Share |

Agregator de ştiri

EXCLUSIV: Consilierul lui Klaus Iohannis, Andrei Muraru, ideolog al “Miliţiei spirituale”, în proces cu secretarul CNSAS Corneliu Turianu, are fratele, Alexandru Muraru, cercetat pentru furt de acte din Ministerul Justiţiei

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 18, 2014 - 3:00pm

Fratii Andrei si Alexandru Muraru - Relu Fenechiu - Tudor Chiuariu - mafie - coruptie - Klaus IohannisCunoscut drept ideolog al organizaţiei anarhiste şi anticreştine de extremă stânga “Miliţia spirituală”, Andrei Muraru, vehiculat în presa centrală şi de stat ca consilier al preşedintelui ales Klaus Iohannis, se află în proces cu secretarul CNSAS, prof. univ. dr. Corneliu Turianu, în timp ce fratele său geamăn, Alexandru Muraru, este cercetat de Parchet într-o cauză conexă acestui proces, pentru furt de documente din Ministerul Justiţiei, pe vremea când era consilier personal al fostul ministru Tudor Chiuariu, personaj conectat la mafia ieşeană şi condamnat definitiv pentru corupţie. Conform presei ieşene, cei doi fraţi pătaţi au fost promovaţi în diverse funcţii înalte de stat de mafiotul Relu Fenechiu, condamnat şi închis pentru corupţie împreună cu fratele său, ca urmare a “afacerii” de jaf “Transformatorul”. Concret, Andrei Muraru a folosit pentru a-l ataca calomnios pe Corneliu Turianu, în încercarea de a-l înlătura de la CNSAS, acte originale cu protecţie de secretizare furate de fratele său, Alexandru Muraru, din Arhiva Ministerului Justiţiei. Este vorba de 17 Dosare profesionale ale unor judecători, nerecuperate nici până azi de organele speciale care cercetează infracţiunea şi abuzul funcţionarului public de sub Tudor Chiuariu. Prin mijloace specifice, redacţia Ziaristi Online a obţinut Întâmpinarea formulată de doctorul în drept Corneliu Turianu la recursul ideologului “Miliţiei spirituale”, posibil viitor consilier prezidenţial pentru relaţia cu “societatea civilă”. Halal! Vom reveni cu amănunte.

TRIBUNALUL BUCURESTI

SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar 11527/299/2012

Termen 17.12.2014

 

DOMNULE PREȘEDINTE,
Subsemnatul Turianu Corneliu, în calitate de recurent, in termen legal formulez prezenta

ÎNTÂMPINARE
prin care solicit să declarați nul recursul deoarece motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C.pr.civ. și să mențineți, ca temeinică și legală sentința recurată, întrucât instanța de fond a apreciat corect probele administrate și a aplicat corect legea, astfel că:

  1. Instanţa de fond a reținut în mod corect că afirmația recurentului referitoare la lucrarea „Reeducare prin muncă”, al cărei autor sunt, are caracter tendențios și nefundamentat, întrucât „este evident caracterul pur teoretic și integral subscris sferei juridice al lucrării”. De altfel reaua-credință a recurentului reiese chiar din prezentarea motivelor de recurs, unde, contrazicându-se de la un paragraf la altul, insistă să sugereze apartenența intimatului la ideologia comunistă: „chiar și în ipoteza în care am presupune că prin referirea făcută la manualul scris de intimat recurentul a urmărit să sugereze o oarecare apartenență a intimatului la ideologia comunistă /…/ Suspiciuni cu privire la convingerile politice ale intimatului pot fi extrase chiar din titlul lucrării – Reeducarea prin muncă /…/ Orice persoană care nu are studii în materie și ar citi un astfel de titlu ar putea să considere că lucrarea are legătură cu promovarea ideilor comuniste care tratau munca drept o formă de purificare. /…/ manualul conține numeroase referiri la socialism și la Nicolae Ceaușescu …”.
  1. Instanţa de fond a reținut în mod corect că „Pârâtul Andrei Muraru a transmis cu titlu de informații reale și necontestate elemente de fapt, care fie nu sunt decât simple speculații (caracterul lucrării publicat de reclamant), fie sunt informații fără o bază factuală concretă oferită cititorilor”. Motivul invocat de recurent că „instanța de judecată a reținut în mod greșit că recurentul a prezentat o informație fără să aibă o bază documentară” este neîntemeiat deoarece pe de o parte, invocarea unor articole din presa scrisă și online nu constituie o bază documentară solidă, iar, pe de altă parte, informațiile din dosarul meu professional, pe lângă faptul că au fost utilizate ilegal (conf art. 42 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 303/2004), au fost prezentate deformat.
  1. Instanţa de fond a reținut corect că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, arătând că „acesta (pârâtul) nu doar că a prefigurat efectul defăimător al scrierilor sale, dar în mod evident l-a și urmărit.” Deși recurentul insistă în cererea sa că scopul său a fost doar de a transmite informații de interes public, chiar în fila 4 din cererea de recurs se demască afirmând că „în primăvara anului 2012 interesul publicului pentru acest caz a crescut deoarece se apropia alegerea unei noi conduceri a Colegiului CNSAS /…/ iar printre numele vehiculate pentru noua componență a noului Colegiu se număra și cel al intimatului din prezentul dosar. Așadar, se punea problema ca, /…/ acesta să fie numit pentru a doua oară membru în CNSAS alături de personalități precum dl. Dinu Zamfirescu, fost deținut politic și opozant prin excelență al Partidului Comunist.” Prin urmare scopul recurentului a fost acela de a împiedica numirea mea în Colegiul CNSAS și nu așa cum fals afirmă în cererea de recurs „ În realitate, articolul în cauză are ca obiect Legea lustrației care se afla în Parlament pentru a fi supusă la vot. Așadar, subiectul Corneliu Turianu este tratat într-un singur paragraf, ceea ce însemană că nu se poate spune că scopul recurentului a fost denigrarea intimatului.

În drept, îmi întemeiez prezenta pe dispoziţiile art. 483 şi urm. din Codul procedură civilă, art. 1349, 1357 şi urm. Cod civil, art. 1 alin. (3) şi art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 8 alin. (l) şi art. 10 alin. (2) din Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 42 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de proba cu înscrisuri.

Depun prezenta în trei exemplare.
DOMNULUI PREȘEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREȘTI

Corneliu Turianu

Documentare: Presedintele IICCMER Andrei Muraru, condamnat de Instanta pentru minciuna cu scop de dezinformare si manipulare a opiniei publice in cazul secretarului Colegiului CNSAS, Corneliu Turianu

Generalul de mucava Dan Voinea umilit la Inalta Curte de Casatie si Justitie in procesul directorului IICCMER cu profesorul Corneliu Turianu de la CNSAS

NU RATATI: Un interviu exclusiv cu secretarul Colegiului CNSAS, Corneliu Turianu, despre procesul castigat cu conducerea IICCMER. SOLUTIA INSTANTEI

Secretarul CNSAS Corneliu Turianu da de pamant cu “Militia spirituala”

Categorii: ziaristi_online

Raportul Harghita – Covasna: Crimele maghiarilor. Revoluţia din decembrie şi evenimentele legate de aceasta în judeţele Harghita şi Covasna

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 18, 2014 - 1:10pm
Ucigasii-colonelului-Agache Aurel de la Targu Secuiesc Decembrie 1989 - Ziaristi OnlineRevoluţia din decembrie şi evenimentele legate de aceasta în judeţele Harghita şi Covasna Revoluţia din Decembrie 1989 a izbucnit și în judeţele Harghita şi Covasna având un caracter anticeauşist şi anticomunist, la ea participând, în egală măsură, români, maghiari şi secui. Ulterior principalele ei obiective au fost interpretate de către unele persoane ca un eveniment exclusiv maghiar, declanşându-se procesul de marginalizare a românilor care locuiau în zona respectivă. Încă din primele zile de după izbucnirea revoluţiei, în cele două judeţe s-au comis atacuri asupra unor sedii de miliţie şi securitate, fiind distruse parţial sau în totalitate 38 dintre acestea, valoarea pagubelor ridicându-se la peste 10 milioane lei1. Primii asupra cărora secuii şi maghiari şi-au vărsat furia au fost miliţienii şi securiştii care, deşi nu au reacţionat prin folosirea armamentului din dotare, au fost molestaţi, batjocoriţi, omorâţi în mod bestial. Li s-a dat foc la case, li s-au ars bunurile pe care le posedau sau le-au fost furate, aceste lucruri întâmplându-se la 200 de domicilii ale cadrelor de miliţie și securitate, pagubele depăşind 5 milioane lei. Majoritatea actelor de vandalism care au avut loc în aceste zile au rămas nepedepsite, deoarece, în momentul în care s-a trecut la anchetarea lor, autorii nu au putut fi identificaţi. O parte din cei care au comis crime bestiale au fost totuşi arestaţi, judecaţi şi condamnaţi, dar imediat presa în limba maghiară a reacţionat vehement, cerând eliberarea aşa-zişilor „revoluţionari”. Astfel, ziarul „Hétfő” din 8 mai 1990 scria în mod incitator, confundând criminalii cu adevăraţii revoluţionari: „Revoluţia română îşi trimite revoluţionarii în faţa justiţiei”; sau „O revoluţie îşi poate acuza propriii copii ?”. Acţiunile agresive au continuat două, trei zile după începutul revoluţiei, mai ales în mediul rural, căutându-se cadrele de naţionalitate română din fostele organe de putere şi ordine, concomitent cu constituirea unor nuclee provizorii de putere, acestea având în frunte în mai multe cazuri elemente extremiste, naţionalist-şovine. În perioada următoare, în cele două judeţe s-au înregistrat cazuri de distrugere şi profanare a unor monumente dedicate armatei române, eroilor români sau unor personalităţi de seamă din istoria României şi au fost parţial distruse şcoli, biserici, cimitire, instituţii de stat din localităţile Covasna, Baraolt, Zăbala, Odorhei, Frumoasa, Lutiţa, Sânmartin, Topliţa, Miercurea Ciuc. Adunările publice care au avut loc cu prilejul diverselor evenimente au fost în multe cazuri manifestări cu caracter antiromânesc, fiind arborate steagurile maghiare sau strigându-se, aşa cum s-a amintit, lozinci cu caracter iredentist. Încercările de organizare postrevoluţionară au vizat, sub lozinca „epurării comuniştilor”, înlocuirea românilor din organizaţiile locale ale puterii şi administraţiei de stat, din fruntea unităţilor social-economice, măsura fiind luată inclusiv în cazul unor secui şi maghiari care datorită poziţiei lor corecte faţă de români au fost consideraţi trădători de neam. Numai în prima etapă, de la sfârșitul lui decembrie 1989 şi începutul lui ianuarie 1990, în judeţul Covasna, după instalarea ca preşedinte al C.P.U.N. a domnului Orbán Árpád, în 18 unităţi economico-sociale au fost îndepărtaţi directorii, în locul lor fiind numiţi maghiari şi secui2. În astfel de cazuri nu s-a pus problema competenţei profesionale sau atitudinii adoptate în vechiul regim, ci numai apartenenţa etnică era principalul criteriu de selecţionare. Uneori motivaţia înlocuirii unor persoane cu funcţii de conducere a fost explicită, aşa cum s-a întâmplat la Tribunalul judeţean Covasna: „Menţinerea în funcţie a celor în cauză – preşedintele tribunalului, procurorul şef (subl. n.) – nu se mai justifică, întrucât judeţul a devenit secuiesc3”. Această explicaţie, consemnată în acte oficiale, este dovada cea mai clară a acţiunilor antiromânești care s-au desfăşurat în acele momente în mai multe localităţi din cele două judeţe. O localitate din România devine peste noapte „secuiască” și ca atare românii trebuie să o părăsească. De fapt, „purificarea” zonei de orice element românesc s-a desfăşurat în mod sistematic, principalei direcţii de acţiune fiind: ameninţarea permanentă și timorarea cadrelor de poliţie de naţionalitate română, eliminarea cadrelor didactice din școli şi obligarea acestora să părăsească localităţile unde erau stabilite, desfiinţarea catedrelor cu limba de predare română, alungarea preoţilor, netratarea corespunzătoare a bolnavilor români în unele spitale. Acţiunile directe organizate împotriva elementului românesc s-au accentuat odată cu constituirea unor organizaţii specifice maghiare având ca bază criteriul etnic, situaţie de care au profitat elemente cu poziţie naţional-iredentistă autohtone şi străine – dar originare din România – trimise special pentru a se infiltra în cadrul acestora. Astfel, au luat fiinţă „Fundaţia pentru tinerii Transilvaniei”, care are ca membru fondator o instituţie de vânzare a cărţilor din Budapesta, „Asociaţia cercetașilor maghiari din România”, constituită după un model asemănător existent în Ungaria în perioada interbelică, „Alfa”, „Organizaţia Tineretului Catolic din Tuşnad-sat”, „Organizaţia Tineretului Democrat Maghiar” din Cristuru Secuiesc, „Asociaţia Democratică a Tinerilor Maghiari”. „Organizaţia Tinerilor Democraţi din Praid”, „Uniunea Democrată a Tinerilor Maghiari din Ditrău”, „Asociaţia Tineretului Liber din Borsec”, „Forumul Tineretului Secuiesc din Cristuru Secuiesc”, „Organizaţia Tineretului Maghiar Democrat din Vlăhiţa”, „Organizaţia Tinerilor Liberi din Cristuru Secuiesc”. U.D.M.R., ca principală forţă politică din judeţ, împreună cu organizaţiile amintite, nu au luat niciodată la radio, televiziune sau în presă o poziţie deschisă şi fermă faţă de evenimentele care aveau loc în cele două judeţe, ba mai mult, a contestat tot timpul cele relatate despre întâmplările de aici, considerându-le simple „ficţiuni”, explicate – paradoxal – prin presupusa „atitudine şovinistă” a românilor faţă de secui şi maghiari. O dată cu constituirea primelor componente structurale ale puterii statale pe plan naţional şi cu deosebire după declaraţia televizată a d-lui Domokos Géza, formele de manifestare violentă ale secuilor şi maghiarilor s-au rărit în intensitate, accentuându-se în schimb procesul de pătrundere în noile structuri ale puterii a tot mai multe elemente cu atitudini şi idei extremiste, aşa după cum reiese din depoziţiile aflate la dosar. S-a desfăşurat, de asemenea, o intensă propagandă antiromânească în publicaţii maghiare, „Tromf”, „Hargita Népe”, „Háromszék”, încercând să se acrediteze o aşa-numită situaţie de pericol iminent în care s-ar afla secuii și maghiarii. Pentru a-i menţine pe români într-o presiune psihică permanentă s-au continuat acţiunile sistematic organizate de umilire şi molestare a românilor, puse la cale de elemente naţionalist-şovine și iredentiste. Adunările publice s-au succedat la intervale scurte, lozincile strigate continuând să aibă un conţinut incitator, aşa cum s-a întâmplat la Baraolt, unde mulţimea a strigat „Jos românii!”, „Afară din Ardeal”. „Ardealul pământ secuiesc şi unguresc !”, „Covasna fără români împuţiţi !”, „Ardealul autonom !”. În timpul și după evenimentele de la Târgu Mureş, datorită pericolului existent, foarte mulţi români au părăsit cele două judeţe, acţiunile și manifestaţiile stradale desfăşurate determinându-i să facă acest lucru. Având în vedere cele relatate anterior, putem să conchidem: în zilele revoluţiei din decembrie 1989 şi după aceea, în judeţele Harghita şi Covasna au avut loc violenţe şi atrocităţi împotriva românilor, acte care nu pot fi justificate decât prin atitudinea antiromânească, naţionalistă și şovină a unor grupuri de secui și maghiari care au profitat de haosul existent pentru a-şi manifesta în voie adevăratele sentimente pe care le aveau faţă de conaţionalii lor; formele de organizare postrevoluţionară au scos în evidenţă faptul că atitudinea antiromânească a populaţiei majoritare din zonă s-a generalizat, urmărindu-se, în principal, înlăturarea românilor din funcţii de conducere, pe linie politică, administrativă sau social-economică, aceştia fiind nevoiţi să-şi părăsească domiciliile în căutarea de noi locuri de muncă; revoluţia, care pentru celelalte zone ale ţării a însemnat descătuşarea de componentele comuniste dictatoriale, a fost deturnată în interesul unei minorităţi, care urmărea alungarea românilor ce locuiau în zonă ; populaţia românească din judeţele Harghita şi Covasna a fost umilită, neputând să se bucure de înlăturarea dictaturii comuniste, fiind nevoită să părăsească zona datorită atmosferei ostile create în mod sistematic, prin acţiuni organizate de persoane particulare sau organizaţii ale secuilor şi maghiarilor. În zilele revoluţiei din decembrie 1989 şi după aceea, în judeţele Harghita şi Covasna, cu populaţie majoritar secuiască şi maghiară, au avut loc o serie de evenimente care au generat stări conflictuale, atmosferă de nesiguranţă pentru populaţia românească din această zonă. Trebuie subliniat faptul că în această parte a ţării reacţia organelor care apărau vechiul sistem politic – miliţia şi securitatea – a fost totalmente pasivă, până la ora actuală nedescoperindu-se nici măcar un caz în care să se folosească armele de foc împotriva populaţiei. După ce radioul şi televiziunea au anunţat fuga dictatorului, în pieţele centrale ale oraşelor mari – Miercurea Ciuc, Odorhei, Sfântu Gheorghe, Gheorgheni, Topliţa – au avut loc adunări spontane cu prilejul cărora au fost ţinute discursuri în limba română şi maghiară, au fost distruse portretele dictatorului, precum şi materialele propagandistice de la sediile cabinetelor judeţene de partid. Au fost manifestări spontane ale bucuriei populaţiei de a fi scăpat de împilare şi suferinţă, români, secui şi maghiari aflându-se împreună în acele momente de neuitat. Aceasta a fost o primă fază a momentului revoluţionar, când nu s-au înregistrat stări conflictuale interetnice, populaţia urmărind cu înfrigurare ceea ce se petrecea la Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Braşov, Craiova, Brăila, acolo unde se trăgea pe străzi, unda mureau sute de oameni. Această situaţie nu s-a înregistrat în judeţele Harghita şi Covasna unde, în afara atacării unei unităţi militare din Sf. Gheorghe în noaptea de 24 spre 25 decembrie de persoane neidentificate, nu s-a constatat folosirea armelor de foc. De fapt, organele de miliţie şi securitate au primit ordine clare în sensul de a nu folosi armamentul din dotare împotriva populaţiei. Acesta a fost închis în locuri special amenajate sau predat unităţilor militare pentru a fi în siguranţă. În localităţile mici din cele două judeţe – comune şi sate – oamenii s-au adunat în primele momente în faţa primăriilor, distrugând simbolurile dictaturii comuniste. În faza a doua a evenimentelor din acele zile, atacurile au căpătat un caracter distructiv, devastator, acestea fiind orientate spre sediile posturilor de miliţie sau sediilor securităţii, cu toate că din aceste locuri nu s-a înregistrat nici o reacţie faţă de cele întîmplate. Acţiunile s-au declanşat în urma apelurilor unor persoane neidentificate care, prin staţii de amplificare, – în centrele urbane – au îndemnat populaţia la săvârşirea unor acte de vandalism fără să aibă nici o acoperire revoluţionară. De exemplu, în Miercurea Ciuc, la puţin timp după adunarea populaţiei în piaţă, de la o staţie de amplificare s-au făcut apeluri repetate în sensul de a se merge în masă la sediul securităţii. Ceea ce a urmat nu a mai avut nici o legătură cu evenimentele revoluţionare, în după amiaza zilei de 23 decembrie au fost distruse 35 de posturi de miliţie din raza judeţului Harghita și 8 în judeţul Covasna. Participanţii la aceste evenimente – secui şi maghiari în majoritatea lor – au devastat tot ce le-a ieşit în cale: staţii de radio, televizoare, telefoane, vestimentaţie, arhive, fişete cu diverse obiecte. În multe cazuri, după aceea, clădirilor li s-a dat foc pentru a se înlătura orice urmă. La Odorhei, Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Ciumani, Zetea, Căpâlniţa, Secuieni, Brădeşti, etc. urmele acestor acţiuni s-au păstrat luni de zile. În cele două judeţe, datorită actelor menţionate, s-au produs pagube de peste 10 milioane de lei, autorii rămânând nepedepsiţi. Din păcate, acţiunile devastatoare nu s-au oprit aici, participanţii începând să se răfuiască cu cadrele de miliţie şi securitate – în marea lor majoritate români. Astfel, în judeţele Harghita şi Covasna au fost omorâte 7 persoane, 6 fiind cadre active şi de rezervă din fostele organe de miliţie şi securitate – 4 români şi 3 maghiari. Doi maghiari au fost omorâţi pentru că au încercat să ia apărarea colegilor lor români, fiind consideraţi trădători ai secuilor şi maghiarilor. Cei omorâţi – locotenent colonel Coman Dumitru, seful securităţii din Odorhei Secuiesc, plutonier major Cheuchişan Liviu Teofil, şef de post miliţia Dealu, maior Agache Aurel de la miliţia din Târgu Secuiesc, plutonier Dănăilă Gabi, ajutor şef de post comuna Zetea, plutonier major Ferencz Emeric, sectorist miliţia Cristuru Secuiesc, plutonier Dănăilă Gabi, ajutor sef de post comuna Zetea, plutonier major Ferencz Emeric, sectorist miliţia Cristuru Secuiesc, plutonier în rezervă Szekely Gavril, nu au folosit în nici un moment armamentul din dotare. Crimele au fost comise în mod bestial, fiind însoţite de tot felul de injurii la adresa românilor. Astfel, maiorul Agache Aurel din Târgu Secuiesc a fost linşat efectiv de cei adunaţi, după aceea cadavrul fiind scuipat şi lovit în continuare de cei ce treceau prin zonă, în pleoape i s-au pus o monedă şi emblema de la caschetă iar în gură un şobolan. În final s-a încercat să i se dea foc arzându-i-se uniforma. În ziua de 22. XII. 1989, după ce demonstranţii au stabilit „ordinea” în comuna Dealu, un grup de indivizi aflaţi în stare de ebrietate sosiţi din oraşul Sf. Gheorghe, au atacat postul de poliţie, l-au omorât pe plutonierul Cheuchişan Liviu Teofil în mod bestial, încercând să-1 jupoaie cu furculiţa şi să dea foc cadavrului. Această acţiune a avut loc în prezenţa soţiei şi a celor 2 copii mici. La această acţiune a asistat aproape toată populaţia din comună, dar nimeni nu a intervenit să-1 apere pe cel agresat. Acesta, deşi a avut tot timpul pistolul asupra sa, nu 1-a folosit. Abia a doua zi după-amiază cadavrul a putut fi ridicat fiind descoperit în grădina casei, despuiat şi acoperit cu crengi. Soţia şi cei doi copii au fost salvaţi de un secui, care, la orele 22,00, a trecut prin focul pus la intrarea în locuinţă de către agresori. Aceste evenimente nu au nimic comun cu revoluţia din decembrie, constituind fapte penale grave, pedepsite în orice stat de drept. Iată cum sânt prezentate, în depoziţiile din faţa Comisiei parlamentare, câteva dintre aceste asasinate. (Am extras din cele mai importante depoziţii): Doamna Ileana Agache, soția maiorului Agache Aurel, este de naţionalitate secuiască, deci apartenenţa etnică nu a putut influenţa depoziţia. Dânsa menţionează : „Soţul meu – Agache Aurel – a fost poliţist, maior, a fost omorât în Tg. Secuiesc, într-un mod barbar şi când spun acest cuvânt, „barbar”, gândesc că este un cuvânt prea blând, prea frumos pentru nişte oameni, care nu se pot numi oameni, după ce l-au ucis pe soţul meu, au trecut şi la maltratarea corpului său neînsufleţit… Am aflat apoi că maltratarea lui a început în jurul orei 13,30. La ora 14,30 am primit telefon şi mi s-a spus că nu mai am ce căuta acolo, pentru că deja era aproape mort… Fraţii mei au încercat să se apropie ca să ia cadavrul soţului meu de acolo, dar nu au reuşit din cauza mulţimii. Pe data de 23 decembrie, dimineaţa la ora 4, am revenit în centru pentru a căuta cadavrul soţului, dar nu l-am mai găsit. Am plecat spre casă, gândind că i-au aruncat cadavrul în curtea noastră. Când am ajuns acasă, am văzut că totul era distrus şi mobila aruncată în curte, distrusă. Vecinii mi-au relatat că oamenii aceia au venit, au cântat şi au jucat toată noaptea şi după aceea au distrus totul, plecând satisfăcuţi… Cadavrul a fost găsit abia pe 26 decembrie, la morga din Tg. Secuiesc”4. Despre ce s-a întâmplat la Miliţia din Târgu Secuiesc, foarte clară este şi depoziţia maiorului Irimia Gheorghe : „Acolo a început… un adevărat măcel şi în special contra cadrelor româneşti. Asta pot să o afirm şi pot să o susţin oriunde. Doi subofiţeri de naţionalitate maghiară, când au ieşit în faţa Miliţiei… au pronunţat cuvintele «Eu sunt maghiar» (în limba maghiară) şi nu au fost bătuţi. Însă celelalte cadre au fost bătute în ultimul hal. Treaba a culminat cu omorârea bestială a maiorului Agache Aurel, tatăl a cinci copii… Nu i-au permis familiei timp de 2 zile ca să fie ridicat corpul de acolo… I-au pus un şobolan în gură, a stat dezbrăcat acolo 2 zile…”5. Despre faptele petrecute în timpul asaltului împotriva Miliţiei din Odorheiu Secuiesc, se relatează, între altele : „Când a ieşit din sediu colonelul Coman, din mulţime s-a strigat: «Uite-l pe şeful». Și atunci cineva i-a dat în cap cu o rangă de fier. Probabil că Foro Csaba, fost condamnat, care era cunoscut ca mare huligan. I-a spart capul şi a căzut jos. În momentul acesta a fost călcat în picioare… Atâta a fost bătut, dar nu cu pumnii au dat, ci cu picioarele. Au rupt hainele de pe el şi a rămas pur şi simplu în chiloţi. Şi a fost luat de nişte oameni mai cumsecade, pentru că au vrut să-1 agaţe, deci să-1 înfigă în gardul spitalului, care era cu ţepi, și nu au reuşit… Şi l-au aruncat în curtea spitalului… A fost dus în sala de operaţie, dar a murit, n-au avut ce să-i facă. Era practic mort. A avut totul rupt în el… Aici la gât era tăiat. Cum am auzit pe cei care comentau după aceea, o femeie i-a tăiat gâtul…”6. (…) „Mai ştiu că tot în faţa Poliţiei a fost lovit în cap cu un ciocan şi şeful poliţiei, care a ieşit afară din sediu şi în stare de inconştienţă a fost transportat la spital. Nu a murit… Unul din ofiţerii de securitate, Buie Mircea, a fost prins cu o sfoară de gât şi agăţat de un pom. Craca s-a rupt şi în felul acesta nu a putut să fie spânzurat. A fugit, a fost lovit în cap şi el cu o sticlă. A fugit aşa cum era, cu sînge pe faţă şi din nou i s-a pus acea sfoară…A fost scăpat… şi-a revenit după o lună de zile”7. Depoziţiile cuprind relatări ale tuturor asasinatelor, maltratărilor reprezentanţilor aparatului de stat român, distrugerea şi incendierea sediilor miliţiei, ale locuinţelor românilor ş.a.m.d. Pe larg sunt prezentate acţiunile din Praid, Vlăhiţa, Sândominic, Cristuru Secuiesc, Târgu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc, Căpâlniţa, Dealu, Brădeşti, Miercurea Ciuc etc.8 Anchetarea faptelor s-a făcut foarte greu, pînă astăzi doar unul dintre autori fiind deferit justiţiei. Cauza este prezentată de Aurel Borş, şeful poliţiei din Odorheiu Secuiesc : „Până la alegerile din 20 mai nimeni nu a vrut să colaboreze cu noi, ca să ne relateze ce s-a întâmplat… era frica aceasta de a colabora cu noi… După acea dată cei care au lovit au fugit, sunt în Ungaria sau Suedia”9. Este posibil ca o parte din cei omorâţi să fi comis abateri şi abuzuri în vechiul regim, dar în acest caz ei trebuiau arestaţi, judecaţi şi condamnaţi în conformitate cu gravitatea faptelor comise, într-un cadru legal şi nu linşaţi şi batjocoriţi. În afară de aceste cazuri grave, 104 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi securitate au fost maltrataţi suferind traumatisme corporale, comoţii cerebrale, fracturi multiple, Câteva exemple în acest sens : căpitan Dobre Alexandru – comoţie cerebrală ; plutonier Cristea Grigore Vasile – traumatism toracic şi cranian ; căpitan Selincean Mihai– traumatism toracic și fisuri costale multiple; plutonier Deaconu Neagoe – traumatism toracic şi comoţie cerebrală. Între cei răniţi s-a aflat un singur maghiar, ceilalţi fiind români, îngrijirea celor maltrataţi a însumat peste 500 de zile de spitalizare, mulţi dintre aceştia rămânând cu urme pentru toată viaţa. Au fost arse şi distruse, de asemenea, locuinţe și bunurile acestora, pagubele personale ridicându-se la peste 5 milioane de lei10. Din sediile posturilor de miliţie distruse au fost sustrase 468 de arme şi 17.832 cartuşe, din care ulterior s-au recuperat 396 arme. 2.832 de cartuşe, rămânând dispărute 72 de arme şi 15.000 de cartuşe11. Peste câteva luni, în iunie 1990, folosindu-se de atmosfera creată în Bucureşti, în legătură cu evenimentele din 13–15 iunie 1990, o mulţime adunată în faţa sediului central al poliţiei din Miercurea Ciuc va distruge o parte din clădire, atacând-o cu sticle incendiare, pietre, cărbuni. Pretextul a fost, de această dată, faptul că firma poliţiei fusese scrisă numai în limba română, nu şi în limba maghiară. Deşi a fost schimbată imediat la sesizarea unor cetăţeni, acţiunile violente au continuat până noaptea târziu, în faţa sediului s-au aflat peste 1.500 de oameni, iar pagubele produse au fost de peste 400.000 lei. Cu această ocazie s-au strigat mai multe lozinci, din care enumerăm : „Acum trebuie să luptăm pentru ce ne-am propus”, „Iliescu nu uita. Ardealul nu-i ţara ta”, „Români împuţiţi, plecaţi din Miercurea Ciuc”, „Afară cu românii de aici”, „Să radem această instituţie românească de pe faţa pământului”, În aceleaşi momente au fost căutaţi spre a fi pedepsiţi o serie de ofiţeri de poliţie români la domiciliile lor spre a fi maltrataţi ; de asemenea, s-au făcut percheziţii la familii de români pentru a se găsi documente compromiţătoare. După revoluţie, în judeţele Harghita şi Covasna au avut loc mai multe acţiuni cu caracter antiromânesc, fiind devastate şi profanate biserici ortodoxe, monumente cu semnificaţii istorice. Astfel, statuia lui Mihai Emineacu din Topliţa a fost profanată, fiind desprinsă placa comemorativă, monumentelor eroilor români din al doilea război mondial din Odorhei, Frumoasa şi Lutiţa le-au fost schimbate plăcile comemorative cu altele în limba maghiară, soclul monumentului aflat în construcţie în cinstea eroilor români din primul război mondial din localitatea Sânmartin a fost distrus, s-a încercat distrugerea prin incendiere a statuii ostaşului român din Voineşti, monumentul eroilor români din primul război mondial din Ditrău a fost profanat şi inscripţia comemorativă distrusă. Textul monumentului din Ditrău – „Călătorule, opreştește şi aminteşte-ţi că aici odihnesc eroii români căzuţi în luptele pentru eliberarea teritoriului de nord-vest ai României de rub ocupaţia horthysto-hitleristă şi oşteni din armatele străine” – a fost considerat de U.D.M.R., M.A.D.IS.Z. (Uniunea Democrată a Tineretului Maghiar) şi reprezentanţii bisericii catolice „impertinent” şi „insultător”, deoarece „mulţi bărbați înrolați în timpul războiului în armata maghiară nu se considerau în nici un fel hortyști”. Şi totuşi armata maghiară a fost condusă în acele momente de Horthy si de aici determinativul dat soldaţilor maghiari. Inscripţia a fost înlocuită cu cuvîntul „Szabadság”, operaţie efectuată în luna martie 1990. De menţionat că împotriva indivizilor cu manifestări şovine, separatiste, nu s-a înregistrat nici o reacţie la nivelul autorităţilor din acel timp, totul fiind muşamalizat în spatele cunoscutei formule „persoane neidentificate”. Poliţia şi jandarmeria din cele două judeţe sunt timorate, putând fi atacate în orice moment în cazul în care ar aplica o serie de măsuri legale împotriva celor ce se fac vinovaţi de comiterea unor acte similare. ****************** 1. Toate sumele citate în raport se referă la valoarea leului din decembrie 1989 2. Dosar 64, p. 70. 3. Dosar 64, p. 96, 101. 4. Dosar 18, f.1-3. 5. Dosar 64, f. 68 6. Dosar 28, f. 4, 5, 10 7. Dosar 28, f.15-16 8. Dosar 36, f. 3 (Depoziție preot Ioan Tobă: – „unul din polițiști a fost și el lovit, a fugit în curtea CAP-ului, dar niște cetățeni din Filiași au scos cuțitele și i-au tăiat gâtul. Au început să-l târască din curte pe șosea, îl loveau deși era mort, dar au spus că și mort trebuie zdrobit”; Dosar 37, f.12 – din depoziția milițianului din Sândominic: „Considerați că această alungare a dumneavoastră din localitate s-a datorat faptului că ați fost milițian? Nu, nației române” ; Dosar 43, f. 1 și Dosar 63, f. 106 – pentru Praid; Dosar 46, f. 2-4 și Dosar 51; f. 27, pentru Vlăhița – „ Șeful meu – a spus unul din milițieni – a fost bătut și pus în genunchi ca să spună cu cine colaborăm noi. Cinci persoane au pătruns în sediu, m-au luat și m-au aruncat pe geam… Colegii maghiari nu au avut nimic de suferit.; Dosar 49, f. 7-8, 15 – pentru Sândominic.; Dosar 55, f. 1-4 și Dosar 63, f. 63 – pentru Tg. Secuiesc și Odorheiu Secuiesc.;  Dosar 60, f. 1-2, 7 – pentru Căpâlnița, unde în timp ce îl băteau pe plutonier, locuitorii maghiari strigau: „Român puturos. Să terminăm odată cu administrația română… Să nu mai fie picior de român pe aici”.; Dosar 63. f. 94, pentru Brădești etc. O relatare globală, pentru tot județul Harghita, face Aurel Borș, șeful poliției din Odorheiu Secuiesc – dosar 63, f. 69 și următoarele. 9. Dosar 63, f. 69. 10. Vezi Dosar 23, f. 23-24,; Dosar 28, f. 6-8; Dosar 36, f. 3; Dosar 37, f. 1-2; Dosar 43, f. 1-2; Dosar 51, f. 1; Dosar 61, f. 1; Dosar 62, f. 2; Dosar 63, f. 68, 94, 106; Dosar 64, f. 168; Dosar 67, f. 1-2; Dosar 69, f. 1-2; Fond Special. 11. Vezi și Dosar 2, f. 5; Dosar 49, f. 7; Dosar 51, f. 1; Dosar 60, f. 2; Dosar 67, f. 68 și Fond special, dosar 7. Sursa: Ziaristi Online via Aurel Agache – Raportul Harghita Covasna: Capitolul II.
Categorii: ziaristi_online

