Share |

Agregator de ştiri

INEDIT. Şeful SRI, George Maior, despre Spionajul în vremea lui Constantin Brâncoveanu. EXCLUSIV Q Magazine

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 13, 2014 - 1:10am
Constantin Brancoveanu - Ziaristi Onlinede Q Magazine

2014 – Anul Brâncoveanu. Se împlinesc 300 de ani de când domnul Ţării Românești a fost decapitat la Constantinopol, împreună cu fiii săi și stolnicul Ianache Văcărescu, pentru că a refuzat să renunțe la credința lui creștină şi să treacă la mahomedanism. În misiunea noastră permanentă de promovare a valorilor, Q Magazine, împreună cu thegroup, a realizat cu acest prilej, într-o ediție limitată, albumul „Constantin Brâncoveanu – simbol românesc”, în care am strâns mărturia mai multor personalităţi despre valorile brâncovenești. Mitropolitul Iosif, Acad. Prof. Dr. Ioan-Aurel Pop, Ambasadorul George Maior, Acad. Prof. Dr. Răzvan Theodorescu şi Dr. Conf. Ariadna Zeck au analizat domnia, personalitatea, influenţa şi moștenirea lui Constantin Brâncoveanu până în zilele noastre. Pentru că a fost mai rar abordată, am ales pentru cititorii Q Magazine perspectiva diplomației şi a spionajului din vremea lui Brâncoveanu, scrisă de directorul Serviciului Român de Informații,  Ambasadorul George Cristian Maior.

George Maior: Spionajul în vremea lui Constantin Brâncoveanu

de Ambasador George Cristian Maior

Seful SRI George-Maior-si-Larry-Watts-foto-Cristina-Nichitus-RonceaCeea ce impresionează la Constantin Brâncoveanu, dincolo de dimensiunea cultural-artistică şi cea religioasă, este durata domniei sale. A fost unul dintre cei mai longevivi conducători ai Ţării Româneşti, domnind neîntrerupt vreme de peste 25 de ani. De la Basarab I şi Mircea cel Bătrân şi până la Mica Unire, doar Matei Basarab se apropie de această cifră, iar performanţa lui Brâncoveanu este cu atât mai apreciabilă cu cât contextul în care a domnit a fost unul extrem de complicat, dominat de incertitudine, într-o perioadă în care, pe plan intern, ţara era divizată de conflictele dintre facţiunile boiereşti, iar la nivelul continentului aveau loc prefaceri de ordin geopolitic de o magnitudine deosebită.

Au fost aşadar peste 25 de ani de stabilitate în care, citându-l pe marele Iorga, „Brâncoveanu a izbutit să păstreze nu numai Ţara Românească, ci întreaga noastră naţiune, ca trup politic, cu suflet românesc, timp de mai bine [de] un sfert de veac” . Desigur, noţiunea de statalitate trebuie înţeleasă raportându-ne la specificul secolului al XVII-lea, adică luând în consideraţie factori precum legătura intrinsecă dintre familia domnească şi stat sau vasalitatea faţă de otomani.

Privind retrospectiv, la trei secole de la martiriul lui Brâncoveanu, stabilitatea şi substanţa proiectului politic brâncovenesc nu par un produs al întâmplării, ci mai degrabă sunt direct determinate de calităţile domnului muntean. Rari sunt oamenii politici şi de stat care pot avea atât înţelegerea strategică necesară pentru articularea unei viziuni pe termen lung, pe de o parte, cât şi capacitatea practică de a lua deciziile tactice imediate pentru construcţia acesteia, pe de altă parte. Brâncoveanu a făcut dovada ambelor calităţi, devenind ceea ce în accepţiunea contemporană am numi un lider strategic, unul dintre cei care au întreţinut „miracolul poporului român”, pentru a-l parafraza pe istoricul Brătianu. Gândirea şi acţiunea sa strategică au gravitat în jurul ideii de supravieţuire a Munteniei, în condiţiile unor mutaţii strategice care făceau ca arhitectura de putere europeană să stea sub semnul incertitudinii: după eşecul asediului Vienei (1683), Imperiul Otoman intră
într-un declin accentuat şi de înfrângerile de la Mohács (1687) şi Zenta (1697); Rusia, după victoria de la Poltava (1709), devine un important actor european, mai ales în chestiunea orientală; Austria, blocată în vest de Franţa şi în nord de apariţia Prusiei, se orientează şi ea mai ales către Răsărit, favorizată şi de victoriile obţinute împotriva turcilor; Polonia (mai precis Uniunea polono-lituaniană) a cunoscut un regres considerabil, frământată atât de răscoale interne, dintre care se remarcă acelea ale cazacilor, cât şi de relaţii conflictuale cu vecinii săi („Potopul” suedez, apariţia Prusiei, ascensiunea Rusiei lui Petru cel Mare, ameninţarea tătară), dar cu toate acestea nu a abdicat de la interesele sale în spaţiul dunărean şi nord-pontic.

Rolul politicii externe în perioada lui Brâncoveanu

Unul dintre pilonii pe care şi-a clădit proiectul a fost cel al politicii externe. A nu se înţelege că dimensiunea internă nu prezintă relevanţă din acest punct de vedere; din contră, Brâncoveanu a sesizat că, fără un fundament domestic solid, domnia sa, implicit Ţara Românească, ar fi rămas în voia curentului evenimentelor continentale sau, mai precis, ar fi depins exclusiv de intenţiile şi ambiţiile marilor puteri. A fost şi motivul pentru care a încercat prin eforturile sale politice, dintre care se detaşează relaţia cu Cantacuzinii, de care era şi legat pe linie maternă, dar şi de natură socio-economică şi cultural-religioasă, să creeze o entitate statală unitară, coerentă din punct de vedere al acţiunii externe. De altfel, ruptura de familia Cantacuzinilor a fost unul dintre factorii decisivi de ordin politic care i-au adus sfârşitul atât de tragic.

Orientarea şi realizarea politicii externe reprezintă însă coordonatele pe care se concentrează studiul de faţă, cu atât mai mult cu cât, dintr-o perspectivă realistă a contextului internaţional de la acea vreme, supravieţuirea unei puteri precum Ţara Românească era indisolubil legată de relaţia cu marile puteri de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Diplomaţia munteană sub Brâncoveanu, modul în care acesta a înţeles şi a condus afacerile externe, a fost un instrument strategic primordial pentru existenţa Ţării Româneşti. „Strategia de supravieţuire”, aşa cum o numeşte Mircea Maliţa, s-a concentrat pe menţinerea unui echilibru strategic între interesele marilor puteri continentale şi regionale. Misiunea a fost cu atât mai dificilă cu cât relaţiile de putere din Europa traversau, la acea vreme, o etapă de dezechilibrări şi reechilibrări în care se rescria ecuaţia de putere continentală. După cum spunea Bismarck, „evenimentele sunt mai puternice decât planurile oamenilor” şi „omul nu poate crea curentul evenimentelor, el poate doar să plutească împreună cu el şi să vâslească”. Din această perspectivă, Brâncoveanu a fost un navigator priceput care, cu o minte limpede şi o mână precisă, a reuşit să-şi cârmuiască ţara vreme de aproape 26 de ani în ape extrem de tulburi şi pe o vreme furtunoasă.

O precizare merită subliniată: la răscrucea secolelor XVII-XVIII, diplomaţia era inseparabilă de ceea ce astăzi numim „intelligence”. Distincţia dintre cele două domenii este una modernă, serviciile de informaţii moderne apărând de-abia către mijlocul secolului al XIX-lea. Până la crearea unor instituţii permanente specializate în culegerea şi analiza informaţiilor, sistemul diplomatic era atât cel care gestiona negocierea relaţiilor externe, cât şi cel care răspundea nevoii de cunoaştere a statelor.  Imperiul bizantin, Italia renascentistă, Anglia elisabetană sunt exemple elocvente pentru modul în care diplomaţia şi „intelligence”-ul, indisolubil legate, erau parte integrantă a artei guvernării statului („statecraft”). Puţine demarcaţii puteau fi trasate, la acel moment, între agenţi şi reprezentanţi oficiali, între metode „acoperite” şi „descoperite”, între secret şi public.

Utilizarea termenului modern de „intelligence” trebuie însă tratată cu rezerve: instituţiile diplomatice de atunci nu erau serviciile de informaţii de astăzi, dar împrumutau măsuri specifice, clandestine sau „acoperite”, din arsenalul acestora şi jucau rolul pe care îl are „intelligence”-ul contemporan – acela de a susţine cu informaţii actul politic. Aşadar, era vorba mai degrabă de un fel de „proto-intelligence”, în sensul în care elemente ale „intelligence”-ului din zilele noastre erau prezente în activitatea diplomatică a vremii.

mogosoaia-1025

 

Moştenirea bizantină la Brâncoveanu

Impactul civilizaţiei bizantine asupra răsăritului Europei a avut efecte profunde şi de durată. Este vorba despre un proces de „aculturaţie”, aşa cum l-a definit Obolensky, care se traduce prin preluarea şi adaptarea modelului cultural, politic şi religios bizantin de către populaţiile de dincolo de frontierele nordice ale Bizanţului, şi care s-a manifestat inclusiv în planul politicii externe, ca înţelegere a relaţiilor interstatale şi mai ales ca metodă. Nicolae Iorga a fost şi mai explicit prin celebra sintagmă „Bizance après Byzance”  care sintetizează fără echivoc ideea continuării „vieţii bizantine” în spaţiul românesc.

Analizarea politicii externe brâncoveneşti relevă câteva similitudini frapante cu diplomaţia bizantină, iar modul în care Luttwak caracterizează abilitatea acesteia din urmă de „a genera putere disproporţionată pornind de la înjghebarea unei oarecare forţe militare, dar combinând-o cu arta persuasiunii, ghidată de cunoştinţe superioare”  poate fi neîndoielnic folosit şi în cazul lui Brâncoveanu. Este vorba despre o orientare strategică ce favorizează mai degrabă utilizarea diplomaţiei şi a „intelligence”-ului decât a instrumentului militar – conflictul armat – şi care necesită un simţ acut de înţelegere a fenomenelor de pe scena internaţională şi o capacitate extraordinară de adaptabilitate strategică. Examinând conduita bizantinilor în plan extern, este evidentă înclinaţia Imperiului „de a se baza mai puţin pe forţa militară şi mai mult pe alte forme de persuasiune – recrutarea aliaţilor, descurajarea duşmanilor şi împingerea potenţialilor adversari să se lupte între ei” . Pare că este o descriere fidelă a comportamentului Ţării Româneşti în perioada lui Brâncoveanu: politica prudentă, aparent inconsecventă, dar de fapt flexibilă, prin care domnul a căutat să se situeze permanent în centrul jocurilor de interese şi de putere ale habsburgilor, otomanilor, polonilor, ulterior şi ale ruşilor, preocupat fiind de păstrarea unui echilibru strategic, în aşa fel încât niciuna dintre puteri să nu devină dominantă în regiune, dar nici să nu permită celorlalte să-şi extindă influenţa prin controlarea principatelor dunărene. Ca şi bizantinii, deşi într-un alt context şi operând cu alte proporţii, Brâncoveanu a dat dovadă de o uimitoare capacitate de adaptare strategică, în condiţiile unor „inamici mult mai puternici şi ale unei geografii mai puţin favorabile”.

Cheia înţelegerii supravieţuirii Ţării Româneşti stă aşadar într-o adaptare continuă, prin balansare şi/sau aliniere faţă de interesele actorilor majori din regiune. Este un principiu care poate fi extins pentru a descrie comportamentul românilor în mai multe episoade ale istoriei lor şi pentru a cărui personificare Brâncoveanu a fost exponenţial. Fără îndoială, această conduită poate atrage etichete şi clişee negative, după cum „bizantin” a ajuns să fie sinonim, în percepţia publicului, cu metode deloc măgulitoare  –  „intrigă, complot şi mită”, dar care nu fac deloc notă discordantă cu metodele utilizate de alte puteri europene.

Mai mult, preluând câteva lecţii de „grand strategy” de la Imperiul Bizantin, sintetic exprimate de Luttwak, pot fi identificate aceleaşi asemănări cu politica externă munteană sub Brâncoveanu:

Evitarea războiului, dar continuarea pregătirilor militare. În mai bine de 25 de ani de domnie, Brâncoveanu a intervenit o singură dată militar (bătălia de la Zărneşti), dar a fost constant preocupat de forţa militară de care dispunea. Mai mult, trupele muntene au fost menţinute la un nivel ridicat de mobilizare, executând manevre, dar fără a se implica în conflict, în mai multe episoade: răscoala curuţilor în teatrul transilvănean şi conflictul ruso-turc care a culminat cu bătălia de la Stănileşti (1711).

Cunoaşterea adversarului, atât la nivel de intenţii, cât şi de acţiuni politice sau mişcări militare. Cancelaria domnească, condusă de stolnicul Constantin Cantacuzino, a funcţionat ca un veritabil serviciu diplomatic şi de „intelligence” al Ţării Româneşti, întreţinând relaţii (în acelaşi timp monitorizând), nemijlocit sau prin intermediari, cu majoritatea marilor Curţi ale vremii (Londra, Paris, Viena, Constantinopol, Moscova şi apoi Sankt Petersburg, Varşovia), dar şi cu alte puteri de rang mai mic din proximitatea geografică (celelalte două formaţiuni statale româneşti, hanatele tătarilor, cazaci, slavii de sud etc.).

Politica de alianţe. Diplomat abil, Brâncoveanu a pendulat constant între Viena şi Constantinopol, mai apoi şi Moscova, respectiv Sankt Petersburg, jonglând deopotrivă cu interesele polonezilor, tătarilor, cazacilor, dar şi ale altor mari puteri europene ale căror jocuri afectau balanţa de putere continentală. Totodată, era la curent cu poziţionările acestora în alte conflicte din afara regiunii, aşadar dincolo de cel al Ligii Sfinte împotriva otomanilor – Războiul dintre Franţa şi Liga de la Augsburg, Marele război nordic, Războiul pentru succesiunea spaniolă – ceea ce-i conferea o fină abilitate de înţelegere a intereselor acestor actori, precum şi o mai mare mobilitate strategică.

Subversiunea. Plecând de la principiul evitării războiului, unul dintre instrumentele folosite cu precădere de diplomaţia munteană în vremea lui Brâncoveanu a fost cel financiar, constând în împrumuturi şi mite oferite înalţilor oficiali şi conducătorilor militari străini. În percepţia acestora, resursele băneşti de care dispunea domnul muntean păreau nelimitate, de unde şi supranumele căpătat de acesta – „Prinţul aurului” („Altîn-bey”). Generozitatea şi etalarea conştientă a opulenţei au contribuit şi ele la acest renume şi pot fi încadrate în ceea ce Neumann numea „sublima diplomaţie”, un alt tip de putere „soft” a vremii.

Brancoveanu - Del Chiaro

„Proto-intelligence” în epoca Brâncoveanu

Format şi educat de unchii săi Cantacuzini (stolnicul Constantin şi domnul Şerban), Brâncoveanu a înţeles de-a lungul parcursului său prin dregătoriile Ţării Româneşti importanţa cunoaşterii intenţiilor, a  acţiunilor probabile şi a capacităţilor militare de care dispuneau actorii din regiune. A fost şi motivul pentru care, la momentul instalării ca domn, a construit din cancelaria domnească un veritabil centru de „diplomaţie secretă”.

De la Curtea Veche au fost constituite, dirijate şi exploatate veritabile reţele informative, în terminologia modernă, agenturi pe teritoriile din vecinătate în care erau recrutaţi deopotrivă oficiali civili şi militari, preoţi, negustori.  Ramificaţiile acestor agenţi diplomatici se întindeau până în Rusia, Austria şi Ungaria, Transilvania, Imperiul Otoman, Veneţia şi Polonia. De asemenea, erau prelucrate şi informaţii din surse deschise, în principal jurnale austriece şi italiene, dar şi aşa-numitele avisi volanti (tipărituri ce anunţau rezultatele ciocnirilor militare) din Italia, Franţa şi Austria.

De asemenea, pentru procesarea multitudinii de informaţii, de ordin politic, religios, militar şi socio-economic, a fost consolidat şi un corp de tălmaci pentru limbile germană, italiană, maghiară, rusă, turcă, polonă şi altele. De altfel, chiar Brâncoveanu era un bun cunoscător de greacă şi turcă.

