrie? Lucrurile devin clare, aflind de la Bogdan Baltazar ca si actiunea sindicatului soferilor este ilegala.

TVR, 5 dec.

/Cornel Pumnea: solidaritate cu grevistul Dumitru Iuga. La emisiunea sportivă, Cornel Pumnea anunţă simpatia şi solidaritatea cu greva foamei declarată de Iuga: Iuga este sincer, altruist şi bolnav. Glumeşte amar: “Ar trebui să spun: banda vă rog!?”

Azi, 6 dec.

/Toboganul televiziunii. Ileana Coman. Revolta fata de anarhia care o instituie Sindicatul liber din TVR

TVR ( LD – jurnal 8) /Dumitru Iuga: protest intern în TVR, Ora 20,10. Actualităţi.

- D-na Neagu: vorbeşte despre greva şoferilor, sindicatul Frăţia……În studiou pătrunde un tehnician cu o casetă refuzată de Răzvan Teodorescu şi Emanuel Valeriu despre starea gravă în care se găseşte Dumitru Iuga.

- D-na Neagu: primarul oraşului Bucureşti despre situaţia Capitalei… …În studiou se aude caseta cu Iuga: “Jos cenzura!”, “Nu plecăm!”, “Demisia!”, “Iuga! “, “Nu plecăm! ”

- Primarul: imperturbabil, citeşte de pe nişte foi, treaba cu Capitala, apa, căldura… … În studiou, banda sonoră cu Iuga: ” Nu Plecăm!”, “Jos cenzura!”,”Demisia!”

- D-na Neagu: Alinţa Civică protestează faţă de Comunicatul purtătorului de cuvînt al Guvernului, Baltazar, în care a învinuit BBC… …În studiou se aude caseta cu Iuga: “Jos cenzura!”, “Nu plecăm!”, “Demisia!”, “Iuga! “, “Nu plecăm! ”

-D-na Neagu: Ministerul învăţămîntului anunţă vacanţa de iarnă… …În studiou se aude caseta cu Iuga: “Jos cenzura!”, “Nu plecăm!”, “Demisia!”, “Iuga!I Iuga! “, “Nu plecăm! ” [...]

…Jurnalul continuă. … Afară, la uşa studioului, protestul continuă: “Aţi minţit poporul cu televizorul! ” ” Iuga! Iuga! ”

Ora 20, 30. Nu se mai aude fondul sonor. Şoloc citeşte imperturbabil.

Ora 20,45. Comunicat: “Dl Iuga se află în greva foamei de la 1 decembrie. Cei doi medici care l-au consultat. Are tensiunea 10; glicemia – zero. I s-a recomandat internarea “.

… Sindicatul liber gaze naturale, Tg.Mureş, protest, avertisment… …. Sindicatul liber, Orşova, ameninţă cu grevă…… Afară se aude: “Mincinoşii! “… Se bate în uşă: “Mincinoşii! ”

…Spitalul Municipal. Sindicatele sunt în grevă. Sistemul de asigurări sociale nu ne lasă să tratăm bolnavii. Apel la opinia publică să se solidarizeze cu ei…. Afară, la uşa studioului, protestul continuă: “Aţi minţit poporul cu televizorul! ” …Comisia de repartiţie a medicilor… Atmosferă tensionată…absolvenţii protestează… … Afară se aude: “Mincinoşii! “… Se bate în uşă: “Mincinoşii! ”

…Asociaţia pentru Drepturile Omului…… Afară se aude: “Iuga! “… Se bate în uşă: “Iuga! “…CAP-Cobadin prima care a autodesfiinţat CAP -ul transformîndu-se în “Complex agro-industrial “, societate pe acţiuni…….

Ora 21. Buletin meteo. …Afară se aude: “Iuga”! “, “Nu plecăm!”… “Mincinoşii!”

Ora 23. Şpichera: Mîine se va difuza un interviu cu dl Iuga care va explica de ce este în greva foamei.

7 dec. Europa liberă

/Sindicatul TVR: protest pentru Dumitru Iuga. Aseară, ]n studioul de la TVR a intrat intempestiv un reprezentant al Sindicatului din TVR care a cerut să se transmită caseta cu Dumitru Iuga. Comentatorii au refuzat, drept pentru care, pe parcursul emisiunii, s-au auzit protestele de dincolo de uşă ale sindicaliştilor.

7 dec. TVR (jurnal LD)

/Dtru Iuga: demisia lui Răzvan Theodorescu şi Emanuel Valeriu!

- Anca Fusariu: de 7 zile, D.Iuga este în greva foamei. Membrii sindicatului sunt alături de dvs.

- Iuga: Protestul meu sindical solitar este suma doleanţelor noastre. Rog telespectatorii să-şi aducă aminte cum arătau programele în timpul lui Ceauşescu. TVR era subordonată cu totul lui Ceauşescu ( cultul personalităţii, folosirea istoriei, poluarea spirituală ). A venit revoluţia. Unii s-au schimbat. Alţii nu. Au perseverat, sunt oportunişti. Noua nomenclatură. Cenzura brutală de la etaj XI, de mai sus. Ameninţări, şantaje, cenzură.. Sindicatul liber din TVR a fost creat pentru a apăra drepturile noastre, dar şi toate drepturile omului: adevăr, dreptate, corectitudine. Aceasta este politică?!

Revendicările: 1. Demisia lui Răzvan Theodorescu şi Emanuel Valeriu. 2. Conducere interimară colectivă 3. Pensionarea celor ce îndeplinesc condiţiile… 4. Asigurări că TVR va fi independentă şi nu va lua măsuri contra noastră 5. Schimbarea persoanelor care ne-au compromis, mai ales cei de la ” Actualităţi ” 6. Dialogul conducerii cu sindicatul din TVR 7. Eliminarea cenzurii puterii asupra TVR

Către parlament:

a) Comisie de anchetă pentru a analiza radio şi TV, urmată de demiterea vinovaţilor

b) Alocarea de fonduri pentru crearea unui Institut de sondaj al opiniei publice

c) Luarea în considerare a scrisorii trimise Parlamentului . Cere iertare telespectatorilor, dar revendicările nu sunt personale şi nici strict sindical-economice.

- Anca Fuscariu: Aseară s-a intrat în studiou, dar după o zi de parlamentări, după ce s-a refuzat dialogul. Iată Comunicatul Poliţiei: ” Vom cerceta, vom lua măsuri etc…”

- Iuga: Da, este foarte grav ce se spune în Comunicat. Este o ameninţare, un şantaj.

Dacă Poliţia vrea să cerceteze, să aresteze, să ancheteze…

- Anca Fuscariu: Subliniez, incidentul s-a produs după ce, toată ziua, dialogul a fost refuzat.

/Emanuel Valeriu: greva foamei la TVR ?! [..]D-na Fuscariu vorbeşte de o zi de “parlamentări”.De ieri am vorbit cu ing. Mitrofan, unul pe care nu-l cunosc şi un tînăr, sfătuindu-l pe dl Iuga să renunţe. S-au exprimat condiţii de şantaj şi ameninţări cu greva foamei. [..] Protestul lor a fost înaintat Parlamentului cu termen de 48 de ore, ceea ce nu-i corect. Greva foamei a d-lui Iuga este îngrijorătoare. Noi am chemat doctorul, pe ministrul Sănătăţii şi alţii. L-au consultat. Am dat rezultatul pe post. Greva foamei nu se face în instituţie. Cine-l susţin fac foarte rău ! El este într-o mare stare de nervi şi surescitare. Intenţia grevei este de natură politică şi psihică care a înduioşat mai ales colegele noastre.[..]

7 dec. Nota 1 LD: opoziţia – solidarităţi fragile, labile, 7 dec. Dimineaţa.

Din studierea presei, constat absenţa reacţiilor de solidaritate

/La Cluj: Forumul Antitotalitar. Dar: Radu Cîmpeanu este la Viena; Doamna Cornea este în Franţa; iar de la PNŢ nu a mers nimeni. Ce au de gînd să facă la Cluj, nu prea se ştie.

/ La Timişoara: Convenţia Studenţească îşi desfăşoară activitatea. Dar între concepţiile lui Marian Munteanu ( ultimul interviu ) şi Apelul studenţilor din Timişoara, este o mare distanţă. Ce va ieşi acolo, nu se ştie.

/ La Bucureşti, televiziunea SOTI. GDS duce tratative cu un japonez pentru o televiziune independentă. Dar: nu ştim nimic de soarta lui Dumitru Iuga şi Sindicatul din TVR, după episodul de aseară. Solidaritatea cu Iuga este ruşinos de laşă, inconsistentă.

/ Alianţa Civică face paradă de neangajarea ei politică şi asigură puterea şi opinia publică de caracterul ei “nonviolent”. Dar: nu-şi precizează mijloacele specifice de luptă.

/ Radu Cîmpeanu ( interviu în “Libertatea ” ) declară că nu are încredere în Alianţa Civică, iar Forumul Antitotalitar nu-l mai interesează deoarece acesta lunecă spre o suprastructură peste partide. Dar: AC şi FA nu clarifică poziţia PNL.

/ 6 organizaţii – AFDAP, CADA, 15 nov, Timişoara, GID, Fr. Antit.- transmit acel Apel -Protest în care cer demisia lui Ion Iliescu şi Petre Roman şi alte deziderate. Dar: Alianţa Civică tace.

/ Sindicate diferite ( Frăţia, şoferi etc. etc. ) anunţă mitinguri şi greve, precizînd că ele nu au deziderate politice, nu vizează înlăturarea actualului guvern, respectă alegerile şi rezultatul lor. Alianţa Civică şi Forum Antitotalitar – tac.

/ În mitingul maraton din Piaţa Universităţii şi în majoritatea mitingurilor şi marşurilor opoziţiei din 1 ianuarie pînă în 13-15 iunie, cîteva organizaţii de revoluţionari – Asociaţia 22, Asociaţia 21-21, Alianţa Poporului, GID, greviştii foamei şi protestatari din provinciile ţării – au dat baza de masă, amploarea, curajul şi abnegaţia de a rezista în stradă. Dar: după represiunile puterii, liderii şi membrii acestora au fost marginalizaţi, abandonaţi, trataţi cu dispreţ de către elita politică şi civică.

/ Membrii opoziţiei din Comisia 13-15 iunie dau o lecţie lui Ion Iliescu, refuzînd să-i accepte capcana întinsă prin aşa -numitul dialog. Dar: partidele din care aceştia fac parte, nu fac opoziţie tranşantă. Rămîn în acest parlament care va croi României o Constituţie pe măsura!

/ Analişti politici, comentatori, ziarişti vorbesc despre CONFISCAREA REVOLUŢIEI, despre victoria CONTRAREVOLUŢIEI în România. Dar: au acceptat – şi legitimat astfel – imediat după 22 mai, rezultatul alegerilor, pseudo-campania electorală, instalarea noului regim.

CONCLUZIE: la aşa OPOZIŢIE – politică, parlamentară, civică, sindicală, jurnalistică – avem regimul politic pe care-l merităm. Cum dracu’ să scriu aşa ceva?! În cel mai fericit caz, imediata reacţie este: “loveşti în opoziţie! “, ” rea intenţie! “, “demoralizare! demobilizare!”, ” provocare!, radicalism! extremism! “De obicei, aprecierile sunt mai subtile şi mai dure. De aceea, nu ştiu dacă să mai continui cronica ce o ţin de 353 de zile. Voi persevera pînă pe 21 decembrie, dar, recunosc, mă simt înfrîntă în demers.

7 dec. seara TVR (jurnal LD)

/Parlament :cazul Iuga la TVR

-Liviu Mureşan ( FSN): Perturbarea programului TVR este intolerabilă. Cere desfacerea contractului de muncă a conducerii TVR. Alegerile de la 20 mai trebuie respectate. Nu strada trebuie să hotărască ci voinţa exprimată prin vot. În afara ţării, se spune că România a ajuns o ţară de neguvernat. România s-a angajat ireversibil pe calea democratizării. Trebuie însă, împiedicată anarhia.

-Cazimir Ionescu ( FSN ): De necrezut! Faptul de la TVR i-a amintit de episodul asasinării lui Armand Călinescu de către legionari. [LD?!?][...]

-Chiriţescu (FSN ): O serie de “personalităţi” din opoziţie manipulează sindicatele, partidele, grevele, ex-regele. “Oamenii de bine ” să fie atenţi! Se pregăteşte boicotarea Parlamentului ! Se pregăteşte destabilizarea!

-?( PNL ): Sunt de acord cu dl Mureşan. [LD:?!?] Dar desfid pe cei ce ne calomniază.

Dacă vom părăsi Parlamentul o vom spune. Este ruşinos să ne suspectăm unul pe altul.

Aţi văzut ce atitudine are Radu Cîmpeanu faţă de Alianţa Civică! [LD?!?] România are nevoie de soluţii politice.

- Petru Maior (PNŢc.d.): Este regretabil ceea ce a afirmat dl Chiriţescu de la FSN.

Poate dovedi dl Chiriţescu că noi facem manipulări ? Poate dovedi dl. Chiriţescu că noi vrem să demisionăm? Este grav. Este regretabil.

- Domocos Gheza ( UDMR ): A fost acolo [la Alba Iulia ]. Este cinism să se dea vina pe opoziţie. Cei extremişti ar trebui vestejiţi. Este greu un dialog cînd nu cunoşti conţinutul.

Criticaţi Alianţa Civică ?! Dar “România Mare “? Asta nu vă spune nimic?! [..] Eu acum aud că opoziţia vrea să se retragă din parlament. Nu-i exclus, dar… [...]