Românii mai au o şansă: Biserica Ortodoxă Română SUSŢINE găsirea unei alternative la CARDUL de sănătate cu cip

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 18, 2014 - 1:00pm

Cardul de sanatate cu cip anti-RomaniaBiserica Ortodoxă Română a decis susţinerea demersurilor Colegiului Medicilor pe lângă autorităţi pentru identificarea unei alternative în cazul pacienţilor care refuză cardul naţional de sănătate pe motiv de conştiinţă sau religioase, informează Patriarhia Română.

Decizia a fost luată după cei mai multe mănăstiri din ţară, între care Putna şi Petru-Vodă dar şi persoane particulare au refuzat cardul de sănătate, invocând siguranţa datelor personale.

De asemenea, BOR a hotărât să aprofundeze cooperarea cu Ministerul Sănătăţii în programele de prevenţie dar şi pentru ajutorarea bolnavilor.

Sursa: ActiveNews

Cititi si: Cum poate fi refuzat Cardul de sănătate cu cip, potrivit LEGII. Urmaţi exemplul zecilor de medici de familie, sutelor de mii de români şi al Mănăstirilor Putna, Sihăstria Putnei, Suceviţa, Buda, Moldoviţa, Petru Vodă sau Paltin

Nu uitati: Parintele Justin Parvu:

“– Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el?

– Nu îl primim deloc. Nu semnați pentru el, ci îl trimiteți prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă.”

UPDATE:

Întrunit în şedinţă de lucru la Reşedinţa patriarhală în zilele de 16 şi 17 decembrie 2014, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aluat act cu îngrijorare de decizia discriminatorie şi umilitoare pentru ora deReligie Curţii Constituţionale a României din 12 noiembrie 2014. În acest context, Sfântul Sinod a hotărât:

–   Informarea de către Centrele eparhiale a profesorilor de religie şi a părinţilor că până la adoptarea de către Parlamentul României a unei noi forme a Legii Educaţiei Naţionale (nr. 1/2011) statutul consacrat al orei de Religie rămâne nemodificat. Profesorii de religie şi părinţii trebuie să facă publice cazurile din şcoli în care se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de Religie.

-  Încheierea de parteneriate între parohii şi şcoli pentru dezvoltarea cooperării cu scopul ajutorării elevilor din familii sărace sau cu risc de abandon şcolar şi pentru susţinerea şi îmbunătăţirea predării orei de Religie.

-    Aprobarea iniţiativei părinţilor de înfiinţare a Asociaţiei Părinţi pentru ora de Religie (APOR), cu filiale la nivel local.

–   Solicitarea de către Patriarhia Română a convocării unei întruniri extraordinare a Consiliului Consultativ al Cultelor din România pentru stabilirea unor măsuri şi acţiuni comune tuturor Cultelor în vederea susţinerii statutului actual al orei de Religie în învăţământul de Stat.

Sfântul Sinod a hotărât cooperarea cu Ministerul Sănătăţii pentru prevenirea bolilor şi ajutorarea bolnavilor, precum şi susţinerea demersurilor Colegiului Medicilor din România pe lângă autorităţile abilitate pentru identificarea unei metode alternative ca răspuns la solicitările acelor pacienţi care din motive de conştiinţă sau religioase refuză Cardul Naţional de Sănătate.

Sursa: Cuvantul Ortodox

Categorii: ziaristi_online

Celebrul Radu Tinu dezvăluie: informatorii Securităţii strigau “Jos Ceauşescu!”. Tokes printre ei. Armata urma să atace Opera din Timişoara cu elicoptere. VIDEO Exclusiv PressAlert

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 16, 2014 - 8:00pm

Col Radu Tinu - Securitate TimisoaraRadu Tinu, fostul adjunct al Securității din Timișoara în decembrie 1989, a dezvăluit, pe 15 decembrie 2014, în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE, lucruri mai puțin știute despre ce s-a întâmplat la Revoluție în orașul de pe Bega. Întrebat de către moderatorul emisiunii dacă Securitatea a avut oameni în balconul Operei în acele zile ale Revoluției, Radu Tinu a răspuns că „Securitatea a avut informatori, nu au fost trimiși, au mers de unii singuri, de la ei am primit informații. Era acel telefon acolo care avea un microfon și auzeam tot ce se discută în balconul Operei și ambiental”. Radu Tinu a mai povestit că Securitatea a avut oameni și printre cei care strigau „Jos Ceaușescu”, care au transmis informații în timp real despre ce se petrecea folosind un telefon public care se afla pe strada Alba Iulia.

Fostul adjunct al Securității din Timișoara a vorbit și despre faptul că Ministerul Apărării Naționale a intenționat, în acele zile, să ocupe balconul Operei cu ajutorul unor parașutiști. Și asta după ce oamenii care protestau au reușit să ia trei mitraliere Kalașnikov de la trei ofițeri. „Cele trei arme erau în Operă și se dorea atacarea Operei nu ca să-l aresteze pe Fortuna și pe restul revoluționarilor, ci ca să fie recuperate armele, pentru că le era frică să raporteze faptul că armele armatei ajunseseră acolo”, a povestit Radu Tinu.

Potrivit acestuia, generalul Ion Coman i-ar fi spus generalului Gușă să recupereze armele, dar aveau nevoie de o configurație a clădirii Operei din Timișoara. După ce au făcut rost de acel document, a fost elaborat un plan de atac. „Ei trebuiau să intre în forță ca să recupereze armele. Am făcut planul, trebuia ca în 22 decembrie să se intre în forță, fie să vină cu două elicoptere în fața Operei și să facă o demonstrație, iar lumea logic fugea, fie să vină cu tancuri pe strada Alba Iulia, să facă ordine în clădire și să ia armele. Dar după ce Ștefan Gușă a aflat că Milea s-a sinucis a spus că nu se mai face nimic”, a afirmat Radu Tinu. Fostul adjunct al Securității din Timișoara a precizat, în această seară, că regretă faptul că a ars planul de atac al Operei, care a rămas la el. „L-am ars la mine în birou, regret că l-am ars, nu ne mai țineau doi ani în pușcărie, dacă îl aveam”, a spus cu regret Radu Tinu.

Întrebat dacă se simte responsabil pentru ce s-a întâmplat în decembrie 1989 la Timișoara, Radu Tinu a răspuns fără să stea pe gânduri că nu, pentru că „eu nu am avut nicio contribuție, eu nu am participat la împușcarea oamenilor, la arestarea lor. Îmi pare rău de ei”. Fostul adjunct al Securității Timiș a mai precizat că regretă faptul că la Revoluție au murit oameni, deoarece „nu trebuiau să moară. Ceaușescu oricum cădea. Eu mi-am făcut datoria, îmi pare rău că s-a ajuns unde s-a ajuns”. În final, Radu Tinu a mai adăugat că regretă modul în care funcționau instituțiile în perioada comunistă, „astăzi, pe lângă libertate, avem și termenul de furăciuni. Atunci, nu ar fi îndrăznit nimeni să fure”.

În emisiunea de mai jos Radu Tinu nu-i uită pe Laszlo Tokes şi Rudas Erno:

Sursa: PressAlert via Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Ioan al Munţilor, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului. Cine îi va urma în Covasna şi Harghita?

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 16, 2014 - 4:00pm

IPS Ioan Selejande Georgeta Stanici / PressAlert.Ro

După ce Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, a trecut la cele veşnice, marți s-a decis numele viitorului mitropolit, în şedinţa Sfântului Sinod, desfăşurată în capitala României. Acesta va fi întronizat, la Timișoara, în Catedrala Mitropolitană, pe 28 decembrie.

Şedinţa a început la ora 10, iar pe ordinea de zi se află şi alegerea noului mitropolit. Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Părinte Lucian Mic, Episcop de Caransebeș şi Înalt Preasfinţitul Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei au fost propunerile pentru viitorul mitropolit al Banatului. Dintre aceştia trei, Sfântul Sinod, prezidat de Preafericitul Daniel, Patriarhul României, a ales prin vot secret persoana noului ierarh bănățean. Noul mitropolit al Banatului va fi Înalt Preasfinţitul Ioan Selejan, actualmente arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei.

Înaltpreasfinţitul Ioan al Covasnei și Harghitei, este originar din Bihor, are 63 de ani, a studiat la Ierusalim și are două doctorate – unul în Studii Biblice și altul în Egiptologie și Orientalistică. La 29 de ani și-a urmat chemarea și a intrat în mănăstire, la Lainici, în Gorj, unde a ajuns stareț. În acea perioadă a restaurant mai multe biserici și mănăstiri (Tismana, Polovraci, Bucovăț, Lainici, Crasna), a zidit o noua biserică, monumentală, în incinta mănăstirii Lainici.

După primul tur de scrutin, nicunul dintre cei trei candidaţi desemnaţi nu a întrunit numărul necesar de voturi, adică jumătate plus unu din numărul total de voturi valid exprimate pentru a fi ales. În continuare, a fost organizat un al doilea tur de scrutin între Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop onorific Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, şi Preasfinţitul Părinte Dr. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.

Sfântul Sinod a ales, prin vot secret, pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop onorific Ioan Selejan în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului cu 26 de voturi din 45 de voturi valid exprimate.