Corespondenţa diplomatică era o altă sursă importantă de informaţii, iar secretarul stolnicului Constantin Cantacuzino era expert în despecetluirea şi resigilarea scrisorilor interceptate. Totodată, erau luate măsuri contrainformative pentru protejarea propriului flux de scrisori, dintre care se desprinde utilizarea cifrului (şi schimbarea cheii în câteva rânduri în care a fost suspectată descifrarea acestuia). Imperativul acestor măsuri de protecţie era dat şi de nivelul înalt la care purtau corespondenţa domnul Brâncoveanu şi stolnicul Cantacuzino: Ludovic al XIV-lea al Franţei, Iosif I al Austriei, Petru cel Mare al Rusiei, regele August al II-lea al Poloniei, sultanul Ahmed al II-lea, Francisc Rákóczi al Transilvaniei, patriarhul Hrisant al Ierusalimului, consulul britanic de la Constantinopol (William Paget). Istoricul Paul Cernovodeanu a identificat nu mai puţin de 282 de scrisori transmise de Brâncoveanu, din care 170 pe teme politice.

Toate aceste date converg către o singură concluzie: nu doar că Brâncoveanu îşi extinsese şi aprofundase nivelul de cunoaştere cu privire la evoluţiile regionale şi chiar continentale, dar efectiv transformase Bucureştiul într-un centru diplomatic şi informativ de mare interes pentru capitalele marilor puteri europene. Pur şi simplu, Brâncoveanu juca
într-o altă ligă, deşi resursele militare şi economice, adică aspectele „hard” ale puterii, de care dispunea Ţara Românească nu-l îndreptăţeau să facă acest lucru. Este vorba aici despre valorificarea unor alte resurse, de tip „smart power” în terminologia de astăzi, datorită cărora, vreme de-un sfert de veac, este îndeplinit principalul obiectiv extern – supravieţuirea – prin păstrarea unui echilibru care să asigure măcar statu quo-ul în regiune.

Este posibil ca Brâncoveanu să fi cochetat şi cu alte obiective secundare, dar altfel importante pentru istoriografia românească: unirea cu celelalte entităţi statale româneşti, respectiv independenţa totală faţă de otomani. Din tratativele şi negocierile cu austriecii şi ruşii, reiese interesul său faţă de soarta transilvănenilor (mai ales din punct de vedere confesional), respectiv a moldovenilor. Deşi era poate prematur de luat în discuţie identitatea naţională, erau evidente similitudinile de limbă, port, datini cu românii din celelalte principate, motive suficiente pentru o apropiere faţă de aceştia, mai ales după momentul 1600. Brâncoveanu a intuit însă, datorită cunoaşterii fundamentate pe efortul său diplomatic şi de „intelligence”, că schimbarea statutului politic al principatelor, inclusiv al Ţării Româneşti, nu ar fi fost de durată. Dincolo de efectul amplificator şi transformator al diplomaţiei şi „intelligence”-ului pentru puterea politico-militară, aceasta din urmă rămânea chintesenţa relaţiilor internaţionale de la acea vreme, iar Ţara Românească (sau toate ţările româneşti laolaltă) nu avea puterea necesară de a-şi urmări aceste idealuri. Prin faptul că nu s-a implicat total în lupta pentru autonomie a transilvănenilor, că a refuzat oferta de unificare a domniilor munteană şi moldoveană, că a rămas în expectativă din punct de vedere militar în timpul războiului ruso-turc din 1710-1711, Brâncoveanu a făcut dovada unui nivel prudent de ambiţie. Descătuşat de emoţii, inclusiv de cele religioase, pe care de altfel le-a demonstrat cu prisosinţă la momentul sfârşitului său tragic, a preferat calculul strategic rece care, în percepţia sa, îi arăta că este de preferat menţinerea echilibrului de putere. Or, schimbarea de statut a Ţării Româneşti, fie prin unire, fie prin obţinerea independenţei, ar fi condus exact la modificarea acestui echilibru. A optat pentru certitudinea unui regim, cu toate dificultăţile sale, în detrimentul unei situaţii pe care o anticipa ca având efecte dezastruoase (schimbarea „jugului” otoman cu cel austriac), pe baza cunoaşterii pe care o avea cu privire la ce se întâmpla sub ocârmuirea habsburgică. La Stănileşti, a prevăzut de asemenea că declinul otoman nu era atât de accelerat pe cât se credea şi că ascensiunea Rusiei, implicit şi amestecul ei în chestiunea principatelor, avea să se manifeste pe un orizont de timp mai larg. Istoria urma să-i dea dreptate.

Sfârşitul avea să-i vină după mai bine de 25 de ani, un record pentru domnii Ţării Româneşti din acele veacuri, din cauza unor factori circumstanţiali dificil de controlat în plan extern, dar şi din cauza eşecului maşinăriei diplomatico-informative la construcţia căreia a contribuit consistent. Ruptura cu Cantacuzinii a dereglat ireversibil aparatul de cunoaştere brâncovenesc, chiar l-a dirijat împotriva lui Brâncoveanu. De fapt, ignorarea semnalelor primite cu privire la iminenta mazilire ar putea face chiar obiectul unor studii asupra eşecurilor de „intelligence”.

Constantin Brâncoveanu a fost un ultim prinţ bizantin, un ultim lider strategic al epocii pre-fanariote, însă în acelaşi timp a fost un vizionar şi un precursor al evenimentelor care, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aveau să ducă la unirea Ţării Româneşti cu Moldova, respectiv la dobândirea independenţei, aşa cum o relevă planurile politico-militare pe care i le-a propus ţarului Petru cel Mare.

Sursa: Q Magazine via Ziaristi Online

Cititi si Dr. Tiberiu Tanase: Primele structuri informative româneşti

Categorii: ziaristi_online

Veteran de Război de 100 de ani, premiat de Fundaţia Mareşal Alexandru Averescu. FOTO/INFO

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 12, 2014 - 5:15pm

Veteran de Razboi Nicolae Ionita - Fundatia Averescu - Ziaristi OnlineMaiorul (rtr.) Nicolae Ioniţă sărbătorit la centenar

Veteran de Razboi Nicolae Ionita - Fundatia Maresal Averescu - Ziaristi OnlineMaiorul (rtr.) Nicolae Ioniţă din comuna Mihăileşti judeţul Buzău, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost sărbătorit, la centenar, de către militarii garnizoanei Buzău, printr-o activititate organizată de Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”.

Nicolae Ioniţă s-a născut la 9 august 1914, în satul Boldeşti, într-o familie de ţărani. În anul 1936 a fost încorporat în Regimentul 5 Jandarmi din Mizil, iar în 1941 a fost mobilizat, luptând în Basarabia, unde, la Chişinău şi Balta, are “privilegiul” să-i dea onorul mareşalului Ion Antonescu. După 23 August 1944, asigură ordinea în Bucureşti, iar după război, se stabileşte în Mihăileşti unde lucrează ca tehnician în agricultură. După 1989 îl cunoaşte pe Corneliu Coposu.

În semn de respect şi preţuire, veteranului de război i-au fost oferite diplome, flori şi cadouri din partea conducerii Ministerului Apărării Naţionale, Diviziei 2 Infanterie “Getica”, Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Buzău, Primăriei Mihăileşti, Fundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”, filialelor buzoiene ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi Cultul Eroilor.

De asemenea, prin grija Fundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”, maiorul (rtr.) Nicolae Ioniţă va primi un aparat auditiv.

În discursul său, generalul de brigadă Lucian Foca, preşedintele fundaţiei, l-a felicitat pe maiorul (rtr.) Nicolae Ioniţă pentru tot ce a făcut pentru ţară şi i-a urat sănătate şi cât mai multe aniversări.

Sărbătoritul, profund emoţionat, după ce a povestit căteva amintiri din război, a urat celor prezenţi, sănătate, fericire şi să ajungă toţi la vârsta sa.

Şi prin această activitate, Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”, cinsteşte memoria eroilor în viaţă, veteranii de război.

Locotenent-colonel Romeo FERARU

Fundatia Averescu via Ziaristi Online

Veteran de Razboi Nicolae Ionita premiat de Fundatia Averescu - Ziaristi Online

Veteran de Razboi Nicolae Ionita - Averescu - Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Larry Watts contestă analizele lui George Friedman, fondatorul Stratfor: Românii nu sunt trădători. Ungaria are relaţii cu Rusia, nu România

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 11, 2014 - 6:00am
orban_viktor-horthy miklos-george friedman

George Friedman de la Stratfor (dreapta, la Hotnews) ii considera pe Miklos Horthy si Viktor Orban niste conducatori luminati

Expertul american independent Larry Watts contesta ultimele aprecieri despre Romania ale analistului de origine maghiara George Friedman. Conform Wikipedia, George Friedman, la fel ca si George Soros, provine dintr-o familie de supravietuitori ai holocaustului care a reusit sa emigreze din Ungaria comunista. Friedman a fost preocupat de filosofia politica a marxismului si, la fel ca si Vladimir Tismaneanu, de Scoala de la Frankfurt. Fondatorul Stratfor – o agentie americana privata de informatii care incearca sa se substituie institutiilor oficiale de intelligence ale SUA sugerand prin interpusi ca ar reprezenta o interfata a acestora -, considera recent ca Romania ar putea oricand sa tradeze America si NATO pentru o noua alianta in regiune, eventual cu Rusia. Dimpotriva, Larry Watts considera ca romanii nu sunt o natiune care sa-si tradeze aliantele, ca relatia sau presupusa inclinatie a Romaniei spre Rusia este ca si inexistenta si ca analistul de la Stratfor a cazut intr-o capcana etnica si actioneaza sub influenta originilor sale maghiare. “Abordarea lui, că Horthy şi Orban au făcut lucrurile pe care le-au făcut doar forţaţi de împrejurări, [este eronata]“, declara Watts despre Friedman, care, intr-o lunga poveste despre tara lui de origine afirma ca Orban si Horthy se aseamana in dragostea lor pentru poporul maghiar, considerand de asemenea ca dictatorul “vizionar”, care a provocat mii de crime in masa, trupele sale ucigand salbatic evrei si romani in Ardealul ocupat, de fapt… “a salvat numerosi evrei”. Analiza lui Friedman a fost criticata de observatori ai vietii ungare drept o “fara de speranta istorie inexacta“. Romania este “o ţară considerată inamică de partea cu care el e înrudit. Aşa că [românii] devin şi inamicii lui”, afirma Watts despre fondatorul Stratfor. Afirmatiile lui Friedman l-au facut si pe cunoscutul comentator de politica internationala Corneliu Vlad sa se intrebe, cu o ironie fina, care ar fi solutia pentru Romania: “CSI? Organizaţia Statelor de la Shanghai? Că în BRICS sau în Uniunea Africană încă nu avem şanse”…

„Ca naţiune, românii au aşteptări modeste şi aşteptări temperate de trecutul lor”, scria în 2010 Friedman după încheierea unei vizite în România, indreptandu-se spre romanii din Basarabia pe care ii cataloga drept “natiune moldoveneasca“. Anul trecut, politologul de la Stratfor a fost prezent din nou in Romania, unde a sustinut o conferinta la Banca Nationala a Romaniei, in prezenta premierului Victor Ponta, in care si-a pregatit terenul pentru asertiunile ulterioare. Desi a fost criticat elegant chiar de seful SRI, George Maior, politologul companiei Stratfor a bifat si o intalnire cu presedintele Traian Basescu. Vizita in Romania a sefului de la Stratfor a fost aranjata, a se citi sponsorizata, de aceiasi organizatori ai vizitei lui Gorbaciov la Bucuresti, care s-a constituit intr-un fel de reuniune de familie dintre Ion Iliescu si fostul lider al URSS. Este vorba de Thiess Holding condus de Adrian Thiess, actionarul publicatiei online Puterea si fost consilier al lui Ion Iliescu, Sorin Oprescu si Dan Diaconescu, si Media Consulta International (site suspendat), o agentie de publicitate care ii apartine lui Mihai Craiu, fost director general al trustului Intact creat de Dan Voiculescu si sponsor al blogului Reporter Virtual, asociat cu Sorin Ovidiu Vantu intr-o firma de “barter”, in prezent PR-ist al lui Viorel Catarama “pentru presedintie”. Organizatorii au obtinut pentru vizita presedintelui Stratford sponsorizari de la Unicredit Tiriac Bank si Eximbank. “Am plecat din Romania confuz. Romanii par sa creada ca solutia este sa fie parte a Europei, o putere slaba inconjurata de altele mai mari”, declara Friedman la plecarea din aceasta vizita, conform unui articol Hotnews eliminat de pe site-ul in cauza. Se pare ca asa a si ramas: confuz! (VR/ZO)

Istoricul american Larry Watts: România, o forţă de echilibru în zonă, în contextul crizei din Ucraina

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 10 - 13.06.2014

de

Prezent la Bucureşti pentru a-şi lansa cea mai recentă carte despre România (Video Aici), istoricul american Larry Watts a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „Adevărul”, în care a vorbit despre perioada în care era urmărit de Securitate, despre prejudecăţile unor analişti faţă de România şi despre rolul jucat de Bucureşti în contextul crizei din Ucraina.

Larry Watts a lansat volumul Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War, tradus în limba română cu titlul Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiului Rece. Istoricul american este specializat ca sovietolog, călătorind de mai multe ori în România înainte de 1989, fiind astfel urmărit de Securitate.

„În cartea “Securitatea și intelectualii în România anilor ’80“, de dr. Liviu Țăranu” ( Video de la lansare Aici) apar documente din dosarul meu de urmărire. E foarte interesant. Ei ştiau foarte multe despre ce am făcut şi aveau dubii că am venit pentru cercetare, credeau că am venit pentru informaţii. Chiar unul dintre cei care m-au supravegheat a plecat în Statele Unite mai târziu, cam în 1989 sau în 1990 şi a cerut azil acolo. Da, am fost sub supraveghere, dar contact cu identificare – nu. Era evident. A fost evident că apartamentul meu a fost percheziţionat, îmi luau lucruri care apoi reapăreau în apartament, de exemplu nişte documente despre Radio Europa Liberă au reapărut după vreo săptămână”, îşi aminteşte istoricul american.

Larry Watts lucrează în prezent la mai multe cărţi despre România, printre care una despre rolul de mediator asumat de România în războiul din Vietnam, una despre Securitate după 1989, iar alta despre România şi terorism.

În ceea ce priveşte avertismentul trimis de George Friedman, fondatorul Stratfor, cu privire la “pericolul ca România să schimbe în orice moment alianţele, iar asta din cauza unei „predispoziţii” favorabile Rusiei”, Watts consideră că analiza este complet eronată.

„Mi se pare că abordarea această este total greşită, dar înţeleg capcana în care a căzut Friedman. În primul rând, este foarte dificil să fii obiectiv când eşti înrudit cu o zonă sau cu oamenii care sunt analizaţi. El a făcut două studii – primul despre Ungaria, al doilea despre România. Această înrudire a lui cu Ungaria cauzează o prezumţie de bunăvoinţă, când eşti înrudit cu ei [ungurii] automat crezi că fac lucruri bune din intenţii bune.  Aşa că abordarea lui, că Horthy şi Orban au făcut lucrurile pe care le-au făcut doar forţaţi de împrejurări, [este eronata]. Iar când analizează România, Friedman nu doar că nu este înrudit cu această ţară, ci este vorba despre o ţară considerată inamică de partea cu care el e înrudit. Aşa că [românii] devin şi inamicii lui. El merge numai pe o interpretare dispoziţională: „românii sunt predispuşi”, „românii au intenţia”. Este una dintre cele mai comune capcane pe parte de analiză, iar el a căzut aproape total în ea. Partea română nu a avut  aproape deloc [legaturi stranse] cu URSS sau cu Rusia, în schimb Ungaria are aceste legături. Trebuie doar să ne uităm la aranjamentele şi discuţiile dintre Budapesta şi Moscova.”, afirma Watts.

În plus, subliniază Watts, asupra României nu planează umbra niciunei alianţe îndoielnice. „România a avut întotdeauna o mare problemă cu Rusia, şi a dorit mereu un aliat puternic. Până la intrarea în NATO, România n-a fost în nicio alianţă, a avut nişte înţelegeri de cvasi-alianţe, dar acum e prima dată. Trebuie subliniat că, în orice caz, SUA nu abandonează Articolul 5 din Tratatul de Apărare, iar România nu va abandona NATO cât timp are astfel de garanţii de securitate”, spune istoricul american.