-Laszlo Tokes :…M-am întors la Oradea acum. În aceeaşi zi, se cere arestarea mea în Parlament! În “Zig-zag” şi “Azi “, se publică un interviu (din ” Coriere della Sera”) pe care eu nu l-am acordat! Sunt luni de zile de cînd sunt calomniat – agent, trădător, iredentist etc – pentru a se lovi în maghiari [..]

-Dan Marţian: Se încearcă acţiuni de destabilizare. Eu salut toate ideile de conlucrare şi respect. Salut luările de poziţie ale PNL, PNŢ, UDMR. Parlamentul apelează la opinia publică pentru calm şi stabilitate politică.

Nota LD: Parlamentul laşităţilor

Astfel a devenit acest parlament docil, un instrument în mîna confiscării totale a revoluţiei române. Jalnica prestaţie a opoziţiei, intimidată şi manipulată, dezicîndu-se de mişcările civice şi revoluţionare!

Romania libera, 12 decembrie. A doua conventie nationala a FDA a vut loc la Cluj intre 6 si 8 decembrie intr-un climat deosebit de prima conventia: greve muncitoresti si studentesti, situatia fierbinte de la Timisoara, criza economica si sociala produsa de liberalizare, etc. deplasarea cu trenul si hotelul devenind un mare lux, unii delegati n-au putut sosi la Cluj. Au venit totusi 26 de delegati cu drept de vot din 43, suficient pentru a fi indeplinite conditiile statutare. Din partea Aliantei Civice a venit dl. Mihai Sora, anuntind unitatea de actiune dintre cele doua formatii. Din partea PNTcd: Ioan Lup, Ionescu Galbeni si Razvan Dobrescu. A fost prezent si Doru Braia si sprijinitorul sau Nelu Moldovan. In schimb a lipsit din nou conducerea centrala PNL. Lucrarile au fost conduse de Aurel Baghiu, ajutat de Fred Nadaban de la AFDPR. In prima sedinta s-a discutat statutul si Adrian Marino a rostit un cuvint de dechidere. Ziua a doua a fost consacrata discutiei pe marginea a doua documente in redactare: declaratie privitoare la starea natiunii si platforma program a FDAR din Romania. Discutiile au fost intense si polemice. S-au distins: Tocan Viorel (CADA- Brasov), Ilie Adrian – Tulcea, Elena Piperna – Iasi, Soloc (Arad), Mircea Mihailescu (Cluj), Ioan Boila (Cluj), Ioan Rosca (Neamt), Kiraly (Tg, Mures), Zamfir Mihai (Partidul liberal monarhist), Traian Florea (Presed. sindic Fraternitatea), Ion Tavala (Timisoara), Pasca (Dolj), Iorgulescu (Tulcea), Paul Popescu (Olt), etc. Punctele fierbinti dezbatute au fost: oportunitatea parasirii parlamentului de catre senatorii si deputatii opozitiei, sprijinirea grevei generale, demisia lui Iiescu si cabinetului Roman, solutia monarhica, relatiile cu formatiile de opozitie si mai ales cu Alianta Civca, procesul comunismului. Lucrarile acestei zile s-au incheiat cu o demonstratie in fata postului local de radio si televiziune condusa de Doru Braia. O delegatie fort primita in interior si a dat citire unui comunicat-protest de sprijin in favoarea lui Dumitru Iuga. Ziua a treia a fost consacrata documentelor finale, la redactarea textelor lucrindu-se pina noaptea tirziu. A revenit din nou in discutie controversata problema a retragerii din parlament ” s-a constatat inca odata ca baza este mult mai radicala decit conducerea formatiilor politice reprezentate in forum.” [ In realitate, a fost o ciocnire dura intre reprezentantii forumurilor si delegatii conducerii centrale PNTcd care au insistat cit au putut ca declaratiile finale sa nu fie atit de radicale si sa nu ceara retragerea opozitiei din parlament (asta deoarece conducerea PNTcd fusese deja interpelata in parlament in ziua precedenta si infirmase zvonurile ca opozitia ar avea astfel de intentii ); faptul ca nu au fost ascultati de catre cei prezenti a contribuit probabil la stingerea FDAR]. A fost numit un comitet director din 15 persoane in frunte cu Doina Cornea, Mihai Ursaci, Adrian Marino.

9 dec. Europa Libera

/Forum Antitotalitar, Congresul II. 7- 9 dec. Cluj. Relatare Adrian Marino: Au participat: PNŢc.d., CADA; Mihai Şora (în nume personal sau al AC? ). A lipsit PNL. S-a format un Consiliu de 15 şi un Comitet Director (Doina Cornea, Mihai Ursachi,ş.a ) Doina Cornea – preşedinte).

S-a cerut:

-Retragerea din parlament a deputaţilor şi senatorilor opoziţiei anticomuniste;

-Demisia lui Roman şi Iliescu

-Solidaritate cu acţiunea lui Dumitru Iuga

…Au fost vii discuţii ( printre vorbitori este pomenit şi Ioan Roşca -Piatra Neamţ ), baza fiind mult mai radicală decît liderii. S-a discutat:

Problema relaţiilor cu Alianţa Civică (li s-a luat o piatră de pe inimă! )

Problema retragerii parlamentarilor

Problema grevelor sindicale

TVRL( 9 dec.)

/Comunicate sindicale Ora 21,30. După Actualităţi.

A. Miron Mitrea – Sindicatul şoferilor: luînd cunoştinţă de Comunicatul guvernului, vom asigura transportul cetăţenilor. Greva va fi continuată, avînd un caracter economic. Semnează preşedintele – Miron Mitrea.

B. Dumitru Iuga -Sindicat TVR

Colegul nostru Dumitru Iuga este în a 9-a zi de greva foamei. La noi în TVR este multă tristeţe. Nimeni nu doreşte să-i asculte doleanţele. Altfel, scuzele rămîn valabile: cele ale d-lui Emanuel Valeriu.

/Răzvan Theodorescu -schimb de experienţă cu TV China. În fruntea unei delegaţii a televiziunii române, RTs-a întors din China la Bucureşti. S-a încheiat un acord de colaborare.

Nota 5 LD: televiziunile “înfrăţite”

Remarc: schimb de experienţă foarte potrivit ! Cele două televiziuni au putut face o analiză comparativă privind conduita instituţiilor lor, în timpul celor două represiuni cu care s-au confruntat: Tian Nan Mnen I la Pekin şi Tian Nan Men II la Bucureşti. Cred că transcrierea numelui este greşită, dar este miezul nopţii, nu-mi pasă.

Tineretul liber, 11 dec. Miting in piata Aviatorilor. Lucian Avramescu. Relatare de la mitingul sindicatului soferilor de pe 10 dec. Ion Rache – unul dintre organizatori: TVR minte despre noi. Populatia e asmutita impotriva sindicatelor de nomenclatura. Miron Mitrea: sindicalistii sint vinati in tara, amenintati, Catalin Croitoru (sindicat invatamint): minciuna si cinism, vom declara greva generala pe 15 dec. Mihai Gh (sindicate nealiniate): fac demesrurile legale pentru a intra in greva. Se scandeaza : Iuga ! Iuga! Demisia ! Greva generala! Unitate!

Viitorul 12 dec. Foamea, necazul, lipsurile-presiuni exercitatea de guvern asupra sindicatelor. Marilena Popescu. Relatare de la mitingul soferilor de pe 10 dec. Mesajul lui Gh Simion, Miron Mirea. Vasile Daniel. Mari presiuni in tara impotriva liderilor sindicali, amenintari cu arestarea. Mai multe sindicate si Confederatii isi exprima solidaritatea. Catalin   Croitoru – invatamint, Stan Sorin – Sanitas si Al Leru – sindicatul medicilor – aflati in greva, Traian Antohi – sindicat Televiziune, Alexandru – Hercules, Liga studentilor IPB vorbeste de greva generala a studentilor din Timisoara si de greva foamei (Mihai Gheorghiu si Gh. Roncea). O parte din manifestanti au mers apoi la Televiziune scandind lozinci impotriva conducerii si de sustinere a lui Iuga. O alta parte (5000) a defilat prin oras intr-un mars neautorizat scandind “Consens general, Iliescu criminal!”. Au fost intimpinati in Piata Universitatii de 1000 de oameni blocind intersectia. Circulatia a fost restabilita dupa un timp de scutieri.

Adevarul 11 decembrie

/Mergem la rivolutie? Sergiu Andon. Opozitia intoarece spatele chemarii la concordie respingind un decembrie pasnic ca ceva rusinos.   “Declama cu bojocitii umflati numaratoarea inversa a inlaturarii regimului instaurat prin vot universal.” Liderii opozitiei spera o revansa. Efortul de regrupare in jurul unor personalitati ca “Minerva noastra cu capison din PNA din Cluj Napoca [e vorba de Doina Cornea si de FDA] are punctul de sprijin in afara granitelor – de aceea nu va capata niciodata credibilitate in interior. Sigur ca au mai aparut unii nemultumiti fata de FSN dar putini si se exagereaz numarul si radicalismul lor. Ei comit greseala de a stigmatiza in bloc presedentia, parlamentul si guvernul. Nu observa ca parlamentarii de toate culorile nu se mai contesta. De aceea chemarile la razmerita nu vor avea mari sanse. “Rivolutia” va depinde de starea timpului si a cozilor. Daca va fi frig si se vor baga brazi si dulciuri lumea o va vedea la televizor. Extremistii se vor stradui singuri. [IR: Perfida rasturnare a realitatii. Liderii opozitiei sint prezentati ca instigatori ai unei mase care nu doreste revolutia, cind de fapt ei fac totul ca sa se opuna spritului insurectional].

/La televiziune, cronica unei revolutii anuntate. Magdalena Boiangiu. Bizar spectacol a oferit emisiunea de actualitati joi seara. Gabriela Neagu citind stirile crispata de spaima datorita atacului colegilor ei. Incidentul isi are loc sau in scenariul fortarii puterii. Dl Iuga considera ca are aceleasi derepturi cu cei din 22 decembrie. Se va forta rasturnarea puterii? Regele Mihai va veni din Elvetia si Doina Cornea se va intoarce de la Paris. In acest scenariu se vor produce schimbari si la televiziune.

/Stiri. 10000 de persoane au pornit din Piata Aviatorilor spre Piata Universitatii. Ajunsi in fata televiziunii au fluierat strigind: “teroristii, teroristii, Iuga, Iuga!”. In Piata Universitatii circulatia a fost blocata, politia a intervenit in forta degajind zona.

Dreptatea, 11 dec.

/Comunicat. Confederatiile Fratia, Hercules, Alianta Intersindicala, Conventia sindicatelor libere neafiliate sustin actiunea sindicatului liber din TV, condusa de Dumitru Iuga aflat in a 9-a zi de greva foamei.

11 dec. Radio Bucureşti

/ Bucureşti:-Grevă generală la Institutul Politehnic. Cer: demisia lui Iliescu şi Roman; condiţii omeneşti în cămine; solidarizare cu Dumitru Iuga; solidarizare cu greva de la Liga Studenţilor din Universitate.

- Reporter: Aţi avut pichete de studenţi care au oprit pe unii studenţi să intre la cursuri?

- Student: Nu este adevărat. Noi avem ecusoane, cu enunţarea dezideratelor; cine nu participă, e treaba lui! Sigur, nu este destulă solidaritate, cum am fi dorit… [LD: impresie: nu prea ştiu ce fac; nici de ce nu-s uniţi; nici nu ştiu să vorbească... ]

Romania libera, 12 decembrie. Alianta Ciivica. Comunicat de presa. “In ultimele zile s-au auzit voci care se straduiau sa prezinte AC exact invers decit ceea ce este ea in realitate. [..] reamintim membrilor si simpatizantilor ca singurele noastre arme sint adevarul, limbajul coerent si nonviolenta. Trebuie sa ne amintim cum in citeva rinduri (in ianuarie, februarie si iunie) provocatorii au incercat sa compromita miscarea fortelor democratice. Provocarile s-ar putea sa se repete si ele trebuie evitate prin toate mijloacele. [..] sa demonstram prin fapte celor ce nu ne iubesc ca vorbele lor sint mincinoase. [ IR: Pe scurt: fara revolutie!].

13 dec.

Radio Bucureşti (LD-jur8)

/Congresul Alianţei Civice:13 decembrie. Ateneul Român. Un minut de reculegere pentru eroii Revoluţiei. Mihai Şora – cuvînt de deschidere: /Alianţa Civică nu este partid; /nu reprezintă opoziţia; /are caracter constructiv; /va dialoga cu Ion Iliescu; /apel ca D-tru Iuga să înceteze greva foamei [LD: ce nu este am înţeles .Ce este, am înţeles mai puţin ]

Adevarul, 14 decembrie

/Alianta civica in cautarea propriului statut. Mircea Barbulescu. Comentarii pe marginea lucrarilor conferintei nationale a AC. S-au manifestat 3 curente: intransigentii, moderatii si pacifistii. Sint date citate din cuvintarile lui M. Sora, Andreescu, Octavian Paler , CT Dumitrescu. Marian Munteanu, Adrian Marino, Stelian Tanase, Mihnea Moroianu (guvernul a fost ales democratic, majoritatea spunindu-si cuvintul. Noi nu putem si nici nu trebuie sa facem altceva decit sa convingem aceasta majoritate sa-si schimbe optiunile). In timp ce Ioan Rosca din Piatra Neamt a spus” propun sa supunem la vot daca alianta cere demisia guvernului si a presedintelui Iliescu, precum si daca este dispusa sa accepte puterea in mod interimar, pina la noi alegeri.”[Nu s-a pus la vot]. S-a discutat si organizarea unui miting pe 21 decembrie. Opinia dlui Ion Ratiu prezent la Conferinta: considera fasta aparitia AC si nu vede conflict cu partidele. In schimb este nedreapta acuzatia ca opozitia din parlament este neputincioasa. PNTcd a avut pozitii clare in parlament cerind la 25 octombrie demisia guvernului ca raspuns la raportul lui Petre Roman.