Sursa: PressAlert

ActiveNews îi prezinta biografia mai în detaliu:

Biografie ÎPS Ioan Selejan:

În anul 1980, a intrat ca vietuitor la Manastirea Lainici, judetul Gorj. În anul 1986, a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar în anul 1990, Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu. La 6 august 1990, a fost hirotonit ierodiacon la Manastirea Lainici, iar la 15 august 1990, a fost hirotonit ieromonah. Între anii 1990-1994, a fost rânduit staret al Manastirii Lainici de ÎPS Nestor Vornicescu, încredintându-i-se pastorirea sufleteasca a fratilor si calugarilor din manastire. În perioada 1980-1994, a restaurat mai multe biserici si manastiri (Tismana, Polovraci, Bucovat, Lainici, Crasna), iar cât a fost staret la Manastirea Lainici, a zidit o noua biserica, monumentala, în incinta manastirii,  si un corp de chilii. În perioada studiilor la Ierusalim a coordonat pictarea unei parti a bisericii si a amenajat o biblioteca, care a fost si ea pictata.

În perioada 1991-1994, a urmat în paralel doua studii de doctorat la Institutul Biblic din Ierusalim, unul în Studii Biblice si altul în Egiptologie si Orientalistica. În anul 1994, a fost hirotesit Arhimandrit si numit Superior al Asezamintelor Românesti de la Ierusalim, de unde a fost chemat în tara pentru ocuparea functiei de episcop.

Ca un act de dreptate fata de cei care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru Credinta si Românism, cu înteleapta chibzuinta asupra împrejurarilor prezente si viitoare ale existentei dreptcredinciosilor ortodocsi din judetele Harghita si Covasna, Adunarea Nationala Bisericeasca, în sedinta din 11 ianuarie 1994, a hotarât înfiintarea Episcopiei Covasnei si Harghitei.

La 12 iulie 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a ales ca întâistatator al nou înfiintatei Episcopii, cu sediul la Miercurea-Ciuc, pe P.C.Arhimandrit Ioan Selejan, Superiorul Asezamintelor Românesti de la Ierusalim si Iordan.

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Pe 16 decembrie, Dan Puric conferenţiază la Cluj pentru Clubul Rotary District 2241 România – Republica Moldova

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 16, 2014 - 1:10am

Dan Puric Clubul Rotary Moldova Romania la Cluj 16 decembrie 2014

După ce la începutul lunii, pe 3 decembrie, a conferenţiat la Haţeg, pe banii Primăriei Haţeg, a Consiliului Local Haţeg şi a Parohiei Ortodoxe Haţeg IV, astăzi, maestrul Dan Puric se prezintă la Cluj, ca cap de afiş pentru Serbările Iernii Rotary sau ‘A servi mai presus de sine’:  marţi, 16 decembrie, ora 19.00, Auditorium Maximum.

Cu evenimentul artistic de marţi seara – organizator Rotary District 2241 România – Republica Moldova – se anunţă a fi unul memorabil prin momentele propuse, de la premierea elevilor cu rezultate deosebite în competiţiile naţionale şi internaţionale, premierea cîştigătorilor concursului de eseuri ‘Şcoala Ardeleană şi valorile europene’, conferinţa ‘Suflet românesc’, la invitaţii serii, acad. Ionel Haiduc, acad. Ioan Aurel Pop, Dan Puric, tenorul Cristian Mogoşan, baritonul Florin Estefan, soprana Paula Iancic, pianstul Cadmiel Boţac.

Primul moment al serii este premierea levilor cu rezultate deosebite în competiţiile naţionale şi internaţionale la diferite discipline şcolare, elevi selecţionaţi din judeţul Cluj cu sprijinul Centrului de Excelenţă Cluj – Napoca, premiere care fi fi făcută de acad. Ionel haiduc.

Al doilea moment îl constituie premierea cîtigătorilor concursului de eseuri ‘Şcoala Ardeleană şi valorile europene’, concurs aflat la cea de VI – a lui ediţie. Premierea va fi făcută de acad. Ioan Aurel Pop.

Fondurile obţinute prin sponsorizări, donaţii şi vînzare de bilete vor fi folosite pentru achiziţionarea unu aparat de anestezie performant în cadrul Proiectului Rotary DENTA, prin care să se asigure tratamente stomatologice copiilor cu dizabilităţi.

Programul artistic cuprinde arii şi duete din opere, solişti Paula Iancic (soprană), Florin Estefan (bariton) şi Cristian Mogoşan (tenor), la pian Cadmiel Boţac.

Conferinţa ‘Suflet românesc’ este susţinută de cunoscutul Dan Puric.

Clubul Rotary Cluj – Napoca a luat fiinţă în anul 1935, fiind al 8 – lea Club Rotary din România interbelică. După 1989, Clubul Rotary s-a reînfiinţat în 1994, fiind al 2 – lea club din district, după Rotary Club din Bucureşti.

În cei 20 de ani de activitate, Clubul Rotary District 2241 România – Republica Moldova s-a implicat în proiecte şi programe importante, atît la nivel local, cît şi de District. Este şi primul care a cîştigat şi implementat un proiect 3H, care a contribuit semnificativ la evidenţierea României pe harta mişcării rotariene internaţionale. Sloganul este ‘A servi mai presus de sine’ are acoperire cu fiecare activitate susţinută.

Demostene ŞOFRON

Sursa: Ziarul Faclia

Foto: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Documentar despre Nae Ionescu la Clubul Tăranului Român. Un film de Radu Găină. Invitaţie

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 16, 2014 - 1:05am

Nae Ionescu de Radu Gaina 16 decembrie 2014 Clubul Taranului Roman - Ziaristi OnlinePreocupat de ani buni de personalitatile Romaniei interbelice, RADU GAINA a realizat pentru Televiziunea Romana un numar semnificativ de filme, incercind sa raspunda unui interes real. Cu filmul ” Avatarurile unor seductii”, Radu Gaina se exerseaza in chiar miezul personalitatii contradictorii a filozofului, apoleget crestin si logician, profesorului si jurnalistului Nae Ionescu.
Va invitam marti 16 decembrie 2014 , ora 18:00 la premiera de sala a filmului ” Avatarurile unor seductii”. Radu Gaina, alaturi de invitatii sai va propune la Clubul Taranului, o evocare si o dezbatere.

Sustinem: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

ASCOR – Iaşi, Ortodoxia Tinerilor şi Doxologia vă invită la Conferinţa “Cum să iubeşti fără să regreţi”

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 16, 2014 - 1:00am

Conferinta Ascor 16 dec 2014 Iasi - P SturzuAsociatia Studentilor Crestin-Ortodocsi Romani, Ortodoxia Tinerilor si Doxologia va invita la conferinta “Cum sa iubesti fara sa regreti” cu participarea lui Claudiu Balan si a Pr. Constantin Sturzu. Marti, 16 decembrie 2014, ora 18.00, la Biserica Adormirea Maicii Domnului, Iasi.

Susţinem: Ziaristi Online

 

 

Categorii: ziaristi_online

Petru Romoşan: Sfârşit de lume în Bucureşti

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 15, 2014 - 1:11am

Petru RomosanSfârşit de lume în Bucureşti

Idealurile generaţiei anterioare, cea a primului preşedinte postcomunist, Ion Iliescu, care este şi cea a preşedintelui presupus democrat Emil Constantinescu, au fost foarte simple : Europa şi NATO sau America. S-au adăugat implementarea democraţiei de provenienţă occidentală – mai ales americană, pentru că Europa de Vest însăşi (în primul rând, Germania) este un mare protectorat american sau NATO -, libertatea presei şi libertatea de expresie în general, televiziune la tot poporul, supermarketuri în centrul oraşelor, circulaţie liberă dincolo de frontierele ermetice din comunism etc.

Toate aceste idealuri s-au realizat. Şi noi cu ce ne-am ales ? Cu toată industria trimisă la fier vechi încă de pe vremea genialului palavragiu Petre Roman, cu pământul fertil lăsat pârloagă, dar cu frauduloase retrocedări faraonice, cu bănci străine în loc de bănci româneşti, cu farmacii importate şi ele la fiecare colţ de stradă, cu televiziuni abjecte, unde se manifestă astăzi cei care mâine vor fi arestaţi de DNA. Nu mai avem căi ferate, nu am construit autostrăzi, închidem spitale, şcoala produce tâmpiţi (dixit Traian Băsescu, el însuşi un produs al şcolii româneşti, cum bine a observat acad. Mircea Maliţa).

Şi ce idealuri am mai putea avea ? Nu multe. Poate doar acela de a părăsi definitiv teritoriul acesta care, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, te poate ucide. Majoritatea oamenilor cu bani şi-au trimis deja copiii la studii în străinătate. De unde, evident, nu are nici un rost să se mai întoarcă. Mai ales dacă au făcut studii serioase şi care pot aduce joburi bine remunerate undeva pe planetă, altundeva decât acasă, în România. Clasa suspusă e conştientă că după ea nu mai vine decât potopul. Nu mai avem cultură, nu mai avem presă scrisă, până şi cluburile de fotbal sunt la pământ, facem 16 ore de la Bucureşti la Oradea, dar avem politicieni care sunt citaţi pe toate televiziunile şi pe tot Net-ul ca altădată Sfinţii Părinţi ai Bisericii în marile catedrale.

Şi care e marea preocupare a acestui sfârşit de an ? Ce guvern nou-nouţ ne va mai da acelaşi „cruduţ” Victor Ponta. Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor ! Ce altceva mai de soi ar putea face al patrulea guvern Ponta decât au făcut cele trei amatoriceşti, triste, jalnice, obraznice anterioare ? Alţi bani, altă distracţie ! Până la victoria finală împotriva sărmanei Românii. Cea mai mare mistificare care se livrează la sfârşit de an prin aceleaşi mercenare institute de sondare a opiniei publice este că populaţia are o mare încredere în viitorul ei. Şi că noul preşedinte ales, Klaus Iohannis, va face, în fine, totul.

Ca într-o scenă de pateric, diavolul şade fumând liniştit pe zidul cetăţii pentru că nu mai are de lucru. Le-a rezolvat deja pe aproape toate. Merg şi singure. Spre iad, bineînţeles.

Petru Romoşan

Compania / Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

BURSA: Scheletele din dulapul lui Iohannis. The skeletons in Iohannis’ closet. WHO IS THE NEW PRESIDENT?

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 15, 2014 - 1:10am

Iohannis Sase Case by PetriCINE ESTE NOUL PREŞEDINTE?

Scheletele din dulapul lui Iohannis

de VICTOR RONCEA

Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu al României, la TVR: “Un candidat la preşedinţie trebuie să fie un om deschis, un om despre care să ştii totul. Când a fost întrebat prima dată cum aţi făcut cele şase case şi a răspuns că din meditaţii… Când am văzut, râdeam singur în birou! Cum un profesor de fizică poate să-şi facă şase case din meditaţii?!… Mi-a părut rău cu nu m-am făcut profesor de fizică. (…) Măi, omule, din 2009 până acum, ai fost premierul Grivco, erai cu Mircea Geoană în spate, cu alianţa de la Grivco ai vrut să-l înlocuieşti pe Boc, ai participat la suspendarea din 2012 prin mandatul pe care l-ai dat reprezentantului tău în Parlamentul României. Până în ianuarie spuneai că-i bun Ponta şi rău Băsescu. Acum ai devenit candidatul dreptei. Cine eşti, Iohannis? În ce crezi?”
Alegerile s-au încheiat. Schimbarea s-a produs. Unii “şi-au luat ţara înapoi”. Alţii au rămas făra ea. Constituţia României este, însă şi încă, aceeaşi. Şi ea zice: “Nimeni nu este mai presus de lege.” – art.16 (2). Şi totuşi, proaspătul preşedinte ales al României, Klaus Werner Iohannis, are propria sa interpretare a acestui articol. El contestă vehement o decizie cât se poate de clară a Agenţiei Naţionale de Integritate a României (ANI), prin care se arată, fără echivoc, că a încălcat Legea. De asemenea, împreună cu presa aplaudacă şi adulatorii lui de serviciu, victime ale unui sindrom Stockholm mai rafinat, actualul preşedinte ales ignoră Hotărârea definitivă a Tribunalului Braşov, care a constatat reaua credinţă a soţilor Iohannis în cumpărarea a două imobile pe baza unui certificat de moştenire falsificat. Primul domn şi prima doamnă de azi au fost obligaţi să returneze adevăraţilor proprietari clădirile de patrimoniu situate în centrul Sibiului, dintre care una a fost închiriată în ultimii 15 ani, cât au durat procesele, Băncii Raiffeisen. Oricât de mult şi-ar dori unii naivi să nu fie aşa, aceste fapte se adaugă unui şir lung de acte reprobabile, abuzive, imorale şi ilegale, la care ne vom referi pe scurt în rândurile ce urmează, în dorinţa sinceră de a ajuta cetăţenii României căzuţi pradă experimentului pavlovian desfăşurat la nivel naţional prin ultimele alegeri prezidenţiale. Demersul nostru este pur informativ, născut din îngrijorarea faţă de modul de-a dreptul ceauşist în care sunt tratate în spaţiul public – respectiv ignorate – problemele celui care va deveni preşedintele României în următorii cinci ani, în cazul în care nu este suspendat pentru a se respecta Legea română.
* Iohannis, trei bile negre de la ANI
Iohannis nu este la prima abatere sesizată de ANI. El a primit până acum trei bile mari şi negre de la aceasta. Ca să nu fim acuzaţi că suntem “pontişti” sau “băsişti” ne asumăm riscul de a fi consideraţi “mandelişti” şi o să cităm direct de pe site-ul instituţiei-fanion a luptei cu anticorupţia în administraţia locală şi centrală, evidenţiată ca atare de Monica Macovei în întrecerile de profil de pe plan european, alături de DNA şi DIICOT.
Aşadar, în 25 ianuarie 2010 eram informaţi oficial că “Agenţia Naţională de Integritate, în baza prevederilor Legii nr. 144/2007, republicată, a constatat faptul că domnul IOHANNIS KLAUS-WERNER s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23.04.2003 – 18.05.2004, întrucât a deţinut şi exercitat concomitent atât funcţia de Primar al Municipiului Sibiu, cât şi funcţia de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale”, respectiv S.C. Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică S.A.
La 24 aprilie 2013, ANI arăta că “În urma evaluărilor efectuate, s-a constatat faptul că IOHANNIS KLAUS-WERNER se află în stare de incompatibilitate, întrucât deţine, simultan, atât funcţia de Primar al Municipiului Sibiu, cât şi calitatea de reprezentant al Municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Acţionarilor în cadrul S.C. APĂ CANAL S.A. Sibiu (începând cu 30.04.2009 şi până în prezent) şi S.C. PIEŢE S.A. (începând cu 05.08.2010 şi până în prezent), încălcând, astfel, dispoziţiile art. 87, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare”.
La 8 august 2013, Agenţia Naţională de Integritate anunţa că “a constatat încălcarea regimului juridic al conflictului de interese în materie administrativă şi penală de către KLAUS-WERNER IOHANNIS (Primarul Municipiului Sibiu), întrucât acesta a semnat, la data de 23 decembrie 2010, un contract de prestări servicii încheiat între Primăria Municipiului Sibiu şi S.C. Tipografia Honterus S.R.L., societate comercială deţinută de Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.). KLAUS-WERNER IOHANNIS a deţinut funcţia de Preşedinte al F.D.G.R. în perioada 2002 – 2013.”
Semnalările actelor penale ale preşedintelui ales Klaus Iohannis, ce pot fi considerate, desigur, “denigrări pontiste” sau ” băsiste”, după ochelarii de cal ai unor cititori, sunt disponibile oricărui cetăţean al României, tastând numele IOHANNIS în fereastra de căutare a portalului www.integritate.eu.
În mod ciudat, deşi fruntaşă în întrecerea pe ramură şi o susţinătoare înfocată a activităţii ANI, fosta candidată prezidenţială Monica Macovei nu s-a pronunţat, până acum, în nici un fel, privind aceste cazuri flagrante de încălcare a Legii de către cel care ar urma să devină garantul suprem al respectării ei.
Dar cele semnalate mai sus nu sunt singurele fapte de acest gen. Alături de acestea – pe lângă scheletele imobiliare şi acuzele mai cunoscute de trafic de copii, din anii “90 – pot fi adăugate lejer recidive de fals în declaraţii. Este vorba de:
“1. Fals în declaraţii, deoarece în Declaraţia de interese a domnului Klaus Werner Iohannis pentru anul 2012, de pe site-ul Primăriei Sibiu, nu sunt trecute calităţile de reprezentant în Adunările Generale ale Acţionarilor de la S. C. Apă Canal S.A. Sibiu şi S.C. Pieţe S.A. Sibiu.
2. Fals în declaraţii, deoarece în Declaraţia de avere a domnului Klaus Werner Iohannis pentru anul 2012, de pe site-ul Primăriei Sibiu, nu sunt trecute indemnizaţiile lunare primite ca reprezentant în Adunările Generale ale Acţionarilor de la S. C. Apă Canal S.A. Sibiu şi S.C. Pieţe S.A. Sibiu. ”
Am citat din publicaţia sibiană de investigaţii “Justiţiarul”, condusă de jurnalistul independent Marius Albin Marinescu, considerat de actualul preşedinte ales ca fiind un “duşman personal” de-al său. Acesta, împreună cu publicistul Dan Tomozei, sunt singurii ziarişti sibieni care nu s-au lăsat intimidaţi de-a lungul anilor de presiunile exercitate asupra lor şi au continuat să publice dezvăluiri despre actele penale şi de corupţie în lanţ ale fostului primar al Sibiului şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, în prezent preşedinte al PNL şi preşedinte ales al României.
* Ziarişti ameninţaţi mafiotic şi 15 ani de procese pentru a dovedi un fals
Pentru anchetele lui despre matrapazlâcurile primarului Sibiului, Dan Tomozei a fost vizitat pe trotuar de un acolit al lui Iohannis, aflat la volanul unui jeep, cu ameninţarea de mafiot de joasă speţă că “trotuarele sunt cam înguste în Sibiu”.
Dan Tomozei a părăsit România.
Lui Marius Albin Marinescu, primarul Iohannis i-a închis Biblioteca publică pe care acesta o înfiinţase în Sibiu, în aceeşi clădire cu Librăria Mihai Eminescu. Operaţiunea ilegală s-a derulat concomitent cu desfiinţarea librăriei, evacuată chiar de ziua poetului naţional, în anul 2000, când Iohannis a preluat acest imobil central, obţinut prin fraudă, pentru a-l închiria imediat Băncii Raiffeisen, de la care a încasat o chirie de 60.000 de dolari, livrată anticipat pe trei ani.
Jurnalistul a demonstrat apoi, în articolele lui, probând cu documente, că această casă de patrimoniu, aflată în strada Nicolae Bălcescu, la nr. 29, împreună cu o a doua, situată pe strada G-ral Magheru, nr. 35, au fost practic furate de la statul român, în 1999, prin falsificarea unor acte de moştenire şi realizarea unei tranzacţii fictive. Albin Marinescu a fost marginalizat în presa locală cumpărată de obedienţii Primăriei, fiind ridiculizat constant de actualul preşedinte ales, în timp ce Dan Tomozei, pe lângă ameninţările primite, a fost acuzat chiar şi de “rasism” .
În 2005 soţii Iohannis au pierdut, însă, imobilul din strada Magheru, după ce Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005, a reconfirmat falsificarea certificatului de moştenitor folosit pentru tranzacţia de vânzare-cumpărare, anulând definitiv şi irevocabil ambele acte.
Marius Albin Marinescu a avut, aşadar, dreptate.
Lupta pentru dreptate până la capăt a continuat însă prin instanţe. Încă nouă ani.
După 12 ani de judecată, procesul declanşat în 2002 pentru recuperarea celui de-al doilea imobil, la a cărui vânzare fictivă s-a folosit acelaşi certificat fals de moştenitor, s-a finalizat, pe 16 mai 2014, anul acesta, când Tribunalul Braşov a judecat dosarul 262/62/2014 (fost dosar nr. 850/62/2009) şi prin Hotărârea 235/2014, din 16.05.2014, i-a deposedat pe proprietarii impostori, Iohannis Klaus Werner, Iohannis Carmen Georgeta şi Baştea Ioan, de imobilul situat în municipiul Sibiu, str. Nicolae Bălcescu nr. 29.
Avatarurile coşmarului de 12 ani au început la Judecătoria Sibiu, au continuat la Tribunalul Sibiu, după care procesul a fost strămutat la Tribunalul Braşov, care a dat câştig de cauză, de trei ori, proprietarilor reali deposedaţi ilegal de imobil.
De fiecare dată, Curtea de Apel Braşov a casat sentinţa şi a trimis spre rejudecare cauza la acelaşi Tribunal Braşov, informează Marius Albin Marinescu, parte intervenientă în acest Dosar.
* Sute de mii de euro trebuie returnaţi, după ce Tribunalul a constatat reaua credinţă a soţilor Iohannis
Hotărârea instanţei braşovene a dat o gaură serioasă în bugetul familiei Iohannis, având în vedere că, potrivit Declaraţiei de avere a primarului Klaus Iohannis, cei doi încasau 228.132 lei pe an din închirierea imobilului, sumă ce, înmulţită cu 14 ani, ar trebui returnată acum adevăraţilor proprietari, evacuaţi ilegal în anul 2000.
În plus, Tribunalul Braşov constată în actul său oficial şi reaua credinţă a soţilor Iohannis.
Citez din Motivarea Hotărârii Justiţiei “pontisto-băsiste”, disponibilă pe portal.just.ro şi publicată în extrase largi de “Justiţiarul”: “CAUZA ILICITĂ izvorâtă din FRAUDAREA LEGII ce a invalidat certificatul de moştenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul KLAUS WERNER JOHANNIS NEFIIND APĂRAT DE PREZUMŢIA DE BUNĂ CREDINŢĂ, faţă de AMPLOAREA OPERAŢIUNII ILICITE rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (…) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii şi fondat pe o cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că ACESTA ESTE SOŢUL celeilalte părţi contractante, care la rândul său A PARTICIPAT LA ÎNTOCMIREA actului nul iniţial.”
Mai este de notat că poliţistul şi procurorul care au închis dosarul de urmărire penală în acest caz, la începutul anilor 2000, au fost promovaţi la scurt timp, după cum informează “Justiţiarul”. Poliţistul Tiberiu Ivancea a devenit şeful poliţiei sibiene, iar procurorul Ioan Irimie a ajuns prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Cum ar trebui să plătească azi aceşti doi slujbaşi ai statului, când, după 15 ani, instanţele de judecată au dat dreptate familiilor evacuate, constatând hoţia invizibilă pentru cei doi?
Dar, mai mult decât atât, aţi văzut cumva vreo declaraţie de regret faţă de drama acestor familii, vitregite timp de 15 ani, din partea celui care ar trebui să aibă grijă şi compasiune pentru 20 de milioane de oameni?
Rămânem cu întrebarea lui Traian Băsescu: “Cine eşti, Iohannis? În ce crezi?”
* Averea naziştilor din Deutsche Volksgruppe
O altă hoţie imobiliară, de o mult mai mare amploare însă, o constituie preluarea patrimonului organizaţiei naziste Deutsche Volksgruppe (Grupul Etnic German) de către Forumul Democrat al Germanilor, condus chiar de către primarul care a aprobat “retrocedarea”.
Ca să fie mai clar, Klaus Iohannis, în calitate de primar, a acceptat ca toate proprietăţile organizaţiei naziste preluate de către statul român, ca urmare a desfiinţării şi interzicerii ei prin Decret-Lege de către Regele Mihai, la 7 octombrie 1944, să fie “retrocedate” Forumului Germanilor, în calitate de “succesor”, organizaţie condusă chiar de către el.
Dacă Băsescu a făcut acelaşi lucru pentru un singur apartament pe care şi l-a atribuit sieşi – cel din str. Mihăileanu -, declanşând un scandal naţional, Iohannis şi-a însuşit, pentru organizaţia sa şi pentru Bisericile Reformată şi Evanghelică, zeci de clădiri, dintre care unele sunt şcoli, spitale, muzee, etc, acestea fiind întreţinute în continuare de către stat, deşi Forumul primeşte în acelaşi timp chirie de la stat.
Imaginaţi-vă că succesorii de drept ai Mişcării Legionare şi-ar primi înapoi sutele de sedii din întreaga ţară, multe ridicate chiar de către ei, printr-o simplă cerere. În cazul de faţă avem de a face cu două organizaţii complet distincte, dintre care una s-a pretins succesoarea celei desfiinţate în 1944, prin Decret Regal, pentru activitatea sa cu caracter nazist şi pentru acţiunile sale antiromâneşti din Transilvania.
Mârlănia, ca să-l plagiem pe actualul preşedinte ales, s-a petrecut în 2007. Jurnalistul Marius Albin Marinescu o descrie cu date şi fapte: “Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local FDGR), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a înaintat la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată (dosarul nr. 1672/306/2007) împotriva municipiului Sibiu, reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi “petentul” Hans Klein) din totalul de 23″.
Deci, practic, saşii sibieni s-au dat în judecată chiar pe ei înşişi!
Culmea ar fi fost să piardă!
Nu aveau cum, din moment ce Primăria Sibiu nu s-a prezentat la proces şi nici nu a atacat sentinţa prin care se admitea succesiune FDGR-ului după Grupul Etnic German, astfel încât sentinţa civilă a rămas definitivă şi irevocabilă la nivel de Judecătorie, o instanţă inferioară, deşi s-a tranşat o acţiune foarte gravă, care privea în mod cert siguranţa naţională şi încălca flagrant un tratat internaţional, Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi o lege organică (Decretul-Lege nr. 485, semnat de regele Mihai în data de 7 octombrie 1944).
Prin aceste două legi a fost desfiinţat DEFINITIV Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe).
Contrar acestor acte oficiale parafate în toamna anului 1944, iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: “Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German nu doar în România, ci pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial.
Judecătoarea Maria Morar nu a stat mult pe gînduri şi a admis cererea preşedintelui FDGR Sibiu, Hans Klein, şi astfel FDGR a devenit OFICIAL succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German prin Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007!”
Conform documentelor Serviciului Special de Informaţii (SSI) al Regatului României, disponibile la Arhivele Nationale, Grupul Etic German a militat activ pentru secesiunea României şi atribuirea Transilvaniei “Ungariei Mari”.
* O listă pentru DNA şi posteritate
Pentru a nu obosi cititorul poate mai puţin interesat despre cine este cu adevărat preşedintele ales al României, vom sintetiza problemele de corupţie, abuz în serviciu şi alte încălcari ale legii de către Klaus Iohannis, conform documentaţiei oferite de anchetele lui Dan Tomozei şi ale lui Marius Albin Marinescu, desfăşurate pe parcursul a douăzeci de ani de jurnalism de investigaţie:
– 1990. Implicarea soţilor Iohannis în adopţii internaţionale.
– 1992. “Să nu mă intrebi cum am făcut primul milion”, spun majoritatea milionarilor. Noi l-am întreba, totuşi, pe Klaus Iohannis, din ce bani şi-a luat, în 1992, prima casă, cu 75 000 de mărci (estimată azi la circa 250.000 euro), când tatăl său fusese tinichigiu, mama casnică şi soţia era, la fel ca şi el, profesor?
– 1998. Are loc scandalul înstrăinării administrării şcolii de hipo-acuzici din Sibiu, cu implicarea inspectorului şcolar Klaus Iohannis, către o fundaţie germană. Conform investigaţiilor, fundaţia în cauză ajunsese să treacă în acte, ca donaţie pentru şcoala de surzi, pentru a fi scutită de impozit, zeci de tone de materiale cu destinaţii dintre cele mai diverse, de la cabinete dentare la şantiere de construcţii. Cazul “Filiera germană” (acţiunea fiind blocată).
– 1999 – 2000. Încep afacerile imobiliare. Banii din chirii nu se regăsesc în declaraţiile de avere din perioada respectivă, până spre sfârşitul primului deceniu din 2000.
– 2006. Afacerea Aeroportul Sibiu. Peste 100 de milioane de euro evaporate, lucrarea fiind şi azi neconformă standardelor de securitate. Firma germană Max Boegl, care a primit lucrările, a fost favorizată şi pentru şoseaua de centură a Sibiului.
– 2007. Investiţiile inutile din timpul Capitalei Culturale Europeane 2007, cea mai spectaculoasă – de aproape un milion de euro – fiind făcută într-un cort din Germania, închiriat iniţial, cumpărat în final. “Investiţia” a avut utilitate exclusiv în 2007. De atunci până în ziua de azi cortul este depozitat şi neutilizat, pentru că nu are niciun aviz de utilizare ISCIR. Aceeaşi situaţia este valabilă pentru scenele de spectacol cumpărate în 2007, pentru care nu există documente legale de folosinţă; prin urmare, Primăria Sibiu, deşi deţine scene, sute de scaune şi gradene, continuă să închirieze de la companii private aceste servicii.
– Afacerea BMW pe ochi albaştri. Problema maşinilor de ultimă generaţie oferite cadou, spre folosinţă, de la Bavaria Auto, Primarul de Sibiu fiind suspect de luare de mită câtă vreme aceeaşi firmă a primit diverse beneficii la Sibiu, de la autorizaţii de construcţii la prezenţe permanente la evenimentele şi momentele importante ale municipalităţii.
– Aqua Park de 55 milioane euro, defrişarea Pădurii Dumbrava şi favorizarea lui Carabulea. Proiecte dezastroase pentru oraş ale investitorilor privaţi, ca de exemplul actualul puşcăriaş Ilie Carabulea, milionarul Atlassib care a beneficiat de atribuirea unui teren uriaş în Padurea Dumbrava, rezervaţie naturală, asupra căreia s-a atentat pentru construirea unui complex rezidenţial de lux cu blocuri de 17 etaje în proximitatea Muzeului Satului ASTRA. Aceasta urma să fie alături de un proiect al Primăriei, care îi asigura toată infrastructura, respectiv un ştrand Aqua Park, ale cărui costuri au fost estimate de Iohannis la 55 milioane de euro. Atunci, ecologiştii au protestat energic faţă de acest proiect megalomanic şi distructiv, în contextul în care Sibiul este înconjurat de terenuri virane. Astăzi au uitat.
– Construcţia unui mall în centrul Sibiului (după ce Iohannis a declarat că nu va accepta niciodată asta), mall proiectat să aibă acces exact prin curtea în care se află imobilele de pe Str. Nicolae Bălcescu 29, ca nouă şi umilitoare şicană pentru locatarii care refuzau să plece şi să îi lase casele primarului.
– Construcţia în 2006-2007 a hotelului Ramada de către acelaşi partener al lui Iohannis, milionarul puşcariaş Ilie Carabulea, care a scos Sibiul din proiectul UNESCO, pentru că nu respecta niciun criteriu privind adaptarea la mediu şi arhitectura oraşului vechi.
– Reparaţiile şi restaurarea clădirilor istorice din centrul Sibiului, multe fiind demolate cu acceptul tacit al Primăriei Sibiu – vezi cea mai veche Moară (rasă în 2008), dar şi prima Fabrică de Bere (rasă în 2005), ambele construcţii de patrimoniu, ambele demolate în program de urgenţă şi fără autorizaţii, în timpul weekend-ului. Nimeni nu a răspuns pentru asta, iar Primăria lui Iohannis nu a mişcat nimic pentru aflarea adevărului câtă vreme autorii au fost finanţatori ai proiectelor Primăriei.
– Problema patrimoniului imobiliar din Sibiu a constituit, în perspectiva Capitalei Culturale Europene, un subiect interzis, demolările şi afectarea structurilor multor imobile din centrul vechi fiind metoda care au dus la prăbuşirea lor, motiv pentru intervenţia rapidă a investitorilor de bine.
Pe adresa lui Klaus Iohannis s-au făcut mai multe plângeri penale la DNA, deschizându-se, închizându-se şi apoi redeschizându-se câteva dosare de cercetare.
Însă, nici unul finalizat. Jurnalistul Marius Albin Marinescu motivează aceste tergiversări întinse pe ani de zile prin legăturile personalităţilor locale cu familia procurorului general al României, Laura Codruţa Kovesi, originară din Sibiu şi al cărui tată, Ion Lascu, la rândul său procuror, a păstorit magistraţii din regiune timp de mai bine de cincisprezece ani.
Modul în care Klaus Iohannis a ieşit din toate situaţiile de ilegalitate constatate de-a lungul anilor naşte însă şi suspiciunea apartenenţei acestuia la cercuri care îi asigură o protecţie discretă de la nivel înalt, cu implicaţii transnaţionale, potrivit aserţiunilor jurnalistului sibian.
* Adio ANI, Adio DNA!
Dacă prin puterea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au spre judecată dosarul de incompatibilitate a primarului Sibiului se va pune în litera ei Legea încălcată de actualul preşedinte ales, rezultatul alegerilor ar trebui să fie anulat.
Potrivit prevederilor Legii, i se va interzice numitului Klaus Iohannis să ocupe o funcţie publică de orice fel timp de trei ani.
Dacă acest act de dreptate nu se va întâmpla – deşi există numeroşi edili locali care au fost sanctionaţi deja exact pe aceste articole de Lege – putem spune “adio, anchete!”, “adio, ANI!”, “adio, DNA!”.