România nu mai are nimic de dovedit în faţa NATO. Cei 24 de soldaţi români care au murit în Irak şi în Afganistan şi cei 125 care au fost răniţi au dat deja o dovadă de sânge care nu va fi uitată. Criza din Ucraina a arătat încă o dată fermitatea României faţă de NATO şi viceversa, consideră Watts, însă rolul pe care-l joacă Bucureştiul în contextul crizei ucrainene ar putea fi mult mai important.

„România a fost o forţă de echilibru în zonă, n-a exagerat lucrurile, n-a exacerbat situaţia. Dar mi se pare că poate face mai mult, dar n-a fost în stare şi n-a fost lăsată din cauza unor dubii care au rămas după 1989. România are o abordare politică foarte constructivă în zonă. Ei vor să conlucreze în zonă, România a fost una dintre cele trei ţări care au ajutat cel mai mult Ucraina, alături de Lituania şi Polonia, în drumul de integrare în UE. Din această cauză, România a fost unul dintre cei care au suferit de pe urma schimbărilor radicale. Sper că România va putea să joace rolul de care este capabilă în regiune”, afirma Watts.

În ceea ce priveşte potenţialele ameninţări informaţionale sau de securitate pentru România, Watts spune că este normal să asistăm la o mobilizare impresionantă de ofiţeri de informaţii în Ucraina.

„Însă este clar că nu trebuie să fie tensiuni militare în ceea ce priveşte România. Cu toate lucrurile spuse de Rogozin, de Jirinovski şi de alte minţi foarte “luminate”, nu poate fi vorba despre tensiuni militare. Ei [ruşii] merg pe linie de intimidare, merg pe dezinformare, dar asta nu este ceva nou. Aceasta a fost o problemă începând cel puţin din secolul al XIX-lea. Partea română a învăţat să facă faţă presiunilor Rusiei, chiar dacă este dificil, iar speranţa este că, în cadrul NATO, această problemă să poate fi abordată mult mai direct”, a conchis Watts.

Sursa: Adevărul via Ziaristi Online

Citiţi şi Larry Watts explică de ce a fost împuşcat Ceauşescu, într-o conferinţă extraordinară de la Institutul Bancar Român. FOTO/VIDEO Ziaristi Online

Revista CIA “Studies in Intelligence” despre lucrările lui Larry Watts “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” şi “Cei dintâi vor fi cei din urmă”: un studiu meticulos şi o istorie corectă, precisă, echilibrată și convingătoare

Vizionaţi lansarea de la Institutul Bancar Român (de la minutul 40):

Categorii: ziaristi_online

Personalitatea marelui duhovnic Arsenie Papacioc omagiată impresionant la 100 de ani de la naştere. FOTO/ VIDEO

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 11, 2014 - 1:00am

Parintele Arsenie Papacioc de Cristina Nichitus Roncea

Simpozion P Arsenie Papacioc 100 - Parohia Sf Mucenita FilofteiaCasa de Cultură din Constanța a fost, ieri, gazda unui simpozion dedicat părintelui Arsenie Papacioc (foto), cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea acestuia (15 august 1914). Personalitatea marelui duhovnic a fost evocată chiar de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alături de care s-au aflat şi protosinghelul Ieronim Gheorghiță, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria Techirghiol, și ieromonahul Ilarion Dan, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Cruce. Marele duhovnic al Dobrogei și al ortodoxiei românești a fost sărbătorit și elogiat de cei care i-au fost aproape pe pământul cuprins între Dunăre și mare. De asemenea, în cadrul evenimentului a fost lansat şi un volum de evocări și fotografii, intitulat „Părintele Arsenie Papacioc – 1914-2014 – o sută de ani de la naștere”.

Sala de spectacole a fost neîncăpătoare pentru sutele de oameni care au venit să îi aducă un omagiu marelui duhovnic al ținutului binecuvântat dintre Dunăre și Mare. „Este un moment omagial. Evenimentul de astăzi se adresează nu doar preoților, ieromonahilor, ci tuturor credincioșilor care au venit să îl caute pe părintele Arsenie“, a declarat Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pentru cotidianul ZIUA de Constanța.

Manifestarea cultural-spirituală a fost organizată de  Mănăstirea Sfânta Maria Techirghiol, împreună cu Arhiepiscopia Tomisului, şi însufleţită de cântecele religioase interpretate magistral de Corala „Armonia“ a Arhiepiscopiei Tomisului.

“Nimeni nu se putea ascunde de părintele Arsenie”

IPS Teodosie si un desen de Parintele Arsenie Papacioc  - 100 de ani - Foto Dobrogea Ortodoxa 2014„Părintele Arsenie Papacioc a trăit într-o asemenea sinceritate faţă de el însuși și față de oameni și într-o iubire atât de mare pentru Dumnezeu, încât este uimitor echilibrul pe care l-a exprimat în cuvinte și în atâtea pilde. A fost o mare personalitate, care s-a apropiat cu adevărat de spiritul oamenilor, iar celor pe care i-a primit le-a trimis cuvinte adevărate – ca niște săgeți în sufletele lor. Nimeni nu se putea ascunde de părintele Arsenie. Avea o privire care sfredelea și o putere atât de mare de a captiva, încât intra în dialog cu sufletul oricărui om. De aceea l-au căutat de la oameni de știință, până la politicieni sau oamenii cei mai simpli; nimeni nu a aflat de la el decât un adevăr puternic, scânteietor, care i-a pus pe gânduri pe cei nehotărâți, pe cei cu dublă gândire, astfel încât părintele Arsenie trebuie să ne rămână ca un reper în viața noastră, acum și tot timpul“, a spus ÎPS Teodosie.

Parintele Arsenie Papacioc - Sunt gata sa morConsiderat unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, la 13 august 1914, plecând la Domnul în anul 2011, pe data de 11 iulie. Numele civil al lui Arsenie a fost Anghel. În 1976, a devenit duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin închisorile comuniste alături de alte mari feţe monahale. A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenența la Mișcarea Legionară. S-a călugărit în 1946, după eliberare, și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949. Între 1949 şi 1950, a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951, a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952 şi 1958, a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958, a fost arestat din nou, deoarece făcea parte din grupul „Rugul Aprins“. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost grațiat, în 1964, de la închisoarea Aiud.

Sursa: Ziua de Constanta via Ziaristi Online

Foto: Cristina Nichitus Roncea, Parohia Sfânta Muceniță Filofteia Constanța şi Dobrogea Ortodoxa

Iata si invitatia primita de portalul Ziaristi Online

Invitație

100 de ani de la nașterea Părintelui Arsenie

Părintele Arsenie Papacioc – 1914-2014 – o sută de ani de la naștere - Volum Comemorativ BasilicaDacă ar fi trăit, pe 15 august, Părintele Arsenie Papacioc ar fi împlinit 100 de ani. Marele duhovnic al Dobrogei și al ortodoxiei românești va fi sărbătorit și elogiat de cei care i-au fost aproape pe pământul cuprins între Dunăre și Mare. Avem deosebita plăcere să vă invităm duminică, 10 august 2014, de la orele 18.00, la Casa de Cultură din Constanța unde va avea loc simpozionul dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea părintelui Arsenie Papacioc.

În cadrul evenimentului va fi lansat volumul de evocări și fotografii: „Părintele Arsenie Papacioc – 1914-2014 – o sută de ani de la naștere”. Personalitatea părintelui Arsenie va fi evocată de către I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de părintele Andrei Tudor, starețul Mănăstirii Dervent, părintele Ieronim Gheorghiță, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol și de părintele Ilarion Dan, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Cruce”.

La eveniment va participa și Corala „Armonia”, a Arhiepiscopiei Tomisului, cu un concert de piese religioase.

Manifestarea cultural-spirituală este organizată de către Patriarhia Română, prin Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol, împreună cu Arhiepiscopia Tomisului.

Biroul de Comunicare

Categorii: ziaristi_online

Religia și actele politice – de Alexandra Nadane

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 11, 2014 - 12:30am

Alexandra Nadanede Alexandra Nadane (foto)

Dacă până acum eram obișnuiți să auzim în campaniile electorale promisiuni, măriri, planuri de dezvoltare sau strategii pe următorii patru ani, anul 2014 aduce cu sine o mică excepție de la regulă, candidații la alegerile prezidențiale având, pe lângă polemicile de ordin politic, și un schimb de replici pe tema identității religioase.

Fiind vizată în mod deosebit Biserica Ortodoxă Română, Patriarhia a dat un comunicat scurt și clar, reiterând ceea ce s-a transmis de mai multe ori de-al lungul anilor, anume neimplicarea partinică în lupta politică, dar și colaborarea dintre Biserică și orice altă instituție atunci când se urmărește realizarea binelui public.

În timp ce unii vor folosi acest prilej pentru a cere încă o dată eliminara oricărei prezențe a Bisericii din viața publică, cred că scurtul text al Patriarhiei a adus exact distincția necesară. Religia nu trebuie folosită în interes personal, dar cultele au datoria de a participa la bunul mers al comunității din care fac parte. De exemplu, pacea, buna conviețuire a oamenilor, bunătatea, cinstea, sprijinul aproapelui sunt doar câteva dintre valorile promovate de creștinism, valori ce pot fi folosite în realizarea interesului public.

Iată două exemple de bună folosire a religiei în spațiul politicii:

Știrea recentă despre apelul Președintei Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf, la trei zile de post și rugăciune pentru lupta împotriva virusului Ebola este un exemplu de folosire a unor elemente religioase pentru realizarea binelui public.

„Le cer tuturor liberienilor să țină trei zile naționale de post și rugăciune pentru a-i cere lui Dumnezeu să aibă milă de noi, să ne ierte greșelile și să ne apere țara, Liberia, în momentul în care noi luptăm împotriva febrei Ebola”, a declarat Ellen Johnson Sirleaf într-un comunicat citat de Agerpress.

Cele trei zile de post s-au încheiat cu trei ore de rugăciune „pentru familiile îndurerate ale celor care și-au pierdut viața, pentru persoanele în carantină, pentru medicii și voluntarii care își riscă viața în ajutorarea persoanelor bolnave, precum și pentru refacerea morală și spirituală a țării”, se arată în același comunicat.

Un gest asemănător are loc la mii de kilometri distanță, în Irak. Dalia Al Aqidi, prezentatoare de știri la televiziunea irakiană, a declarat în timp ce prezenta știrile „Suntem toți creștini!” și a anunțat că va purta la gât o cruciuliță în timpul emisiunilor de știri, în semn de solidaritate cu creștinii irakieni, care sunt supuși unor tratamente inumane din cauza orientării religioase. Într-o țară majoritar musulmană, un astfel de gest reflectă mult curaj din partea persoanei care îl face, deoarece reprezintă, simultan, un posibil mod de a-ți semna condamnarea la moarte.

Chiar dacă nu este om politic, demersul său a vizat, pe de-o parte, spațiul politic irakian, iar de cealaltă, pe oamenii politici din străinătate. Este în interesul Irakului să oprească dezbinarea țării și este interesul Irakului să dea semnale altor țări, tuturor țărilor, că este un partener viabil de dialog. Folosind un element religios, Dalia Al Aqidi, musulmană de credință, a dat un astfel de semnal: „Pluralismul religios este o realitate a Irakului, leagăn al civilizației, științei și culturii. Cine mai poate beneficia de istorie și civilizație dacă revenim la obscurantism? Creștinii sunt oameni ai acestei țări, și noi nu putem progresa fără ei sau în absența unei părți din Irak” a declarat prezentatoarea într-un interviu acordat ziarului libanez Al-Nahar.

Să sperăm că atât candidații, cât și alegătorii au înțeles mesajul din spatele comunicatului Patriarhiei Române și doresc astfel să contribuie în funcție de propriile puteri la realizarea, de această dată, a unei armonii nu personale, ci publice, prin apelul la un set de valori adânc înrădăcinat în sistemul intern al fiecărui stat.

Sursa: Gen90 via Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Voiculescu – Crescent, 10 ani cu executare

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 8, 2014 - 4:00pm

acuvio's funny photo retouch

Dan Voiculescu condamnat definitiv de Curtea de Apel la 10 ani de inchisoare cu executare. SENTINTA COMPLETA

Judecatorii Curtii de Apel Bucuresti, Bogdan si Mihalcea, au anuntat sentinta executorie in dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare (ICA).
Dan Voiculescu condamnat, in prima instanta, de Tribunalul Bucuresti, la 5 ani de inchisoare cu executare pentru care procurorii cerusera 10 ani de inchisoare cu executare, a fost condamnat la   10  ani inchisoare cu executare
STORY in dezvoltare.
Dan Voiculescu – zece ani de inchisoare cu executare
Popa Corneliu a fost condamnat la 8 ani de inchisoare
Sandu Jean Catalin a fost condamnat la 6 ani de inchisoare
Gheorghe Mencinicopschi a primit 8 ani de inchisoare
Sorin Pantis a fost condamnat la 7 ani de inchisoare
Nicolae Savulescu, 6 ani de inchisoare
Gheorghe Sin, 4 ani de inchisoare cu suspendare, perioada de supraveghere 6 ani
Constantin Baciu, 4 ani de inchisoare cu suspendare, perioada de supraveghere 6 ani
Petre Alexandru, 3 ani de inchisoare cu suspendare, perioada de supraveghere 4 ani
Marinescu Grigore, 3 ani de inchisoare cu suspendare, perioada de supraveghere 4 ani
Flavius Adrian Pop, 5 ani cu executare
Vica Ene, 3 ani de inchisoare cu suspendare, perioada de supraveghere 4 ani
Instanta a dispus confiscarea a cate 2,9 milioane de lei de la Camelia si Corina Voiculescu, fiicele mogulului, reprezentand contravaloarea donatiilor in actiuni ale ICA facute de Dan Voiculescu. Totodata, lui Voiculescu i se confisca un teren si un imobil in Baneasa. De asemenea, conturile lui Dan Voiculescu sint blocate pentru a se recupera prejudiciul. I-a fost pusa sub sechestru casa din Bulevardul Kiseleff

Sursa: Politica Ta

Foto: Funny Photos

Via: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Aurel Rogojan: Ce va declanşa al treilea şi ultimul război mondial. ANALIZĂ

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 7, 2014 - 11:00pm
WW IIIGeopolitica la îndemâna nesăbuiţilor: Insecuritatea globală ca premisă a viitorului şi ultimului război mondial de Aurel I. Rogojan

Evenimentele internaţionale, din ce în ce mai grave, mai dinamice şi cu o rată de imprevizibilitate tot mai accentuată, vin parcă să confirme nu doar studiile viitorologilor, bazate pe descifrarea tendinţelor acţiunilor liderilor mondiali (statali şi nonstatali), ci şi predicţiile biblice asupra sfârşitului acestei lumi pământene şi naşterea alteia.

În ultimul deceniu au început să se manifeste agresiv consecinţele dezechilibrului centrelor de putere, a căror stabilitate a fost asigurată de regula ”distrugerii reciproce garantate”. Consecinţe al căror impact nu a fost suficient şi înţelept anticipat.

După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, omenirea a trecut prin mai multe momente de criză, care puteau să declanşeze o nouă conflagraţie globală (două crize ale Berlinului – în 1948 şi 1961; două teste nucleare realizate de URSS în 1949 – bomba atomică şi în 1953 – bomba cu hidrogen; războiul Coreii în 1953; criza Suezului din 1956-1957; criza rachetelor sovietice din Cuba – 1962; două alerte false de atac nuclear – în 1979 în sistemul NORAD, al apărării SUA, şi în 1983 în sistemul de apărare al URSS).

Toate acestea nu au generat, însă, efecte pe termen atât de lung, ca “Revoluţia Islamică din Iran”, din 1979, când Saddam Hussein i-a succedat şahului detronat, ca garant al intereselor americane în Regiunea Golfului Persic. Urmarea importantă a fost războiul dintre Irak şi Iran, din 1980 şi până în 1988, în care SUA s-au implicat efectiv, din 1986. Apoi, cu nesemnificative întreruperi, angajamentele militare de război ale SUA în Orientul Mijlociu s-au permanentizat, deschizând o nouă piaţă profitabilă complexului militar-industrial. Adică salvatorului economiei americane.