/Atentie! S-a primit la redactie un document alarmant. Coerenta lui coroborata cu informatiile culese pe teren de reporterii Adevarului a pus redactia pe ginduri: “un mic grup de patrioti romani ne-am constitui intr-un cerc pentru culegerea de informatii.[..] Se pregateste dupa 15 decembrie o noua lovitura de stat avind ca scop rasturnarea prin forta a guvernului, asasinarea primului ministru, a presedintelui ales, a membrilor guvernului si dizolvarea parlamentului prin urmatoarele masuri si actiuni:1. Declansarea unei greve generale cu ajutorul sindicatelor ostile guvernului prin cumpararea unor lideri cu mari sume de bani. 2. Capturarea dinauntru a televiziunii cu ajutorul grupurilor ostile create pina in prezent conduse de Arachelian, Iuga, Budeanu. In acest scop vor fi introdusi zilnic in studiouri diferiti “artisti” sub masca repetiilor pentru revelion. In ziua hotarita pentru capturare citeva sute de demonstranti vor veni in fata televiziunii. Cei dinauntru vor face inofensivi restul personalului cinstit, vor anunta poporul ca televiziunea este in sfirsit libera. [..] Concomitent vor fi capturate radioul, telefoanele, etc. Se vor lansa apeluri cu indemnuri la rebeliune, zvonuri ca parte din generali a trecut de partea celei de-a doua revolutii, pentru a destabiliza armata. 3. La apelul TV si radioului vor incepe la Timisoara, Sibiu, Cluj, etc. actiuni asemanatoare celor din 17 decembrie 89. 4 . Atacarea MI, SRI, guvernului, arestarea membrilor sai si a presedintelui ales, anihilarea parlamentului.   5. Blocarea unitatilor militare, sectiilor de politie, atacarea lor pentru procurare de armament prin echipe conduse de membri CADA. 6. Provocarea de incendii, explozii si acte de sabotaj la marile intreprinderi si uzine. 7. Provocarea de diversiuni prin impuscarea unor manifestanti, dindu-se vina pe organele de securitate. 8. Folosirea unor echipe de soc formate din delicventi (atacarea unor penitenciare), imbatati cu droguri. 9. organizarea unor unitati de atac imbracate in uniforme ale armatei si politiei. [..]capturarea aeroportului Otopeni, Baneasa si din alte orase pentru a inlesni sosirea unor mercenari, fara viza de intrare. 11. Lansarea de manifeste incitatoare, chemind la rebeliune. 12. Anihilarea minerilor prin demontarea liniilor ferate, provocarea de explozii in principalele mine, precedate de o vasta campanie de presa impotriva lor. [..]Sint asteptate ajutoare in armament [..] care vor sosi chipurile in camioanele cu ajutoare [..] Din Ungaria vor trece in forta unitati de romani refugiati acolo pentru a lovi in comunisti. [..] Liderii partidelor politice pentru a nu se implica direct in rebeliune au si plecat in strainatate de unde vor conduce prin Europa Libera actiunile. Unii au anuntat ca se duc dupa ajutoare umanitare in realitate pentru a contacta exmonarhul si a-i pregati sosirea in tara. [..] Se vorbeste despre un guvern de uniune nationala [..] format din PNL, PNT, PSDR, UDMR, unii lideri independenti. M Munteanu, Doina Cornea , etc. S-au facut promisiuni ungurilor – caci se vorbeste despre reinfiintarea ca prim pas a regiunii autonome maghiare independenta. [..]“ [IR - Ca instigator la nesupunere, care ma straduiam in acele zile sa aduc FDAR si Alianta Civica pe baricade, fara nici un succes, stiu ca singurul rost al acestui scenariu al unei revolutii imaginare... a fost ca ea sa nu aiba loc, datorita intimidarii si lasitatii].

TVR

/Comisie senatorială: Sindicat TVR – Direcţie. Dtru Iuga- Răzvan Theodorescu în faţa senatorilor. Note răzleţe dintr-un reportaj sincopat de spaţii albe şi cu sonor întrerupt cu intermitenţe. Participă: Răzvan Theodorescu, Emanuel Valeriu; toţi membrii Colegiului TVR; Sindicatul Liber TVR-Dtru Iuga ( 1380 membri ); Sindicatul Artistic -Nic.Rotaru (215 membri ); Sindicat Radio ( 900 membri )

- Al.Săndulescu ( senator PNL ): Vrem să ştim de ce este această stare de tensiune la TVR.

- Răzvan Theodorescu: În numele tuturor din TVR, mulţumim pentru atenţia ce ni se acordă. Din februarie, de cînd conduc TVR, am încercat să fac “altceva” decît a fost. Dacă socotiţi necesar, pentru drum nou şi liber, eu ţin la dispoziţia dvs Demisia mea, adresată preşedintelui ţării şi Parlamentului. Demisia mea este pe masa Parlamentului. Rog insistent să se grăbească legislaţia pentru TVR şi Radio, transformarea lor în regii comerciale autonome. Am greşit mult…am acordat călătorii în străinătate;…am greşit mult…-Laurescu Constantin ( vicepreşed.sind. Dtru Iuga): Am primit invitaţia crezînd că este urmarea Scrisorii noastre şi a grevei foamei a d-lui Iuga. Suntem surprinşi. Altceva am cerut. Nu avem împuternicire pentru alt subiect.( se văd Mitrofan, Ştefana Bratu, Atanasiu…dar nu se aude ce spun ).

Romania libera, 14 decembrie.Conferinta nationala a AC. Sorin Rosca Stanescu. Pe 13 decembrie dimineata au inceput lucrarile primei conferinte la care au participat membrii fondatori, delegatii filialelor din tara, invitati. Doar membrii PNL nu au tinut sa onoreze acest moment deosebit. In prima parte in prezidiu s-au aflat: Ana Blandiana, Mihai Sora, CT Dumitrescu, Peter Banyai, Emil Constantinescu si G. Serban care a condus lucrarile. Li s-au alaturat grevistii foamei, Mihai Gheorghiu si G. Roncea. Lucrarile au debutat cu citeva controverse privind continutul conferintei, unii dorind progrese in organizare, altii lamurirea unor aspecte generale. Mihai Sora a precizat caracterul AC care, printre altele, va pregati elita apta pentru guvernare. G. Serban a aratat ca puterea nu accepta dialogul. Stefan Radoff a prezentat un apel la dialog catre presedintele Ion Iliescu. CT Dumitrescu a aratat ca orice pozitie critica este la adresa conducerii este asimilata cu un act dusmanos la adresa tarii. In final el a precizat ca obiectivul principal al poporului nu poate fi decit demiterea imediata a lui Ion Iliescu si trimiterea sa in judecata. Din partea FDA din Romania, Adrian Marino a subliniat ca FDAR este alaturi de AC in toate imprejurarile. Octavian Paler a aratat ca opozitia actuala face jocul puterii, adevarata opozitie fiind in strada. AC trebuie sa cristalizeze aceasta opozitie. Altfel “vom fi vinovati de esecul sperantelor pe care oamenii si le pun in noi. Vasile Diaconescu din Societatea Timisoara a propus o formula organizatorica. “O propunere interesanta a facut dl. Ioan Rosca, delegat al filialei AC din Neamt. Acesta a cerut conferintei sa se gindeasca la un lucru pe care-l solicita in prezent marea majoritate a cetatenilor tarii: La nominalizarea membrilor unui guvern de uniune nationala, care sa-si ia in fata tarii un angajament ferm ca nu va conduce decit provizoriu, pina la organizarea alegerilor. “. Emil Negrutiu din Alba Iulia a spus ca la 1 decembrie nu au fost motii ci fortele de ordine. George Lavon, muncitor in portul Constanta a aratat ca studentii de la marina sint in greva de ieri. Li se vor alatura cei de la Universitate iar oamenii din port vor sa declanseze o greva generala; au primit propuneri din partea unor ofiteri superiori din Constanta sa participe alaturi de ei la instaurarea dictaturii militare. In finalul primei parti s-a hotarit organizarea unei demonstratii la data de 21 decembrie.

/Scrisoare deschisa. Conferinta nationala a AC. Apel catre Dumitru Iuga sa nu-si piarda viata. Este nevoie de el.

Romania libera, 15 dec.

/Conferinta nationala a AC. Sorin Rosca Stanescu. Relatare a discutiilor de pe 13 -14 decembrie dupa amiaza, desfasurate la Ateneu. Mihai Sora a facut apel la calm, prudenta si intelepciune in legatura cu mitingul AC din capitala. Stelian Tanase a vorbit despre necesitatea legaturii AC cu miscarile sindicale. Marian Munteanu a dat citire programului de revendicari ale conventiei studentesti adoptat de conferinta de la Timisoara. Viorel Tocan a avertizat despre pericolul folosirii represive a armatei. Octavian Paler care exprima pozitia majoritatii fondatorilor AC a condamnat manipularea televiziunii spunind: “S-a dat de inteles ca AC este o forma a ambitiei pentru putere si un partid camuflat. Ca AC ar dori sa instige strada si sa cheme la violenta. Eu cred ca e cazul sa ne delimitam cit se poate de clar de astfel de rastalmaciri. [..] Nu am creat AC pentru a acecede la putere. [..] Din pacate, tocmai puterea este cea care a discreditat partidele. Pluralismul de azi e mai degraba o fictiune. [..] Noi nu ne delimitam de partide fiindca negam rolul lor. [..] ci fiindca AC nu este anexa, prelungirea sau camuflajul unui partid. Este o calomnie orice afirmatie care sugereaza ca AC reprezinta o forta politica oculta, virulenta, care-si propune sa destabilizeze tara si sa instige pe cetateni la violenta.[..] Principiul nonviolentei este nu doar o formulare din statut ci este chiar credinta noastra. Iluziile si sperantele nu se apara nici cu bita, nici cu sticle incendiare. Noi trebuie sa refuzam politica bitei de orice parte s-ar situa ea. [IR: O respingere clara a revolutiei romane. Intelectualii doresc sa repete figura din decembrie 89: condamna violenta cit timp se tem de represiunile puterii. Daca insa insurectia reuseste, uita repede ca au condamnat-o si se prezinta pentru a vorbi in numele ei.] Mihai Cornateanu a facut apoi o prezentare a activitatii consiliului si a propus principiilre organizatorice. Un consiliu director central din 27 de membri din care s-a desemnat un comitet de coordonare din 11 membri. Activitatile AC pe trei departamente, unul organizatoric, al doilea de relatii cu cetatenii si al treilea academia civica.

/O noua diversiune TV. Alianta Civica. In seara zilei de 13 decembrie Mircea Hamza a prezentat la TVR un reportaj tendentios despre prima zi a conferintei nationale AC. “Din fragmente scoase din discursurile unor vorbitori si generalizate ca apartinind aliantei, s-a urmarit cu intentie acreditarea unor scopuri cu totul opuse acelora care decurg din principiile ei. (de genul:”sarcina este de a prelua puterea si de a conduce tara” – !?) ” .[IR : Fragmentul la care se refera comunicatul AC era Platforma AC Neamt in care eu cerusem pe 13 decembrie dupa amiaza , ca membru fondator al AC, incetarea colaborationismului cu puterea neocomunista: 1. Retragerea parlamentarilor opozitiei. 2. Demisia lui Ion Iliescu si guvernului Roman. 3 Preluarea puterii de catre oameni de calitate, organizati in AC care sa asigure conditii corecte pentru o adevarata campanie electorala. Respingerea acestei platforme de catre grupul care se exprima in numele AC trebuie confruntata cu platformele pentru care in acel moment luptau: locuitorii Timisoarei, Conventia sindicatelor Studentesti, Forumul democratic antitotalitar- vezi comunicatul de la Cluj din 9 decembrie pentru care si eu am luptat, multe dintre sindicate si multe sectii AC din tara. ]

/Programul de revendicari al Conventiei Studentesti bucurestene. 1. Condamnarea oficiala de catre parlament a PCR si regimului comunist 2. Constituirea la cererea parlamentului al unui tribunal moral si penal care sa judece intreaga activitate PCR. II. 1. ancheta privind reprimarea revolutiei din decembrie 2. Ancheta care sa stabileasca modul in care a fost preluata puterea de catre FSN. 3. Stabilirea vinovatilor pentru conflictul din 22 decembrie -3 ianuarie. 4. Adevarul despre Tg. Mures. 5. Iliescu sa raspunda public privind rolul sau in evenimentele din 13-15 iunie. 6. Suspendarea presedintelui Iliescu Ion si anchetarea sa pentru rolul jucat in 13-15 iunie. 7. MAPN sa explica pozitia armatei in 13-15 iunie. 8. Primul ministru sa explice pasivitatea guvernului pentru incalcarea ordinii de drept in 14-15 iunie. 9. Inculparea conducerii RTV pentru rolul jucat in 13-15 iunie. 10. Responsabilitatea presedintelui si guvernului pentru imensele daune materiale si morale aduse tarii in urma aminarii ajutorului economic extern cauzata de 13-15 iunie. 11. Raport asupra cheltuielilor din anul fiscal 1989-1990 si asupra gestiunii ajutoarelor banesti primite din strainatate, contului Libertatea si patrimoniului PCR, UGSR, UTC, UASCR. 12. Realizarea coerenta a programului de schimbare a economiei. III. 1. Convocarea unui referendum privind forma de guvernamint. 2. Raport privind constituirea SRI cu date concrete privind modul de selectie a cadrelor. 3 Precizarea atributiilor MAPN 4. Raport privind epurarea procuraturiui . IV. Nesolutionarea acestor probleme trebuie sa conduca inevitabil la dizolvarea Parlamentului, demisia presedintelui si a guvernului, alegeri anticipate si formarea unui guvern de uniune nationala. In cazul in care puterea nu va da un raspuns real cheama toti studentii din Romania la greva generala.