Vedeti si: BURSA: Un “asasin în lege” în coasta lui Iohannis, pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti. Filiera Renato Usatîi FSB – Michael Schmidt BMW

WHO IS THE NEW PRESIDENT?

The skeletons in Iohannis’ closet

BURSA 09.12.2014 VICTOR RONCEA (Translated by Cosmin Ghidoveanu)

Former president Traian Băsescu speaking on TVR: “A presidential candidate has to be open like a book, a man about whom everything is known. When he was asked for the first time how he made the money for his six homes he said that he earned it by privately tutoring high school students… When I read that, I was laughing by myself in the office! How can a high-school physics teacher buy six homes with the money he made through tutoring?!… I felt sorry for not having become a physics teacher. (…) Man, between 2009 and 2014, you used to be the prime-minister of the Grivco faction, you had Mircea Geoană backing you, and with the help of the Grivco alliance you wanted to replace Emil Boc, you participated in the suspension of 2012, through the mandate that you gave your representative in the Romanian Parliament. Up until January you used to say that Ponta was good and Băsescu was bad. Now you have become the candidate of the right. Who are you, Iohannis? What do you believe in?”
The elections are over. The change has happened. Some have “taken their country back”. Others have been left without it. But Romania’s constitution is still unchanged. And it states: “No one is above the law.” – art.16 (2). And yet, the newly elected Romanian president, Klaus Werner Iohannis, has his own interpretation of that article. He vehemently disputes a perfectly clear ruling of the National Integrity Agency (ANI), which unequivocally proves that he broke the law. Also, together with the obedient press and the sycophants on call, victims of a more refined Stockholm syndrome, the newly president elect ignores the definitive ruling of the Tribunal of Braşov, which certified the ill-faith of the Iohannis spouses in buying two buildings based on a forged inheritance certificate. The new president and his wife were forced to return to their true owners the buildings located in the center of Sibiu, which were part of the state’s patrimony. During the 15 years that the proceedings lasted, one of the buildings has been leased to Raiffeisen Bank. Regardless of how much some naïve people wished they didn’t exist, these facts come on top of a long string of reprehensible, abusive, immoral and illegal acts, which we will be referring to in this article, out of our sincerer wish to help Romania’s citizens who have fallen prey to the Pavlovian experiment conducted nationwide in the last presidential elections. Our action is meant to be purely informative. It is born out of our concern that the problems of the man who will become Romania’s president for the next five years – unless he gets suspended in order to comply with the Romanian legislation – are being treated in a manner similar to what happens in a dictatorship – namely ignored.
* Iohannis gets three black marks from the National Integrity Agency (ANI)
Iohannis is not on his first transgression noted by the ANI. So far he’s on strike three. To avoid being accused of bias, either in favor of Victor Ponta or Traian Băsescu, we are going to accept the risk of being considered “militants” and quote directly from the website of the institution that is the spearhead of the fight against corruption in the local and central administration, described as such by Monica Macovei in the European meetings, together with the National Anti-Corruption Department (DNA) and the Department for Countering International Organized Crime and Terrorism (DIICOT).
Thus, on January 25th, 2010 we were officially informed that “the National Integrity Agency, based on the provisions of the Law no. 144/2007, republished, found that Mr. IOHANNIS KLAUS-WERNER has been in a position of incompatibility between April 23rd, 2003 and May 18th, 2004, because he simultaneously held the position of acting Mayor of Sibiu, as well as the position of member on the board of a company”, namely S.C. Parcuri Industriale Sibiu-Şura Mică S.A.
On April 24th, 2013, the ANI wrote that “After our assessments, it was found that IOHANNIS KLAUS-WERNER was incompatible because he simultaneously held the position of Mayor of the City of Sibiu, as well as of representative of the City of Sibiu in the General Shareholder Meeting of S.C. APĂ CANAL S.A. Sibiu (starting on April 30th, 2009 and until the present day) and of S.C. PIEŢE S.A. (starting on August 5th, 2010 and until the present day), thus violating the provisions of art. 87, paragraph (1), letter f) of the Law no. 161/2003 concerning certain measures for ensuring transparency in the exercising of official positions, and in the business sector, preventing and sanctioning corruption, with its subsequent amendments and modifications”.
On August 8th, 2013, the National Integrity Agency announced that “it has found that KLAUS-WERNER IOHANNIS (the mayor of the city of Sibiu) has violated the administrative and criminal legislation applicable to conflict of interest, because, on December 23rd, 2010, he has signed a service contract, concluded between the mayoralty of the city of Sibiu and S.C. Tipografia Honterus S.R.L., a company owned by the Democratic Forum of Romanian Germans (F.D.G.R.). KLAUS-WERNER IOHANNIS served as president of the F.D.G.R. between 2002 and 2013.”
The reports of the criminal offenses of president elect Klaus Iohannis, which could be, of course, treated as “denigrations paid for by Victor Ponta” or “by Traian Băsescu”, depending on our readers’ blinkers, are available to any Romanian citizen to see, by typing the name IOHANNIS in the search form of the www.integritate.eu portal.
Strangely enough, even though she was a staunch supporter of the activity of the National Integrity Agency (ANI), former presidential candidate Monica Macovei has not yet made any statement at all, concerning these cases of blatant violation of the Law by the one who is set to become its most powerful enforcer.
But the facts reported above are not the only ones of the kind. Aside from them – aside from the real estate “skeletons” and the better known accusations of child trafficking, of the “90s – we could easily add the repeat offenses of false statements. They are as follows:
“1. False statements, because the Statement of Interests submitted by Mr. Klaus Werner Iohannis in 2012, posted on the website of the Mayoralty of Sibiu, does not mention his capacities of representative in the General Shareholder Meetings of S. C. Apă Canal S.A. Sibiu and S.C. Pieţe S.A. Sibiu.
2. False statements, because Mr. Klaus Werner Iohannis’ statement of wealth for the year 2012, posted on the website of the Mayoralty of Sibiu, does not mention the monthly wages he received as representative in the General Shareholder Meetings of S. C. Apă Canal S.A. Sibiu and S.C. Pieţe S.A. Sibiu.”
The quotes above come from Sibiu-based investigation publication “Justiţiarul”, led by independent journalist Marius Albin Marinescu, considered by the current elect president as a “personal enemy”. Together with publicist Dan Tomozei, Albin Marinescu is the only one who did not allow himself to be intimidated over the years by the pressure he has been subjected to, and has continued to publish revelations about the chain of criminal and corruption acts of the former mayor of Sibiu and president of the Democrat Forum of Romanian Germans, currently president of the National Liberal Party (PNL) and elect president of Romania.
* Mob-like threats against journalists and 15 years of court proceedings to prove a forgery
Because of his investigations on the illegalities committed by the mayor of Sibiu, Dan Tomozei was “visited” on the sidewalk by an acolyte of Iohannis, driving a jeep, who threatened him, mob-style, that “sidewalks are a kind of narrow in Sibiu”.
Dan Tomozei is no longer in Romania.
As for Marius Albin Marinescu, mayor Iohannis shut down the public library which the former had set up in Sibiu, in the same building as the Mihai Eminescu Library. This illegal act took place simultaneously with the closing down of the library, which was evacuated precisely on the day of the anniversary of poet Mihai Eminescu, in 2000, after Iohannis gained the ownership of a central building through fraud, only to immediately lease it to Raiffeisen Bank, which he collected a rent of 60,000 dollars from, paid in advance for three years.
In his articles, the journalist then proved, using documents, that the house in question, which is part of the state’s patrimony, located at 29, Nicolae Bălcescu St., together with another, located at 35, G-ral Magheru St., have basically been stolen from the Romanian state, by forging some inheritance deeds and by making a fictitious transaction. Albin Marinescu was ostracized in the local press bought by the people cozy with to Mayoralty, being constantly ridiculed by the current elect president, whereas Dan Tomozei has even been accused of “racism”, aside from the threats he was subjected to.
In 2005 however, the Iohannis spouses lost the building of the Magheru Street, after the Court of Appeal of Braşov, through the Civil Ruling no. 310/R, of June 30th, 2005, once again confirmed the forging of the inheritance certificate used in the sale transaction, thus annulling both deeds definitively and irrevocably.
Marius Albin Marinescu was therefore right.
The fight for justice until the end continued in court, however. For nine more years.
After twelve years of lawsuits, the proceedings initiated in 2002 for the recovery of the second building, which was sold using the same forged inheritance certificate, was resolved on May 16th, 2014, when the Court of Braşov tried case 262/62/2014 (formerly 850/62/2009) and through the Ruling no. 235/2014, of May 16th, 2014, took the building located in the city of Sibiu, at 29, Nicolae Bălcescu St., away from the false owners, Iohannis Klaus Werner, Iohannis Carmen Georgeta and Baştea Ioan.
The 12-year long tribulations began in the district court of the City of Sibiu, have continued in the County Court of Sibiu, and then the venue of the proceedings was changed to the Tribunal of Braşov, which rendered three rulings in favor of the real owners who had been robbed of their building.
Every time, the Court of Appeal of Braşov quashed the ruling and sent it for retrial to the Tribunal of Braşov, says Marius Albin Marinescu, who was an intervening party in this case.
* Hundreds of thousands of Euros must be returned, after the court acknowledged the bad faith of the Iohannis spouses
The ruling of the Court of Braşov dealt a serious blow to the wallet of the Iohannis family, considering that, according to the wealth statement of mayor Klaus Iohannis, the two collected 228,132 lei per year by renting the building, an amount which, multiplied by 14 years, should now be paid to the true owners, who were illegally evacuated in 2000.
Furthermore, the Court of Braşov also certifies in its official act the bad-faith of the Iohannis spouses.
I hereby quote from the argumentation of the biased Ponta’s/Basescu’s biased legal system, available on portal.just.ro and of which “Justiţiarul” published comprehensive excerpts: “The ILLICIT END GOAL arising from the BREAKING OF THE LAW which has invalidated the heir certificate also extends to the subsequent sale contract, as the third parties, specifically defendant KLAUS WERNER JOHANNIS IS NOT PROTECTED BY THE PRESUMPTION OF GOOD-FAITH, given the MAGNITUDE OF THE ILLICIT OPERATION revealed through the definitive rulings rendered by the court (…) As the subsequent act was based on a legal agreement concluded by breaking the law and founded on an illicit goal, could not be validated through the mere claim of good-faith by the third-party, especially as the third party in question WAS THE SPOUSE of the other contracting party, who in turn has PARTICIPATED IN THE DRAFTING of the null and void initial act.”
It is also worth noting that the policeman and prosecutor that ended the prosecution in this particular case in this particular case, in the early 2000s, were promoted shortly thereafter, according to information posted by “Justiţiarul”. Policeman Tiberiu Ivancea became the chief of the Sibiu police, and prosecutor Ioan Irimie became first-prosecutor of the Prosecution Service of the Court of Sibiu.
How should these two public servants made to pay, when, fifteen years later, the courts ruled in favor of the families who were evacuated from their homes, acknowledging the thievery that the two Iohannis spouses did not acknowledge they were guilty of?
But what’s more, have you seen any statement of apology expressing for the drama of those families, which were persecuted for 15 years, from the one who is supposed to care and show compassion for 20 million people?
We are left with Traian Băsescu’s question: “Who are you, Iohannis? What do you believe in?”
* The wealth of the Deutsche Volksgruppe Nazis
Another real estate fraud, this time on a much grander scale, is the takeover of the assets of former Nazi organization Deutsche Volksgruppe (The German Ethnic Group) by the Democratic Forum of Germans, led by the very mayor who approved the retrocession.
Just to make it clearer, Klaus Iohannis, as mayor, has accepted the retrocession of all the properties of the Nazi organization that were seized by the Romanian state, after the organization was disbanded and banned through a Law-Decree issued by former King Mihai, on October 7th, 1944, to the “successor” of the aforementioned Nazi organization, the Germans’ Forum, that had as its leader none other than Klaus Iohannis himself.
Whereas Băsescu did the same thing for one apartment which he has awarded to himself – the one on Mihăileanu St., -, which sparked a national scandal, Iohannis has appropriated, for his organization and for the Reformed and Evangelical Confession, dozens of buildings, of which some are schools, hospitals, museums, etc, which are still maintained by the state, even though the Forum collects rent from the state.
Imagine that the rightful successors of the Romanian Legionary Movement got their hundreds of offices all over the country back, many of them erected by themselves, through a simple request. In this particular case, we are dealing with two completely distinct organizations, of which one has alluded to be the successor of the one that was dismantled through a Royal Decree issued in 1944, because of its Nazi affinities and of its anti-Romanian activities in Transylvania.
That boorish act, to paraphrase the current president elect, happened in 2007. Journalist Marius Albin Marinescu described it and provided the data and the facts to prove it: “Hans Klein (evangelical priest and local advisor for the FDGR), as president of the Sibiu organization of the Democratic Forum of Romanian Germans (F.D.G.R.), filed a lawsuit with the Court of Sibiu (case no. 1672/306/2007) against the city of Sibiu, represented by mayor Klaus Iohannis (the Klein in the F.D.G.R., with Iohannis being the head of the national organization of the FDGR itself!) and to the Local Council of Sibiu, wherein the F.D.G.R. had the absolute majority at the time, 16 councilmen (included “plaintiff” Hans Klein) out of a total of 23″.
So basically, the Saxons of Sibiu sued themselves!
It would have been something had they actually lost!
They couldn’t have, since the mayoralty of Sibiu did not show up for the hearings, nor did it challenge the ruling which acknowledged the FDGR as the successor of the German Ethnic Group, meaning that the civil ruling remained definitive and irrevocable at the level of the district court, a lower-level court, even though that ruling helped settle a very serious matter, which clearly concerned national security and blatantly violated an international treaty, The Truce Convention of September 12th, 1944 and an organic law (the Decree-Law no. 485, signed by former Romanian king Mihai on October 7th, 1944).
Those two legislative acts DEFINITIVELY disbanded the German Ethnic Group (Deutsche Volksgruppe).
Contrarily to those official deeds signed in the autumn of 1944, here is what Hans Klein was asking in the civil lawsuit filed with the District Court of Sibiu: “Please acknowledge the capacity of our organization as the legal successor to the rights of the German Ethnic Group (Deutsche Volksgruppe)”, in other words, to make it clear, the official unequivocal admission of the Nazi doctrine which the German Ethnic Group was promoting not just in Romania, but across the entire European continent, prior to and during WW2.
Judge Maria Morar did not take long to approve the request of Hans Klein, the president of FDGR Sibiu, and as such, the FDGR became the OFFICIAL successor of Nazi organization the Ethnic German Group through the Civil Ruling no. 2790, of May 28th, 2007!
According to the documents of the Special Information Service (SSI) of the Kingdom of Romania, available in the National Archives, the German Ethnic Group actively fought for Romania’s secession and to have Transylvania given to “Great Hungary”.
* A list for the National Anti-Corruption Department and for posterity
In order to avoid tiring the readers who are probably less interested in who Romania’s elect president truly is, we will compile a list of the corruption acts, abuse in office and other transgressions against the law committed by Klaus Iohannis, according to the evidence supplied by the investigations of Dan Tomozei and of Marius Albin Marinescu, conducted over twenty years of investigative journalism:
– 1990. the involvement of the Iohannis spouses in international adoptions.
– 1992. “Don’t ask me how I made my first million”, most millionaires would say. We would ask Klaus Iohannis, where did he get the money to buy his first house in 1992, for 75,000 Deutsche marks (which is worth today an estimated 250,000 Euros), when his father had been a tinsmith, his mother a housewife and his own wife had been a teacher, just like him?
– 1998. The scandal of the transfer of the management of the school for the hearing impaired of Sibiu to a German foundation occurs, with the involvement of school inspector Klaus Iohannis. According to the investigations, the foundation in question had come to include in its records, as donations to the school for the hearing-impaired, dozens of tons of construction materials for the most varied uses, from dental practices to construction sites. The “German Connection” (the lawsuit has been frozen).
– 1999 – 2000. the real estate deals begin. The money collected from rent is not mentioned in the wealth statements filed during that time, until the end of the first decade of the 2000s.
– 2006. The Sibiu Airport Affair. Over 100 million Euros spent, and to this day, the performed works still do not-comply with security standards. German company Max Boegl, which was awarded the contract, was also favored in winning the contract for the Sibiu beltway.
– 2007. The useless investments made during the time of the European Cultural Capital event of 2007, of which the most spectacular – of almost 1 million Euros – was the one consisting in the rental, followed by the purchase, of a tent made in Germany. The “investment” was only useful in 2007. Since then, the tent has been stored and was never used again, because it no longer has any approval for use from the ISCIR (the State Inspectorate for the Verification of Boilers, pressurized recipients and lifting installations).
The situation is similar for the stages bought in 2007, for which no legal evidence that they have been used exists; thus, even though it owns stages, hundreds of chairs and bleachers, the mayoralty of Sibiu, continues to lease such items from private companies.
– The BMW affair. The issue of the latest generation cars offered for use by Bavaria Auto, as the mayor of Sibiu is suspected of having been paid bribes, considering that the company was awarded various benefits in Sibiu, from building permits to a permanent presence at the major events hosted by the mayoralty.
– The 55 million Euros Aqua Park, the clearing of the Dumbrava Forest and the favoring of Carabulea. Projects that have been disastrous for the city, such as the one of Ilie Carabulea, the millionaire owner of Atlassib, who was awarded a huge plot of land in the Dumbrava Forest natural reservation, which was attacked in order to build a luxury residential complex of 17-floor blocks of flats in the proximity of the ASTRA Village Museum. This was going to be located near a project of the Mayoralty, which would provide its whole infrastructure, specifically an Aqua Park pool, which had an estimated cost of 55 million Euros. At the time, ecologists protested heavily against this megalomaniacal and destructive project, as Sibiu is surrounded by barren plots of land. Nowadays they seem to have forgotten all about it.
– the construction of a mall in the center of Sibiu (after Iohannis said that he would never accept that), a mall which was designed to be accessed through the yard of the buildings of 29, Nicolae Bălcescu St., as yet another humiliating chicanery for the residents who refused to move and give up their homes and allow the project to proceed.
– The construction between 2006 and 2007 of the Ramada hotel, by the same partner of Iohannis, millionaire Ilie Carabulea, sentenced to eighteen months in prison in April 2012, which led to the city of Sibiu being removed from the UNESCO project, because it did not comply with any criterion concerning environmental adaptation and the architecture of the old city.
– The repairs and the restoration of historical buildings in the center of Sibiu, many of which were pulled down with the tacit approval of the Mayoralty of Sibiu – take for instance the oldest mill (razed in 2008), as well as the first Beer Factory (razed in 2005), both heritage buildings, and both of them demolished as a matter of urgency and without permits. Nobody answered for it, and Iohannis’ mayoralty did nothing to uncover the truth, as long as the authors funded the projects of the mayoralty.
– The problem of the real estate assets of Sibiu was a restricted topic, due to the city being nominated as European Cultural Capital, as demolitions and the resulting harming of the many buildings in the old town center led to their collapse, an opportunity quickly seized by “well-intentioned” investors.
Several criminal complaints were filed against Klaus Iohannis with the National Anti-Corruption Department, with led to the beginning of several investigations, which were then closed and later reopened again. But none of them was finalized. Journalist Marius Albin Marinescu claims that the reason behind those lengthy deferrals, which spanned years can be explained through the connections of the local notabilities to the family of Romania’s general prosecutor, Laura Codruţa Kovesi, who comes from Sibiu and whose father, Ion Lascu, also a prosecutor, has been in charge of the magistrates in the region for more than fifteen years.
However, the way that Klaus Iohannis escaped unscathed from all the illegal situations that he has been involved in arouses the suspicion that he has connections that ensure his discreet protection at a high level, with transnational implications, according to the assertions of the journalist of Sibiu.
* Farewell to the ANI, farewell to the DNA!
If, through the power of the judges of the High Court of Cassation and Justice which are trying the case concerning the incompatibility of the mayor of Sibiu the law that the current president elect has broken, the result of the elections should be invalidated.
According to the provisions of the Law, Klaus Iohannis will be prohibited from holding any public office for a period of three years.
If this act of justice doesn’t happen – even though there are many town councilors who have already been punished under those very same legal provisions – we can very well say “farewell to investigations!”, “farewell to the ANI!”, “farewell to the DNA!”.