Scoaterea blocului politico-militar al Moscovei din marea confruntare mondială a “ideologiilor ireductibile” a permis SUA să acţioneze fără concurenţă, rezerve ori constrângeri, pe întreg teatrul operaţiunilor conflictuale. Dar nu pentru a fi soluţionate. Dimpotrivă, focarele tensiunilor majore cu potenţial de războaie locale şi regionale au crescut exponenţial. A avut loc şi prima angajare în operaţiuni de război din istoria NATO, soldată cu apariţia statului Kosovo, ca expresie a noului imperialism american. Imperialismul bazelor militare.

Noua destabilizare a lumii a început pe linia de demarcaţie dintre islamism şi democraţiile occidentale, în subsidiar şi între acestea şi ortodoxism (semnificativ cazurile Iugoslaviei şi Ucrainei).

Consecinţa vizibilă este apariţia unui nou concept, numai bun pentru viitoarele proiecţii împotriva principiilor “geopoliticii naturale”, acela al statelor eşuate: Afganistan, Pakistan, Irak, Libia, Egipt, Siria…

Să ne amintim de “primăvara arabă” şi, în acest context, de cazul aparte al Libiei.

Care au fost forţele dezlănţuite asupra lui Gaddafi şi a poporului libian?

Mereu şi mereu am auzit de poporul inocent în lupta cu tiranul cel rău.

Cine este acest popor “nevinovat”, cine sunt aceşti “rebeli”, aşa cum au fost numiţi ei în mass-media internaţională?

Este vorba de patru forţe interne principale, toate infiltrate şi împuternicite de mandatari externi:

1. Triburile monarhiste Harabi şi Obeidat din coridorul Benghazi – Darna – Tobruk. În timpul luptei împotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit în zonă interesele britanice. Drept recompensă, unul din liderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost îndepărtat de Gaddafi în anul 1969!

2. Al Qaeda. Organizaţia Al Qaeda a fost înfiinţată în anii 1981-1982, în timpul războiului din Afganistan, de către Robert Gates, Secretarul de Stat al Apărării american de până în iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al şefului CIA. Scopul a fost acela de a crea o armă în lupta cu URSS. De atunci, Al Qaeda a fost folosită pentru a declanşa războaie în diferite ţări, sub pretextul de a lupta împotriva Al Qaeda (Serbia, Afganistan) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizată acum sub numele de “rebeli” în Libia). Deşi înfiinţată de CIA în Afganistan, Al Qaeda care a luptat în Libia este de origine locală, pentru că regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare număr de membri din istoria acestei organizaţii. Astfel, putem chiar spune că Al Qaeda este libiană.

3. Frontul Naţional de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent CIA.

4. Mişcarea rebelilor conduşi de Nuri Mesmari, aflat cândva în anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit în octombrie 2010 din Libia la Paris, fiind urmărit în ţară pentru deturnare de fonduri. În Franţa a primit consultanţa serviciilor speciale de acţiune externă ale Franţei, interesate de căderea regimului de la Tripoli.

Forţele externe:

1. Este cunoscut ce a făcut NATO. Bilanţul: cca. 60.000 de victime, majoritatea din rândul civililor.

2. Cel mai mare duşman al poporului libian, care a lovit în lumea întreagă, mai periculos şi mai distructiv decât bombele, a fost atacul prin agresiunile psihologice de imagine. Prin intermediul caselor de “presstituţie”, războiul psihologic a fost câştigat din start. Poporul libian nu a avut nicio şansă în faţa opiniei publice internaţionale manipulate.

Despre Ceauşescu s-a spus cândva că avea toaleta cu accesorii de aur, iar în decembrie 1989 că otrăvise fântânile. Despre Saddam Hussein s-a zis că oamenii lui scoteau copiii kuwaitieni din incubatoare şi îi lăsa să moară. Despre Gaddafi s-a spus că a dat viagra soldaţilor şi că îi îndemna să violeze sau că îşi omoară propriii supuşi (pe care, de altfel, i-a făcut anterior cei mai educaţi şi mai bogaţi oameni din Africa).

Jurnalişti, oameni politici, istorici şi alţii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuială proprie şi riscând totul, au călătorit în această perioadă în zona conflictului ca să afle adevărul, ca să aibă ce spune celorlalţi şi ca să scrie istoria. Au trebuit să intre în Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, căci căile aeriene şi navale fuseseră blocate. Acolo au găsit o lume cu totul diferită de ceea ce portretizase mass-media. În pofida ceea ce ştiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era în teroare, majoritatea covârşitoare îl susţinea pe Gaddafi, nu aveau loc violuri în masă, copiii mergeau liniştiţi la şcoală…

Dimpotrivă, au văzut şi au filmat de exemplu demonstraţia de la 1 iulie din Piaţa Verde din Tripoli (a auzit cineva de această demonstraţie?), unde erau în jur de 1 milion de oameni, în nici un caz câteva mii, aşa cum s-a spus – adică aproape toată populaţia oraşului.

În prezent, Libia este în haos violent. Grupările islamiste, respectiv ‘Consiliul Shura al Revoluţionarilor din Benghazi’, o alianţă a grupărilor islamiste şi jihadiste, au anunţat într-un comunicat că au preluat controlul asupra cartierului generalal forţelor speciale, iar ambasadele SUA, Franţei, Marii Britanii, Poloniei, Bulgariei şi altele care mai existau s-au închis. Potrivit Washingtonului, în Libia au apărut “noi grupări teroriste”.

Războaiele civile şi dramele umanitare sunt, deocamdată, singurul efect de durată al “primăverii arabe”, care a devenit o lungă iarnă a lumii islamice.

Prin 2004, preşedintele G.W. Bush a fost informat de CIA despre un posibil “Stat Islamic al Irakului şi Levantului”. Azi, “Statul Islamic al Irakului şi Levantului” controlează zone importante din Irak şi Siria, existând indicii că nu se va opri aici.

Islamicii extemişti din nord-vestul Chinei recidivează (a câta oară?!), ultimele atentate soldându-se cu ample violenţe stradale şi multe zeci de morţi. Să luăm aminte că din acea parte de lume informaţiile ajung greu şi fragmentate…

Corsetul Islamic al Rusiei se strânge din nou, în timp ce la vest Vladimir Putin vorbeste despre un “nou front”. Vladimir Ştoli, profesor la Academia rusă de Economie Naţională şi Administrare Publică, este de părere că tensiunea din rândul comunităţii internaţionale privind evenimentele din Ucraina nu reprezintă o escaladare a Războiului Rece, ci este vorba despre începutul celui de-Al Treilea Război Mondial.

Agitaţiile Coreii de Nord şi alte evenimente din Extremul Orient au determinat Japonia să-şi reinterpreteze Constituţia, în sensul reactivării militare a naţiunii de la „soare răsare”.

Departe de a fi închisă lista cu mult prea numeroasele fapte, semne şi semnale că lumea se pregăteşte pentru ceva foarte grav.

În a sa “Scurtă istorie a viitorului”, Jacques Attali rezuma că în următorii 15 ani hiperimperiul global, bazat pe privatizare, va face implozie, deoarece este numai un scop fără structură.

Al doilea val a viitorului ar fi “hiperconflictul”. Un război atroce, o catastrofă umanitară religioasă, etnică, a separatismului extrem, care va dura vreo 30 de ani. Dacă sabateenii prezic corect (ei şi lucrează ca să li se împlinească predicţiile), cca. 90 la sută din omenire ar dispărea în viitorul război de 30 de ani… Nu credităm asemenea prognoze, căci nu pot fi rezultatul unor minţi sănătoase. Dar, atenţie, mişcarea şi acţiunea sabateenilor reprezintă o realitate.

Al treilea val al viitorului ar fi cel al “hiperdemocraţiei”, în care ceea ce a mai rămas din omenire va accepta “democraţia totală”, un fel de comunism cu stat global.

Luăm ca certă doar realitatea că tot mai mulţi nesăbuiţi au acces la decizii cu consecinţe economice şi geopolitice care pot distruge omenirea şi transforma Terra într-un pustiu impropriu vieţii.

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Dan Tomozei: Klaus Werner Iohannis, singurul cinstit din orașul cu arestați și sinucigași

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 7, 2014 - 12:01am

Iohannis decorat de Basescude Dan Tomozei

Protectorii: Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Boc * Mici confruntări politice * Iohannis, mereu de unul singur * Afaceri în Capitala Culturală Europeană 2007 * Beneficiarul presei aservite * Pasiuni: imobiliare și mașini * Calitate umană * Punct și de la capăt! 

După 25 de ani de libertate, românul continuă să gândească în umbra liderului-tătuc, salvator, dacă se poate cu ceva rude „sus”, cum era identificată Germania înainte de 1990.
Reacțiile și numărul de vizualizări ale textului “Pentru că trebuie să știm adevărul despre onestul și bunul primar Kalus Werner Iohannis, prim-vicepreședintele PNL”, m-au făcut să înțeleg mai bine modul simplist în care gândește românul, un european care se raportează la o realitate imediată, niciodată complexă și profundă. În extrem de puține situații românul caută să înțeleagă realitatea, manifestând o simpatie curioasă cu cel care poate fi identificat în poziția de agresor. Simpatia se naște din lipsa de repere reale, de modestie a românilor. Așa se ajunge în situația frecventă în care personalitățile publice românești nu sunt nici pe departe și valori umane.

Politica nu este făcută pentru cei slabi sau insuficient pregătiți să calce pe cadavre (fie la propriu, fie …). Aici, Klaus Werner Iohannis este calificat, diplomele de merit fiind emise de PDSR, PSD, PNL, PD, PDL, UDMR, grupări politice care, la Sibiu, au făcut afaceri de sute de milioane de euro, în mandatele de primar ale actualului lider liberal, începând cu anul 2002. A fost momentul în care, la Sibiu, fostul premier Adrian Năstase era așteptat cu umilință, pe holurile Cercului Militar Sibiu, de prezidențiabilul de azi Iohannis. Tot atunci, era lansată legenda „micului Titulescu”, evenimentul pentru care tot PDSR-ul venise la Sibiu unde se desfășura congresul tineretului social-democrat. Anul 2002 a fost momentul în care Iohannis a ieșit din izolarea politică și administrativă. Un an mai târziu, avea să se anunțe participarea Sibiului la proiectul „Capitală Culturală Europeană”, unde micul oraș devenea partener al Luxembourgului, iar de aici începe saga bugetar-administrativă.

Protectorii: Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Boc

Din 2003 până în 2008, succesiv, guvernările Năstase, Tăriceanu, Boc, cu buna știință a președintelui Traian Băsescu, au tocat în centrul Sibiului peste 100 de milioane euro de la bugetul central, la care s-au adăugat alte zeci de milioane de euro din bugetul local și sponsorizări. Primarul Iohannis asigura accesul la buget firmelor protejate de partidele aflate la guvernare, el primind dreptul de decizie totală în administrația politică locală. Așa s-a ajuns ca, rând pe rând, în funcție de toanele de moment, Iohannis să dispună demiterea viceprimarilor PD, PDL, PSD sau PNL, fără ca liderii politici de la București să reacționeze. În fond, Iohannis avea protecția și moneda de schimb în relația cu șefii politici ai „președințeilor” locali de organizații sibiene.

Mărunte confruntări politice

În istoria de 14 ani, primarul Iohannis a avut parte de doar două excepții pe relația politică locală, excepții care s-au comportat normal și au intrat frontal în luptă. Primul, fostul vice-primar PD – Gheorghe Tuluc. Acesta a fost și primul executat din funcție, câtă vreme era evident faptul că în primul mandat, Iohannis nu se ridica la pretențiile Sibiului. Prin trădări, în cârdășie, PD și PDSR, au determinat, în toamna anului 2002, demisia lui Tuluc, singurul lider politic la acel moment capabil să câștige o confruntare în fața lui Iohannis. Al doilea, a fost Dr. Theodor Ancuța, inițiatorul și fostul președinte al Bursei din Sibiu, un om care în campania electorală din alegerile locale 2004 și-a anunțat candidatura împotriva lui Iohannis. Au fost făcut pregătirile de campanie, afișele … însă, de la București, liderii Partidului Umanist Româna – actualul Partid Consevator, au decis că nu vor avea candidat la Sibiu. La fel ca și Tuluc, Dr. Theodor Ancuța era singurul care îi putea pune probleme primarului Iohannis.

Iohannis, mereu de unul singur

Schema candidaților sau absența lor în bătălia locală pentru Primăria Sibiu a fost permanent o chestiune de negociere la București. Când ești prim-ministru al unui PNL aflat la guvernare și în 2008 refuzi să intri în lupta pentru Primăria Sibiu … vorbim de o trădare electorală care confirmă afacerile menționate mai înainte. Așa a procedat premierul Tăriceanu, cel care a manageriat, prin intermediul liberalilor din Ministerul Culturii de la acea vreme, proiectul Capitalei Culturale Europene.

Lista afacerilor este lungă. Cei interesați pot avea o discuție simplă cu oricare dintre foștii sau actualii lideri de filiale. Ridicolul situației politice este cimentat de același necombatant PNL Sibiu care, prin deputatul Mircea Cazan, a ajuns acum să îl propună pe Iohannis la președinția partidului. Asta chiar dacă Iohannis este unul dintre cei mai noi membri PNL, singurul care s-a bucurat de atât de multe derogări de la statul, chiar mai multe decât Theodor Stolojan. Vorbim de derogarea de vechime, pentru funcția de conducere, la numai trei zile de la intrarea în PNL, derogarea pentru înființarea poziției de prim-vicepreședinte (funcția dispărută acum), apoi derogarea de a candida la funcția de lider al partidului. Sunt chestiuni interne ale liberalilor care pot fi explicate simultan cu trecerea de la dreapta, la stânga politici europene.

Afaceri în Capitala Culturală Europeană 2007

Cooperativa economico-politică dezvoltată de primarul Klaus Iohannis la Sibiu, ajunsă la apogeu în perioada de dinainte și din timpul Capitalei Culturale Europene (CCE) 2007, nu a fost nici astăzi lămurită. Este posibil să nu fie lămurită niciodată pentru că, așa cum am arătat, PSD, PNL, PDL și UDMR sunt la fel de implicate în afacere. Iată doar două exemple din zecile consemnate la acea vreme, apărute numai în Jurnalul Național și Ziua, publicații care nu au avut calitatea de partener al CCE 2007. Presa centrală şi locală devenite partener media, prin contract, au asumat şi erau obligate să nu aducă atingere imaginii evenimentului. Iată cum s-a tăcut la toate nivelurile.

În absența unei săli polivalente pentru spectacole, Iohannis a propus și toți decidenții au fost de acord, să fie cumpărat un cort la mâna a doua, pentru care s-a cheltuit peste un milion de euro. Cortul, o ridicolă rușine pentru pretenția de capitală culturală, adus prin intermediari privați din Germania, a fost inițial închiriat, pentru ca, ulterior, să fie donat Casei de Cultură a Municipiului Sibiu din subordinea Primăriei Sibiu.
Un alt exemplu. Prețurile de reconstrucție, restaurare și amenajare a zonei centrale și a Gării, singurile intrate în afacerea CCE 2007, au înregistrat creșteri uimitoare, însă, câtă vreme banii intrau în firme protejate și preluate politic, de la un mandat guvernamental, la altul. Vorbim de zeci de milioane de euro.

Beneficiarul presei aservite

Cum a ajuns Klaus Iohannis să fie „imbatabil” la Sibiu, să nu mai aibă practic niciun contra-candidat, poate fi explicat și prin tăcerea și coabitarea plină de compromis a presei, nu doar locale. Când patronii de presă derulează afaceri cu Primăria, nu mai trebuie explicat de ce sibiectele privind conflictul de interese, preluarea abuzivă de imobile, transferul de proprietate, declarațiile de avere și interese, nu au ajuns timp de 14 ani teme de dezbatere la Sibiu.

O altă soluție, practicată în multe județe din România, este reprezentată de atribuirea de locuințe sociale jurnaliștilor. Nimic ilegal, însă de aici s-a născut o relație de coabitare periculoasă pentru adevărul și normalitatea din societatea sibiană. Este explicația pentru care, până la arestarea lui Ilie Carabulea, ulterior a prim-procurorului Florin Apostu, orașul condus de Iohannis nu a intrat în lumina reflectoarelor, sub spectul ilegalităților.