/Conventia Studenteasca bucuresteana. Comunicat. De aproape un an organizatile studentesti s-au implicat in instaurarea democratiei. Ele au declarat greva generala ca ultima forma de protest, sperind ca si muncitorii vor realiza adevarul tradarii revolutiei. Studentii constata ca se amplifica zvonurile calomnioase priivind actiunea lor “destabilizatoare”. Ei precizeaza ca greva studenteasca se desfasoara numai in interiorul universitatilor. Studentii nu participa la demostratii de strada si nu lanseaza apeluri la greve in intreprinderi. Greva lor nu afecteaza economia nationala. “Am fi fericiti daca muncitorii, celelalte categorii de salariati, prin organizatiile lor sindicale si-ar exprima pozitia fata de organizatiile noastre, fata de greva studenteasca si programul de revendicari [..] In cazul in care nu primim nici-un raspuns din partea organizatiilor muncitoresti pina la data de 19 decembrie 90, ora 16, vom considera ca actiunea noastra este dezaprobata de categoriile largi ale populatiei, ca in mediile muncitoresti situatia social-politica actuala este considerata satisfacatoare, ca o noua inscenare ca aceea din iunie este perfect realizabila de cei care au pus-o si atunci la cale si ca in consecinta sintem izolati in societatea romaneasca si vocea noastra rasuna in pustiu. In aceasta situatie vom propune organizatiilor studentesti din tara luarea in discutie a suspendarii grevei si a renuntarii la orice forma de protest – in afara petitiei si a comunicatului – incepind cu data de 20 decembrie 1990.[ IR: Este greu de inteles ce poate justifica un astfel de comunicat gaunos si nociv; de ce ar tine studentii la momentul inceperii vacantei sa nu mai fie considerati in greva impotriva puterii? Se simte in aceasta reorientare rolul liderilor de tipul lui Marian Munteanu, dominati de un singur gind: sa evite represiunea.]

/Al doilea miting al studentilor politehnisti. Roxana Iordache. Relatare de la mitingul studentilor grevisti, joi 13 decembrie in complexul politehnicii. Au vorbit studenti, cadre didactice si invitati: Octav Radulescu (AFDPR), etc. Profesorii: Daniel Ioan, Marin Soran, Cezar Corici au subliniat incapacitatea puterii de a conduce tara si solidaritatea lor cu actiunea studenteasca. Alexandru Grigoriev, Liga IPB a subliniat dusmania TVR impotriva studentilor. Andrei Ionescu a aratat ca TVR a denaturat revendicarile studentesti spunind ca ar fi politice dar ele sint civice. Revendicarile socio-profesionale nu duc nicaeri intr-un sistem comunist. Bogdan Nasarimba, Liga Studentilor Electrotehnica a aratat ca 23000 de studenti din IPB semnasera pentru greva. Studentii s-au declarat alaturi de grevistii foamei Mihai Gheorghiu si George Roncea.

/Apel. AC. “Cauzele crizei in care se afla azi Romania, situatia grea, aproape fara iesire a cetatenilor nu se explica doar prin mostenirea lasata de regimul Ceausesu si cu atit mai putin prin costul pretinsei treceri la economia de piata. [..] Structurile si mecanismele comuniste au fost mentinute in economie si administratie [..] Drepturile omului, principiile democratice sint incalcate sistematic si flagrant. Institutuia prezidentiala cu asentimentul Parlamentului precum si guvernul, si-au arogat rind pe rind prerogativele unui regim totalitar. Securitatea este mentinuta si chiar consolidata impotriva vointei cetatenilor [..] Ca si-n ultima perioada a dictaturii, presedintele Romanieii cumuleaza si functia de comandant suprem al armatei, incalcind prevederile legii electorale. Contractul social incheiat prin alegerile de la 20 mai a fost incalcat. Romania se afla intr-o situatie extrem de grava, existind pericolul ca refuzul actualei conduceri compromise de a ceda puterea sa provoace o explozie necontrolabila de nemultumire. [ IR: Aceasta ultima fraza este singura concesie pe care am obtinut-o in dialogul cu cei care doreau o orientare neagresiva a aliantei.]In afara pericolelor care ne ameninta, alianta civica cheama pe toti cetatenii, sindicatele, organizatiile democratice si partidele politice la unitate, pentru a cere impreuna alegeri anticipate, organizate de un guvern de uniune nationala in care sa putem avea incredere. ”

/Stiri. Biroul de presa al presedentiei isi exprima disponibilitatea pentru dialogul cerut de catre membrii fondatori ai AC.; Conferinta nationala AC se delimiteaza de manifestele pretins legionare difuzate in numele AC; incepind de pe 14 decembrie, ora 19, Tarom a intrat in greva generala; presedintele in exercitiu al AC a fost ales Marian Munteanu; organizatiile studentesti din Ploiesti si Bucuresti anunta un miting de solidaritate cu Dumitru Iuga pe 18 decembrie; AFDPR lanseaza minerilor din Valea Jiului chemarea de a se solidariza cu greva studentilor.

/Dl. D. Iuga declara. Nota inaintata pe 12 decembrie catre sindicatul liber RTVR este echivalenta cu condamnarea mea la moarte, ca si discutia cu comisia parlamentara de specialitate. In aceste conditii: 1. Va continua greva foamei pe termen nelimitat si daca i se va inrautati starea sanatiii va renunta si la lichide pentru a grabi sfirsitul. 2. Refuza orice incercare de hranire artificiala. 3. Orice tratative le mai poate continua scurt, numai la sediul sindicatului RTVR. 4. Sindicatul liber trece la urmatoarea forma de aparare. 5. Orice actiune represiva va duce la declansarea grevei generale.

/Conferinta nationala ALFA. Daniel Cocoru. Pe 17 dec a avut loc conferinta nationala a cartelului Alfa care a validat statutul cartelului, sinteza activitatii si programul de activitate. Vorbitorii, in numele a doua milioane de membri, au cerut publicarea rezultatelor privind evenimentele din 13-15 iunie pina cel tirziu la 17 decembrie, infiintarea unui post independent de televiziune, aminarea liberalizarii preturilor pina la declansarea realei privatizari pe baza variantei Cojocaru, retragerea imediata a proiectelor de legi cu caracter antisindical si antimuncitoresc. S-au mai exprimat solidaritatea cu actiunea sindicatului din TVR. Stupoare a provocat articolul Atentie din Adevarul. Au participat 700 de delegati din tara si invitati ai unor alte centrale sindicale. S-a dat urmatorul comunicat:”Perpetuarea starii de ingnorare a solicitarilor deja inaintate guvernului, va determina cartelul sindical Alfa sa declare o greva generala de avertisment in 18 decembrie de la ora 10 la ora 12.

/Asadar forte oculte. Octavian Paler. Demonteaza diversiunile puterii, desconsiderarea strazii, satanizarea opozitiei. Oculta e chiar puterea care nu a raspuns la nici o intrebare (si Paler face un inventar minutios al intrebarilor acumulate de un an, inclusiv despre soarta bunurilor ramase de la fostul regim si tranzactionarea lor pe preturi de nimic catre straini sau mafioti locali). Este printre cei care vrea adevar, dar ii repugna violenta [IR: Putea sa astepte cuminte adevar si justitie de la criminalii cocotati la putere, mult si bine. Dar nu vad de ce m-a numit pe mine "provocator" chiar in ziua in care a scris acest text, pentru ca am propus congresului Aliantei Civice o platforma de contestare radicala a regimului, asa cum o facusera deja multe organizatii studentesti, sindicale, politice (FDA) si chiar ale scriitorilor- si cum ne invita disperat Timisoara]

/Atentie la atentie. Anton Uncu. Ziarul Adevarul a publicat o scrisoare de la cititori neindentificati care semneaza “Mic grup de patrioti romani”. Acestia au strins informatii pe care le fac acum publice privind faptul ca dupa 15 decembrie 1990 se pune la capat o noua lovitura de stat avind ca scop rasturnarea prin forta a guvernului, asasinarea primului ministru si presedintelui si dizolvarea parlamentului. Se va incepe cu o greva generala prin cumpararea liderilor sindicali si capturarea TVR de un grup de soc condus de V. Arachelian, D. Iuga, Budeanu, etc. Apoi vor fi lansate apeluri la rebeliune. Vor fi atacate MI si SRI, unuitatile militare fiind blocate de echipe CADA. Vor urma executii, exploziii, capturarea aeroportului Otopeni cu ajutorul armamentului furnizat de Germania, Franta, etc. Asa se pregateste revelionul fara comunisti. Desigur ca fata de aceste grave pericole ce pindesc tara, guvernul va lua masuri de forta, mergind pina la deschiderea focului impotriva demonstrantilor. Iata deci ca un mic grup de cetateni face pentru guvern ceea ce nu reuseste SRI. Acesta este patriotismul ziarului Adevarul.

 

Romania libera 20 (28/)decembrie. Cine aprinde focul? Anton Uncu. [IR: Reactia lui Darie Novaceanu la critica fata de apelul din 14 iunie este dezolanta. Dl DN nu vrea sa realizeze in ce consta provocarea periculoasa si manevra inadmisibila a ziarului- pe care dl Uncu le expune detaliat. Idea care "scapa" redactiei Adevarul este ca textul respectiv provine de la un departament al fostei securitati si are ca scop instigarea la razboi civil. Spre deosebire de dl. Uncu eu cred ca scopul a fost intimidarea celor care doreau continuarea revolutiei; acest scop a fost atins printre altele si datorita ciudatei orbiri ale analistilor care nu l-au observat.] .In articolul din 18 decembrie a fost extras un citat din apelul AC. “Romania se afla intr-o situatie extrem de grava, existind pericolul ca refuzul actualei conduceri compromise de a ceda puterea sa provoace o explozie necontrolabila de nemultumire.” Adevarul a oprit citatul aici ca sa sugereze o provocare. Nu , nu este o provocare, este o chemare la unitate, la actiune prin mijloace exclusiv pasnice. [IR: Fiind autorul acestui fragment pe care cu mare greutate l-am facut sa apara in apelul AC, ii pot spune domnului Uncu ca sensul sau era de a atrage atentia puterii ca daca se continua confisarea revolutiei, cei care nu pot renunta la ea vor fi obligati sa lupte pentru libertate.]

Romania libera, 16 decembrie. Conferinta de presa a AC. FG Marculescu. A avut loc in sala mica a Ateneului. Din partea aliantei au participat Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Stelian Tanase, PM Bacanu, Iulian Cornateanu, Marian Munteanu, George Serban, Mihai Sora, Mihai Gheorghiu si George Roncea. S-a dat citire listei celor 27 de membri ai Consiliului director si a celor 11 membri din comitetul de coordonare: Marian Munteanu, PM Bacanu, Iulian Cornateanu, Mircea Diaconu, Gabriel Andreescu, Dumitru Iuga, Ana Blandiana, Mihai Sora, George Serban, Stelian Tanase si Nicolae Manolescu. [IR: Pentru a impiedica alegerea in fruntea AC a "personalitatilor" care-si aratasera neputinta de organizare a unei rezistente eficace, pe parcursul intregului an 1990, capitalizind steril popularitatea obtinuta prin mediatizare - am intervenit in congres cerind ca toti candidatii pentru conducerea AC (erau peste 100) sa fie prezentati pe scurt salii, inaintea votarii. Propunerea mi-a fost respinsa ritos si nu a fost consemnata in "presa prietena". Neavind cum sti , cine este Nicolae x din Ploiesti, Vasile y din Constanta, etc. am fost capturati in continuare sub aceiasi cirmaci]. Marian Munteanu a fost ales ca prim presedinte dar e gata sa se retraga oricind, dovedindu-si din nou altruismul. In legatura cu eventuala participare a aliantei la constituirea unui guvern de uniune nationala s-a precizat ca-n aceasta privinta nu s-a ajuns la o decizie dar nu este exclus ca AC sa propuna includerea unor personalitati din rindurile ei. [IR: deci, cu totul alceva decit declararea disponibilitatii pentru gestiunea interimara a tarii si pregatirea alegerilor, pe care o propusesem cei de la Neamt]. S-a decis sa nu se organizeze demonstratii de strada… pentru ca ar putea fi exploatate in alte scopuri si compromise de provocari. “Trebuie sa fim foarte atenti si sa protejam aceste zile de orice tulburari. [IR: In a treia mea interventie la Congres am atras atentia ca frica de provocarea reala este ca din frica de provocare sa se renunte la sprijinirea actiunilor ferme, la intetirea vintului reevolutionar, la sustinerea Timisoarei ridicate din nou. Decizia AC de a nu comemora public ziua de 16 decembrie a izolat AC Neamt, agravind postura noastra locala si dind curaj celor care ne-au zdrobit mitingul de pe 16 dec 1990]. Situatia actuala pare a fi foarte fierbinte si noi cei de la Alianta socotim ca-n orice caz trebuie sa luam asemenea masuri incit sa nu poata fi intoarsa impotriva societatii nici una dintre initiativele care ne apartin. In situatia in care sindicatele pot, din proprie initiativa, sa organizeze actiuni, AC le va sustine moral in masura in care sint justificate. Alianta se pronunta pentru dialog [..] Alianta s-a solidarizat cu actiunile studentilor si muncitorimii din Timisoara. [IR: Cu alte cuvinte, castanele pot fi scoase din foc dar numai cu mina altora; intelectualii aproba violente ca acelea din decembrie '89, dar cu conditia sa nu primeasca si ei vre-o lovitura ] . “In privinta dialogului cu presedintele Iliescu s-a mentionat ca dl. I Cornateanu este imputernicit sa ia legatura cu biroul presedintelui. [..] S-a reamintit cerinta transmiterii dialogului in direct de catre televiziune. ” Cit despre manifestarile publice ale AC, exista responsabilitatea morala de a se evita diversiunile provocate de forte iresponsabile- elocvente fiind minciunile ordinare din articolul “Atentie” din Adevarul. [IR: Intimidarea a reusit… ]. AC se pronunta pentru improprietarirea taranilor, considera nul pactul Ribentrob -Molotov si “intelege sa contribuie la dezvoltarea relatiilor cu fratii nostri de peste Prut. ” Sustine revenirea la Costitutia din 1923 si organizarea unui referendum privind forma de guvernamint; sprijina drepturile la identitate ale minoritatilor; doreste contacte strinse cu diaspora romaneasca si democratie autentica.