See also: WHO IS THE NEW PRESIDENT? Iohannis or “May God grant it!”

Source: BURSA / Ziaristi Online

Ilustratie: B. Petry

Categorii: ziaristi_online

Mihai Târnoveanu din inima românească a Covasnei: Acţiunea Români Pentru Români (un nume bun pentru un partid)

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 15, 2014 - 1:00am

Parintele Ioan Lupu din DoboiPărintele Justin Pârvu: ,,Fiți alături de frații noștri din Harghita Și Covasna!”

Așa a pornit totul.

Cu binecuvântarea ÎPS Ioan Selejan, păstrătorul cheilor Bisericii lui Hristos în Harghita-Covasna, de Sfântul Nicolae, românii din două sate, Doboi (Harghita) și Dobolii de Jos (Covasna), au primit din partea noastră, a celor implicați în Acțiunea Doboi, un semn de recunoștință pentru faptul că, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, și-au păstrat legea veche românească: credința ortodoxă și limba strămoșească.

Prin intermediul unei campanii desfășurate pe internet, români din toate colțurile țării, din Brașov, țara Făgărașului, Iași, Cluj, Satu-Mare, București, Arad, Argeș, Hunedoara, Mureș, Teleorman, Vrancea, Galați, Brăila, dar și din diaspora, au pus mână de la mână și au făcut posibilă această lucrare. Noi, cei din Brașov și țara Făgărașului, am fost mesagerii acestora, sosind în dimineața zilei de Sfântul Nicolae în satul Doboi din Harghita, împreună cu un grup de enoriași de la Biserica Sfântul Gheorghe din Brașov, parohie care a avut un aport substanțial la această acțiune. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al bine-primitorului părinte Ioan Lupu, de la biserica cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Doboi, am reușit să dăruim sătenilor adunați la Slujba de Sfântul Nicolae pachete cu alimente de bază (ulei, faină, zahăr, orez), bucurând, de asemenea, copiii români din sat cu dulciuri, rechizite, manuale și cărți de povești și poezii. Nu am uitat nici de hrana spirituală a acestor români, dăruind fiecărei familii câte o Biblie, precum și cărți de rugăciuni sau icoane. Ne-am încălzit mai apoi la soba și inima domnului Nicolae Vancea, bravul epitrop al parohiei, pe care  l-am regăsit, din păcate, cu sănătatea ușor șubrezită, dar cu voință românească mai puternică ca oricând. I-am văzut lacrimi în ochi, când i-am cântat „La mulți ani!”, și lumină, multă lumină în casa domniei sale.

Ne-am luat cu greu rămas bun atât de la țăranii din Doboi, care ne-au primit în casele și inimile lor, cât și de la dealul lor sfârtecat de obuze și sărutat de icoane,  în care stă înfiptă ca o stâncă de cer biserica de lângă crucea notarului Ioan Ardelean și a soției sale, Maria, care și-au dat viața pentru ca în acele locuri să se vorbească în continuare românește, și oamenii să se închine în fața Mântuitorului Iisus Hristos.

Spre amiază am ajuns în satul Dobolii de Jos, din Covasna. Aici s-a mers din casă în casă, din român în român, dăruind dragoste și speranță. Am întâlnit oameni care ne-au spus că așa ceva ei n-au văzut niciodată, am văzut în casele gospodarilor Tricolorul românesc, lacrimi în ochi, dar și multă credință. Am sărbatorit-o pe soția epitropului din sat, Nicoleta, alături de fiicele și ginerii săi, am strâns cu emoție mâini muncite și bătătorite de țărani, iar la plecare ne-a condus spre Brașov o lună mare cât un soare, ce părea că stă să răsară în sufletele noastre.

În aceste două sate nu ne-am simțit musafiri, am fost ca într-o mare familie ortodoxă, românească, și, privindu-i în ochi pe țărani, am știut că România este vie… și nu va muri niciodată.

Mihai Târnoveanu

Cuvantul Liber / Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Grid Modorcea: Klaus Johannis ne dă semne pe Facebook cum îşi începe împăunarea

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 14, 2014 - 12:01am

Klaus Iohannis fardatÎmpăunarea

Deja noul preşedinte, Klaus Johannis, ne dă semne pe Facebook cum îşi începe împăunarea. El scrie:

“Vă anunț cu bucurie că volumul meu, «Pas cu pas», a ajuns deja la 100.000 de exemplare. De asemenea, ediția electronică a cărții înregistrează un record. Este încă un exemplu că se poate, mai ales pe o piață de carte foarte mică în comparație cu alte piețe din Europa. Tocmai de aceea vă asigur că acesta este doar începutul, iar de anul viitor mă voi implica activ într-o campanie națională de încurajare a lecturii”.

O vorbă românească spune: Lauda de sine, nu miroase-a bine! Oare nemţii au şi ei o asemenea vorbă? Trebuie să aibă, altfel nu ajungeau atât de împăunaţi! Gândiţi-vă ce ne aşteaptă, fiindcă ne-a spus că “acesta este doar începutul”. Să vedeţi ce succes va avea cartea de la sfârşit de mandat! Ca “patriotismul” patrihoţului de Băsescu, care se tot îneacă în lacrimi de crocodil.

Îl rog pe acest “confrate” de ultimă oră să n-o ia pe alte poteci, să fie lucid, să se dea măcar un pas înapoi şi să privească realist faptele. Îl întreb, dacă nu era preşedinte, dacă pierdea alegerile, ar mai fi ajuns la acest record? Cred că dacă pierdea, nici nu mai ieşea pe stradă. Şi de mult era dat verdictul incompatibil. Oricum, este incompatibil ca scriitor. Dacă nu am dreptate, să ne spună cu cine e compatibil ca scriitor? Adică ce vrea să ne spună dl. Johannis: Fiţi şi voi preşedinţi şi o să vedeţi dacă nu am dreptate!? Dar nu toţi scriitorii pot ajunge preşedinţi. Vezi cazul Mario Vargas Llosa. Inversa e valabilă, toţi preşedinţii ajung şi scriitori. La noi chiar şi puşcăriaşii. Ce fel de scriitori?, e altă întrebare. Oricum, declaraţia d-lui Johannis este o sfidare a scriitorilor propriu-zişi, a pieţei de carte sărace din România, a diasporei, la urma urmei.

În condiţiile când la Gaudeamus nici un scriitor de geniu ca Shakespeare sau Goethe nu a cunoscut un cât de mic succes, nu li s-a vândut o carte, iată că dl. Johannis a doborât, nu pas cu pas, ci deodată, toate recordurile! Dacă încurajează de la anul lectura unor astfel de cărţi, care sunt operă de amator, în România nu va mai fi nici o şansă ca elevii să-i citească pe Victor Hugo sau Marin Preda. Îi vor citi tot pe Esca, Andreea lui Marin, Răduleasca, acum Klaus şi alţi mediatizaţi ca ei! Dl. Johannis a venit ca neica-nimeni la târg, fiindcă habar nu avea despre criza cărţii. Nu despre cartea lui, a unui preşedinte, e vorba, ci despre cartea românească în general, despre profunda criză a cărţii! Cum mai respiră cartea românească în condiţiile în care 2-3 din edituri au dispărut în ultimii 5 ani, aşa cum ne spunea directorul Târgului?! Nu e de mirare că în România se practică de către difuzori precum Cărtureşti un rabat de 60 la sută, de parcă ar fi Amazon, fapt care loveşte direct în editori, autori şi cititori!

Dar cu un preşedinte ca Băsescu, care a declarat în repetate rânduri că “eu nu le am cu cartea, în familia noastră nevasta citeşte”, adică ea e Leana, savantul de renume mondial, România nu putea avea pretenţia să fie o ţară a cărţii. Da, dar a fătat o gaşcă de intelectuali, gaşca Patapleşeanu! Şi a venit acum scriitorul Johannis. Ambiţiile lui de a lumina ţara le-au avut şi Leana, şi comunistul luminat Iliescu. Asta ne mai trebuia acum, un om care nici nu s-a urcat bine pe tron şi strigă: Eu mi-s păunul! Şi Brâncuşi a spus flaubertian: “Cocoşul sunt eu!”, însă strigătul cocoşului înseamnă veste, deşteptare, pe când păunul îşi dă aere, îşi dezvăluie coada, podoaba naturală cu 100 de mii de pene, deşi aici nu e vorba de nici o podoabă naturală, e vorba de propria biografie, care sigur va fi dată la şcoli la bibliografie, să afle fiecare elev, pas cu pas, cum poţi ajunge preşedinte şi atinge un record de vânzare!

Însă acest raport direct proporţional între condiţia de preşedinte şi numărul de exemplare vândute nu poate funcţiona în cazul cărţii, în cazul unei Românii normale, dacă asta a rămas ţinta noului preşedinte. Mi-e teamă să nu fim anunţaţi că apare ediţia a doua, cu băile de cozi diasporale.

În orice caz, dreptul de autor al primei ediţii revine moral diasporei, fiindcă datorită ei Johannis a ajuns la Cotroceni. Datorită acestei alegeri oamenii au mers la târg sau au intrat în librării să-i cumpere cartea. Sigur, e un complex de împrejurări. Mă întreb ce audienţă ar fi avut o astfel de carte dacă Klaus Johannis ar fi fost doar primar al Sibiului. Sau nu ar fi fost primar deloc. Evident, el a scris o carte nu ca un scriitor, de pe poziţia unui talent nativ, a unui scriitor de vocaţie, fiindcă nu ar fi debutat acum, la 56 de ani, ci de pe poziţia unui primar, desigur, care ajunge preşedinte.

În America, la Barnes & Noble nu este aproape zi să nu apară câte un volum al unui om politic. Nu mai vorbesc de vedete şi de alte persoane publice. Acolo au loc zilnic lansări. Dar nu am văzut încă nici un împăunat ca păunul nostru.

Ne aşteaptă zile frumoase, doamnelor şi domnilor, ca în piesa lui Beckett, în care personajele stau îngropate până la gât în muşuroaie de pământ.

Grid Modorcea

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Master Class în Arta Liedeului cu Mariana Nicolesco la TVR

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 13, 2014 - 1:00pm

Mariana NicolescoMARIANA NICOLESCO

MASTER CLASS ÎN ARTA LIEDULUI LA TVR

«Încununare a unui deceniu de aprofundare a vastului repertoriu de lieduri româneşti, fondate pe vechile noastre cântece de dor, încununare a performanţelor remarcabile ale tinerilor interpreţi care şi-au apropriat această comoară, ediţia 2014 a Cursurilor de Măiestrie în Arta Liedului ne-a oferit un splendid florilegiu al acestei arte rafinate, subtile şi de o mare rigoare stilistică. Asta, în contextul liedurilor create de mari compozitori din ţările europene, lieduri pe care tinerii artişti români au deprins să le interpreteze în mod exemplar», declară Mariana Nicolesco.

Deceniul renaşterii liedului românesc a însemnat nu doar o cercetare şi o aprofundare a acestei adevărate comori naţionale şi readucerea în conştiinţa naţională a acesteia, ci şi revelarea raporturilor dintre creaţia românească şi marea tradiţie europeană a liedului.

Televiziunea naţională ne propune două emisiuni dedicate Cursurilor de Măiestrie Artistică în Arta Liedului oferite de marea artistă în toamna trecută.

Astfel, le vom urmări pe soprana Irina Baianţ şi pe mezzosoprana Emanuela Pascu, acompaniate la pian de Alexandru Petrovici, interpretând lieduri româneşti, germane şi franţuzeşti. TVR2, duminică 14 decembrie, orele 11.

Cu o săptămână mai târziu vom putea admira interpretările liedurilor româneşti, maghiare, ruseşti şi italiene oferite de mezzosoprana Orsolya Veress, de tenorul Adrian Dumitru şi de soprana Silvia Micu împreună cu maestrul acompaniator Alexandru Petrovici. TVR2, duminică 21 decembrie, orele 11.

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Doamna Aspazia Oţel Petrescu şi badia Nicolae Purcărea, martiri ai temniţelor comuniste, au împlinit 91 de ani. La Mulţi Ani!

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 13, 2014 - 1:00am

Aspazia Otel Petrescu si Nicolae Purcarea

Gânduri ale Doamnei Aspazia Oţel Petrescu despre credinţă, speranţă şi iubire, la împlinirea vârstei de 91 de ani

“L-am simţit pe Iisus. L-am simţit concret. Nu ştiu cum să vă spun lucrul acesta, simţeai ca un fior cald, plăcut. Nu mai simţeam închisoarea. Aveam o clipă de fericire pe care ne-o dădea starea aceasta de trăire în comun. Simţeam că Iisus este Centrul, în care ne aflam, şi că noi, coborând în intimitatea noastră, în nădejdea că Îl întâlnim pe El, de fapt Îl întâlneam, în mijlocul nostru, în Centrul nostru. Am simţit concret, şi nu sunt numai eu cea care spune lucrul acesta, că Iisus n-a minţit când a zis că unde sunt doi sau trei strânşi în numele Lui, El este printre ei. Era! Îl simţeam concret. Şi ne apropiam de El. A fost prezent în mijlocul nostru real, concret. În momentul în care ne apropiam spre Centrul nostru, ne apropiam între noi. Lucrul ăsta se poate vedea geometric. Faci un cerc mare, şi pui în mijlocul lui un centru, şi duci razele către centru. Pe măsură ce se apropie de centru, acestea se apropie între ele. Distanţa dintre cei care pornesc spre Centru se micşorează. Aşa s-a format iubirea care există între noi.

Jertfele noastre au folosit pentru biruinţa de Sus! Aia n-o poate lua nimeni. Cum spunea şi Părintele Teofil, creştinismul în sine este o bucurie, este o sărbătoare, n-avem de ce să fim trişti, mâhnirea vine de la păcat, dar câteodată îmi vine să-l contrazic şi am un temei puternic. Căci zice Hristos în Grădina Ghetsimani: Întristat este sufletul Meu până la moarte! Este şi tristeţea o dimensiune a iubirii!

Treaba noastră cea mai asiduă este să nu ne pierdem speranţa! Pentru că vremurile sunt atât de opresive, încât atentează şi la această virtute, care este toiagul iubirii. Fără speranţă, iubirea singură devine neputincioasă! Să nu ne pierdem speranţa! În ce mă priveşte pe mine, lucrurile sunt foarte simple, eu sunt foarte aproape de deznodământ, dar mă gândesc la voi, cei tineri, cât de greu o să fie să nu vă pierdeţi speranţa şi să rămâneţi luminoşi şi înfloriţi în vremurile astea atât de parşive.”