Sunt nevoit să revin din nou la Partidul Conservator, cel care prin Antena 1 Sibiu, a reprezentat o platformă de promovare discreționară a primarului Iohannis. Când un post local TV ajunge să atace și să bruieze campania electorală și activitatea partidului condus de propriul patron național, în condițiile politicii românești, avem o singură explicație: libertatea presei în fața dependeței patronului de bunăvoința primarului. Vasile Presecan, cel care a deținut până de curând franciza Antena 1 Sibiu, ajunsese să fie singurul deținător de chioșcuri private pe domeniul public din Sibiu (peste 100), în condițiile în care toți proprietarii de magazine, chioșcuri, tarabe etc. nu au fost la fel de norocoși. Autorizațiile de funcționare ale celor din urmă nu au mai fost înoite de Primăria Sibiu. Din studioul Antena 1 Sibiu, Iohannis replica celor care îi contestau deciziile și răscoleau în afacerile imobiliare, sistemul întrebărilor servite fiind cunoscut în zona politică și media locale.

Pasiuni: imobiliare și mașini

Cred totuși, că primarul Klaus Iohannis, nu doar înainte de a emite pretenții prezidențiale, ci mai ales înainte de a ajunge președinte al Partidului Național Liberal, ar trebui să explice cum a ajuns în posesia a cinci imobile în zona centrală a Sibiului, exclusiv din salariu de primar și cel al soției, profesor de liceu.

Faptul că în două dintre cazuri: Nicolae Bălcescu și Grl. Magheru, instanțele de judecată au declarat ilegale și au anulat contractele încheiate de primarul Iohannis, nu mai trebuie insistat. Cu toate acestea, Agenția Națională de Integritate s-ar putea sesiza câtă vreme, cel puțin până în anul 2010, în declarațiile de avere și interese nu apăreau chiriile percepute băncilor și firmelor aflate în spațiile preluate ilegal. Documentele aflate azi pe saitul Primăriei Sibiu, au menționate chiriile percepute de pe urma imobilelor în posesia cărora a intrat, succesiv, odată cu mandatele de primar.

O explicație valabilă, până la proba financiară declarată public, privind intrarea în posesia imobilelor, este dată de combinația Primăria Sibiu – Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) – Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu. Șef peste toate trei a fost și este Klaus Iohannis (renunțarea la funcția de lider FDGR din prezent nu schimbă situația). FDGR și Biserica Evanghelică, din care face parte Iohannis, au făcut un ritual din solictările adresate Primăriei și în instanță (dacă era cazul) pentru retrocedarea unor imobile aflate la Sibiu. În numeroase situații, cererile aveau la bază documente false, cu falși moșternitori. Odată ce imobilele intrau în posesia bisericii sau a FDGR, erau vândute, uneori la prețuri ridicole, între beneficiari găsindu-se și primarului Iohannis.

Chiar și în aceste condiții, din neatenție, imobilele achiziționate până în 2008, nu puteau fi justificate în raport preț – veniturile declarate ale familiei Iohannis. Doar dacă, domnul și doamna Iohannis aveau un nivel ZERO al cheltuielilor de întreținere, hrană, concediu etc. Dar, este sigur că nu a fost așa, câtă vreme Iohannis are destinații preferate de vacanță peste Oceanul Atlantic.

În categoria cheltuielilor nu am inclus mașinile. Iohannis a sărit din Dacia 1300, cu care a intrat în Primărie (anul 2000), în limuzine de lux, furnizate prin contracte încheiate între reprezentanțele firmelor germane în România și Primăria Sibiu. Klaus Iohannis semna la primitor și beneficiar, fiind singurul îndreptățit să le utilizeze. Afacerea mașinilor este cunoscută perfect de demisionarul Crin Antonescu, cel care, în campania prezidențială din 2009, a beneficiat, pe același sistem, de o limuzină de lux și șofer. La solicitările formulate în instanță, Primăria Sibiu a fost nevoită să pună la dispoziție documentele contractuale, fiind demonstrat conflictul de interese al primarului de Sibiu care, în poziție de autoritate publică, nu are dreptul de a primi cadouri, fie ele și intermediate, mascate în acte sub titulatura Municipiul Sibiu, reprezentat de Klaus Iohannis. În declarațiile prezentate de Primăria Sibiu, se afirma că Iohannis beneficiază de limuzinele de lux ca urmare a faptului că este “imaginea pe plan local” a brandurilor BMW, în condițiile în care, la acea vreme, era de notorietate faptul că Gheorghe Hagi era imaginea brandului la nivel național.

Calitate umană

Calitatea umană a liderului interimar și prezidențiabilului PNL, poate fi ușor devoalată de familiile care, timp de 10 până la 15 ani, s-au judecat pentru a apăra un drept. Vorbim de locatarii imobilelor din străzile Magheru și Bălcescu, oameni care pentru mulți ani au trăit sub amenințările și presiunile trimișilor lui Iohannis. Din fericire, aceștia au repurtat un succes nesperat în instanță și pot vorbi despre omul care aspiră la prima poziție în România.

Ilie Carabulea - Claus IohannisÎnțelegând că riscă să piardă procesele, după ce în repetate rânduri a declarat că nu va permite deschiderea de mall-uri în centrul Sibiului, primarul Iohannis a acceptat și a acordat dreptul de construcție a unui astfel de stabiliment, în fostul Cinematograf Pacea, care avea acces prin curtea imobilelor în litigiu. A fost o altă formă de șicanare și exasperare a locatarilor. Beneficiar … același Ilie Carabulea (foto stânga), arestat, cel care controlează și cel mai important ziar din Sibiu, Tribuna, cu ajutorul căruia a asigura protecția celor care i-au facilitat afacerile.

Un ultim argument pentru ceea ce înseamnă interesul pentru oameni. În cei peste 14 ani de administrare a Sibiului, primarul Klaus Iohannis nu a organizat o oră de audiențe. Solicitat să ofere explicații, acesta informat prin Biroul de presă că a pasat responsabilitatea celor doi viceprimari. Situația este puțin cunoscută chiar și la Sibiu. Este firesc. Numărul celor care au probleme la Primărie este infinit mai mic decât masa electorală ținută într-o falsă realitate, care acordă pe bandă rulantă mandate unui om care nu are contact cu proproiul electorat. Totuși, această realitate a fost și este cunoscută de reprezentanții politici locali, în repetate rânduri umiliți în ședințele de Consiliu Local Sibiu de reacțiile și atitudinea primarului Iohannis. Însă, așa cum am arătat, politicianul local este un subiect minor pe relația de dialog intermediată de zecile de milioane de euro jucate, prin intermediul bugetului municipiului Sibiu, de un primar și liderii naționali politici sau guvernamentali.

Punct și de la capăt!

Înainte de a încheia seria argumentelor pentru care am considerat și voi considera că primarul Sibiului nu merită calitatea de lider al unui partid istoric, nicidecum calitatea de candidat la președinția României, repet o chestiune de ordin social: presa românească trebuie să își facă datoria, nu doar jocurile politice. Personal, dincolo de sfidarea reciprocă nedisimulată, nu am avut confruntări sau traiectorii comune cu Iohannis, nici măcar în ceea ce privește orientările de ordin privat, exprimate de o mare parte dintre apropiații acestuia.

Totuși, cel puțin pentru a aspira la o minimă recuperare a necesarului statut de decență publică, Klaus Werner Iohannis trebuie să ofere răspunsuri publice, măcar temelor enumerate aici, acestea fiind mult mai multe. Până atunci, personal, subiectul Klaus Werner Iohannis este unul închis, chiar dacă românii vor ajunge sau nu să aibă un președinte pe acest model.

Este curios cum în orașul în care au înflorit afacerile de tip mafiot, România își găsește speranța și posibilul candidat la președinție și lider al PNL. Cei mai bogați și influenți oameni ai orașului au ajuns fie în pușcărie, fie pe lumea cealaltă, multe dintre afaceri fiind derulate alături de Primăria Sibiu. Viața este perfidă când pune întrebări doar unora și niciodată la timp.

Dan Tomozei via Ziaristi Online

REFERINȚE >>>
Pentru că trebuie să știm adevărul despre onestul și bunul primar Kalus Werner Iohannis, prim-vicepreședintele PNL
COMENTARIU | Când nimeni nu te vrea … în Guvern

COMENTARIU | Cât contează un om în România: Iohannis vs. Omul de rând
COMENTARIU | Prematura îndepărtare de mase

COMENTARIU | Resuscitarea ostaticului Iohannis

Categorii: ziaristi_online

Mariana Nicolesco: «S-a încheiat cu brio ediţia Master Class 2014»

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 6, 2014 - 11:00pm
Mariana Nicolesco la Concursul Hariclea Darclee Braila 2014

Master Class Mariana Nicolesco 2014

  • Maraton liric de aproape şase ore
  • Zeci de participanţi de valoare
  • Omagiu lui Darclée, Herlea, Gluck, Jommelli, Meyerbeer
  • Pregătirea ediţiei jubiliare 2015

«Marea bucurie pe care ne-a adus-o ediţia din acest an a Cursurilor de Măiestrie Artistică din cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée a fost aceea de a constata că ni s-au alăturat nenumărate voci noi, multe foarte frumoase şi bine pregătite, talente conştiente de faptul că drumul spre performanţele excepţionale nu este niciodată facil şi e întotdeauna exaltant.

Progresele făcute de noi în această săptămână ne asigură perspectiva unei excepţionale ediţii 2015 a Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto Hariclea Darclée, ediţie jubiliară marcând 20 de ani de când am creat această formidabilă instituţie care azi e recunoscută ca parte a patrimoniului mondial al culturii şi se bucură de Înaltul Patronaj UNESCO.

Am onorat sâmbătă 2 august memoria Haricleei Darclée la 75 de ani de la trecerea sa în eternitate, ascultând şi cele două cântece româneşti cântate de ea, singura mărturie sonoră a unei voci şi a unei personalităţi care avea să domine lumea lirică timp de 25 de ani. Şi am salutat memoria minunatului bariton Nicolae Herlea, plecat la cele veşnice în acest an şi care a fost dintotdeauna alături de mine şi de tinerii noştri prieteni veniţi de pretutindeni să-şi asume experienţa marilor tradiţii ale artei cântului. Nu am păstrat un moment de reculegere, cum se obişnuieşte, ci toată audienţa din sala vechiului teatru în care a debutat Darclée, în picioare, a ovaţionat numele lui Nicolae Herlea şi cântul său în Il Barbiere di Siviglia de Rossini.

Dr. Stephan Poen a conferenţiat despre cele două personalităţi şi despre creaţia lui Gluck şi Jommelli la 300 de ani de la naşterea acestor mari compozitori şi despre Meyerbeer la 150 de ani de când s-a stins. Conferinţa a fost acompaniată de proiecţiile video ale interpretărilor mele pe scenele lumii ale unor capodopere ale artei lirice: Alceste de Gluck, Fetonte de Jommelli, Gli amori di Teolinda de Meyerbeer şi Tosca de Puccini, după care a urmat un Recital al tinerilor artişti în care au strălucit sopranele Silvia Micu, Alida Barbu şi Aida Pavăl, mezzosopranele Maria Popa şi Emanuela Pascu, tenorii Ionuţ Hotea şi Adrian Dumitru, acompaniaţi la pian de Ioana Maxim şi de Peter Kolcsar.

Tot ei au acompaniat duminică 3 august zecile de participanţi care s-au întrecut unii pe alţii în bravură în cadrul Concertului maraton Master Class, care a durat aproape şase ore, timp în care am condus în scenă marea noastră bătălie pentru perfecţiune, spre încântarea publicului, reluând fiecare imprecizie sau eroare, până la apropierea de desăvârşire».

Sursa: Ziaristi Online

Master Class Mariana Nicolesco Braila 2014

Master Class Mariana Nicolesco 2014

 

Categorii: ziaristi_online

La sărbătoarea Schimbării la faţă a Domnului. Lumina de-a pururi fiitoare – de Elena Solunca Moise

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 6, 2014 - 1:00am

Transfiguration Teofan the Greek Schimbarea la FataLa sărbătoarea Schimbării la faţă a Domnului

Lumina de-a pururi fiitoare

elena-solunca-moise-publicist-si-redactor-la-revista-academicaLa început de an, pe 6 ianuarie sărbătorim Botezul Domnului, când Sf. Ioan Înaintemergătorul Domnului, care prin veac ne cheamă la pocăinţă ca să întâmpinăm Împărăţia Cerului, s-a atins de capul lui Hristos. Atunci, glasul Tatălui ceresc s-a auzit ca temei luminos al mântuirii noastre: „Acesta este Fiul Meu Mult Iubit întru care am binevoit”, întărind proniator unitatea dintre voia Tatălui şi aceea a Fiului. Mult Iubitul Fiu, Cel prin care toate s-au făcut, a venit să lucreze spre împlinire voia cea bună al Tatălui, şi I se ruga: „Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu în ei”. Lucrarea eliberatoare de toate roadele otrăvite ale răului izvorât din ură şi minciună urmăreşte statornic desăvârşirea omului, după îndemnul dat de Hristos în Predica de pe Munte în care-i şi aflăm esenţa: „Fiţi desăvârşiţi cum Tatăl vostru Cel ceresc, desăvârşit este”. Într-o mântuitoare coincidenţă, de 6 august, cinstim Schimbarea la faţă a Domnului, înaintea celor trei ucenici apropiaţi – Petru, Iacov şi Ioan – care i-au fost alături şi în grădina Ghetsimani. Şi atunci glasul Tatălui Creator s-a auzit: „Aceste este Fiul Meu prea iubit, pe El să-L ascultaţi”. Despre această minunată arătare aflăm din Evangheliile Sf. Matei, Marcu şi Luca. În niciuna dintre acestea nu se vorbeşte de muntele Tabor, primul care a făcut-o fiind Origen, după care Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Epifanie şi încă alţii. Cum s-a ajuns la această numire? Greu de spus, însă putem întrezări prin cele ce se ştiu despre acest munte pomenit în Sfânta Scriptură mai întâi ca locul unde s-a nevoit timp de şapte ani Melchisedec, „preotul Dumnezeului Celui Preaînalt”. Apoi, acest munte se obişnuia să fie aprinse focuri spre vestire a sărbătorilor şi lunii noi. Prin veac, Taborul era locul unde cele înalt dumnezeieşti se întâlnesc cu cele ale oamenilor măsurându-le dăinuirea ca pregustare a veşniciei. Un ecou al acestei idei îl aflăm şi în faptul că specialiştii disociază sensul istoric, eclezial al sărbătorii de sensul profund şi deodată înălţător, mistic al Schimbării la Faţă surprins şi de Blaga în versurile „Sapă frate, sapă, sapă/ Până dai de stele în apă.” Trecem de aceste dispute şi întâlnim unitatea ziditoare dintre ele într-o tâlcuire a Sf. Teofan Zăvorâtul: „slava Schimbării la Faţă este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: iată cum o să fiţi…Trebuie să ne schimbăm la faţă lăuntric în această viaţă, ca în cea viitoare să privim slava în care a arătat Domnul omenitatea Sa”. Altfel spus, este nevoie să redescoperim lumina chipului cel dinlăuntrul nostru făcut după cel al Domnului.