Strada, dec. 90. Parlamentul rusinii. Mihai Antipa. Cuvintarile parlamentarilor pe marginea situatiei create la televiziune de greva sindicatului si mai ales de greva foamei la care a fost silit sa recurga Dumitru Iuga – sint dezolante, tradind un nivel chiar sub cel din CPUN.

Dreptatea 16, dec. Orasul erou Timisoara din nou cu tortele libertatii aprinse. Petre Mandea. Ieri (15?) s-a desfasurat in ordine un mars pe strazile orasului – 30 000 de participanti, coloana fiind condusa de Liviu Borha – primarul si Florian Ciprian -prefectul orasului. Personalul de la 12 intreprinderi a intrat in greva, solidar cu studentii, reclamind vinovatia lui I Iliescu si P Roman.

Revista 22, nr. 48, 14 dec. Cum se va sfirsi. Alina Mungiu. Text amar, dur si lucid despre starea natiunii. Adeptii etatizarii tradati de front aveau nevoie de PSM si nu sint putini, ceea ce au inteles cei din Piata Universitatii. Sindicalistii loviti de liberalizare se aliaza insa cu anticomunistii, neavind la dispozitie o social-democratie. Cum se va sfirsi? Va lua armata puterea in urma unei greve generale? Vor iesi bucurestenii in strada ca anul trecut? Iliescu ar trebui sa recunoasca greseala cu minerii si sa combata liberalizarea abuziva cu pretentii de reforma. Spera ca multimea exasperata nu-l va sfisia pe I Iliescu, pentru ca sa poata fi judecat intr-un proces consistent al comunismului: iata in ce monstru s-a putut transforma un om bun. Alianta Civica nu va reusi sa inventeze lumea pe care ar dori-o. Decit o agonie nesfirsita, mai bine s-ar produce un sfirsit.

Revista “22″ nr. 49 din 21 decembrie. In cautarea unui compromis viabil . Alina Mungiu. Pe 15 noiembrie AC a stirnit irascibilitate unora ca Petre Roman si Radu Campeanu. Cu toate acestea majoritatea participantilor la marele miting din 15 noiembrie au plecat acasa cu un gust amar pantru ca fusesera chemati sa participe “La o revolutie prevazuta sa nu aiba loc”, ceea ce liderii Aliantei gindisera ca o demonstratie pur demonstrativa, era vazut de participantii la miting altfel; ei ar fi dorit o actiune cu finalitate imediata. Ulterior toata lumea s-a pus de acord ca pe 15 noiembrie nu se putea face altceva din cauza absentei unei alternative bine puse la punct. Acesta parea scopul conferintei AC. Conferinta din 13-15 decembrie a fost insa incadrata de o pregatire psihologica a guvernantilor. Sub auspiciile unei intimidari generalizate, s-a deschis conferinta pe 13 decembrie. Lipsa de omogenitate a Aliantei, a opozitiei extraparlamentare in general si-au pus amprenta asupra lucrarilor primei dimineti care au dezamagit participantii. S-au confruntat doua tendinte: una de organizare rapida a actiunii si cealalta de clarificare teoretica. In timp ce unii din sala afirmau ca AC este o miscare pe termen lung , altii vedeau AC ca pe o forma de organizare imediata a protestelor strazii, capabila sa ofere inclusiv o alternativa de guvernare:” acestia din urma au fost relativ dezavuati de conducerea aliantei care a declarat ca nu acesta este punctul ei de vedere.” Luarile de cuvint generale, aerul frivol al unei conferinte tinute in conditii de pace si calm absolut, au sporit confuzia. Aplauzelele nu au rasplatit idei noi sau propuneri concrete ci frazele frumoase si foarte simtite. Multi au fost dezamagiti ca AC nu a devenit partid politic dar este evident ca o astfel de decizie ar fi fost prematura. Cei dezamagiti aveau insa in spate situatia grea din zonele puternic fesenizate in care este nevoie urgenta de actiuni concrete. Studentii au reamintit salii ca ei sint in greva si ca cer AC ului definirea pozitiei fata de pozitia lor. Ei au prezentat un program la fel de elegant si mult mai coerent decit liderii aliantei. Au declarat ca vor inceta greva pe 19 seara daca sint lasati singuri. AFDPR a cerut minerilor sa se solidarizeze cu studentii , text care vizeaza mai mult presa internationala. S-au auzit deja de manifestri de ostilitate la Petrosani, vizavi de studentii care au intrat acolo in greva. Tot pe data de 12 s-a semnat conventia intre PNL, UDMR, Partidele ecologiste, PNT si PSDR. Opozitia parlamentara pare a fi fost determinata spre coagulare de presiunea AC [IR: Despre presiunea cea mai legitima, reprezentata de FDAR- nu se vorbeste de loc in mediile civice]. Cu toate acestea conducerea PNL a purtat tratative pe cont propriu cu presedintele Iliescu. O inlocuire a primului ministru, de dragul dlui Radu Campeanu, nu este suficienta. Un SRI subordonat presedintelui, statul dominat de parlament fesenist, schimbarea doar a primului ministru ar fi de fatada. Vineri seara a fost aleasa fara surprize, conducerea aliantei. Au urmat intilniri cu liderii sindicali si conducerile opozitiei. Dintre toate rolurie dorite, cel de coagulant al opozitiei pare sa prinda cel mai bine si daca se va reduce numai la el, AC va juca un rol pozitiv pe scena politica a tarii. In schimb, se va regasi intr-o luna , doua “complet fara acea baza de masa din 15 noiembrie, cu mult mai radicala decit conducatorii alesi pe 14 decembrie si pe care-I va parasi oricind daca va descoperi in alta parte o decizie mai mare de a actiona in imediat.”

Petre Roman, Libertatea ca datorie. ed. Dacia- Cluj, 1994

“16 decembrie 1990. În condiţiile intensificării acţiunilor protestatare, datorate agravării situaţiei economice, criza politică se agravează. La acest lucru contribuie şi manevrele forţelor conservatoare din jurul preşedintelui Iliescu şi ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Alexandru Bârlădeanu şi Marţian Dan. P.R. are o intervenţie televizată în care reafirmă orientările fundamentale ale Guvernului şi declară: „Nu există imunitate a Guvernului, dar acesta nu-şi va da demisia decât în urma unui vot de neîncredere, în Parlament”.[IR: Din pacate, parlamentarii "opozitiei" legitimeza farsa (refuzind cererea-rezolutie a FDAR de a se retrage toti din parlament) şi sprijina "Reforma". În timp ce liderii Aliantei Civice, evita "provocarile" sindicatelor şi ale Timisoarei, plasindu-se pe pozitii pacifice- ca viziune, colaborationiste- ca efect]

[..]

“La 16 decembrie 1990, în momentul în care procedasem la o prima şi dureroasă liberalizare a preţurilor, am fost obiectul unor atacuri violente din partea opoziţiei. Situaţia era dintre cele mai anevoiase. În cursul zilei o mare demonstraţie luase o turnură aproape insurecţională. Atitudinea cea mai chibzuită ar fi fost să câstig timp – şi dacă nu renunţam- ceea ce Iliescu m-a lăsat să înţelg că e necesar- măcar să dau impresia aceasta-, amânând sau eşalonând aplicarea acelor măsuri. Eu însă nu voiam: aş fi rămas cu sentimentul că am luat calea cea mai uşoară, că am cedat demagogiei şi populismului.[..] Ştiam că în esenţă populaţia nu era nemulţumită de mine. Partidele nu făcuseră decât să se folosească de acest pretext pentru a-mi pune în dificultate guvernarea. [..] Ca atare am hotarât ca în aceiaşi seară chiar, să apar pentru câteva minute la televiziune, pentru a-mi explica politica şi mi-am încheiat alocuţiunea cu această frază: “Nimeni şi niciodată să nu conteze pe laşitatea mea. [IR: Iată o mărturisire importantă; ştim cine s-a încăpăţînat să distrugă România, cu curaj ].[..] Acum privind în urmă îmi dau seama că n-aş fi vorbit în felul acesta daca n-aş fi avut în minte, stăruitoare, pilda parintelui meu. [IR: Aşadar, fiul credincios al bărînului aventurier însetat de justiţie socială, adus de armata Roşie, se simte îmboldit în 1990, de pilda tatălul său, să nu se lase pînă nu distruge economia naţională, sărăcind populaţia şi trecînd peste orice protest faţă de această injustiţie. Camuflat perfect în spatele suspiciunilor create de biografia sa de om de stînga, Roman va da nestingherit o lovitură fatală maselor populare, tolerat şi chiar sprijinit de forţele de opoziţie care "doreau schimbarea"]. A fost pentru mine, în chipul cel mai ferm, o călăuză politică şi morală. Am avut faţă de el şi mai am şi astăzi, după ce nu mai este, o admiraţie fără rezerve. Pentru mine a fost un erou, aproape un sfânt. [..] Am fost “îndrăgostit” de el [..] de la el am moştenit toate valorile cărora le rămân credincios [..] criza comunismului se vedea tot mai bine cu trecerea anilor [..] Meritul [..] este al tatălui meu, un om cu totul dezinteresat care crezuse într-un ideal şi luptase pentru el şi care avea curajul, consecvenţa şi demnitatea să rămână [..] dincolo de nişte tot mai triste evidenţe, credincios unui vis scump plătit. [IR: Ne poate emoţiona admiraţia şi fidelitatea fiului. Dar în acelaşi timp ne dă fiori ideea că tocmai el şi-a asumat sarcina să scape ţara din ghearele nomenclaturii comuniste].

Baricada Nr 51, 25 dec. 90

/Intre amaraciune si speranta, Daniela Rainov. Relatare de la comemorarea din 16 si 17 dec. de la Timisoara. Interviuri in balconul Operei cu : Nicolae Cerveni (vicepresedinte PNL) – contrazis apoi de Radu Cimpeanu: puterea nu va tine cont de revendicari si partidele politice nu vor obtine mai mult pentru ca nu sint hotarite si nici unite, au alte agende. I Hossu-Basarab (FDA Cluj): Calin Nemes rezuma situatia astfel: noi am luptat pentru a ajuta copii sefilor nostri sa devina sefii copiilor nostri. Cornel Nistorescu: Daca nici aceste miscari de protest nu au efecte, inseamna ca la conducerea tarii s-au asezat doi bolovani. Doru Braia : iarna asta trebuie sa fie iarna noastra. Ana Blandiana: Ne aflam pe cursul ascendent al istoriei, nu conteaza daca esti slab sau puternic. Ovidiu Frent, Durac Nicolae.

/Ce vrea si ce poate Alianta Civica. Vlad Macri. Relatare si analiza a primei conferinte AC. E grea refacerea societatii civile (opinie O Paler). Primele incercari pentru a constitui un Forum Cetatenesc au fost in iunie [IR: Eu inca din ianuarie 1990 am facut propuneri insistente in acest sens in sedintele GDS dar am fost refuzat consecvent]. S-a trecut la fapte cind s-a vazut ca Forumul Democratic Antitotalitar nu atrage aderenti [IR : o minciuna - de fapt FDA a fost boicotat de elita civica].Sorin Dumitrescu aminteste de “puterea celor fara de putere” – forta AC consta in faptul ca nu vrea putere, are obiective pe termen lung. A fost un succes organizatoric -alegerea consiliului director din 27 membri, si unui comitet de coordonare din 11 membri, primul presedinte – Marian Munteanu. AC nu a facut insa nimic pentru a raspunde disperarii strazii. Verbalizarea excesiva. Nimic concret. Nu a facut nimic pentru convergenta miscarilor sindicale si studentesti. Doina Cornea cere ajutarea opozitiei. Cum sa ceri altora implicare daca AC nu se implica. O Paler s-a retras din consiliul director. Conferinta s-a terminat simbata 15 dec iar pe 16 dec reprezentantii AC au vorbit la Timisoara. Nimeni nu i-a intrebat ce fac concret pentru spijinirea Timisoarei. Prudenta exagerata face jocul puterii, la fel cu indrazneala necugetata. [IR: De fapt , pe 15 dec , AC a luat hotarirea sa NU SE FACA manifestatii AC de comemorare si sprijin a Timisoarei, pentru a se evita provocarile; am protestat in congres in fata acestei "strategii" si am iesit pe 16 decembrie in numele AC si FDA Neamt- la Piatra Neamt, suportind furia multimii manipulate].