„Mi-e dor de Piteşti”

Nu i-a împrumutat doar numele, ci şi firea Sfântului Moş Nicolae. E de o blândeţe nesfârşită, de o dărnicie greu de imaginat, de o dragoste fără limite. Şi totuşi, de o fermitate în faţa căreia dezarmezi.
Se înfăţişează lumii rar, căci smerenia ce i s-a întipărit în suflet e mare. Dar atunci când o face, din simţul acut al datoriei, ne apare asemeni Coloanei fără sfârşit a lui Brâncuşi: simplă dar măreaţă, romboidală dar verticală, tăcută dar atât de grăitoare, imaterială şi totuşi de stâncă în credinţă, ideal în mărturisire.
O soartă chinuită i-a fost hărăzită, prin temniţe şi persecuţii inimaginabile. A învins iadul Piteştiului, îngenunchindu-l pe satan prin umila ridicare a mâinii la întrebarea torţionarului: „Şi acum să vă văd, care mai crede, bă, în Dumnezeu?”. Trupul său unic, aproape imaterial, a îndurat suferinţe şi boli cumplite, despre care însă foarte rar vorbeşte.
Ba chiar…”mi-e dor de Piteşti!” ne-a mărturisit domnul Nicolae Purcărea într-o seară, la piciorul scării sculptate cu măiestrie şi dragoste chiar de dânsul. „Mi-e dor de Piteşti” îmi răsuna în urechi, şocant, de neînţeles. Cum să îţi fie dor de suferinţă, de tortură, de moartea pe care clipă de clipă o pipăi în faţa ta? „Mi-e dor de Înviere”, spuneau de fapt vorbele domnului Purcărea, „mi-e dor de Hristos, cel care dormea cu mine pe rogojină; şi mi-e dor să aleg bucata de pâine cea mai mică”.
Câtă smerenie, câtă dragoste, câtă credinţă!
Şi toate acestea în tăcere, căci doar în tăcere poate asculta glasul lemnului care-i cântă balada haiducului în timp ce se lasă dezmierdat de dalta meşterului şi prefăcut în troiţă. Şi doar în tăcere poate auzi, răzbătând din lumea drepţilor, „Balada” lui Porumbescu fluierată de glasul domol al soţiei.
Vă facem, din tot sufletul, aceeaşi urare ca şi camaradei dumneavoastră de suferinţă, doamna Aspazia Oţel Petrescu: Să ne trăiţi întru mulţi, sănătoşi şi frumoşi ani!

Crina şi Florin Palas

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

George Ursu despre atacul la Religie: România lucrului bine făcut? Tatiana Niculescu Bran: ”Purtătorul de cuvânt este ființă a intervalului, cum ar zice Andrei Pleșu”

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 11, 2014 - 9:30pm

CNCD - SIMBOLURI RELIGIOASE”Purtătorul de cuvânt este ființă a intervalului, cum ar zice Andrei Pleșu. Golit de sine, el poartă mesajul altuia către alții. Existența lui se apropie de cea a unui traducător aproape anonim. Misiunea lui e de mediator între lumi care vor să se cunoască și să comunice. Singurătatea lui e aceea a unui rătăcitor deopotrivă lăudat și hulit în piețele publice. Datoria lui e să vorbească, dar certitudinea lui e tăcerea. Prieteniile îi sunt fără număr. Prietenii, rari. Un contemplativ care prețuiește acțiunea.” - Tatiana Niculescu Bran

În anii dictaturii se putea spune că doar foarte puţini chiar voiau comunismul, un număr infim de cetăţeni spălaţi pe creier. A urmat lovitura de stat din 89, apoi un respiro de libertate socială autentică, exact cât a durat convingerea libertăţii, curajul ei. Acesta s-a stins repede, pe de o parte în faţa evidentei înfrângeri politice, pe de alta dintr-o previzibilă deznădejde. Apoi circul cum că ar exista pluri-partidism, când de fapt este o singură linie şi o singură idee, un singur partid, cu multe nume şi cu aceleaşi scopuri. Linia partidului = distrugerea ţării.

Că economia a fost distrusă sistematic, cu bună ştiinţă, s-a spus adesea. Cât despre aspectele spirituale – religia, învăţământul, cultura şi presa, acestea sunt conduse mai comunist şi mai vădit totalitar decât pe vremea lui Ceauşescu. Asta nu înseamnă că ele nu trăiesc în deplină autenticitate şi înflorire în underground, prin marginalizaţi – care sunt onoraţi de aceasta, fiindcă altminteri, a fi linguşit de unul faţă de care n-ai nici un respect echivalează cu a fi înjurat.

Religia din orarul şcolar are menirea să instruiască la nivel teoretic elevul (istoria creştinismului, principiile, cultura creştină, istoria ţării, strategiile militare şi ctitoriile voievozilor, etc). Totuşi, adevărata educaţie o fac părinţii acasă, şi preoţii duhovnici: iertarea, dragostea, nobleţea, nu o înveţi la ora de curs, acolo se învaţă teoretic. Practica e în familie şi în biserică, unde se formează omul spiritual. Cum să reacţioneze la nişte noţiuni abstracte bietul copil dacă are creierul pastă de la internet, tv, familia dezmembrată, nu citeşte, la şcoală învaţă relativisme? Se zice: bine, dar uite, creştinii care se duc la biserică sunt nişte păcătoşi. Nu *pentru că* se duc la biserică sunt păcătoşi, ci pentru că nu continuă ceea ce învaţă acolo! Dar cel care nu ştie nimic despre spiritualitatea în care s-a născut nu apreciază nici baza materială prin care aceasta s-a exprimat. Pasărea născută în colivie consideră libertatea o boală. Ce poate urma, decât barbarie, vandalizare, anarhie?

Cea mai mare problemă a României superficiale este că a adoptat cumplitul obicei occidental al idolatrizării. Nu contează cine sau ce e idolatrizat: că e fotbalist, patriarh, vedete, oameni politici, bişniţari, manelişti, sporturi, maşini, gadgeturi, idei, sloganuri. Umanism – idolatrizarea persoanei, sau marxism – idolatrizarea non-persoanei. Tot un drac…

Portretul reeducatului: dacă stă sau dacă pleacă din ţară, nu ştie, nu poate să trăiască decât slugărind. Respectă infinit orice nesimţit care îi umileşte istoria şi neamul, dar râde de unul care le cinsteşte. N-are decât o singură valoare: banul, puterea asupra altuia, mârşăvia, incultura. Clasic. Că se duce la biserică sau că nu se duce, atâta timp cât se comportă aşa, e clar că nu-i om, deci nu-i creştin.

Credinţa, limba, literatura, filosofia, ştiinţele social-politice, istoria, cercetarea, sunt mult mai infestate de marxism azi decât cum erau acum 25 de ani. Şi pe bună dreptate vina este distribuită în directă proporţie cu responsabilitatea şi posibilităţile. Chiar dacă mult timp funcţiile bisericeşti cheie au fost sau încă sunt luate cu sila şi purtate de oameni de compromis, Biserica nu sunt aceia. Biserica sunt sfinţii şi orice creştin purtător de Hristos. Oricine are ochi vede diferenţa.

La fel ca în cazul anumitor căpetenii ortodoxe care smintesc, dar nu sunt emblematici, corupţia lui Ponta era a lui, proprie, netransferabilă asupra poporului şi imoralitatea lui era strict cu scop financiar. Nu viza modificarea structurală a calităţilor sufleteşti ale românului, voia doar să-l erodeze încetişor, cât să-l mulgă mai cu spor. Sfidarea lui, fiind supărător de evidentă, a enervat alegătorii mai tare decât perfidia disimulată a oponentului său.

Singura deosebire de Kl.Io. a fost atitudinea faţă de credinţă. Herr-ul este de un cinism imbatabil, complet opac, neînstare să înţeleagă câtuşi de puţin realitatea spirituală şi intelectuală a românului, relativistul perfect, fără profunzimi şi dileme, mare admirator al concupiscenţei, candidatul perfect al Noii Ordini. Prin el Planul (cincinal, în cazul său) va fi un „lucru bine făcut”.

Toată ideea Noii Ordini era să alegem chiar noi ce anume să ne omoare: o ortodoxie scârboasă şi pervertită (Ponta), sau o desfiinţare a ortodoxiei (K.I.), oricare din ele generând fie răzmeriţă (motivul perfect al unei ocupaţii), fie supunere (capitulare, moarte spirituală şi dispariţie ca neam). Cel ce a avut urechi de auzit Duhul a înţeles că singura alegere demnă era a NU alege.

În fine. Care-i prima mişcare a Noii Ordini via Kl.Io.? Eliminarea adevăratului adversar al *adversarului*: Dumnezeu. Principalul obiectiv pentru *adversar* este scoaterea lui Dumnezeu din sufletele copiilor. Din fericire pentru copii, Dumnezeu nu ascultă de ordinele *oponentului*.

Păi dacă natalitatea sub 15 ani e motiv de îngrijorare pentru U.E., ar trebui să triplăm numărul orelor de religie, fiindcă religia ocroteşte asceza şi morala. Adică raţiunea.

Înlocuirea orelor de religie cu ore de educaţie sexuală? E un fapt de necontestat că expunerea la informaţie sau imagine cu conţinut senzual stimulează sexualitatea, nu raţionalitatea. Pervertirea copiilor prin imagini (televizor, reclame, presă, etc) e parte din Planul Noii Ordini pentru stricarea rasei umane.

Zilele trecute Dl Kl.Io. şi-a ales purtătorul de cuvânt. Prima alegere – purtătoarea de cuvânt a fostului. Dar ar fi fost prea bătător la ochi. Aşa că a ales-o pe Dna Bran, principala arbitră şi profitoare a scandalului internaţional Tanacu (când unui călugăr exemplar i-a fost înscenată o crimă). Cu aşa purtătoare de cuvânt, asocierea dintre direcţia New Age şi planul cincinal devine şi mai evidentă: scandal religios, tulburări sociale, manipularea opiniei publice internaţionale, ocupaţie – scenariu repetat în ţări ortodoxe după succesul iniţial din Iran.

De fiecare dată când credincioşii protestează, pe bună dreptate, cu privire la un aspect social sau al credinţei, sar la gâtul lor toţi: prelaţii, miniştrii, stăpânii străini, presa, FMI-ul, Uniunea Europeană. Concluzia: credincioşii sunt singurii anticomunişti din România. Trăiască credincioşii!

George Ursu

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Jurnaliştii Victor Roncea şi George Roncea se retrag din proiectul formaţiunii “România Unită”

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 11, 2014 - 6:00pm

Untitled-1Fostul deputat PSD Bogdan Diaconu a luat decizia anul acesta de a înfiinţa Partidul România Unită (PRU), o formaţiune naţionalistă în curs de înregistrare oficială. Acest proiect politic a atras imediat mai mulţi foşti membri PRM sau PPDD. În acest sens poate fi amintit fostul deputat PRM Vlad Hogea, actualmente “mâna dreaptă” a liderului PRU. Deasemenea s-au alăturat pentru câteva luni şi fraţii Victor şi George Roncea, jurnalişti de investigaţie şi foşti activişti anticomunişti implicaţi în fenomenul Piaţa Universităţii din anii ’90. Acum cei doi s-au retras, lansând acuze dure la adresa foştilor colegi.

George Roncea a postat o declaraţie politică prin care îşi justifică aderarea iniţială la partidul condus de Bogdan Diaconu, care ar fi trebuit să urmeze linia Mişcării Pentru România, o organizaţie naţionalistă de la începutul anilor ’90, creată pe baza manifestaţiilor din Piaţa Universităţii.

“Am fost căutați și chemați de tineri aparent ingenui, deși aveau niște bube pe creștet, deja, dar scuzabile prin prostie, care au susținut că vor să facă ceva autentic, ceva asemănător cu ce voiam noi, cândva, pe o linie românească, națională. Am trecut peste bubele prostanilor, în ideea că tot prostu’ are o șansă, dacă face un efort, și intră în chestia aia de se cheamă metanoia… sau se schimbă, practic. Au fost de acord, băieții ăștia, să preia doctrina și linia ideologică a Mișcării Pentru România, național-democrația lui Nicolae Iorga, patriarhul Dreptei românești interbelice. Iorga a sfârșit martiric, ca mai toți cei care au încercat, la răscrucea Imperiilor, să salveze România de presiunea uriașelor câmpuri de forță ce au rupt Neamul românesc în bucăți.

Însuflețiți de ceea ce se numeste speranța unui nou început am participat amândoi, și eu și Victor, deși nu prea ne mai vorbeam unu’ cu altu’, din motive complicate (Băse) la un proiect și o idee legată de redeșteptarea unui spirit național românesc, autentic și curat.

Amândoi am fost lideri ai Pieței Universității – locul unde pentru prima oară, într-un singur glas, sute de mii de oameni, studenți și bucureșteni, au strigat „Jos comuniștii, Jos nomenclatura, Jos securiștii, Jos FSN, Jos KGB, Jos Ilici”. Jos, în general. Pentru aceste cuvinte anoste și simple am plătit o jertfă de sânge. Au vrut să ne omoare pentru asta. Ne-au cam spart cu răngile. Am scăpat doar cu voie de la Dumnezeu. Am fost ani și ani puși la index, dar apoi toți președinții României, în afară de Ion Ilici Iliescu, respectiv Umil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johanis au simțit nevoia să se legitimeze tot prin Piața Universității, reper major simbolic la României.

Probabil din motive asemănătoare, de legitimare, am fost căutați și chemați acum șase luni, să contribuim la proiectul România Unită, mișcare naționalistă, în vorbe, despre care credeam va fi altceva decât toate combinațiunile politice de până acum”, povesteşte jurnalistul despre începutul colaborării cu Vlad Hogea şi Bogdan Diaconu.

“Ideea afirmării românismului, printr-o ecuație politică anticomunistă, naționalistă, cu oameni tineri, părea ok. Ne-am racordat la conceptul unui partid nou, curat, ofensiv, românesc, de bun simț, care ar fi trebuit să fie, în opinia noastră, o formă de rezistență în fața molohului rus, în fața agenturii moscovite a UDMR, în fața tuturor celor care, într-un fel sau altul au dus România în halul în care este acum.

Cu bună credință, cu bune intenții, cu inima deschisă, să zicem ca niște fraieri ingenui între două vârste, am sperat că o să izbândim în lansarea unui proiect pentru România, care să schimbe ceva din mizeria clasei politice românești, să ștergem oleacă ceva din zoaiele adunate în ultimii 20 de ani pe fețele românilor.

N-am vrut nimic pentru noi, dar am cerut un singur lucru, ca în statutul organizației să fie introdus principiul lustrației. Adică mesajul esențial al Pieței Universitatii – “fără comuniști, fara securiști, mai bine haimana, mai bine mort decât comunist” – să devină ax vectorial al unui proiect politic care să însemne cu adevărat renașterea naționalismului românesc în forma și conținutul doctrinei lui Nicolae Iorga, un grecotei profetic, mai român decât mulți români, un geniu care a avut o contribuție majoră la formarea celei mai curate mișcări românești din câte au existat cândva. Conceptul acestui partid, adică suma de valori ce definesc axial acest proiect de organizație a fost preluat în întregime de Mișcarea Pentru România. Inițial, așa au fost vorbele, după care la tribunal a fost înaintat recent un Statut preluat cu copy paste de la statutul partidului România Mare a lui Vadim Tudor, via Vlad Hogea, țuțărul lui Vadim”, continuă George Roncea.

Acesta continuă şi dezvăluie motivul rupturii dintre fraţii Roncea şi PRU: neintroducerea în statutul formaţiunii a interzicerii cooptării în funcţie de conducere a foştilor securişti sau activişti comunişti.

Atât Bogdan Diaconu, un băiat aparent simpatic, cât și mulți alții din grupul de bază al formațiunii au achiesat, inițial, la conceptul lustrației, propus de noi în Statut, care definea pe scurt interzicerea accesului la funcții de conducere a persoanelor care au lucrat în poziții de vârf pentru Securitate, Miliție, Procuratură, PCR. Atât.

Statutul unei organizații nu este o joacă. Dacă Doctrina a fost preluată integral de la Mișcarea Pentru România, Statutul la rândul său trebuia să reflecte realitatea României de azi, în care tema „fără comuniști” a avut un rol major în ejectarea Clanului pesedisto/fesenist al lui Ilici.

Am constatat nemijlocit că nu Bogdan Diaconu decide în chestiunile de esență ci Vlad Hogea, un băiet dolofan de la PRM, un falit, cel care de fapt a avut ultimul cuvânt în chestiunea lmustrației și a Statutului.

Statutul depus la tribunal pentru înscrierea partidului România Unită este cu totul altceva decât era vorba inițial. Iar această organizație, în forma descrisă de documente, nu are nimic de-a face cu spiritul Pieței Universității din care s-a născut acum peste 20 de ani Mișcarea Pentru România. Ca să nu mai vorbim de faptul că în niciun document programatic al formațiunii, nu există clar definită orientarea de dreapta, anticomunistă, a organizației, așa cum s-a stabilit inițial, când am fost noi chemați la discuții“, suţine George Roncea.

“Pe scurt, am constatat că avem de-a face cu încă o mânărie, o organizație de refugiu a unor personaje care deja au făcut rău, prin activitatea lor politică, românilor și României. Personaje care nu mai ce să caute în spațiul public după cât rău au produs deja și după cât rahat au ventilat.

Nu doar noi ci mulți alți oameni au fost înșelați, păcăliți din cuvinte, cu privire la orientarea formațiunii. Mii și mii de oameni au semnat pentru fondarea unei organizații politice care și-a asumat public cu totul alte temeiuri decât cele confirmate în documentele depuse la tribunal. Fără îndoială este vorba de o fraudă, de maradona, în termeni țigănești. Cei care s-au pretat la șmenariada asta odioasă sunt oameni care au mai făcut-o. Gașca lui Vadim Tudor a compromis într-o manieră sinistră tot ceea ce are de-a face cu naționalismul curat. Acum, constatăm că vectorii acestei combinațiuni sunt cei care decid în această fantoșă. Marionetele au fost puse la lucru. Iar lucrarea pute maxim.

Din toate aceste motive, public, noi ăștia, frații Roncea, puși acolo pe o listă, la derută, afirmăm astăzi, ca să fie clar, nu avem nicio treabă, de acum încolo și niciodată cu Gașca ăstora, așa zisa formațiune România Unită, o maimuțăreală și o găinărie comunistă, ca atâtea altele…”, concluzionează tăios jurnalistul.

Sursa: FrontPress.ro / Ziaristi Online

UPDATE: Profesorul Turianu le dă dreptate fraţilor Roncea: Poate exista un partid anti-comunist şi anti-kaghebist, dacă se vrea. La Partidul România Unită nu s-a vrut. FrontPress Exclusiv

Partidul România Unită, un proiect ratat. Dovada că un partid politic anticomunist poate avea stipulată lustraţia în Statut. DOCUMENTUL de fondare a partidul Totul Pentru Ţară semnat de foşti deţinuţi politic cu sute de ani de închisoare
Categorii: ziaristi_online

De la buricul Buzăului, la jegul buricului. Preşedintele CJ Buzău, Cristinel Bîgiu, a fost ridicat de DNA

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 7, 2014 - 1:30pm
George Lixandru in greva foamei si Costel Bigiu

Jurnalistul George Lixandru in greva foamei si “micutul” Cristinel Bigiu

De la buricul Buzăului, la jegul buricului

de George Lixandru

E Buzăul, judeţul meu de bîgiuială, judeţul meu de comani deputaţi, judeţul mocanilor senatori… “Acum ori niciodată” e momentul să înlocuim mândria noastră de imn local “Cât e Siriul de mare” cu “Dă, mamă, cu biciu-n mine!”.

Cristinel Bâgiu fu arestat. E cert. L-am văzut fotografiat cu cătuşe la mâini. Sâmbată sau duminică, nu mai știu exact. Ca să nu greşim, să ne ierte domnu’ Pruteanu, să zicem că a fost arestat în week-end. În comunicatul Direcției Naționale Anticorupţie scrie că “DNA a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile a inculpatului Bîgiu Cristinel, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită”. Când? La data de 6 decembrie! Deci, pe 6 s-a pus în mişcare o priponire. Dar unde a fost prins, surprins nu mai contează, Cristinel! Aflăm din ziare: acasă, pe o stradă din Buzău. Poate Strada Şpăgii, la parter, mai aştept restul până la 50 de mii de euro şi mai sper! În comunicatul DNA se spune că Cristinel a primit o parte din suma pretinsă de 50 de mii de euro, infracţiunea flagrantă fiind constatată de către procurori. Așadar, ghinionul lui Cristinel, de neșansă, nu stă nici în alinierea planetelor, nici în subordonarea sa premierului Poantă, ci în faptul, de-acum devenit istoric, de a se fi născut hoț. Nici n-ar fi avut altă șansă atâta timp cât la baza apariției lui ca politician pe scena Buzăului este împerecherea nepotrivită dintre Dobrică și Boșcodeală, nu împotriva naturii, ci împotriva însăși ideii de împerechere, dintre un ospătar şi un porc, veniți la județ ca la furat, iar poate că cei doi având aceeași mamă, “sfânta furăciune”, vor înțelege mai repede decât credem că nu prea mai sunt multe de furat, chiar dacă ceva-ceva mai e totuși – dar, mai ales, vor da piept în piept cu inevitabilul: falimentul Buzăului și băieții de la DNA.

Altfel, Buzăul este acelaşi judeţ. De fiecare dată altul. Când e un judeţ al bășcăliei, când este unul solemn, de la vârful baionetei până-n străfundul sufletului, de la vipușca militarului până-n fundul cazanului cu fasole. Acelaşi, dar de fiecare dată altul. Un judeţ în care interesul local face obiectul trocului politic, iar bogățiile sunt lăsate pradă traficului de influenţă. E Buzăul, judeţul meu de bîgiuială, judeţul meu de comani deputaţi, judeţul mocanilor senatori… “Acum ori niciodată” e momentul să înlocuim mândria noastră de imn local “Cât e Siriul de mare” cu “Dă, mamă, cu biciu-n mine!”. “Acum ori niciodată” e momentul să înlocuim acordurile grave, de trombon şi de tobă, cu acordurile sprintene de acordeon, vioaie de țambal, cu acordurile de jale ale viorii. Știu, ne-am dorit dintotdeauna să înlocuim bășcălia cu meditația, goarna cu saxofonul, ciorba de burtă cu crema de legume, mititeii cu chateaux-briand-ul, pomana cu picnicul… dar n-am reușit. Şi atunci, nu ne rămâne altceva de făcut decât să recunoaștem cine suntem. Iar dacă o să fim sinceri cu noi înșine, o să aflăm nu numai că nu suntem buricul Buzăului, ci nici măcar jegul adunat de-a lungul mandatelor în jurul buricului!