Sculaţi-vă şi nu vă temeţi

Era un timp în care nu puţini, văzând minunile făcute de Hristos, auscultându-I învăţătura, se întrebau cine este, unii spunând că ar fi Ilie sau Irimia sau alt prooroc. Când Iisus i-a întrebat pe apostoli ei cine zic că este, Sf. Petru a mărturisit: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. Nu cu mult înainte, Hristos spusese ucenicilor, care L-au urmat, ca şi tuturor celor din veac, nouă tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. La şase zile de la această chemare, Hristos a pornit a urca pe muntele Tabor împreună cu cei trei ucenici Petru, Iacov şi Ioan. Doamne, aşa e, adevărata urcare nu poate fi decât împreună cu Tine şi este una duhovnicească, înaintând din putere în putere, din virtute spre virtute către iubirea care se deschide spre contemplarea celor dumnezeieşti. Era noapte şi-i cuprindea întunericul de nepătruns pentru ochii şi mintea omului, însă apostolii erau împreună cu Hristos, Lumina lumii, şi tradiţia spune că le vorbea despre Răstignirea şi Învierea Sa. Sf. Evanghelist Marcu, ucenic al Sf. Ap. Petru, scrie că pe când se ruga, deodată, faţa Sa s-a schimbat, făcându-se strălucitoare ca soarele iar hainele s-au făcut de un alb scânteietor. Nu era singur ci împreună cu Moise şi Ilie. S-au cutremurat apostolii iar Petru a îndrăznit a spune: „Învăţătorule bine este nouă să fim aici şi să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una.” Sf. Evanghelist Matei scrie că, atunci, un nor a venit învăluindu-i şi glasul Domnului s-a auzit: „Acesta este Fiul Meu mult iubit. Pe acesta să-L ascultaţi.” Cuprinşi de mare spaimă, ucenicii au căzut cu faţa la pământ aproape fără suflare şi aşa au rămas până când Domnul s-a apropiat de ei zicându-le blând: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!, cuvinte pe care Hristos le rosteşte de mai multe ori în Evanghelii. Într-adevăr, cu Hristos nu avem a ne teme căci orice cădere se poate fi spre ridicare, pentru că El a venit să înalţe omul, să-l facă din rob, fiu al lui Dumnezeu, moştenitor al vieţii veşnice. Să avem mereu în minte şi inimă că, după Ap. Ioan, viaţa veşnică este: „A Te cunoaşte pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Hristos pe care L-ai trimis.” Aşa s-a făcut că primul ajuns în rai a fost tâlharul care L-a cunoscut, s-a pocăit, L-a mărturisit şi s-a rugat: „Pomeneşte-mă Doamne când vei veni întru împărăţia Ta”. L-a asigurat Hristos: „Adevărat zic: Astăzi vei fi cu Mine în rai.” Să nu uităm că primul ajuns în iad a fost un apostol, Iuda, care, deşi a răspuns chemării şi un timp L-a şi urmat pe Hristos, mai apoi L-a trădat şi vândut, convertind pe „a fi” în „a avea” şi făcându-se pe sine „fiu al piezării”.

Acolo, pe Tabor, Hristos şi-a arătat chipul cel dumnezeiesc, după care suntem făcuţi, chipul desăvârşirii la care am fost îndemnaţi în predica de pe munte. Minunea s-a petrecut spre a le întări credinţa şi a-i pregăti să primească cele ce aveau să urmeze. Înaintăm împreună spre luminarea minţii şi curăţirea inimii, văzându-L pe Hristos însoţit de Moise şi Ilie, cărora Sf. Ap. Petru chiar voia să le înalţe un cort asemănător cu cel al lui Hristos, fapt ce ar fi însemnat o deviere maladivă de la monoteism. Vedem însă că, dimpotrivă este o întărirea a credinţei într-un singur Dumnezeu – Tatăl, Făcătorul cerului şi al pământului. Moise este considerat profet atât în creştinism, cât şi în iudaism şi islam, el i-a scos pe evrei din rătăcirile Egiptului spre Ţara Făgăduinţei. Lui, singurul numit de evrei „omul lui Dumnezeu”, Cel ce „toate cu înţelepciune le-a făcut”, fără a-i arăta faţa, i-a spus spre luare aminte: „Eu sunt cel ce sunt”. În acest spaţi-timp al nesfârşitului, „primitorul legii” a dat cele zece porunci, greu şi, cum s-a văzut, aproape imposibil de împlinit pentru omul care, ieşit din rătăcirile Egiptului, nu vede încă Ţara Făgăduinţei şi speranţa fiind firavă îi erodează credinţa. Cum spune şi numele, Moise fusese găsit în apă şi crescut de fiica faraonului, la curtea lui, cunoscând deci foarte bine toate ale egiptenilor. A renunţat la toate pentru a se dedica cu devotament inegalabil neamului său şi e considerat unanim ca o personalitate foarte puternică, deosebit de complexă – şi blând şi aspru, conducător, legiuitor şi războinic dar şi mistic.  Toate aceste trăsături derivă din credinţă, dominanta personalităţii sale după cuvintele pe care Sf. Ap. Pavel le scrie evreilor: „Prin credinţă, Moise ajungând mare, s-a lepădat de a se numi fiul fetei faraonului…prin credinţă a părăsit Egiptul netemându-se de mânia regelui; ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel Nevăzut a rămas neclintit.”

Puternic în credinţă şi râvnitor în rugăciune, Sf. Ilie L-a mărturisit pe Dumnezeu cel Viu, care i-a auzit şi împlinit rugăciunea coborând focul Său mistuitor peste altarul pe care I-l ridicase, în timp ce acela închinat idolului Baal a rămas neatins iar ruga celor ce-l venerau s-a arătat deşartă. Într-un fel, Sf. Ilie întruchipează drama celui mistuit de credinţă puternică şi care e poate ajunge până la însingurare tragică. Prin asemenea momente i-a fost dat să treacă şi Sf. Ilie, dar să reţinem că nu s-a dezminţit de credinţa sa iar Domnul l-a mângâiat spunându-i că mai sunt şapte mii de bărbaţi drepţi care nu s-au închinat lui Baal. Cel care crede în Dumnezeu cel adevărat nu este, nu poate rămâne niciodată singur. Au fost momente când acestui nevoitor i-a părut că zelul pentru Domnul i-a fost zadarnic, însă, deşi îndurerat, nu s-a depărtat de Dumnezeu, ci, paradoxal, l-a căutat cu şi mai multă râvnă. Şi iar, pilduitor, Domnul i s-a arătat după ieşirea din peşteră, dar nu în foc, nici în furtună sau cutremur ci în blânda adiere, sugerând că credinţa cea venită din iubire şi deschisă spre iubire este cu adevărat mântuitoare. O arată, în felul său, Elisei ucenicul trimis de Dumnezeu, cu înţelesul „Dumnezeu este mântuire”, care a făcut mai multe minuni după ce a primit haina pe care Ilie a lăsat-o să cadă când s-a urcat la cer în căruţa de foc a virtuţilor sale.

Aceasta este Fiul Meu mult iubit. Pe El să-L ascultaţi

Glasul Tatălui Ceresc a răsunat însă, cum o face şi acum: „Acesta este Fiul Meu mult iubit. Pe El să-L ascultaţi”. Să-L ascultăm pentru că El însuşi a făcut-o, făcându-se pe Sine ascultător până la moartea pe Cruce. Cum singur o spune, nu a venit să strice Legea cea veche şi împlineşte cele zece porunci date de Moise cu una singură de o noutate absolută: „Să vă iubiţi unul pe altul, cum Eu v-am iubit pe voi”. Sf. Ap. Pavel spune limpede „Iubirea este împlinirea Legii”. Cum a făcut-o o ştim prea bine ştim şi, Doamne, cât de vindecător ne-ar fi să o împlinim în acest timp al urii şi minciunii, al vicleniei şi dezbinării. Oare umbra Marelui Inchizitor stăruie până într-atât încât nu putem elibera de lanţurile ei întunecate? Erau de faţă, cei trei apostoli consacrând triada virtuţilor mântuitoare: Petru semnificând credinţa, întemeiată pe pocăinţă şi desăvârşită prin iubire; Iacov, al cărui nume îl aminteşte pe marele Patriarh şi arată speranţa, izvorâtă din credinţa sinceră şi atât de puternică încât L-a mărturisit pe Hristos cu viaţa sa, primind moarte şi fiind întâiul mucenic dintre apostoli. Ioan, cu sens de „Jahve a făcut milă”, este cel mai tânăr dintre apostoli, cel mai aproape de inima lui Hristos şi singurul care L-a însoţit până la Cruce, cel prin care ne-am făcut şi fiii Maicii Preacurate. Evanghelia sa se deschide ca o poartă spre Lumină: ”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut…Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor”. Tot el încredinţează că „Dumnezeu este Iubire”, instituind Iubirea ca valoare cardinală a eliberării pentru că, scria corintenilor Sf. Ap. Pavel, ea „nu cade niciodată”. Apostolii Petru, Iacov şi Ioan alcătuiesc o unitate şi, de la David ştim, că acolo unde este unitate, subordonată „Celui ce singur este Bun” poate fi găsită şi desăvârşirea. Altfel, cum vedem mereu, unitatea efemeră a intereselor şi a faptelor ce se întemeiază pe ele perpetuează răutatea zilei şi sporeşte întunericul din noi şi dintre noi într-un război al tuturor împotriva tuturor.

Pe Muntele Tabor aflăm şi unitatea dintre Vechiul şi Noul Legământ, coerenţa şi împlinirea primului în cel de al doilea, câtă vreme, când şi-au venit în fire, cei trei apostoli L-au văzut doar pe Hristos. Apropierea Praznicului Maicii Domnului şi Maica sufletelor noastre ne-o aduce în inimă odată cu drumul pe care l-a urmat spre îndumnezeirea noastră, început cu cuvintele spuse îngerului Gabriel: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. La nunta din Cana Galileei, Maica Preasfântă rosteşte pentru noi toţi cei care ne aflăm sub acoperământul rugăciunilor ei: „Tot ce vă spune El, faceţi”. E pecetea unităţii tăinuind desăvârşirea treimii voitoare de bine Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt împărtăşită de Maica Preacurata, unitatea între cer şi pământ spre a descoperi „Împărăţia lui Dumnezeu care este în noi” odată cu împlinirea celor auzite la Naşterea Mântuitoare: „Slavă întru cei de sus, pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.”

Elena Solunca Moise

Sursa: Ziaristi Online

Icoana: Teofan Grecul

Categorii: ziaristi_online

Teribila şi minunata viaţă a Sfântului Ioan Iacob Românul de la Neamţ, plecat la Domnul din Hozeva la 47 de ani şi găsit cu sfinte moaşte după 20 de ani. FOTO/VIDEO

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 5, 2014 - 1:00am

Având în vedere că Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este patronul ocrotitor al portalului Ziaristi Online, suntem bucuroşi să prezentăm atât mărturia video de mai sus, cu Georgeta Bajoreanu, verişoara mai mică a Sfântului, cât şi teribila dar minunata poveste a vieţii românului găsit cu sfinte moaşte în Peştera Sf. Ana din Ţara Sfântă, completată cu fotografii din copilărie şi până la plecarea sa la Domnul, pe 5 august 1960, cât şi de la aşezarea sa spre cinstire în Biserică, în 1980. Filmarea din satul sfântului este realizată de Andreea Băbăruşi.

Sf Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut în urma cu 101 ani, la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primi numele Ilie, din pruncie dovedindu-se a fi un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu.

După 6 luni de la naşterea sa, Ecaterina, mama sa, bolnăvicioasă din fire, îşa dădu sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După 2 ani, muri şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate.

Bunica Maria îl învăță să vorbească, să rostească rugăciunile și îi sădi în inima credința în Dumnezeu. Tot ea îl deprinse cu metaniile și postul, citindu-i adesea din Viețile Sfinților și din alte cărți ziditoare de suflet.

Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

Seara și în sărbători, bătrâna Maria îl punea să citească din sfintele cărți, iar ea stătea deoparte și asculta. De mila copilului și din durerea ei tăinuită, bunica plângea mereu, mai ales când băiatul citea despre Patimile Mântuitorului Hristos.

În anul 1924, bunica sa plecă la cele veșnice, iar el fu dat în grija unchiului său, Moș Alecu.

Vreme de 4 ani a studiat la Liceul Dimitrie Cantemir din Cozmeni – Cernăuți, trecând examenul de bacalaureat în naul 1932, fiind clasificat primul.

Sfântul Ioan Iacob în costum popular

Preotul Gheorghe Lazăr, consătean, coleg de liceu și prieten apropiat al cuviosului Ioan Iacob, povestește despre dânsul:

„Era un mare admirator al naturii și frumosului. Iubea tovărășia colegilor și a celor de o vârstă cu el, cu purtare plăcută în societate. Nu-i plăcea să piardă timpul în discuții cu tinerii iubitori de glume, de povestiri nerușinate și jocuri de tot felul. În timpul liber, mai degrabă își lua o carte del iteratură sau studia într-un domeniu, stând retras într-un loc preferat din livada părintească sau în câmp. Se recrea ascultând cântecul păsărelelor sau admirând cerul înstelat în toiul nopții. Citind adeseori Sfânta Sciptură sau manualele de religie, cugeta adânc la cele zidite de Dumnezeu și găsea o armonie perfectă în tot ce putem percepe cu simțurile noastre. În sufletul lui Iliuță se întărea convingerea că Dumnezeu le-a făcut cu negrăită înțelepciune pe toate cele văzute și nevăzute și le cârmuiește după anumite legi, care nu se pot schimba.”

În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot, însă el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le spuse:

- Nu, eu vreau să mă fac călugăr!

După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze, deodată auzi un glas de sus, zicând:

- Mănăstirea!

Din clipa aceea nu mai avu odihnă în suflet.  Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan îşa luă cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi intră în obştea Mănăstirii Neamţ.

Mănăstirea Neamț, la sfârșitul veacului XIX și începutul veacului XX

Gheorghe Siller - Vedere spre manastirea Neamt(Sursă: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gheorghe_Siller_-_Vedere_spre_manastirea_Neamt.jpg)

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț

Neamt-1.1

Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim îl primi cu multă dragoste şi, după ce îl trimise să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, îi rândui ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii.

Frumusețea slujbelor din marea lavră, mai ales cele de noapte, blândețea călugărilor, iscusința duhovnicilor, liniștea munților și darului Duhului Sfânt, care se odihnea în inima lui, l-au legat pe acest fericit tânăr de viața călugărească.

Deoarece tânărul Ilie Iacob învățase latină și franceză, primi ascultare la părintele Iov, farmacistul mănăstirii. Părintele Iov Burlacu era un mare nevoitor, nu lipsea niciodată de la slujbele bisericești, în chilia sa nu avea pat, ci dormea pe un scaun, ar fața îi era tot timpul plecată spre pământ. Era postitor, milostiv și se sârguia să-i ajute pe cei săraci, la căpătâiul cărora stătea mereu de veghe.

Tânărul Ilie rra foarte tăcut, ascultător şi smerit.

Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, având multă milă de cei bolnavi şi fiind iubit de toţi.

Infirmier al Regimentului 29 Infanterie

În toamna anului 1935 se reîntoarse în obştea Mănăstirii Neamţ, şi continuă aceeaşi ascultare de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. Toţi se foloseau de smerenia, de blândeţea şi de dragostea lui şi cugetau că este un ales al lui Dumnezeu.

La 8 aprilie 1936, în miercurea din Săptămâna Sfintelor Patimi, fericitul rasofor Ilie Iacob fu tuns în îngerescul cin călugăresc de arhiereul Valerie Moglan, noul stareţ al marii lavre, împreună cu alţi doi fraţi rasofori, primind în călugărie numele de Ioan.

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) (foto 2)

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) (foto 3)Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin.

La Ierusalim, în fața Sfântului Mormânt, în anul 1937 (monahul din dreapta este Sfântul Ioan Iacob)

După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului, cei trei călugări se retraseră să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoi, în continuare, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, vreme de 10 ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli.

Mănăstirea Sfântul Sava

???????????????????????????????

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/44421516.jpg)

Părintele Ioan lângă grota Sfântului Sava

Prima ascultare în obştea Sfântul Sava fu cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţii.

Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă.

Astfel, ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob se nevoi împreună cu un ucenic român într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă.

Ținutul Qumran, aflat în apropiere de Marea Moartă

Pustiul Qumran 2(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/95/Qumran_Landscape.jpg)

Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care îi rămase ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Obişnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructe, răbdând multe ispite.

Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan stătu cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarse la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

În anul 1947 fu hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob fu hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Iacob în biserica Schitului Românesc Sfântul Ioan Botezătorul

Vreme de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob săvârşi zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, traduse numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; compuse un bogat volum de versuri duhovniceşti, înnoi chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenin- du-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet.

Părintele Victorin, Sfântul Ioan, părintele Ioanichie, o familie de români și maicile Magdalena și Melania în fața bisericii schitului românesc de la Iordan

Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, cuvioasei Maria Egipteanca.

Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi Magdalena care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sa.

În luna noiembrie 1952, cuviosul Ioan Sihastrul se retrase din ascultarea de egumen.

Scrisoarea Sfântului Ioan Iacob de renunțare la stăreția schitului românesc de la Iordan

Demisia Sf Ioan Iacob din ascultarea de eguman al schitului romanesc de la Iordan 1

Demisia Sf Ioan Iacob din ascultarea de eguman al schitului romanesc de la Iordan 2

(Sursă: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/resurse/scrisoare-demisie/)

Împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat).

Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul

Man Sf Gheorghe 1

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrase cu ucenicul la o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel.

Sfântul Ioan, în stânga, în fața peșterii sale din pustiul Hozevei, alaturi de monahul Pavel, în dreapta

Aici se nevoi sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, vreme de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat.

La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său.

Chilia în care s-a nevoit Sfântul Ioan (vedere de dud, de pe partea opusă a văii Horat)

Scara cu care se urca la chilia Sfântului Ioan

Peștera avea trei încăperi. În cea dinainte, sfântul Ioan avea un fel de prestol de rugăciune – o firidă săpată în piatră. În această încăpere se odihnea pe o rogojină așternută pe o scândură. După rânduiala de rugăciune se ocupa cu cititul, tălmăcirea de cuvinte sfinte din limba greacă în limba română; așteori alcătuia poezii sau se umplea de bucurie și mângâiere cântând imne duhovnicești – căci avea un glas frumos și dulce.

Părintele Ioanichie, ucenicul său, povestea despre dânsul:

- În peșteră avea câteva cărți sfinte și teascuri de manuscrise copiate, traduse sau compuse de el la lumina zilei sau, mai ales noaptea, la lumânare. Din aceste traduceri și din versurile sale îmi citea uneori și mie. Alteori, îmi povestea despre viața sa de copil orfan, plină de suferințe și lacrimi și adeseori plângea la rugăciune sau când vorbea cu mine. Era un suflet duios, blând, pașnic și foarte râvnitor apărător al Ortodoxiei Sfinților Părinți. Uneori îl supăra reumatismul, alteori dizenteria, alteori gândurile, iar alteori beduinii arabi care pășteau cămilele în apropiere și aruncau cu pietre în fereastra și în ușa chiliei sale. Dar el le răbda pe toate și nu zicea nimic, pentru a împlini cuvintele Sfintei Evanghelii.

Cea de-a doua încăpere a peșterii era mai mică. Aici de hrănea cu puținele merinde ce le primea. Alături se afla a treia încăpere, de fapt o firidă mai largă a mormintelor, căci erau așezate acolo trupurile celor ce se nevoiseră în peștera Sfintei Ana.

În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana şi se împărtăşeau amândoi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.

Icoana Mântuitorului Iisus Hristos din fața Sfântului Altar de la chilia monahului Pavel, unde Sfântul Ioan slujea adeseori Sfânta Liturghie

Pestera Sf Ana 1

(Sursă: http://orthodoxword.files.wordpress.com/2011/08/monastery-caves2.jpg)

Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea 3-4 ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri 4 august, se împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 îşi dădu sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, fu înmormântat în aceeaşi peşteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie.

Mormântul săpat în stâncă, unde fu îngropat vreme de 20 de ani Sfântul Ioan

După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ.  O mare bucurie duhovnicească îi cuprinse pe toţi. La 15 august 1980, acelaşi egumen îi pregăti raclă sculptată în lemn de chiparos, îl aşeză în ea, cu mare cinste, şi îl duse în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând sfintele moaşte în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul.

Coborârea din peșteră a cinstitelor moaște ale Sfântului Ioan

Aducerea moaștelor Sfântului Ioan în mănăsirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, sicriul cu moaștele Cuviosului este așezat jos, pe trepte

De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşi, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primesc.  Sfântul Ioan Iacob este cinstit de toţi ortodocşii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă. 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ținând seama de sfinţenia vieţii cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte,  îl trecu în rândul sfinţilor, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ”, așezându-i-se zi de prăznuire,  5 august, data mutării lui la cele veşnice.  

+ +  +

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) 6.2

Cuvioase Părinte Ioane, mult nevoitorule, şi făclie de mult preţ, aprinsă din lumina Sfântului Mormânt dătător de viaţă, luminează cu rugăciunile tale pe cei ce te iubesc pe tine şi cere de la Hristos, Mântuitorul lumii, să ne dăruiască nouă mare milă. (Dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Utrenie)

De oameni ai fugit şi cu sihaştrii şi îngerii pe Dumnezeu împreună L-ai slăvit. Roagă-te, Sfinte Ioane, următorul lui Hristos, pentru întărirea dreptei credinţe în lume şi în patria ta şi cere milă şi iertare nouă fiilor tăi care lăudăm nevoinţa ta. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Viaţa ta aspră şi pustnicească ne mustră pe noi, părinte, că nu putem urma nevoinţelor tale. Că nici râvnă multă nu avem, nici rugăciune din inimă nu am dobândit, nici de lacrimi şi de bucuria Duhului Sfânt nu ne am atins. Ajută-ne, Sfinte Părinte Ioane, să urmăm şi noi prin pocăinţă lui Hristos. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Fericit eşti, părinte, că ai zburat ca un vultur la cele înalte. În locul celor pământeşti de care toţi ne robim, ai ales pe cele cereşti; în locul odihnei, ai ales osteneala; în locul somnului, ai ales privegherea; în locul hainelor scumpe, te-ai mulţumit cu cele vechi; iar în loc de casă luminoasă şi pat moale ai iubit peştera cea rece şi întunecoasă, ca să poţi a slăvi neîncetat pe Hristos, Mirele sufletului tău. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Om al liniştii şi al rugăciunii, cu nimeni nu vorbeai, părinte decât cu Dumnezeu, cu sfinţii şi cu păsările cerului care te cinsteau şi zăboveau cu bucurie în jurul peşterii tale. Căci odihnindu-se Duhul Sfânt în inima ta, nimic nu mai doreai, decât pe Hristos, iubitul tău căruia roagă-te pentru sufletele noastre. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi într-un glas, după cuviinţă, pe Sfântul Ioan, crinul cel binecuvântat şi cu bunămireasmă, care a odrăslit în pământul Moldovei şi a fost închinat lui Hristos în lavra cea mare de la Neamţ şi în Ţara Sfântă a rodit şi să-i cântăm: Bucură-te, floare de mult preţ a călugărilor; bucură-te, sihastru desăvârşit în pustiul Iordanului; bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, rugător neadormit pentru sufletele noastre! (Dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Utrenie)

+  +  +

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt (clic aici)

Din roada evlaviei și ostenelii vrednice de laudă pentru sfinții neamului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/106/sfinti_august.html (clic aici)

http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/ (clic aici)

Cititi si: Din amintirile familiei romanului care a devenit sfânt la Ierusalim

+  +  +

Unde s-a nevoit Sfântul şi Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamt – Hozevitul – Fotografii

+  +  +

Descărcaţi de AICI cartea Sf. Ioan Iacob Hozevitul – Din Ierihon la Sion (PDF)

Sursa: Sfinti si Icoane via Ziaristi Online

 

Categorii: ziaristi_online

Planeta România: Maimuţele au ocupat televiziunile. Petru Romoşan: Sfârşitul României moderne

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 3, 2014 - 11:00pm

Planeta Maimutelor Politice - RomaniaSfârşitul României moderne

de Petru Romoşan

Statul român „democratic” se mai ţine într-un fir de aţă. „Firul de aţă” nu e nici NATO şi nici UE, cum ne tot procitesc „bursierii”, oengiştii, „acoperiţii” diverselor puteri străine toleraţi de atâţia ani din interese inavuabile, din trădare groasă, din slăbiciune şi din prostie, dintr-un eşec istoric. Firul de aţă care mai ţine încă legată la un loc România este brâul Munţilor Carpaţi, care-i încurcă încă, militar şi strategic, şi pe unii, şi pe alţii, şi pe ceilalţi. Codru-i încă frate cu românul. Dar, deşi munţii noştri aur poartă, e bine ştiut că noi cerşim din poartă-n poartă.

Frumoasa idee poetică „România”, născută în capul marelui romantic care a fost Nicolae Bălcescu, e pe cale să-şi dea obştescul sfârşit. Vi-l mai amintiţi pe Bălcescu (probabil, împreună cu prietenul său Alecu Russo), cel din „Cântarea României”? Iată-l:

„3. Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ? care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?

4. Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin cerul tău; munţii se înalţă trufaşi în văzduh ; râurile, ca brâie pestriţe, ocolesc câmpurile; nopţile tale încântă auzul, ziua farmecă văzutul… Pentru ce zâmbetul tău e aşa de amar, mândra mea ţară?…

5. Pe câmpiile Tenechiei răsărit-au florile?… Nu au răsărit florile, sunt turmele multe şi frumoase ce pasc văile tale ; soarele înrodeşte brazda ; mâna Domnului te-a bucurat cu bunuri felurite, cu pomete şi cu flori, cu avuţie şi cu frumuseţe… Pentru ce gemi şi ţipi, ţară bogată?…

6.Dunărea bătrână, biruită de părinţii tăi, îţi sărută poala şi îţi aduce avuţii din ţinuturile de unde soarele răsare şi de unde soarele apune ; vulturul din văzduh caută la tine ca la pământul său de naştere ; râurile cele frumoase şi spumegoase, pâraiele cele repezi şi sălbatice caută neîncetat lauda ta… O, ţară falnică ca nici una, pentru ce faţa ţi-e îmbrobodită?

7. Nu eşti frumoasă, nu eşti înavuţită?.. N-ai feciori mulţi care te iubesc? N-ai cartea de vitejie a trecutului şi viitorul înaintea ta… pentru ce curg lacrimile tale?…”

Ne este prea puţin cunoscută viaţa înaintaşilor noştri daci, deşi mulţi dintre noi am vrea să ştim mai multe despre ei. Până mai ieri ne era greu de înţeles dezastrul fanariot, mizeria adâncă şi generală în care s-au scufundat teritoriile româneşti sub domniile fanariote. Întreg secolul al XVIII-lea nu a lăsat aproape deloc, oricât ne-am zbate să demonstrăm contrariul, urme de cultură laică apte de a fi comparate cu cele din Europa de Vest. Şi, cu excepţia nenorociţilor domnitori trimişi de la Stambul şi a câtorva nume de generali măcelari ai acestora, nu ne-au rămas din anii fanarioţi nume de oameni de ispravă. Cum au putut cădea teritoriile româneşti într-o asemenea gaură neagră a istoriei? Iată că numai după 25 de ani de tranziţie, de la comunism şi ocupaţie sovietică (rusească) la haosul democratic de inspiraţie occidentală, începem să înţelegem prin experienţă directă, pe pielea noastră, secolul fanariot românesc.

Bătălia pentru bastonul prezidenţial şi pentru scaunul de la Cotroceni, pentru Marele Caşcaval, scoate la suprafaţă tot putregaiul fosforescent al ultimilor 25 de ani, un sfert de secol. Închinaţi de diverse obedienţe, păpuşi găunoase manipulate de sforari necunoscuţi, bine ascunşi, puşcăriabili de diverse grade, tâmpiţi dar foarte obraznici se înghesuie să-i bage în seamă poporul nefericit, greu încercat, de la care aşteaptă votul „democratic”, dar, mai ales, să-i bage în seamă Sforarul Principal. Pentru că de el depinde totul. Şi, deşi nu este necunoscut, el nu poate fi numit. Cei mai gălăgioşi sunt spălătorii de cadavre politice de pe multiplele televiziuni anume fabricate pentru a ameţi şi prosti bietul popor. Aceleaşi maimuţe se mută de pe un canal pe altul, de la un partid la altul, şi sunt cu atât mai agresive cu cât sunt mai bine tocmite şi mai lipsite de vreo judecată personală.

Zilele trecute, prim-ministrul britanic David Cameron, în urma studiului elaborat de o comisie a Parlamentului britanic, a atras atenţia că ţările membre NATO vecine cu Rusia nu sunt la adăpost de un atac din partea Rusiei (“[It is] also unacceptable because if we stood back and did nothing tomorrow they would be destabilising countries in the Baltic states, destabilising Romania, the neighbours of Russia will start to feel the pressure of what Putin is doing.”). În acelaşi timp, Rusia e înghesuită, agresată cu sancţiuni economice, financiare, politice ce amintesc de iresponsabilitatea tratatelor care au îngenuncheat Germania după primul război mondial, generatoare de Hitler şi de al doilea război mondial. Vladimir Putin, puternicul ţar al Rusiei, anunţa, tot zilele trecute, că Rusia nu va mai importa arme, ci le va fabrica pe toate şi în mare număr acasă. Ce va face cu aceste arme “made in Russia”, produse pe stoc şi în mari cantităţi, nu e greu de imaginat decât pentru o clasă politică europeană de cea mai slabă calitate, care nu mai vede nimic de multă vreme dincolo de burta ei mare şi nasul ei mincinos.

Dar, dacă politicienii din marile ţări europene nu mai sunt în nici un fel comparabili cu părinţii şi cu bunicii lor, ce să mai spunem despre cloaca politică românească? Să mai amintim doar câteva versete din “Cântarea României” a lui Nicolae Bălcescu (şi a lui Alecu Russo), căci forţa lor biblică se potriveşte teribil cu clipa de faţă şi, aproape cu certitudine, cu clipele ce ne aşteaptă:

„Dacă duşmanul vostru va cere legăminte ruşinoase de la voi, atuncea mai bine muriţi prin sabia lui, decât să fiţi privitori împilării şi ticăloşiei ţării voastre. Domnul părinţilor voştri însă se va îndura de lacrimile slugilor sale şi va ridica dintre voi pe cineva, care va aşeza iarăşi pe urmaşii voştri în volnicia şi puterea de mai înainte. (Cronică moldovenească)

1. Domnul Dumnezeul părinţilor noştri înduratu-s-a de lacrimile tale, norod nemângâiat, înduratu-s-a de durerea plămâilor tale, ţara mea?… Nu este îndestul de smerită, îndestul de sfâşiată? Văduvă de feciorii cei viteji, plângi fără încetare pe mormintele lor, precum plâng şi jelesc femeile despletite pe sicriul mut al soţilor!

2. Neamurile auziră ţipătul chinuirii tale ; pământul se mişcă. Dumnezeu numai să nu-l fi auzit?… Răzbunătorul prevestit nu s-a născut oare?”

Sursa: Compania via Ziaristi Online

Foto: Galeata cu Pixeli

Categorii: ziaristi_online

Recomandare la început de post. Cartea “Raza din catacombă”, a mărturistorului temniţelor comuniste Pr. Liviu Brânzaş

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 2, 2014 - 1:00am

Liviu Branzas - CNSAS“(…) Printre tinerii implicaţi în mişcarea anticomunistă se numără şi Liviu Brânzaş, care după eliberarea din închisoare a luat calea preoţiei, iar după 1989 a devenit cunoscut mai ales prin lucrarea sa memorialistică „Raza din catacombă“.

Acesta s-a născut la 16 decembrie 1930 în localitatea Sâniob, judeţul Bihor. Cele şapte clase secundare le-a urmat la Liceul „Samuil Vulcan“ din Beiuş. În anul şcolar 1947-1948, tânărul Brânzaş este contactat de membri ai mişcării de rezistenţă anticomunistă în scopul recrutării. Un an mai târziu, intră în conflict cu directorul liceului în care învăţa pe motiv că nu se putea acomoda noului cadru politic. Altfel spus, Liviu Brânzaş refuza să se încadreze în mişcarea de tineret comunistă.

În septembrie 1949 este reţinut de Securitate şi interogat în legătură cu unii membri ai mişcării de rezistenţă şi presupusă activitate legionară în anul 1946, pe vremea când era găzduit împreună cu un alt coleg, Alexandru Mărăscu, la Finiş. Este eliberat după o lună, pentru ca în februarie 1950 să plece pe şantierul din Valea Drăganului, judeţul Cluj. Pe motiv că ar fi primit un fitil şi patru capse de la Stanciu Petre, student medicinist şi membru al rezistenţei anticomuniste, la 15 noiembrie 1951 Liviu Brânzaş este reţinut din nou. De data aceasta a fost inclus într-un lot de 24 inculpaţi, majoritatea tineri, elevi, studenţi, absolvenţi de studii secundare. În anchetă, permanent, este acuzat de activitate legionară şi participare la mişcarea de rezistenţă anticomunistă, deşi la percheziţia făcută la domiciliu nu i se găsise nimic. Din documentele de arhivă nu reies aceste culpe, iar mare parte din declaraţii conţin marotele specifice Securităţii.