Dreptatea, 18 decembrie

/Comunicat.Conventia Nationala pentru instaurarea democratiei s-a constituit simbata 15 decembrie din: MER, PER, PNL, PNTcd, PSDR, UDMR, Cartelul Alfa (consultant) .[IR: acesta a fost contra-atacul conducerilor partidelor de "opozitie" fata de curentul FDA si fata de aparitia Aliantei Civice]

Baricada nr. 49, 18 dec 90. Episodul XIII. Luca Dalbu. Cu demisia in buzunar. Pe la inceputul acestui an televiziunea a incheiat cu GDS un contract pentru realizarea in comun a unor sondaje de opinie care dupa o scurta perioada a fost reziliat, de acelasi domn Theodorescu, care-l semnase cu entuziasm: din cauza pozitiei luate de GDS fata de institutie. Totul a pornit de la lista cu 17 politruci din RTVR publicata in februarie in Buletinul B.I.R.E. editat la Paris. Descoperiti de GDS in oficiul de relatii cu publicul. R. Theodorescu a promis ca se va renunta la serviciile lor, dar, exceptind citeva pensionari, ei au fost mutati in alte parti: Cicerone Grigorescu, in statul major al campaniei electorale, Ilie Nedelcu, secretar general de redactie. Ranchiunos, R. Theodorescu a anulat contractul. Eugen Sfetcovici, documentarist si redactor in TVR, sfatuit sa se pensioneze pe 1 decembrie, care a condus biblioteca din radio, confirma dezvaluirile domnului Dalbu si atmosfera putreda din televiziune. Modul in care sint tratati dizidentii Arachelian, Iuga, Anton Iordache si Constantin Martiniuc.

Viitorul, 13 dec. 90. Televiziunea fata in fata cu parlamentul. Adina Dian.Citate penibile din exprimari ale parlamentarilor FSN despre conflictul din televiziune.

Phoenix nr. 44, 3-9 decembrie. Lovitura libera. Horia Garbea. Jignit de afirmatia lui RT ca toti cei care-l contesta sint imbecili, il provoaca pe dl R.Theodorescu la duel cu spada sau cu pistolul, calare sau pe jos, pentru a obtine pe calea armelor satisfactie. O alta forma de clarificare ar fi inegala avind in vedere discrepanta dintre tirajul televiziunii si al Phoenixului.

Adevarul, 20 decembrie. Dialog intre presedinte si AC. La palatul Cotroceni a avut loc miercuri pe 19 decembrie dialogul intre presedintele Romaniei , dl. Ion Iliescu si o delegatie formata din 6 membri ai comitetului director al AC: Marian Munteanu, Nicolae Manolescu, Stelian Tanase, PM Bacanu, Alexandru Popovici, Mircea Sevaciuc. Dl Iliescu s-a aratat deschis mentionind ca programul guvernului este in curs de aplicare iar rezultatele unui proces atit de complex se vor vedea mai tirziu. Corecturile si sugestiile constructive sint binevenite. Dupa intilnire s-au facut declaratii: Ion Iliescu “scopul intinirii a fost informativ. Reprezentantii conducerii aliantei au prezentat structurile, obiectivele, scopul acesteia, ce isi propun, cum doresc sa actioneze. Declara foarte limpede ca Alianta nu este o organizate politica, nu integreaza alte organizatii ci doar aderenti individuali – persoane, nu-si propune scopuri politice sau vre-un fel de participare la guvernare. Si-au prezentat aprecierea proprie cu privire la situatia existenta azi in tara. [..] Subliniind indeosebi raspunderile care ar reveni puterii si guvernarii [..] si sugestiile pe care dinsii considera util a le face [..] pentru a schimba cursul lucrurilor si a asigura mai multa stabilitate in tara. Eu am apreciat pe de-o parte ca pozitive aceasta platforma si declaratia de bune intentii. Am ramas deschisi pentru contacte viitoare, pentru schimburi de pareri cu caracter constructiv. ” Marian Munteanu:” Intilnirea de azi a fost foarte utila, in sensul ca am putut comunica dlui presedinte punctele de vedere pe care le sustine, le propune AC. Cred ca asemena contacte ar fi in continuare foarte bine venite. Putem afla si noi anumite lucruri si putem la rindul nostru sa comunicam presedentiei niste puncte de vedere. [..] Eu sint foarte multumit de acest contact. Cred ca va fi rodnic, in sensul ca presedintele va contribui efectiv la o imbunatatire a relatiilor din societate. Acesta este punctul care ne intereseaza cel mai mult, o imbunatatire a relatiilor dintre oameni. Sa terminam cu suspiciuni, cu neincrederi si cu rautati.

Romania libera 20 decembrie. Punctele de vedere. Pe 19 decembrie a avut loc dialogul dintre Ion Iliescu si delegatia AC. S-a facut o informare privind pozitia AC fata de adincirea crizei. “Constatindu-se o deteriorare crescinda a situatiei din tara a fost semnalata tendinta puterii de a prezenta insuccesele drept succese si de a cauta toate cauzele crizei in mostenirea lasata de dictatura comunista si actiunile destabilizatoare ale unei minoritati ostile. ” Reprezentantii AC au explicat dlui Iliescu ca dialogul la care AC tine foarte mult cere bunacredinta reciproca. Este necesar un laborios efort de educare al oamenilor in spiritul democratiei si AC vrea sa sprijine acest effort luptind impotriva incalcarii drepturilor omului si a abuzurilor, dar nu e o opozitie cu orice pret. ” Nu ne-am infatisat in fata dvs, cu solicitar, ci in incercarea de a va oferi atit aprecierile noastre cu privire la situatia Romaniei la un an de la revolutie cit si propuneri de solutii pentru iesirea din criza. Ne facem expresia ingrijorarii unei largi categorii a populatiei datorita deteriorarii situatiei economice, agravarii conflictelor sociale si divizarii morale din ce in ce mai profunde a tarii.

Cuvintul.

/Pentru o republica parlamentara. Ioan Buduca. Presedintele avea dreptate sa se teama de o lovitura de stat. Sindicatul soferilor amenintase cu o greva pe tara care putea deveni greva generala. Cheia strategiei greviste a soferilor consta in blocarea tuturor cailor de acces in Bucuresti cu camioane de mare tonaj, ori asta insemna nu numai paralizarea economica a capitalei ci mai ales blocarea marsului armatei catre Bucuresti. De aceea Petre Roman si Ion Iliescu au fost de acord cu toate revendicarile soferilor inclusiv cu cresterea salariilor lor care va produce inflatie. Dar oare soferii au jucat cinstit? NU cumva au mizat si ei pe psihoza loviturilor de stat pentru a cistiga aceste negocieri?

Adevarul 28 decembrie. Rabdarea la masa dialogului. Andrei Alexandru. Sint reproduse fragmente din dialogul AC cu Ion Iliescu pentru a demonstra ca afirmatiile Romaniei libere privind acest dialog sint mincinoase. Ion Iliescu:” Trebuie sa va spun ca nu sint un om impredsionabil si primesc cu calm atacurile [..] era o sugestie facuta de Marian Munteanu ca sa-mi dau demisia. Asa am citit. Pina si blinda Ana Blandiana m-a facut dictator”. La care vizitatorii au izbucnit simultan:”Noi nu am cerut asa ceva. N-ati citit bine” :”Nu este deloc asa. Eu nu am cerut capul presedintelui !” (Marian Munteanu). “Dorinta AC nu-i asta. (PM Bacanu). Deci se poate trage concluza ca tinta atacurilor nu mai este presedintele tarii, ci dupa cum se va vedea primul ministru si guvernul. Dar pentru ca l-au iertat pe Iliescu, nu vor sa plece chiar cu mina goala:”am dori sa ne ajutati cu un sediu pentru AC. Iar pentru postul de televiziune Continental vrem casa lui Ceausescu (PM Bacanu). “Sinteti modesti, vad. Ati putea folosi sediul GDS, care tot face parte din AC ” (I. Iliescu.). “Ar trebui restabilita credibilitatea tarii noastre in strainatate prin numirea unor ambasadori de diferite orientari politice, care sa fie oameni de cultura de mare valoatre” (Nicoalae Manolescu) [IR: Intre timp lui Manolescu I s-a rezolvat aceasta cerere). [..] “Circuitul informatiei e prost si a dus la interpretari. Exista o scindare in societate. Vrem sa oprim emigrarea si sintem gata sa facem orice. “(M. Munteanu). “Da, orice. Am vazut casetele pe care mi le-au dat studenti, colegi ai dumitale. In dupa amiaza zilei de 13 iunie, prezenta dumitale in Piata Universitatii a fost foarte inoportuna. Aparitia dumitale a venit dupa ce se dezlantuisera niste elemente furioase. In loc sa atenuezi lucrurile, nu te-ai delimitat cu nimic de ce se intimpla acolo. Ai anuntat greva studentilor, ceea ce a fost interpretat ca o solidarizare si ai fost aclamat. Apoi ai venit cu o informatie falsa si stiai ca e falsa; ai spus ca sint studenti arestati la politie, ceea ce a dus la incitatie impotriva politiei “(I. Iliescu). “Deteriorarea imaginii Romaniei revine puterii [..] fara schimbarea puterii nu vom avea credite [..] Nu pe dvs. va avem in vedere ci guvernul. Este necesar un guvern de uniune nationala (Stelian Tanase). “La deformarea imaginii Romaniei in strainatate au concurat multi binevoitori [..] Cineva va sustine. Cred insa ca stiti ca-n ultimul timp sintem priviti altfel si de SUA si de Piata Comuna (I Iliescu). “Cum a ajuns dosarul meu de anchetare la ziarul Azi? “(Munteanu) “Nu stiu, dar as fi curios sa stiu de unde are dl. Bacanu atitea dosare? “(Iliescu) “Am un camion de dosare. Oameni de bine. Nu pot sa va spun de unde le am. “(Bacanu). ” A acorda timp guvernului sa-si incheie mandatul inseamna a ne infunda si mai mult. [..] alcatuirea unui guvern de tranzitie pentru alegeri anticipate , e solutia “(Manolescu).”Programul guvernului e in stadiu de implementare. El a fost aprobat de parlament, liberalii au zis ca e al lor, iar taranistii ca e al lor [..] Binenteles ca e mult mai usor sa critici ” (Iliescu). Din dialog s-au desprins doua aspecte: schimbarea strategiei AC si incompetenta conducerii ei in probleme economice. AC a devenit un nou grup de dialog social.

Dreptatea, 12 dec. 90. Ultimele 24 de ore. Ilie Costache. Amenintarea de greva generala in intreaga tara. In acest context, interviu cu membri ai sindicatului TVR. Pe 12 decembrieva avea loc intilnirea sindicatului cu comisia parlamentara la care va participa si Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu. Primul s-a declarat gata sa-si dea demisia. Mitrofan: Noi cerem demisia intregii conduceri a TVR si a actualitatilor. Parlamentul a refuzat sa preia conducerea TVR. Deci ea ar trebui luta de personalitati ale vietii culturale.

Contrast, 38, 13-20 dec. Adrian Berchi, membru SLRTVR. Initiativa lui Cornel Pumnea care nu a mai putut suporta minciuna si declara : “In iunie am fost un prost. Acum am facut ceea ce mi-a dictat constiinta. ” Este sanctionat cu interzicerea intrarii in emisie. E.Valeriu a incercat sa-l scoata pe Iuga din cladire trimitindu-l la spital cu masina salvarii.

Revista “22″, 48 din 14 decembrie. Aricii lui Rommel. Interviuri luate lui cu Gh. Mitrofan si Nicolae Constantinescu si D.Iuga la 11 dec de Andreea Pora.

Romania libera 13 dec.90.

/Pe 12 dec. a avut loc la GDS conferinta de presa a sindicatului in care au fost prezenti Ctin Laurescu, Mitrofan Gh, Eugen Atanasiu, Traian Andronic, C.Pumnea si altii.

/Liderul Federatiei sindicale Star, Mihai Caramihai a intrat in greva foamei incepind din 10 dec. in semn de solidaritate cu D.Iuga si o va continua pina cind revendicarile sindicatului vor fi satisfacute.

/Inca din Pta Universitatii Dumitru Iuga se declarase public golan cu intreaga familie fiind prezent in balcon si adresindu-se celor din piata. Iar la Brasov a fost aplaudat apreciind ca daca ar fi fost prezent ca salariat al televiziunii, nu in timpul sau liber, ar fi trebuit huiduit.