Sursa: Gazeta lu’ Buzoianu via Ziaristi Online

Alte detalii: Comunicatul DNA

ActiveNews: Preşedintele CJ Buzău, REŢINUT pentru LUARE de MITĂ

Gazeta Buzoiană: Florin Colgiu, finul președintelui Consiliului Județean Buzău, Cristinel Bîgiu

Directorul prin care banii din proiecte se întorceau la Bîgiu este Dragoș Cojocea

Categorii: ziaristi_online

Sf. Mare Ierarh Nicolae – nestinsa lumină a milostivirii cucernice – de Elena Solunca Moise

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 6, 2014 - 1:11am

Sf NicolaeSf. Mare Ierarh Nicolae – nestinsa lumină a milostivirii cucernice

elena-solunca-moise-publicist-si-redactor-la-revista-academicaIntrăm în timpul mirific al sărbătorilor care va fi încununat cu Naşterea Domnului şi până la Botezul Său, când Tatăl ceresc a mărturisit „Acesta este Fiul Meu mult iubit întru care am binevoit”. Începem cu cinstirea Sf. Mare Ierarh Nicolae ca o poveste venită de departe, de la străbuni cu care să ne împărtăşim din zorii cuvintelor pline de vrajă: a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. E ca şi cum trecutul intră maiestuos în prezentul continuu al dăinuirii odată cu vestea care îndeamnă, nu la repetare, ci la urmare. E o sărbătoare a darului, chip nemijlocit al iubirii, anticipând Marele Dar pe care Domnul Însuşi l-a făcut neamului omenesc, odată cu întruparea Fiului Său şi Mântuitorului nostru. Numele Nicolae aduce zvon de victorie, de la grecescul Nike, zeiţa Victoriei dar şi supranume al lui Zeus. Cu adevărat, viaţa acestui sfânt este una a victoriei pe drumul îndumnezeirii omului ca un ecou la cuvintele lui Hristos: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” Sf. Ierarh Nicolae dăruieşte pildă de biruinţă a lumii prin felul în care L-a urmat pe Hristos – făcându-se martir fără sânge şi suferind temniţă iar apoi păstor înţelept şi iubitor, izvor de evlavie, blândeţe şi bunătate. Tuturor ne face daruri, dar mai ales celor mici cărora le pune în ghetuţe tot felul de bunuri, la fiecare după cele pe care le-a făcut de-a lungul anului. Îl sărbătorim pe 6 decembrie pentru că într-o asemenea zi s-a arătat Sf. Împărat Constantin cerându-i să elibereze trei tineri aflaţi pe nedrept în închisoare. Mai multe despre viaţa sa aflăm în lucrarea lui Iacob de Voragina „Legenda aurea”, apărută în 1264.

…Şi a fost ca odată ca niciodată, cam prin anul 280, când, într-o familie înstărită şi drept credincioasă din Patra Lichiei, s-a născut Sf. Nicolae şi tradiţia spune că, din pruncie, s-a arătat cinstitor de Dumnezeu, postind miercurea şi vinerea şi sugând numai din sânul drept al maicii sale. Vremea era a împăraţilor Diocliţian şi Maximilian care au rămas în istorie prin cruzimea cu care au prigonit pe creştini. Treceau anii în şir şi Sf. Nicolae se îmbogăţea în credinţă şi iubire jertfelnică pentru Dumnezeu, în înţelepciunea din Cărţile Sfinte, sporea în rugăciune râvnitoare căreia îi dădea aripi prin post şi prin fapte bune înălţare bineplăcută lui Dumnezeu. Toate într-o totală discreţie, căci, după cum ştim, tot ce omul acoperă, Dumnezeu descoperă iar ceea ce omul descoperă, Dumnezeu acoperă. Unchiul său, Nicolae, era episcop şi impresionat râvna cucernică a nepotului său i-a sfătuit pe părinţi să-l încredinţeze lui Dumnezeu. A fost un nou „început bun”, care avea să se arate ca unul bogat în roade cât timp Sfântul a fost în viaţă şi după ce şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. S-a împlinit profeţia pe care episcopul a făcut-o când l-a hirotonit: „Iată, fraţilor, văd un nou soare răsărind la marginile pământului, arătându-se către cei întristaţi ca o milostivă mângâiere…Căci acesta va paşte bine sufletele celor rătăciţi şi la păşunea bunei credinţe îi va aduce pe dânşii; apoi se va arăta şi ajutător fierbinte celor ce sunt în nevoi”.

A dărui, începutul cel bun al dăinuirii

Când părinţii săi au plecat la Domnul, tânărul Nicolae a urmat îndemnul pe care Hristos l-a dat dregătorului bogat de care ne-am reamintit la liturghia de duminică. Şi-a vândut întreaga avere, a împărţit-o săracilor şi L-a urmat pe Cel care ne cheamă prin veacuri: „Fiţi buni, cum Tatăl vostru cel ceresc este!” Când dregătorul I-a spus lui Hristos „Bunule Învăţător”, subînţelegând că este Fiul lui Dumnezeu, răspunsul a venit deîndată oarecum contrariant: „De ce-mi spui bun. Bun este Unul Dumnezeu”.  Deducem că „a fi bun” este a face voia lui Dumnezeu, după cum Hristos a făcut-o şi cum ne rugăm în Tatăl nostru: „Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pa pământ”. În nesfârşita-i bunătate, izvorâtă din fiinţa-I care este Iubire, Dumnezeu vrea ca „tot omul să ajungă la cunoştinţa adevărului”, „să se mântuiască şi nimeni să nu piară”. Generozitatea în sine este absolut necesară şi despre aceasta au scris nu puţini gânditori. Este însă foarte departe de a fi şi suficientă, dar nici nu ai putere să-I urmezi lui Hristos cu povara bogăţiei şi grijile care te sechestrează în această lume; o lume în care binele şi răul sunt amestecate şi unde nu poţi sluji la doi domni deodată – „lui Dumnezeu şi lui mamona”. Pentru a ajunge la desăvârşire este nevoie să urmezi lui Hristos, ştiind prea bine că El este în toată clipa cu tine. Neîndoielnic, toate acestea le-a înţeles tânărul în al cărui nume se prefigura biruinţa asupra răutăţii zilei, aşa cum sigur o putea obţine – slujind Domnului cu vrednicie şi credinţă.

S-a împodobit Sf. Nicolae cu sumedenie de fapte bune, slujind cu smerenie Domnului şi dintre acestea una s-a făcut cunoscută cu deosebire spre urmare, fiind cel mai ades invocată. Un părinte îşi pierduse întreaga avuţie şi, cum cele trei fete ale sale ajunseseră la vârsta măritişului, se chinuia în sine-i gândind că singura alternativă era calea pierzaniei. Auzind, Ierarhul milostiv, într-o noapte, fără să fie văzut de nimeni s-a dus în taină şi a aruncat o pungă de galbeni în curte. Întocmai a făcut şi în următoarele două nopţi, ca toate cele trei fete să se poată avea o viaţă cuviincioasă. Poate de atunci obiceiul ca Moş Nicolae încărcat de daruri să nu fie văzut de nimeni care s-a perpetuat cu datina darurilor aduse de în noaptea de ajun de toţi cei care se învrednicesc a-i semăna. Ca atunci, şi astăzi Hristos povăţuieşte: „Luaţi aminte, să nu faceţi milostenia voastră înaintea oamenilor ca să vadă ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru cel din ceruri.” O altă poveste spune că, pe când Moşul zorea cu împărţirea darurilor, a auzit un zgomot şi, nevoind că fie văzut, a fugit doar că, din grabă, şi-a agăţat cizma de sobă. Aşa a apărut obiceiul de a agăţa o cizmă roşie în care blândul Moş să poată pune bunătăţile. Dintre toate, darul cel mai de preţ rămâne a-i urma pilda cu aceiaşi discreţie pentru străbate cu înţelepciune calea ce duce de la dăruire la dăinuire. O cale fascinantă pe care străbătând-o să nu uităm o clipă, cum ne învaţă Sf. Ap. Pavel, că tot ce avem şi dăruim este de la Dumnezeu i în numele lui se cade să dăm întru mulţumire, cum mărturisim la Sf. Liturghie „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate”.

Faptele sale făcute întru evlavie, milostenie şi smerenie s-au făcut repede cunoscute şi, cum era vremea prigonirilor creştinilor, Sf. Ierarh Nicolae a fost întemniţat. Cu aceiaşi dăruire Sf. Nicolae îi întărea în dreapta credinţă pe fraţii săi, îi mângâia, le dădea sfaturi înţelepte cu mult deasupra înţelepciunii veacului acesta repede trecător. Nu trebuie să ne mire – privirea care mângâie, zâmbetul înţelegător şi cuvântul ziditor sunt tot daruri de taină pe care le purtăm în inimi ca pe o comoară de preţ la care revenim ca la un izvor dătător de putere.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul

După edictul de la Milano din 313, dat de Sf. Împărat Constantin prin care se garanta toleranţa religioasă şi care punea capăt prigoanei lui Diocliţian, Sf. Nicolae a fost eliberat împreună cu ceilalţi creştini şi toţi s-au întors de pe unde erau. Sf. Nicolae s-a întors în cetatea sa. Vrednic de pus la inimă este şi felul în care a fost ales ca episcop, după plecarea la Domnul a episcopului Ioan, toţi se întrebau îngrijoraţi cine ar putea fi vrednic de o asemenea cinstire şi răspundere. Şi cine poate da răspunsul cel mai bun decât însuşi Domnul spre care s-au înălţat rugăciunile tuturor? Domnul Milei le-a dezvăluit cum anume să facă. I-a spus în vis unuia dintre ei să vegheze noaptea şi cine o să vină primul la Biserică, acela fi-va un păstor potrivit de suflete. I s-a mai spus că îl cheamă Nicolae. Zis şi făcut. În zorii zilei, spre Biserică se îndrepta, cu paşi a rugăciune, Sf. Nicolae iar bătrânul l-a întrebat cum îl cheamă şi când a aflat i-a spus: „Urmează-mi fiule”. Împreună au mers în faţa celor ce aşteptau să vadă cine le va fi păstor şi episcopul li s-a adresat: „Primiţi fraţilor pe păstorul vostru…pe care nu alegerea omenească, ci judecata lui Dumnezeu l-a adus aici.” Pe oriunde a fost, s-a refuzat statornic oricărei slave omeneşti tânjind râvnitor spre slava cea dumnezeiască la care nu se ajunge decât în haina smereniei şi a îndurării milostive. Nu voia spectacol zornăitor, dorea zidire duhovnicească în linişte şi pace iar „binele” făcut atâtor şi atâtor semeni nu are chip văzut, îmbrăcat fiind în lumină iubitoare. A preferat slavei lumeşti cuvintele eliberatoare cărora le-a dat trupul faptelor: „Cine va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru şi cel care vrea să fie întâi, să fie tuturor slugă”. Nu avem de la Sf. Nicolae o operă scrisă pentru că propovăduirea sa este una a faptei îngemănată cu cuvântul rostit tainic ca o rugăciune, în dorinţa ca „tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”.

Tot ca un dar înţelegem şi atitudinea sa la sinodul de la Niceea, care i-a scandalizat pe participanţi şi în care desluşim hotarul cel mai îndepărtat al binelui. În dialog cu ereticul Arie, văzând că argumentele bine cumpănite nu l-au convins,Sf. Nicolae l-a lovit peste mâini cu o nuia. El, cel atât de bun, blând şi mult înţelegător şi-a ieşit din sine în faţa celui care îşi blindase sinele în încrâncenarea trufaşei erori. Era de faţă şi Împăratul Constantin şi toţi ceilalţi participanţi şi s-a hotărât trimiterea în temniţă iar Sfântul Ierarh s-a supus cu răbdare. A fost eliberat după ce Domnul Hristos şi Preasfânta-I Maică a apărut în vis unuia dintre episcopi, înapoindu-i însemnele episcopale. O tradiţia spune că, aşa cum a făcut cu Arie, a făcut cu toţi cei care se îndepărtau de la credinţa cea dreaptă, luând-o pe cărările rătăcirii. În amintirea acelor vremi, în ghetuţele gata să primească daruri se pune câte o nuieluşă, nu atât ca pedeapsă, cât ca o clătinare de cap şi ne spunea încă David că Dumnezeu mustră pe cel pe care îl iubeşte, pentru că nu-l vrea pierdut în zădărnicie; iar în altă parte: „certatu-ma Domnul, dar morţii nu m-a dat.”

Multe şi nenumărate minuni a făcut şi face Sf. Nicolae, ştiute şi neştiute însă darul cel mai de preţ rămâne sfinţenia sa lucrătoare peste timp. În ea desluşim într-o desăvârşită unitate credinţa iubitoare, evlavia lucrătoare, rostirea înţeleaptă şi fapta ziditoare. Poate de aceea se spune că Blândul Moş Nicolae veghează fără odihnă pe calea credinţei drepte, prefigurând deplina ei biruinţă, una cu iubirea prisositoare şi care nu cade niciodată făcându-se temei neclintit al speranţei. Pe toate le-am aşeza cu recunoştinţă sub una dintre fericiri care ne învaţă că fericiţi sunt cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Îl vor moşteni întru lumina dumnezeiască pe care au slujit-o, după cuvintele Mântuitorului: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, că văzând faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”, adăugând lumina faptelor bune „nu din prisos şi nu din prinos”.

Este un semn de sănătate spirituală faptul că Sf. Nicolae este cinstit şi preţuit în toată lumea creştină ca şi în alte părţi,fără să ştie prea multe despre Sfântul care cu blândeţea sa acoperă pământul. Câţi nu-l aşteaptă cu nerăbdare pe Santa Klaus sau îi urmează pilda? Pentru noi, Sf. Nicolae e una cu bucuria copilăriei şi, cinstit cu deosebire de toţi, este însoţit de un alai întreg de poveşti care ne însoţesc toată viaţa. Cum prăznuirea lui este în apropierea solstiţiului de iarnă, se spune că are şi misiunea să nu lase soarele să treacă neobservat şi pământul să se cufunde în întuneric. Se mai spune că atunci când cerurile se deschid, Sf. Nicolae, al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, poate fi văzut împreună cu Sf. Vasile, întâiul stătător al anului. O altă poveste îl înfăţişează ca fiind corăbier şi că, odată, când s-a pornit o furtună cumplită i-a păzit nevătămaţi pe corăbieri şi, de atunci, este considerat şi protector al călătorilor pe ape. Şi încă multe şi multe altele întru unul şi acelaşi sens – biruinţa binelui asupra răului în numele lui Dumnezeu, Cel care „singur este bun”.

Cu cinstirea Sf. Ierarh Nicolae începe timpul colindelor şi, demult, acum se închegau cetele de colindători care se pregăteau cu sârg să vestească tuturor cum „s-a născut Cel făr-de-nceput, cum au zis proorocii”. Pe toate să le rânduim în suflet şi, grăbind, să facem daruri semenilor cu bucuria iubirii recunoscătoare faţă de Dumnezeu, ca odinioară David: „Te voi lăuda, că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale Doamne şi sufletul meu le cunoaşte foarte”. Să nu uităm să aducem în case crenguţe de măr şi să le îngrijim şi de-or înflori până de Crăciun e semn că am fost iertaţi şi, cu suflet curat, putem porni a colinda:„Florile-dalbe, flori de măr.”

Elena Solunca Moise

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

BURSA: Un “asasin în lege” în coasta lui Iohannis, pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti. Filiera Renato Usatîi FSB – Michael Schmidt BMW

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 6, 2014 - 1:10am

Bursa Roncea Iohannis Schmidt UsatiiUn “asasin în lege” în coasta lui Iohannis, pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti

de Victor Roncea

Ea: are 31 de ani. O cheamă Veronica şi a fost angajată a Lukoil – România. Este sora unui fugitiv din Republica Moldova, deconspirat ca agent FSB în cadrul unei investigaţii RISE Project: Renato Usatîi, fost candidat – interzis – la alegerile parlamentare tocmai încheiate peste Prut. În campania electorală prezidenţială din România, tânăra de 31 de ani l-a găzduit pe Klaus Werner Iohannis în locuinţa sa din Bulevardul Primăverii nr. 33, apt. 1, unde, potrivit actelor de rezidenţă în ţara noastră, îşi are domiciliul. Proprietatea este împărţită cu soţul său, milionarul Michael Horst Schmidt, patronul Auto Bavaria, prieten şi finanţator al actualului preşedinte ales al României. Veronica Schmidt Usatîi este atât de fragedă încât, în urma unei eveniment caritabil la care şi-a cumpărat cu 7500 de euro o poşetă Gucci, verde, din piele de piton, presa mondenă a catalogat-o drept “fiica directorului general de la Automobile Bavaria” (Perfecte.ro).

El: are 54 de ani şi a emigrat la sfârşitul anilor ’70 în RFG. Cu toate acestea, dragostea de patrie îl aduce regulat acasă. Conform istorisirilor sale, în 1982 se întoarce în ţară la volanul primului său BMW, model 520. Când Schmidt a revenit în România imediat după revoluţia din decembrie 1989, Veronica tocmai împlinea 7 anişori şi păşea în clasa I-a la şcoala generală din Făleşti, Republica Moldova. Michael Horst Schmidt nu a ajuns oricum în România, chiar la Sibiu, în martie 1990. Ci, potrivit propriilor afirmaţii, el se afla într-o misiune a statului german. Schmidt şi-a luat liber pentru un an de la compania Siemens, unde lucra, încercând să împiedice continuarea emigrării saşilor în Germania. ” Conjunctura a fost în aşa fel încât eram într-o organizaţie a saşilor din Germania care aveau şi o influenţă politică şi se punea problema, că nu mai era presiune de emigrare a etnicilor germani în Germania, să se facă nişte acţiuni să rămână în România, să nu mai emigreze” (Interviu Wall-Street.ro).

Problema se transformase într-o prioritate geopolitică a Germaniei, care, după ce a iniţiat pe fond politic cumpărarea saşilor de la regimul comunist, prin intermediul Securităţii, şi-a dat seamă că este o acţiune greşită, care depopulează zone extinse colonizate de-a lungul anilor, pierzându-se astfel influenţa germană în plan regional. Acţiunea “Recuperarea” constituie şi în prezent o problemă pentru statul german care, spre deosebire de statul român, a interzis desecretizarea documentelor operaţiunii.

La noi, cu aportul CNSAS, s-a aflat, de exemplu, că unul dintre mijlocitorii afacerilor de troc şi cash iniţiate de Germania, fostul locotenent- colonel Gelu Eftimie (nume conspirativ), șeful Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) din cadrul Centrului de Infomaţii Externe (fosta DIE) este în prezent preşedintele executiv al FC Dinamo Bucureşti, pe numele său real Constantin Anghelache (Sursa: „Acțiunea Recuperarea. Securitatea și emigrarea germanilor din România (1962 – 1989)”, de Florica Dobre, Florian Banu, Luminiţa Banu şi Laura Stancu, Ed. Encilopedică, 2011).

Partea germană a preferat menţinerea la secret a numelor intermediarilor afacerii, pentru a nu le deconspira actualele poziţii în societăţile germană şi românească. În 1994, Michael Horst Schmidt ajunge, “întâmplător”, după cum afirmă, reprezentantul BMW pe România. De atunci au trecut 20 de ani, timp în care, printre altele, i-a schimbat pe bandă limuzinele edilului Sibiului, actualul preşedinte ales al României, în regim de comodat. Adică gratis. E drept, tot gratis a beneficiat de sprijinul primarului Klaus Werner Iohannis. În 2007, potrivit unei investigaţii realizate de jurnalistul Cătălin Antohe, Iohannis a supus şi aprobat un PUD (plan de urbanism de detaliu), votat în unanimitate, pentru construirea unei reprezentanțe BMW în Sibiu, pe o suprafață de 6.128 de metri pătrați (Sursa: EvZ). Actul a fost însă şi imoral şi ilegal, pentru că autorizaţia s-a dat pe o firmă dizolvată şi radiată, după cum demonstrează acelaşi jurnalist în EvZ.

“Da, am o relaţie apropiată cu domnul Schmidt şi sunt bucuros de acest lucru. Am puţini prieteni şi sunt oameni de bună calitate”, a spus Klaus Iohannis la B1 TV în timpul campaniei electorale, cu referire la apartamentul din Primăverii, cu vedere la vilele lui Băsescu, Iliescu şi Ceauşescu.

Domnul Schmidt, la rândul său, are relaţii cu oameni de aceeaşi bună calitate. Pe lângă cumnatul său, Renato Usatîi, deconspirat drept agent FSB şi căruia i-a livrat cea mai scumpă maşină din Republica Moldova, un Rolls-Royce Silver Wraith, domnul Schimidt este prieten şi i-a avut asociaţi în firmele sale, printre alţii, pe: Verestoy Attila, Daniel Dăianu, Vasile Blaga, Romulus Valeriu Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, şi angajaţii acestuia din urmă, Dorin Marian şi Cătălin Harnagea. Cu fostul şef al SIE, Schmidt a făcut afaceri bunicele, spun ziariştii de la Caţavencii. La fel cu administraţia prezidenţială, respectiv SPP, pe vremea când Dorin Marian era la uşa lui Emil Constantinescu sau, ulterior, cu Poliţia Română, căreia a ajuns să-i plaseze BMW-uri de 40.000 de euro la preţ de criză: 112.000 euro. Bucăţi: 34. Domnul Schmidt a ştiut să-şi aleagă bine prietenii. “Pentru bucuria de a-mi fi regăsit copilăria conducând un BMW, eu îi sunt foarte recunoscător domnului Michael Schmidt, cel care a pus pe picioare BMW-ul în România”, a spus despre el Gabriel Liiceanu, care şi-a botezat o astfel de maşină “Siegfried”.

Şi cumnatul său, Renato Usatîi, s-a arătat bucuros de achiziţia sa cu patru roţi şi o valoare de 340.000 de euro, care se adaugă la un al doilea Rolls-Royce pe care îl deţine la Chişinău, un Ghost de circa 250.000 de euro. Renato Usatîi s-a arătat mulţumit şi de alegerea ca preşedinte al României a prietenului apropiat al cumnatului său. “Scopurile şi posibilităţile noului şef al statului român coincid cu ale noastre, în vederea unei eventuale colaborări”, scria Usatîi imediat după câştigul lui Iohannis (Blog RU), în ciuda declaraţiilor sale antiromâneşti în serie, cu care şi-a obişnuit electoratul, cum ar fi cea că dacă va câştiga alegerile va construi o replică a Zidului Chinezesc la graniţa cu România (Deschide.md). Care or fi aceste scopuri şi posibilităţi, rămâne un mister.