Opinia Studenteasca nr. 52, dec. 90. Am facut si eu odata greva foamei 25 de zile. Interviu cu dl. Emanel Valeriu, realizat de Dan Radu. S-a intors din Italia pe 4 decembrie si a gasit protestul sindicatului adresat parlamentului, redactat in termeni inacceptabili si plin de inexactitati: cenzura, amenintari, intimidare, nomenclaturisti – toate falsuri. De aceea nu a putut da asa ceva pe post. Greva foamei este o forma de santaj. Sindicatul nu reprezinta pe nimeni si nu poate fi comparat cu alte cereri sindicale in care nu se solicita schimbarea unui presedinte numit de presedintele tarii sau a unui director numit de foruri competente. In legatura cu comunicatul politiei: “Nu vreau sa fac niciun fel de comparatie, dar in 1940 legionarii au intrat in radio si au anuntat pe post caderea guvernului si instaurarea altuia legionar, politia a intervenit.Televiziunea e obiectiva, nu minte si a transmis si ce-au facut minerii in Bucuresti. Revendicarile sindicale sint grotesti: dechiderea accesului in cladire pe alta poarta, taxa de celibat, nimic altceva. A…e adevarat ca au cerut si demiterea lui, dar el nu obisnuieste sa intoarca spatele jucatorului pe teren, ca fost rugbist. “Din moment ce mi-am asumat acesta sarcina, trebuie sa o duc pina la capatul posibilitatilor mele. Daca Iuga moare? Nu-si face probleme de constiinta pentru ca l-a sfatuit sa nu faca greva foamei. A facut si el asta 25 de zile, bind numai un lichid vitaminizat si slabind 18 kg, de 4 ori, ca antrenament pentru cazul ca l-ar aresta securitatea si ar trebui sa faca greva foamei.

Gh. Mitrofan: Sindicatul, va accepta numai demisia intregii nomenclaturi din televiziune. Aceasta cerere va fi comunicata comisiei parlamentare a doua zi (12 dec). Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu s-au aratat dispusi sa demisioneze iar D. Iuga isi va inceta greva doar in cazul rezolvarii favorabile. Este convins ca raspunsul va fi pozitiv [ IR: Oare de ce?] iar in caz negativ sindicatul va continua actiunea intrind in greva.

N. Constantinescu: s-a ocupat si de grevistii foamei din Pta Univ. urmarindu-i atent in conditii dramatice. In noaptea de 12 spre 13 iunie au disparut documentele medicale dar Dragos Niculescu s-a zbatut si a obtinut o parte din ele desi gen. Diamandescu le declarase aruncate. Urmareste atent starea lui Iuga care e in pericol.

D.Iuga: “Am declarat ferm ca-mi continui greva foamei pe termen nelimitat pina la rezolvarea acestei probleme. Sint decis sa mor in acest patut improvizat pina la realizarea acestui deziderat[..] Importanta nu este numai demiterea actualei conduceri, noi vrem purificarea integrala a redactiei de actualitati care este de fapt vinovata de toata aceasta situatie.

Flacara 19 dec.90. La televiziune paharul s-a umplut de mult. Interviu luat de Mihail Galatanu lui Constantin Laurescu, vicepresedinte Sindicat RTVR. Nu e vorba numai de cenzurarea opiniilor ci si de denuntarea unor afaceri dubioase, semnalate de Mihaela Mihai si de raminerea in functii a fostei nomenclaturi. Conducerea televiziunii se plimba tot timpul pe bani publici. Decizia lui Iuga a fost personala, nu a vrut sa implice sindicatul.

Romania libera, 15 decembrie 90

/Apel catre D.Iuga. Colegiul de conducere al televiziunii romane. Sint preocupati de situatia colegului lor. Fapta sa e curajoasa, demna de tot respectul, chiar daca depaseste cadrul sindical.”Caracter puternic si ferm, domnul Iuga merita pentru actiunea sa, stima noastra a tuturor. Aceasta actiune a avut intre altele meritul de a atrage atentia inaltului for legislativ asupra necesitatii unor reglementari prin lege a situatiei televiziunii.” O parte a revendicarilor au fost rezolvate, o alta va fi solutionata in maxim o luna prin noua legislatie care va implica decisive schimbari de personal si in structura conducerii institutiei. Se va colabora strins cu sindicatele in acesta operatie Ca atare se cere dlui Iuga sa-si inceteze greva.

/Replica la ipocrizie. Sindicatul liber din RTVR. Considera raspunsul Colegiului de conducere ipocrit. Nu a fost rezolvat nimic din revendicari, conducerea insitutiei refuzind sa se angajeze in scris in acest sens, ne aflam deci in situatia initiala. Dl Iuga isi continua greva foamei iar sindicatul se afla in greva de avertisment de tip japonez. E. Valeriu a refuzat sa dea acest comunicat pe post.

Contrast nr. 39, 12-27 dec. Interviu cu dl. Dumitru Iuga. Nicu Constantinescu. Comunicatul aparut in Adevarul in care este denuntat asa zisul plan de ocupare a televiziunii pus la cale de el si Arachelian este o incitare grava in stil Romania Mare. Nomenclaturistii se tem inutil de o revansa pentru ca noi sintem toleranti. Eminentele cenusii care mentin ocupata televiziunea sint elementele din umbra ale securitatii. Ei au regizat tot ce s-a intimplat in TVR in acest an, fiind legati de putere ca sa evite trimiterea in justitie pentru crimele comise impotriva umanitatii comise in timpul dictaturii comuniste. Un pact de genul: eu va pastrez si va apar, voi ma protejati si imi asigurati viabilitatea. Discutiile cu comisiile parlamentare au fost penibile, delegatia sindicatului spera sa rezolve problema pusa si sa atraga atentia opiniei publice. A urmat insa o farsa, probabil planificata, cu sprijinul celorlalte sindicate invitate, cel fara coloana vertebrala din radio si cel marioneta din televiziune , care au declarat ca nu au nimic de contestat. Avind in vedere blocajul creat, incepind de miine 17 dec. ora 8, intra in greva japoneza in asteptarea unor masuri. Spera ca si cei de la actualitati, membri ai sindicatului, sa faca acelasi lucru. Gesturile lui Pumnea si Turcanu au fost gesturi firesti, de demnitate. Comunicatele sindicatelor sint aruncate la cos cind sint prea franse.

Romania Libera 19 dec.

p3,4        /Miting studentesc pentru Dumitru Iuga. Pe 18 dec. a avut loc in sala AN din Politehnica Buc. un miting de solidaritate cu Dumitru Iuga. Au vorbit delegatii sindicatului liber din RTVR (Delia Budeanu si Marilena Rotaru), invitati de la GDS (Radu Popa), AC (Radu Filipescu) si AFDPR (Octav Radulescu). TVR e vinovata pentru mentinerea tarii in minciuna si trebuie eliberata. Prof dr Ion Matei a intrat in greva foamei pe 17 dec. pentru a-l inlocui pe domnul Iuga iar Stefan Duma citeste un Apel in care-l roaga pe Iuga sa inceteze greva foamei ” pentru a fi puternici impreuna”. Pe 19 dec. va avea loc un mars spre televiziune.

Azi, 20 decembrie.

/ Asaltul constiintelor siluite. T. Caranfil. Atac la adresa lui D. Iuga, omul care a organizat comandoul din televiziune siluind constiintele telespectatorilor. Cum de si-a permis sa tulbure milioane de camine printr-un act dement? Mai este asta o treaba interna a televiziunii?

/Foamea de greva. Stefan Avramut. E la mare moda greva foamei. S-au dat spectacole de acest gen tot anul iar recent s-a constituit si o asociatie. In ultimele zile a izbucnit chiar o epidemie dupa modeul oferit de Dumitru Iuga, care in acest scop a confiscat o camera a televiziunii, adica o cladire publica. Autorul reaminteste ca greva din inchisorile irlandeze, cu urmari tragice , nu a impresionat-o pe doamna Thatcher.

Revista 22 nr. 50, 28 dec. 1990. Esecul unor lideri. Alina Mungiu. Mitingul din 21 dec. al Aliantei Civice a fost un esec. In timp ce la Timisoara, Brasov, Constanta s-au facut citiva pasi concreti in lupta contra dictaturii “conducerea Aliantei Civice Bucuresti se intilneste cu presedintele Iliescu pe care-l informeaza despre scopurile organizatiei”. [IR: Conducere pe care sala nu a avut cum sa n-o aleaga, pentru ca propunerea mea ca sa fie prezentati si candidatii mai putin cunoscuti - a fost respinsa] . S-ar fi putut organiza un mars care sa depuna guvernului o platforma de cereri concrete [IR: Dar la congresul din 14-15 dec, cei care au "mosit" AC au respins iesirea in strada, chiar si pentru comemorarea revolutiei- ca sa nu aiba loc provocari]. Si ce daca s-ar fi spus ca Alianta face presiuni [IR: Pentru o propunere de acest gen eu am fost taxat in congres de "provocator"- de domnul Paler- si apoi complet neglijat ]. “Alianta civica are de ales intre a fi un organism eficace si a nu fi de loc”. Politica de prudenta nu duce nicaieri. Atmosfera la miting a fost de cenaclu. Mortii se comemoreaza luptind pentru idealurile ce i-au impins in moarte. De aceea multi au plecat dezamagiti. O ocazie risipita. [IR: Eu mi-am exprimat atunci disperarea, anuntind public cenaclului AC ca neputind admite faptul monstruos implinit, resemnindu-ma la un bocet steril in fata uzurparii de putere, renunt la cetatenia romana- fiind mustrat apoi de Ana Blandiana].“De ce toate astea? Cine trece prin sediul provizoriu al AC Bucuresti poate gasi citeva explicatii. Intr-o camaruta de trei pe sapte puteti intilni in jurul unei mese aceiasi oameni din conducerea Uniunii scriitorilor, asociatiei Ziaristilor etc.De ce? Sint singurii? Nici vorba . Sint doar cei mai cunoscuti, atit. Acesti oameni vehiculeaza un fond comun si fireste limitat de idei. Nici unul nu a dovedit anul acesta prea multa fantezie politica si ar fi surprinzator sa dovedeasca acum, istoviti de hartuiala nesfirsita la care au fost supusi. Daca soarta Aliantei ramine in miinile acestor citiva oameni, daca ei nu gasesc solutia de a face din Alianta prima miscare politica in care initiativa sa vina cu adevarat de jos in sus, cheltuiala lor de energie ramine inutila.”

Romania libera, 21 dec

/Declaratia lui Dumitru Iuga la incetarea grevei foamei. “Declar in fata natiunii ca inteleg sa renunt la actiunea de greva a foamei intr-un stat totalitar [..] In cele 19 zile in care nu am mincat, am gindit cu luciditate si am constatat ca rostul meu este linga oamenii care au nevoie de mine [..] sa terminam cu sloganul comunist al muncii pentru societate si sa ne gindim fiecare la bunastarea familiilor noastre pe care le-am uitat. ”

/Televiziunea – doua communicate. In seara zilei de 19 decembrie la ora 20.45 a avut loc intilnirea intre Razvan Theodorescu si D Iuga. In urma ei RT a precizat ca s-a angajat la: 1. suspendarea din functii a intregului colegiu al TVR inclusiv E. Valeriu si Victor Ionescu. 2 anularea tuturor sanctiunilor administrative dictate de acest colegiu 3. Incetarea oricaror presiuni asupra sindicatului liber si membrilor sai. In urma acestor angajamente D.Iuga a incetat greva foamei iar Sindicatul liber intrunit pe 20 decembrie a intrerupt greva de avertisment. Conducerea TVR a hotarit pe 20 decembrie: 1. incepind cu 20 decembrie colegiul televiziunii isi inceteaza activitatea. Conducerea va fi asigurata pina la reorganizarea institutiei de catre presedintele TVR si in temeiul Hotaririi 129/90 de catre Consiliul de administratie al radioteleviziunii. 2. Asigura pe cei vinovati de abateri in perioada 1-20 decembrie, de impunitate. Si accepta reintegrarea doamnei Mihaela Mihai. 3 In aceste conditii se asteapta incetarea grevei dlui Iuga.

/Semnal. Doama Carmen Aurelia Radulescu a incetat pe 19 decembrie greva foamei inceputa pe 13 decembrie in semn de solidaritate cu Dumitru Iuga.

/Inceteaza greva studentilor Bucuresti. Organizatiile conventiei studentesti bucurestene inceteaza greva dar sint alaturi de celelalte centre universitare care sint in greva. Sustin in continuare programul de revendicari adoptat pe 7 decembrie.

BBC (LD-jurnal 8)

/Mitingul Alianţei Civice. Ora 21. Slab ecou în sufletul participanţilor. Lumea s-a rărit. Mitingul s-a încheiat fără să se încheie.Oamenii au mai rămas. A mai vorbit Nica Leon.

/Revoluţionarul Nancu: Nu este momentul unei noi revoluţii. Lider”Asociaţia “21 decembrie” (interviu). Ora 21….Am făcut comemorare, nu tensiune!…Nu este momentul unei noi revoluţii; Opoziţia este slabă: nu poate reacţiona; nu este unită; fiecare vrea altceva; Bucureştiul nu mai rezistă; Structuri comuniste nu mai există; La putere, sunt oameni legaţi de noul regim; Adevărul nu poate ieşi la iveală; Justiţia lucrează cu legi vechi …Nu avem alternativă în buzunar.

Tinerama 21-27 Dec. 1990

/Interviu luat de Cornel Ciomazga lui Dumitru Iuga – Atmosfera este exploziva. Iuga este intr-a 16 zi de greva foamei, inca functional. Va merge pina la capat, dar nu va fi sinucidere, ci crima. Televizunea trebuie eliberata. Sindicatul va intra in greva. Singura concesie: raminerea temporara a lui Razvan Theodorescu. In schimb Emanuel Valeriu, Victor Ionescu, Victor Teodoru trebuie indepartati imediat. Reabilitati Arachelian, Pumnea, Turcanu. Si mai ales – eliberata televiziunea de minciuna. Delia Budeanu: reincadrata la TVR1, se teme de noi scenarii singeroase realizate de putere cu ajutorul televiziunii.

Romania Libera, 27 dec. Declaratia de solidaritate cu Timisoara. Alianta Civica este alaturi de Timisoara. Speranta ca institutiile statului vor apleca urechea la doleantele ei s-a dovedit o iluzie. AC recunoaste ca prin contactele initiate la mijlocul lui decembrie s-a inselat. Numai o putere populara ii mai poate opri pe emanati, calea dreapta fiind din nou aratata de Timisoara. [IR: Tardiva si ipocrita recunoastere, dupa ce AC, timorata, a descurajat spiritul justitiar al populatiei si a purtat tratative penibile cu Ion Iliescu]

Phoenix, nr.49, 21-27 ianuarie 1991. Actualitatile la TVR. Interviuri realizate de Anca Ionas. Gh. Mitrofan:Legea audiovizualului urmareste incorsetarea noastra. Intelegerea dintre dl Theodorescu si dl.Iuga n-a fost respectata. Noi cerusem destituirea lui Emanuel Valeriu si Victor Ionescu, care sint si azi in aceleasi posturi. Ni se promisese incetarea persecutiilor dar Pumnea, Arachelian sau Budeanu nu pot nici azi intra pe post.

Pumnea: Pe 20 dec. R.Theodorescu comunicase in Romania libera incetarea tuturor masurilor punitive impotriva simpatizantilor sindicatului liber. In 24 dec. i s-a comunicat ca nu are voie in continuare sa intre pe post decit inregistrat.

Vartan Arachelian: Dl Theodorescu i-a sugerat: cei ce nu stiu sa apese pe buton, sau nu stiu sa faca flotari in fata puterii, vor trebui sa-si caute de lucru.

Dumitru Iuga: Pe 12 ianuarie TV a stat sub dominatia presedintelui Iliescu, Alianta civica fiind prezentata nefavorabil si “iresponsabilii” de la Timisoara pusi la punct. Au fost lansate doua noi sindicate ale cadrelor de reportaj si cel redactional. “Sindicatul nostru nu s-a purtat ca o padure in fata unei adieri de vint. Ci ca un lan de griu, aplecindu-se fiecare dupa cum bate vintul.”

Universul-SUA, febr. 91. Interviu luat lui D.Iuga. La 19 decembrie, dupa o comnvorbire cu Razvan Theodorescu, a renuntat la greva inceputa pe 1 decembrie, luind in considerarae promisiunile de rezolvare a revendicarilor sindicale. A intrat apoi in criza bilogica de ulcer, care l-a tinut la pat 10 zile, dupa care a revenit in institutie. Aparent lupta a fost pierduta, pentru ca exista aceeasi conducere, aceeasi tendinta de deformare a adevarului si manipulare a opiniei publice. Dar evenimentele din decembrie constituie inceputul luptei pentru recistigarea demnitatii lucratorilor. Nu vor abandona aceasta lupta. Exista un plan de actiune in acest sens si va fi declansat in momentul oportun. “Ne-am oferit o clipa de respiro, intr-o perioada tensionata politic, evitind astfel acuzatiile gratuit facute cum ca noi am constituit un nucleu destabilizator in viata social politica.[..] Nu ma imbat cu optimism de parada, am cistigat o prima batalie cu puterea.[..]Conducerea televiziunii a trecut la atac speculind oportunismul unora, naivitatea altora, lipsa de coloana vertebrala a multora. S-au propulsat inca doua noi sindicate marioneta.”

Romania libera, 31 ian 1991

/Adunarea gen. a Sindicatului liber din RTVR. Roxana Iordache. A avut loc pe 28 ian. pe platoul studioului 3 cu ordinea de zi: raport prezentat de D.Iuga 2. Alegerea noului presedinte (a fost ales cu mare majoritate tot dl.Iuga) 3. Planul de activitate 4. Discutii.

Epoca, 7-13 februarie

/Televiziunea dincolo de tancuri. S.Sorin. Calendarul evenimentelor care au implicat televiziunea dupa 21 decembrie.

/In direct sau indirect. Ion Radulescu.Televiziunea romana a publicat transcrierea fidela a primelor 13 ore de emisie (22 decembrie ora 11.24.) Interesant este ca, desi s-a pretins ca totul este in direct, o interventie importanta a dlui Mazilu apare de doua ori in aceeasi zi.

/Relatare din golful de pe Calea Dorobanti. Marilena Rotaru. Jurnal. 19 decembrie. D.Iuga nu vrea sa-si opreasca protestul: “trebuie un sacrificiu pentru ca oamenii din tara asta sa aiba parte de adevarul intreg”. Nimeni nu-l poate convinge. La ora 20.45 apare R.Theodorescu si D.Iuga accepta iesirea din greva foamei in schimbul celor trei conditii: 1.Suspendarea colegiului de programe si destituirea sefilor de departamente (inclusiv E.Valeriu si Victor Ionescu). 2. Anularea tuturor sanctiunilor administrative aplicate membrilor sindicatului. 3. Incetarea oricaror presuni asupra sindicalistilor. RT se obliga ca a doua zi, dupa convocarea de urgenta a colegiului sa trimita la sediul sindicatului la ora 10, un document care sa confirme in scris indeplinirea celor trei conditii. 20 decembrie, ora 10. Este asteptat documentul si se dau multiple telefoane in acest sens. Dupa citeva ore el soseste. Se dizolva colegiul de programe si se inlocuieste cu un consiliu de administratie…La serviciul personal au gasit un act prin care se anunta inca din octombrie infiintarea unui consiliu de admnistratie avind aceeasi componenta cu colegiul proaspat suspendat. 21 decembrie. La mitingul realizat de Alianta civica vorbesc si membrii sindicatului dar actualitatile pastreaza discretia desavirsita. 22-25 decembrie: sarbatori de Craciun. 27 decembrie: R.Theodorescu interzice lui Vartan Arachelian sa difuzeze in emisiunea consacrata monarhiei, un fragment din interviul cu regele Mihai iar Marilenei Rotaru ii interzice reportajul realizat la Europa libera. 28 dec. O delegatie a Aliantei civice este primita de RT. Este anuntata ca imediat dupa 1 ianuarie, urmeaza organizarea RTVR intr-o societate romana de radio si doua societati de televiziune: programul 1 de stat si programul 2, 51% de stat si 49% actiuni, majoritatea fiind ale lui Ion Tiriac. 4 ianuarie ora 10: RT, E.Valeriu, M.Tatulici, etc. se duc la Ion Iliescu. Ora 17. R.Theodorescu face consiliului de administratie o comunicare despre dizolvarea RTVR si nasterea societatii romane de radio si soc. romane de televiziune, ultima avind doua programe, 1 si 2. A fost respinsa categoric ideia unui consiliu de conducere format din personalitati culturale si stiintiifce. 5-16 ianuarie: pentru linistea noastra, TV sufla arareori o vorba despre Timisoara, concentrindu-se pe Gugesti si Sava Bombonel. 17 ianuarie: Golful. In sfirsit Golful! 28 ianuarie: In sedinta de Colegiu (suspendat) se discuta reducerea programelor pentru economii legate de relee si predarea tuturor emisiunilor cu cel putin 24 de ore inainte impreuna cu sumarul.

/TVR tehnica de instructie. Octavian Paun.Televiziunea ca arma de dominatie e un subiect lansat de Teodor Maries care intr-un interviu cu dl.Teodoru, pe vremea Pietei Universitatii i-a spus, lasindu-l perplex, ca TVRL joaca rolul pe care-l juca in 1946 Armata Rosie.

Romania libera, 30 aprilie. Brasovul revoltei anticomuniste din 1987 protesteaza la Bucuresti. Simbata 27 aprilie la 8.30 un grup de membri ai AC, 21 decembrie si GID a intimpinat pe membrii Asociatiei 15 noiemb. 1987 , veniti la Bucuresti ca sa protesteze impotriva emanatiei neocomuniste. Au fost intimpinati cu dragoste si recunostinta in scandari antiprezidentiale, antiguvernamentale, antisecuritate si promonarhice. Pancartele purtate de citiva timisoareni spuneau: “Procurori si generali, Toata lumea minte/ si minciuna vine-n jos, De la presedinte!”. In Piata Romana brasovenii au format o delegatie care sa depuna o motiune de protest la guvern. Aceasta a asteptat mai bine de o ora. Printre doleante, Asociatia 15 noiembrie cere publicarea in 20 de zile a listei cu informatorii securitatii si aceasta in primul rind ca ei sa nu mai poata fi santajati incit sa lucreze in continuare. Demonstrantii au continuat marsul in piata palatului unde protestau medicii si profesorii – care i-au primit cam rece. La inchiderea manifestatiei lor, dlui Mircea Sevaciuc nu i s-a permis sa vorbeasca, televiziunea stringindu-si statia de amplificare. S-a constituit pichetul de veghe in fata senatului pe care brasovenii il vor sustine pina la demiterea conducerii mincinoase a radioteleviziunii. Dupa o noapte de veghe, in ploaie si frig, pichetul a fost acompaniat de alti demonstranti pe 28 aprilie, la o mica tribuna a vorbit D. Iuga, denuntind din nou minciuna din televiziune. Apoi dl Ticu Dumitrescu a facut apel la solidaritate si lupta pasnica aratind ca Roman si Iliescu nu fac doi bani fara televiziune. Dl Mircea Sevaciuc a afirmat ca si-a dat seama din 23 decembrie ca totul este o farsa dar acum brasovenii nu mai pleaca pina cind actuala conducere va fi demisa. Dl. Stelian Tanase povesteste ca pe 22 la prinz monta un microfilm in balconul CC si a avut senzatia ca cineva ii face sa joace intr-o piesa.

Baricada nr. 23, 11 iunie 1991. S-a intimplat acum un an. Relatare a evenimentelor din 13-15 iunie bazata pe marturiile din Raportul GDS. Marturia lui Iuga privind “civilii” care au facut ordine in televiziune ; marturia unui student macelarit la Universitate, a unei femei maltratate la Magurele, etc.

Expres II 46, 19-25 noiembrie 9. Sindicate: jocurile sint facute de sus. Rodica Chelaru. Critica a tripletei sindicale puciste. Ipocrizia Fratia, dupa ce a demascat CNSRL. Miron Mitrea a dezamorsat grevele din decembrie (lasind-l singur pe Iuga, care era pe cale de a elibera televiziunea) in urma a trei dialoguri cu Ion Iliescu. Alfa s-a pretat la jocul de confiscare. Dan Mocanescu   nu-si ascunde cinismul “pragmatic”.

Revista “22″, aprilie 1995. Batalia pentru televiziune. Interviu cu Gabriel Liiceanu. Relateaza modul in care a decurs concursul pentru ocuparea postului de director al RTVR sustinut in fata comisiei de cultura al parlamentului. GL a candidat din partea sindicatului liber al TVR din partea dlui Iuga. Desi programul pe care l-a expus in fata comisiei a fost apreciat (in afara iesirilor dlui Coja si Baltazar) candidatura sa a fost respinsa. Ceea ce arata ca nu se doreste ca societatea romaneasca sa fie asezata pe valorile democratiei.

TVR, aprilie 1995. Scrisoare deschisa lui Dumitru Iuga. Gabriel Liiceanu. Cind a acceptat sa reprezinte sindicatul in fata comisiei parlamentare nu a banuit ca respingerea lui va provoca o asemenea reactie dlui Iuga. Nu este de acord cu intentia acestuia de a se sinucide lent in semn de protest. Nu crede ca viata televiziunii (a carei moarte este vitala pentru conducatori) trebuie sa treaca prin moartea lui Iuga si nu-l poate interesa sa conduca o institutie salvata prin astfel de sacrificiu. Raspunderea va reveni presedintelui care nu precupeteste nimic pentru a-si pastra puterea, calatorind senin in halat alb printre porcii de la Caracal. Pentru el si cei pe care i-a dresat, televiziunea asta e libera.

Sursa: Procesul Comunismului via Ziaristi Online

Foto: Dinu Lazar

Cititi si:

IN MEMORIAM. Un an de la moartea discreta a lui Dumitru Iuga, unul dintre putinii militanti anticomunisti reali ai epocii Ceausescu

Dumitru Iuga face Reconstituirea loviturii de palat din decembrie 1989

Dumitru Iuga: Cu fata la perete. Diversiunea “teroristii” si dispozitivul de aparare la TVR in decembrie 1989

Dumitru Iuga il acuza pe seful GDS, Radu Filipescu, ca a colaborat cu Securitatea. EXCLUSIV/DOC

EXCLUSIV. Dumitru Iuga “Cu fata la perete”: marturii din iadul detentiei. Anticomunismul in anii ’80 la Aiud si Rahova

EXCLUSIV. Dumitru Iuga se judeca pentru anii de puscarie si propune un Fond special pentru fostii detinuti politic

IN MEMORIAM. Dumitru Iuga despre evenimentele din Decembrie 1989. Fragment din cartea “Cu fata la perete”. EXCLUSIV

Prima Intrunire a Rezistentei Romane, Brasov, 7-9 septembrie 1990. Dumitru Iuga este al doilea se sus Marian Munteanu in centru - Ziaristi Online

Prima Intrunire a Rezistentei Romane, Brasov, 7-9 septembrie 1990. Dumitru Iuga este al doilea de sus din stanga, Marian Munteanu in centru, impreuna cu Mihai Gheorghiu. Alaturi de ei, doi impostori cunoscuti: Ticu Dumitrescu si Stelian Tanase.

Categorii: ziaristi_online