Probleme lui Renato Usatîi, fondator al Partidului Nostru, ulterior Partidul Politic Patria – Rodina, au început în septembrie, când Procuratura Republicii Moldova i-a blocat toate conturile, cât şi pe cele ale familiei şi inclusiv cel deţinut de gazda lui Klaus Iohannis de la Bucureşti, Veronica Schmitd Usatîi, sub acuzaţia de contrabandă cu valută, respectiv cu ruble, după cum a relatat Realitatea.md prezentând şi documentele oficiale ale cazului. Pe ultima sută de metri participarea partidului său la alegeri a fost interzisă, motivându-se folosirea unor fonduri străine ilicite, de circa 430.000 de euro. Surse de la Chişinău afirmă că unele sume cu aceeaşi provenienţă s-au teleportat şi spre Bucureşti. Campania extravagantă şi foarte bine unsă a lui Usatîi îi conferise peste noapte o cota enormă de 18%, potrivit unui sondaj nepublicat al U.S. National Democratic Institute, citat însă de BloombergView.

Politicianul de ocazie Renato Usatîi, acum fugar “at large” prin stepele Rusiei, s-a dovedit a fi o petardă politică cu dublă acţiune, menită pe de-o parte să mobilizeze electoratul de stânga spre un partid altfel anchilozat, cel al socialiştilor filo-ruşi conduşi de Igor Dodon, cât şi să întârească, în replică, partidul fostului premier Vladimir Filat, considerat pro-românesc.

Colac peste pupăză, preşedintele ales al României, Klaus Iohannis, a afectuat o vizită inoportună la Chişinău, la finalul campaniei, dând prilej taberei filo-ruseşti să-şi consolideze retorica anti-românească şi să-şi anime electoratul la vot împotriva “fasciştilor de români”, acum reprezentanţi chiar de un “nazist”.

Marc Champion, de la BloombergView, consideră că manipularea prin cometa “Patria” a făcut parte dintr-o operaţiune inteligentă a Rusiei, apreciind că, odată exclus Usatîi, votanţii săi au votat masiv cu socialiştii, ridicând procentul lor de la un rahitic 5% la scorul actual, care i-a propagat drept câştigători ai alegerilor.

De-a lungul campaniei electorale, “pro-românul” Filat şi “pro-rusul” Usatîi s-au acuzat reciproc de apartenenţă la grupări de crimă organizată, conturându-se astfel mai bine, pentru electoratele proprii, cele două tabere: filo-rusească şi filo-europeană, respectiv “pro-românească”. Cu toate acestea, o investigaţie RISE Project publicată de Adevărul ne demonstrează că circul de la TV nu are neapărat suport în realitate: “Controversatul om de afaceri Renato Usatîi a finanţat o deplasare de lux a ex-premierului Vlad Filat la München, Germania, pentru a vedea live finala Champions League din mai 2012. Cei doi au călătorit împreună cu acelaşi avion privat, au locuit în acelaşi hotel de cinci stele şi au stat în aceeaşi lojă VIP de pe Allianz Arena din München, stadionul unde s-a disputat meciul de fotbal dintre Bayern München şi Chelsea Londra.” Excursia sportivă l-a costat pe Usatîi, care la vremea respectivă se prezenta drept consilier al lui Filat, circa 100.000 de euro. Ca orice premier pro-european care se respectă, chiar dacă provine din cea mai săracă republică a Europei, Filat îşi are fiul la o şcoală privată din Elveţia, motiv pentru care avionul lui Usatîi a făcut şi escală la Geneva. La Chişinău, iată, omul de afaceri transformat apoi în politician, a ştiut să asigure, gratuit, transportul unui prim-ministru, atunci când a avut nevoie. Cumnatul său, milionarul-BMW, a făcut la fel, la Sibiu, cu fostul primar, în prezent preşedinte ales al României.

RISE Project publică zilele acestea primul său documentar video, intitulat elocvent “Asasin în lege“, în care Usatîi – denumit “Copilul FSB” – apare înregistrat pe ascuns în timp ce-şi prezintă legăturile sale cu lumea interlopă şi serviciile secrete ruseşti. “Investigația video face legătura între mai multe asasinate la comandă și tentative de crimă comise în patru țări, arătând cum funcționează, în timp real, la frontiera de est a Uniunii Europene, un sistem de crimă organizată cu ramificații la toate nivelurile societății.” Usatîi, cumnatul celui mai bun prieten al preşedintelui ales Klaus Iohannis, domnul Schmidt, care i-a asigurat limuzinele de lux cu titlu gratuit în ultimul deceniu şi care i-a oferit chiar şi apartamentul soţiei sale, la un preţ modic, face parte din acest sistem.

Sursa: BURSA

Foto: Monitorul Oficial, Realitatea.md, Mihaela Ivan şi Acasă.md via Roncea.Ro si Ziaristi Online

Preluari: ActiveNews, Stiri pe Surse, InProfunzime.md

Categorii: ziaristi_online

A apărut ultimul număr al revistei SRI – Intelligence. Despre România Mare, Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania dar şi despre Istoria USLA, azi Brigada Antiteroristă – BAT

Stiri de pe ziaristionline.ro - Decembrie 5, 2014 - 1:10am

Intelligence Revista SRI Nr 28 - 1918A apărut numărul 28 al Revistei SRI – Intelligence, o ediţie specială dedicată actului de la 1 Decembrie 1918, din care publicăm pentru început un material de dr. Tiberiu Tănase, despre istoria serviciilor noastre de informaţii în preajma Marii Uniri. Semnalam cu mare plăcere şi un documentar excelent despre cei 40 de ani de antiterorism românesc, pe care îl puteţi citi descărcând de mai jos publicaţia Serviciului Român de Informaţii. (Z.O.)

Istoria Serviciilor de Informaţii din România la începutul secolului XX

Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania

şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari

 

În timpul primei conflagraţii a secolului XX- din structurile informative ale statului român făceau parte Structurile Informative din Ministerul de Interne,- Siguranţa Generală a Statului, Structura Informativă a Ministerului Apărării Naţionale – Serviciul de Informaţii al Armatei, dar şi alte structuri informative Serviciul de Informaţii şi Contrainformaţii româno-rus, Serviciul de Informaţii şi Siguranţă al Deltei, şi Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania .

During the first wars of the twentieth century, the intelligence structures of the Romanian state intelligence structures were part of the Ministry of Interior – General Safety of the State structure of the Ministry of National Defense – Army Intelligence Service, and other informative structures Intelligence and Romanian-Russian Counterintelligence, Intelligence and Security of the Delta, and the Office of the Military Intelligence Division of Transylvania.

Organizarea unui serviciu secret de informaţii militar în România a întâmpinat mari greutăţi. După cum atestă studiile şi rapoartele întocmite în anul 1911 de către ofiţeri de la Marele Stat Major al armatei române, cauzele principale care împiedicau organizarea serviciului de informaţii erau „lipsa fondurilor băneşti“ şi „inexistenţa unei legi a contraspionajului în timp de pace. În intervalul 1911-1913 s-au depus eforturi pentru a remedia aceste neajunsuri. Începând cu 31 ianuarie 1913, a intrat în vigoare Legea contraspionajului în timp de pace, care stabilea ca infracţiune transmiterea sub orice formă a informaţiilor despre apărarea ţării şi prevedea ca sancţiuni închisoarea corecţională de la 1 la 5 ani sau o amendă de la 500 la 5 000 de lei. [1]De asemenea, au fost întocmite proiecte de organizare a unui nou serviciu de informaţii, dar fără un rezultat practic, aşa cum atestă documentele de arhivă, fondurile alocate fiind destinate altor întrebuinţări.

Mihai Moruzov[2] menţiona că „până la războiul balcanic din 1913, armata noastră n-a dispus de un serviciu de informaţii propriu-zis“. Abia în acel an, când armata română a intrat în Bulgaria, s-a izbit de lipsa unui asemenea serviciu „şi atunci s-au luat primele măsuri pentru organizarea acestuia“.

La rândul lui, Eugen Cristescu ne oferă următoarele detalii în legătură cu serviciul de informaţii al armatei române şa începutul primului război mondial: „Marele Stat Major, prin Secţia a II-a, activa şi el un domeniu informativ. Pe lângă statele majore ale marilor unităţi militare funcţiona câte un birou II, care făcea contrainformaţii în armată şi contraspionaj pe teritoriu. Prin ofiţeri special pregătiţi şi agenţi de frontieră se infiltrau în ţările vecine elemente informative pentru adunarea materialului ce-i era necesar, în special în Ardeal, unde aceştia aveau legătură cu patrioţii români din acea provincie“.[3] În anul 1915 serviciul de informaţii al armatei române era capabil să iniţieze misiuni speciale în scopul culegerii unor informaţii necesare documentelor de planificare.

Pentru serviciile de informaţii româneşti, mai ales pentru cele cu caracter militar, s-au înregistrat în perioada 1914-1916 mari carenţe şi în ceea ce priveşte măsurile de protecţie contrainformativă. Bogata literatură istoriografică dedicată participării armatei române la primul război mondial a acordat spaţii largi   evidenţierii stării de spirit profund patriotic a majorităţii românilor. Numai că, după cum au evoluat evenimentele, istoria a demonstrat că patriotismul nu a fost suficient pentru a ne asigura decizia într-o campanie ce-şi propunea ca obiectiv strategic realizarea unităţii naţional-statale. Dimpotrivă, îndrăznim să afirmăm că, în momentul acela, avântul patriotic a fost anulat, în cea mai mare parte, de vulnerabilităţile în plan contrainformativ, atât al armatei, cât şi, în general ale societăţii româneşti. Afirmaţia face referire şa scurgerea secretelor de stat şi militare sau de a căror divulgare s-au făcut vinovaţi chiar unii dintre cei care, prin însăşi natura profesiei, erau obligaţi să vegheze cu sfinţenie la apărarea şi protejarea lor. Corupţia, neglijenţele stupide , traficul de influenţă din „înalta societate“, uşurinţa condamnabilă cu care au fost tratate problemele importante pentru interesul naţional şi, nu în ultimul rând, „ pălăvrăgeala“ au produs adevărate ravagii în societatea românească.

Mai mult, Comandamentul Austro-Ungar deţinea o copie a Convenţiei Militare   încheiate de România cu Antanta, în august 1916, privitoare la condiţiile intrării ţării şi a armatei române în campanie alături de acestea şi împotriva Puterilor Centrale. Rezultă de aici, fără sarcasm că afirmaţiile lui Eugen Cristescu şi Constantin Argetoianu, privind buna păstrare a secretului intrării armatei române în război, în august 1916, sunt veridice doar în ceea ce-i priveşte pe oamenii bine informaţi din România, nu şi pe austro-ungari.

Într-adevăr, Comandamentul Puterilor Centrale, pe baza fluxului informaţional obţinut de la potenţialul informativ creat în România, a sesizat concentrarea forţelor principale române spre Transilvania şi, de asemenea, faptul că, pentru acoperirea spaţiului spre Bulgaria , armata română va lăsa în Dobrogea şi pe Dunăre forţe destul de slabe. Ca urmare, Planul   de cooperare al Coaliţiei Puterilor Centrale prevedea invadarea Dobrogei de către armata condusă de Mackensen, surprinderea punctelor întărite ale armatei române de la Turcaia şi Silistra, ca şi pătrunderea până la cea mai îngustă porţiune dintre Marea Neagră şi Dunăre. Operaţiile de pe frontul transilvan avea un caracter secundar, vizând ca obiectiv rezistenţa pe poziţii întărite. Acest plan de campanie estima că armata română urma să dezlănţuie ofensiva în Transilvania, concentrând forţele principale la trecătorile din Carpaţi. Forţele secundare erau lăsate la frontiera lor sudică, ceea ce corespundea, în esenţă, realităţii. Fără îndoială că aceste estimări făcute de către Înaltul Comandament al Puterilor Centrale au fost facilitate de toate acele vulnerabilităţi în plan contra-informativ, pe care le-am menţionat anterior.

Avem acum pe deplin justificate eforturile ofiţerilor români din cadrul M.St.M. de a reorganiza Serviciul de Informaţii al Armatei, sub forma unui Birou 5 din Secţia a II-a M.St.M. „Proiectul de organizare“ a fost întocmit probabil în primăvara anului 1916, dar a fost pus în aplicare abia după intrarea României în război. Numai că, aşa cum avea să spună Mihai Moruzov mai târziu, „un astfel de serviciu nu se poate improviza“. Iată şi explicaţia faptului că Biroul 5 n-a putut avea eficienţă în campania din toamna anului 1916.

În conformitate cu „proiectul“, Biroul 5 trebuia condus de către un ofiţer superior, cu grad de locotenent-colonel, şi de un ajutor, cu grad de maior. Era structurat pe două diviziuni. Diviziune I (Studiul armatelor străine) era compusă din 4 subdiviziuni: A (Austro-Ungaria), R (Rusia), G.F. (Germania, Franţa, Italia şi Elveţia), B (Peninsula Balcanică, Bulgaria, Serbia, Gracia, Turcia şi Albania). Diviziune a II-a (Serviciul Informaţiilor) era condusă de subşeful Biroului 5 şi se compunea din trei subdiviziuni: Subdiviziunea I (Serviciul interior sau contra-spionajul), condusă de către un civil, având principala misiune de „a împiedica organizaţiile de spionaj străine să acţioneze pe teritoriul românesc“, „ la nevoie să le intoxice cu ştiri false“; Subdiviziunea a II-a (Serviciul exterior), formată din agenţi permanenţi şi ficşi, cu reşedinţa în oraşele Odessa, Chişinău, Ungheni-Ruşi, Sofia, Şumla, Timişoara, Sibiu, Cernăuţi, Belgrad, Braşov şi Rusciuk (Agenţii erau recrutaţi dintre români pe baza sentimentelor de naţionalitate şi puteau să-şi creeze la rândul lor, agenţi, ceea ce însemnă că jucau rolul de rezidenţi, iar informaţiile trebuiau comunicate direct la centru); Subdiviziunea a III-a (Serviciul mobil), care avea în componenţă agenţi mobili sau de legătură şi curieri de control. Agenţii mobili făceau legătura cu cei ficşi, aducând informaţii sau transmiţând ordine. Aceştia trebuiau să cunoască foarte bine limba şi obiceiurile locuitorilor din ţara în care erau trimişi în misiune. Curierii de control erau ofiţeri din statul major, care se deplasau pentru a lua corespondenţa de la ataşaţii militari şi pentru a le transmite   instrucţiuni.

În timpul misiunii era necesar să culeagă informaţii prin observarea directă, în urma cărora întocmeau un raport (memoriu). Astfel de misiuni erau încredinţate o dată pe lună.

Alte atestări documentare evidenţiază că în primele zile ale izbucnirii războiului, acţiunile cu caracter informativ, organizate în Transilvania de structurile specializate româneşti, au folosit agentura secretă. Agenţii fuseseră recrutaţi din rândul numeroşilor români transilvăneni care îşi manifestaseră sentimentele naţionale. Ei au pus la dispoziţia structurilor informative româneşti, înfruntând mari riscuri, toată priceperea pentru culegerea de date şi informaţii necesare planului de campanie în ipoteza intrării României în război contra Austro-Ungariei. Semnificativă în această privinţă este scrisoarea adresată la 7 iulie 1915 de Matei C. Cosma ministrului de Război român, prin care îi cerea să fie repartizat la Comandamentul trupelor române când acestea vor pătrunde în Transilvania „prin locurile cunoscute” şi pe care „le indicase”.

Cu ajutorul unor astfel de colaboratori patrioţi s-au creat câteva centre informa-tive în Transilvania, Banat şi Bucovina. Misiunea acestora era de a supraveghea pregătirile militare ale Puterilor Centrale şi de în cele mai mici detalii, a teatrului de operaţiuni în care urmau să acţioneze unităţile militare româneşti. Astfel de centre informative au funcţionat la Braşov, Sibiu, Cluj, Timişoara, Suceava şi în alte oraşe Transilvania şi Bucovina. Valoroase informaţii, cu caracter militar despre pregătirile de luptă ale Puterilor Centrale, au cules şi comandamentelor armatei române colaboratorii Centrului Braşov, condus de Spiridon Boite. Activitatea   acestui centru a fost sprijinită de 200 de colaboratori.

Activitatea centrului informativ din Bucovina a fost coordonată de profesorul Aurel Moldovan, care, pentru serviciile aduse statului român, a primit aprobarea de a se stabili în România. În activitatea de culegere şi trimitere a informaţiilor despre pregătirile austro-ungare a fost sprijinit de fraţii săi, Dumitru, Iosif şi Rudolf, precum şi de numeroşi intelectuali.

După declararea stării de război cu Austro-Ungaria (14/27 august1916), unităţile militare române, trecând Carpaţii, au fost sprijinite de patrioţii transilvăneni cu informaţii despre trupele austro-ungare sau au fost conduse în diverse localităţi de către călăuzele şi persoanele de încredere din rândurile populaţiei române. Chiar Max Ronge recunoaşte că „serviciul de spionaj românesc a găsit în sânul populaţiei din Transilvania, supraîncălzită de agitaţiile naţionaliste, multe simpatii. Această stare de spirit a fost exploatată în 1916, când românii, dând peste cap slabele noastre trupe de acoperire, au progresat de-a lungul Transilvaniei în perioada aceea au găsit o sumedenie de oameni care-i informau asupra mişcării trupelor noastre în mijlocul regiunii noastre. Pe de altă parte şi un număr oarecare de preoţi, institutori şi avocaţi transilvăneni s-au dat de partea năvălitorului [trupele române — n.n.], sfătuind soldaţii să încalce jurământul şi să dezerteze”.

Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania

Consiliul Dirigent – structura administrativă creată pentru administrarea Transilvaniei avea în componenţă şi Secţia Militară –echivalentul uni minister de Război şi care a coordonat activitatea armatei şi siguranţei Publice şi în cadrul căreia a funcţionat Garda Naţională , precum şi un Birou de Informaţii, care şi-a desfăşurat activitatea în perioada noiembrie 1918 – noiembrie 1919. Roul acestei structuri era de a furniza informaţii în vederea sprijinirii armatei române aflate în ofensivă spre Ungaria .

Acest serviciu de informaţii unic în felul lui şi foarte apropiat de cerinţele moderne ale timpului, era format dintr-un Birou Central şi patru secţii ce cuprindeu 31 de membri interni şi 46 externi:

  • prima secţie a fost Secţia de Informaţii şi Contra informaţii şi a fost condusă de medicul Carol I. Sotel;
  • a doua secţie era cea militară – Secţia Militară condusă de colonelul Emilian Savu;
  • Secţia de Propagandă (al cărei şef era căpitanul inginer Gheorghe Chelemen) ;
  • Secţia Muncitorească (condusă de preotul militar dr. Iuliu Florian).

 

Pentru o bună funcţionare Biroul de Informaţii a emis la 16 decembrie 1918 Intrucţiunile pentru ofiţerii de informaţii cu obiectivele de însemnătate pe care aceştia trebuie să le obţină prin orişice mijloace şi transmise în fiecare sâmbătă la BI prin curier , dar în cazurile urgente puteau fi raportate imediat , eventual prin telegraf .[4](p112).

Informaţiile ce trebuiau transmise se refereau la :

1.Situaţia, starea, înarmarea, numărul şi activitatea:

a)comandamentelor şi formaţiunilor trupelor ungare;

b)gărzilor maghiare;

c)comandamentelor şi trupelor Antantei şi române;

d)comandamentelor şi trupelor germane;

e)gărzilor române.

2.Mişcări, transporturi, concentrări de trupe.

3.Situaţia politică:

a)ţinuta şi mişcările naţionalităţilor/partidelor;

b)siguranţa publică.

4.Informaţii diverse.

5.Evidenţa şi activitatea persoanelor suspecte

Realizări concrete ale BI au fost descrise de Aurel Gociman, într-o lucrare intitulată România şi revizionismul maghiar, apărută în 1934, în care a publicat şi 13 documente (rapoarte)[5]. Prin conţinutul lor rapoartele atestă din plin veridicitatea următoarelor afirmaţii: „Membrii acestei structurii (BI-nn) au dat dovadă de un curaj şi o disciplină extraordinară, şi de numele lor sunt legate multe acte de eroism românesc, înainte şi după intrarea armatei române (în Ardeal – nn). Amintim câteva dintre acestea : au demontat 16 tunuri ungureşti din Cetăţuia Clujului cu care secuii vroiau să iasă în întâmpinarea armatelor române; la Dej au demontat 6 tunuri; au cutreierat tranşeele secuieşti făcând rapoarte şi spionaj; au adus documente secrete din Budapesta; au reuşit să pună mâna pe arhivele profesorului Apathi; au scăpat pe mulţi români condamnaţi la moarte în Ungaria; pentru Conferinţa de pace au furnizat acte de mare preţ pentru interesele româneşti; au prins spioni ungari; au confiscat multe milioane de coroane transmise din Budapesta ungurilor din Ardeal; au înfiinţat gărzi naţionale la sare şi consilii; au constituit linii telegrafice secrete, prinzând ordinele ce s-au dat din Ungaria sfaturilor şi gărzilor ungureşti din Ardeal etc. La rugămintea Comandamentului trupelor române din Transilvania, această organizaţie (BI – n.n.) a funcţionat până la data de 1 noiembrie 1919, servind cu acelaşi eroism cauza românească.

Dr. Tiberiu Tănase

Sursa: Intelligence via Ziaristi Online

[1] Monitorul oficial nr. 242, joi , 31 ianuarie /13 februarie 1913, pp. 11225-11227.

[2]Vezi pe larg în Lionede Ochea Serviciul Special de Informaţii al României pe frontul de vest 1940- 1944, Pp. 111-118 Personalitatea lui Moruzov este deosebit de bine prezentă şi cartea lui Cristian Troncotă, Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei Române.

[3] Eugen Cristescu, organizarea şi activitatea Serviciului Special de Informaţii – în Cristian Troncot, Eugen Cristescu, Asul serviciilor secrete româneşti – Studiu, memorii, documente, Bucureşti, Editura Roata Vânturilor, 1995, p. 95

[4] Alin Spânu , Istoria Serviciilor de Informaţii /contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, Casa Editorială Demiurg, 2010, p. 112.

[5] Aurel Gociman , România si̧ revizionismul maghiar. (Editi̧a II-a.) [With illustrations.], 1934, Aurel Gociman, Nicolae Mocanu, Petru Poantă, Clusium, 1996 – 426 pagini.

Descărcaţi Revista Intelligence a SRI de AICI

Categorii: ziaristi_online