Este condamnat prin Sentinţa nr. 1 din 3 ianuarie 1953 a Tribunalului Militar Oradea la 25 de ani muncă silnică pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. Urmează calea gulagului comunist la minele de la Baia Sprie şi Cavnic (martie 1953 – ianuarie 1954) şi penitenciarele de la: Jilava (ianuarie 1953), Oradea (decembrie 1953, 1955), Gherla (martie 1954-1955, martie 1957) şi Aiud (iulie 1955-1957 şi 1958-1964). Participă la greva deţinuţilor de la Aiud, motiv pentru care este mutat la Gherla, unde i se administrează hrană în mod artificial.

Refuză să se implice în reeducarea de la Aiud, din această cauză cunoscând izolarea pentru mai bine de 100 de zile. Tot în Aiud îl cunoaşte în mod direct pe părintele Dumitru Stăniloae, de la care primeşte lecţii de teologie şi care mai târziu îl vor ajuta să-şi urmeze calea preoţiei. La 31 iulie 1964 – în urmă cu 50 de ani – este eliberat din Penitenciarul Aiud.”

Adrian Nicolae Petcu / Memoria Bisericii – Lumina

Integral la MARTURISITORII.RO

Categorii: ziaristi_online

Grid Modorcea: Modele de Institute culturale. Corespondenta de la New York

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 1, 2014 - 1:00am

Dl Grid Modorcea la aniversarea a 70 de ani la UCIN cu Dincolo de papurisModele de Institute culturale

Nu demult, la Tenri Cultural Institute a avut loc o manifestare de excepție: un eveniment al comunității grecești, constând din lansarea albumului fotografic One year on Kythera de Kristina Williamson și din proiecția unor imagini din Grecia, amintind de filmele lui Cacoyannis. Cultura grecească a fost prezentată de președinta comunității grecești din New York, iar imaginile au fost explicate de Kristina Williamson, artist american, care a trăit timp de un an o experiență deosebită în Grecia, în insula Kythera, pe care acum a împărtășit-o prin operă (album și film) celor interesați. Și erau prezenți mulți americani, alții decât greci, care au participat la eveniment.

Este un model de felul cum grecii știu să-și prezinte țara, într-un spațiu găzduit de un Institut japonez! Remarcabil! Dacă ICR nu ne dă voie să ne prezentăm realizările în sediul său, am arătat din ce motive (vezi art. ICR și Institutele Culturale din New York), avem acum invitația acestui institut s-o facem. Ne așteptăm ca ICR să ia legatura cu conducerea acestui focus și să ne blocheze proiectul pe care îl avem în desfășurare! De așa ceva sunt în stare aceste resturi de securiști, în frunte cu Lilian, faimos prin declarația „am turnat, dar n-am semnat”, care înșfacă fără rușine numai ce fac alții, doar strică, fără să pună nimic în loc.

Și ce rol imens are o astfel de instituție, de promovare a culturii naționale! De câte ori merg la un Institut străin, mă gândesc, ce bine ar fi să avem și noi așa ceva, să putem să ne bucurăm de o prezență generală, a tot felul de vizitatori, cum am văzut recent la Italian Cultural Institute, care a organizat evenimentul FROM STREET TO ART, în care au expus tinerii artiști italieni Agostino Iacurci, Aris, Br1, Cyop & Kaf, Dem, Eron, Hitnes, Sten & Lex, Ufo5, 2501, lucrări deosebite, plus o proiecție non-stop, un film graffiti, în sala de conferințe a Institutului.

Atmosfera era de mare vernisaj, ca la galeriile americane. Fiindcă am întâlnit oameni de artă pe care îi întâlnesc frecvent la marile vernisaje. Deci o atmosferă cu adevărat culturală și internațională, cu oameni aleși, care au onorat recepția oferită de gazde, care au avut grijă să ofere oaspeților dosare de presă, sa fie atenți cu ziariștii, să ia interviuri, să te facă să te simți ca acasă, să rămâi în minte și în suflet cu evenimentul. Directorul Institutului te invită în biroul său și discută cu tine, deschis la orice problemă, iar curatorul expoziției, Simone Pallota, îți stă la dispoziție, explicându-ți rațiunile selecției pe care a făcut-o.

El a ales artiști care au expus pentru prima oară la New York, cu un mare viitor pentru arta italiană. Sigur, Pallota a găsit racorduri cu tendința artei americane, orientată spre Street Art, spre cultura străzii, spre cultura urbană, în general. Lucrările erau repartizate pe toate nivelurile frumoasei clădiri a Institutului, de pe Park Avenue, chiar și pe holuri, o ambianță expozițională deosebită. O distinsă doamnă a Institutului m-a întrebat ce părere am despre expoziție, iar cuvintele mele au fost filmate, opinia fiind orientată spre tablourile semnate de Agostino Iacurci, remacabile idei pictate cu acrylic, reprezentând figuri de homless, dar într-o cheie foarte diferită de Jean-Michel Basquiat, considerat în America reperul absolut al Street Art.

Secretul este să găsești ceva original, un element inedit, ca să atragi vizitatori, să știi că la Institutul cutare are loc un anumit tip de evenimente. Ce specific are ICR? Pe cine atrage el și cum? Evenimentele românești sunt legate numai de politica îngustă de la București, nu există o deschidere spre celelalte culturi. Se făceau zile ale filmului românesc, de pildă, acum ele sunt o afacere privată. Dar când se făceau, se aduceau aceiași cineaști, care au trecut pe la Cannes. Aici nu e important Cannes. Sunt mai importante Tribeca sau Sundance, unde au loc mari festivaluri internaționale ale filmului independent, însă am arătat cu ce filme s-au prezentat românii, subiecte cu țigani, care au decepționat! Istoria filmului românesc are valori care sunt neglijate de ICR. Cultura română e reprezentată numai în funcție de interesele de gașcă, de ultimele prezențe europene, de calendarul aflat pe lista oficialilor. Am propus un eveniment legat de dispariția unor mari actori și cineaști, recent disparuți, Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Irina Petrescu, Șerban Ionescu, Iurie Darie, Sergiu Nicolaescu. Nu s-a făcut. Orice inițiativă este refuzată dacă vine din partea românilor americani. Ea trebuie să vină numai de la București sau să fie numai cu prezența directoarei pe afiș, la toate manifestarile. Există acest blocaj fatal, că nu se poate face nimic fără ca Urticaria să nu fie star, să nu aibă show-ul ei, deși e departe de a fi pricepută în toate artele și pe toate undele. Ea blochează orice altă inițiativă dacă nu e și ea unsă în poveste.

Multe institute au un adevărat vad, cu evenimente care atrag, care te fac să le frecventezi. Astfel, cehii sunt orientați spre muzică, spre muzica de jazz îndeosebi, organizând săptămânal concerte cu muzicieni din Cehia și America. Desigur, nu lipsesc expozițiile, filmele, conferințele culturale sau galele speciale, cum a fost medalionul dedicat lui Christian Wolff. Iar vara au un formidabil ciclu de filme, sub genericul: „Summer on the Roof”. În curând va fi prezentat filmul Hair (1979) al lui Milos Forman, cu prezența acestuia la eveniment.

Goethe Institut e axat pe carte, pe lansări de carte, pe documente de arhivă, dar și pe artă plastică veche, în special grafică, plină de surprize culturale. Institutul chinez are saptămânal, la o ora de seară, potrivită pentru un ceai, vizionari de filme chinezești, clasice și contemporane.

Asian Cultural Center la fel, iar Asia Society, beneficiind de un spațiu fantastic, pe Park Avenue, cu săli de expoziții și un muzeu, cu o sală de proiecții ca a unui cinematograf, organizează evenimente majore, culturale, non-stop. E o plăcere sa mergi într-un astfel de loc. Cunoașterea artei asiatice este un mare dar pentru viața newyorkeză.

La fel, italienii au zi de zi activități culturale, cu totul selecte, fiind instalat și într-o zonă de elită a New York-ului, în Midtown. De asemena, Greek Cultural Center are expoziții în care arta mediteraniană este regină. Întâlnirea cu personalul Institutului sau cu dl. Georgios Iliopoulos, Consulul Greciei, mereu prezent la evenimente, este o adevarată sărbătoare, fiindcă omul are o clarviziune mondială, e bine orientat politic, de aceea activitățile culturale sunt foarte generoase, funcționale.

Noi am scris și vom tot scrie despre activitatea acestor institute sau centre culturale, fiindcă este o imensă oportunitate să cunoști cultura lumii adunată într-un singur loc, Manhattan, care devine ca un buchet de flori, fiecare cu specificul ei local, care fac orașul să fie și mai nobil, și mai înfloritor.

Grid Modorcea

Corespondenta de la New York

Categorii: ziaristi_online

Aurel Rogojan: Premierul Ungariei atacă din România valorile tradiţionale ale democraţiilor occidentale

Stiri de pe ziaristionline.ro - August 1, 2014 - 12:45am

laszlo tokes - orban viktorViktor Orban, prim-ministrul Ungariei, a folosit prilejul prezenţei sale la cea de-a 25 ediţie a Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad pentru a defini cât mai mai clar posibil, fără loc de echivoc, strategia de politică internă şi externă a Guvernului de la Budapesta, pe care observatorii îngrijoraţi de perspectivele deschise Ungariei o apreciază ca fiind o negare a valorilor tradiţionale ale democraţiilor occidentale.

“Financial Times” (Marea Britanie) reţine că premierul ungar a subliniat faptul că “societăţile democratice liberale nu pot să rămână competitive la nivel global. (…) Discursul lui Orban, rostit în faţa liderilor ungari, întruniţi în statul vecin România, va spori, la Bruxelles, temerile potrivit cărora, în Ungaria, democraţia este expusă riscului”.

Viktor Orban a declarat, printre altele, că Ungaria va deveni un “stat axat pe muncă, nonliberal”. El a criticat “activiştii politici plătiţi”, spunând că aceştia reprezintă interese străine în Ungaria.

Agenţia de ştiri americană Bloomberg citează din discursul de la Tuşnad ideile privind „falimentul statelor democratice liberale” şi orientarea Ungariei către „construcţia unui stat neliberal, bazat pe fundaţiile nationale – ordine, muncă şi disciplină”. El a enumerat Rusia, Turcia şi China ca exemple de naţiuni “de succes”, care nu sunt liberale, iar unele dintre ele nici măcar democrate.

Criza financiară globală din 2008 a arătat că “statele democratice liberale nu pot rămâne competitive la nivel global”.

Premierul Orban este convins că Ungaria trebuie să aibă relaţii bune cu ţările din Uniunea Europeană, dar şi cu restul lumii, menţionând că nu va marginaliza nici capitalul rusesc, nici cel venit din ţările arabe şi nici din China.

Orban nu este de acord cu izolarea Rusiei. Dimpotrivă, el susţine că „interesul major este ca această ţară să nu se rupă de procesul de dezvoltare, democratizare şi modernizare a societăţii”.

“Lăsând la o parte ideologiile, trebuie să gasim acele puncte comune pe baza cărora să ne armonizăm interesele cu aceste ţări. Nu cred că trebuie să facem o alegere, trebuie doar să vedem dacă relaţiile servesc sau nu intereselor Ungariei. (…) Trebuie să avem relaţii bine dezvoltate cu UE, dar şi cu restul lumii, pentru că succesul lor este şi succesul nostru. Trebuie să fim realişti în ceea ce priveste capacităţile noastre şi conştienţi că trebuie să dezvoltăm aceste relaţii, să căutăm acele puncte unde avem interese comune”.

La începutul acestui an, Ungaria şi Rusia au încheiat un acord de cooperare privind construcţia a două reactoare nucleare la centrala de la Paks. Acordul semnat la Moscova de premierul ungar Viktor Orban şi de preşedintele rus Vladimir Putin prevede ca Rusia să pună la dispoziţia Ungariei un credit de 10 miliarde de euro pentru construcţia reactoarelor. Acordul reprezintă, practic, o încredinţare directă a lucrării către compania rusă Rosatom, cu ocolirea normelor europene în domeniul achiziţiilor publice.

Orban a spus că Ungaria caută să-şi definească propriul sistem care să aducă prosperitate şi stabilitate în următorii 20-30 ani, menţionând că a copia Occidentul “e o dovadă de provincialism”.

“Dacă vrem să schimbăm tot ceea ce nu ne convine în lumea care ne înconjoară, atunci trebuie să creăm un sistem care să ne convină”, a spus Viktor Orban, care a susţinut că liberalismul care a construit statul de bunăstare şi-a epuizat deja resursele şi “a început să se autoconsume”.

Orban a afirmat că nu neagă valorile liberale, dar această ideologie nu va fi elementul central al sistemului politic din Ungaria, atâta vreme cât partidul pe care îl conduce, FIDESZ, se va afla la putere, ci va conţine “o abordare naţională”.

“Sentimentul naţional este aur! Slujirea naţiunii, sacrificiul pentru ceea ce este mai presus decât tine sunt de aur. Deci sentimentul naţional nu este un pericol, ci o energie pozitivă care ne poate mobiliza toate capacităţile” (Discursul premierului Ungariei la Chatham House, Institutul Regal pentru Afaceri Internationale, 11 octombrie 2013, Agerpres).

În completare şi explicitare, “Zsolt Nemeth, preşedintele Comisiei parlamentare de politică externă, a declarat (29.07.2014/ Godollo), în cadrul reuniunii profesorilor de limbă şi literatură maghiară din Bazinul Carpatic, că învăţământul reprezintă cel mai important sector al politicii naţionale ungare. Politicianul FIDESZ a subliniat că dăinuirea maghiarimii depinde de profesorii din afara graniţelor Ungariei”. Într-o analiză din luna mai, George Friedman (Stratfor) face o comparaţie între Viktor Orban şi liderul Ungariei dintre cele două războaie mondiale, Miklos Horthy.

Aurel I Rogojan

Notă: “În Ungaria, rata şomajului a scăzut, în cel de-al doilea trimestru al anului în curs, cu 2,3%, ajungând la 8%, comparativ cu perioada similară din 2013, potrivit datelor Oficiului Central de Statistică (KSH). (…)
Numărul angajaţilor a crescut cu 190 de mii, ajungând la 4.122.000 de persoane, ceea ce înseamnă o creştere de 4,8% faţă de perioada corespunzătoare din 2013. (…)”

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Andrei Pleşu acuzat de Mirel Palada că este omul ruşilor de pe vremea lui Ceauşescu. Purtătorul de cuvânt de la Palatul Victoria l-a rugat pe fostul consilier de la Cotroceni să caute luminiţa de la capătul tunelului

Stiri de pe ziaristionline.ro - Iulie 31, 2014 - 1:10am

Mirel Palada l-a pus la punct pe Andrei Plesu - omul rusilorMirel Palada, un tip fără complexe, rugbist, licentiat in sociologie, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare dar şi cu vreo patru ani de matematică la activ, consilier pe probleme de strategii guvernamentale si purtător de cuvânt al premierului Victor Ponta, deci un tip bine informat, îl pune la punct într-un mod inedit pe “disidentul” Andrei Pleşu, cel “haituit” de “odiosul regim” comunist cu vreo doua burse in Republica Federala Germania, başca un revelion la Paris, împreună cu toată familia si alături de colegul sau de bursă Gabriel Liiceanu. Într-un material viguros, de opinie şi informare, publicat în Adevărul ca replică la un atac ieftin al “filosofului”, Mirel Palada strecoară o informaţie care ţine de cei mai privilegiaţi, cu acces la anumite dosare, din cele care nu au ajuns pe la CNSAS. Nu, nu este vorba de faptul ca soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel Pleşu, fostă directoare la ICR, poziţie din care aproba tipărirea în străinătate a broşurilor soţului ei, a fost recrutată de DIE încă de la 19 ani. Aceasta am publicat noi, dovedind cu documente de la CNSAS. Si nu e vorba nici de scrisorile către Ceauşescu trimise la CC al PCR via Securitate prin viitorul general Vasile Mălureanu. Bomba, în acest caz, este mult mai mare, şi, posibil, ar putea să-l pună cu botul pe labe definitiv pe “profitorul tuturor regimurilor”, de la Ceauşescu la Băsescu. Concret, dl. Palada îl acuză pe dl. Pleşu, co-fondatorul GDS alături de dl. Brucan, că suferă de… KGB-ită cronică. Cităm din articolul inspirat intitulat “Nu ştiu dacă e bine, domnule minima moralia”:

“Ştiţi, dînsul scria pe vremuri o carte, Minima Moralia, care se vindea destul de bine pe sub mînă, dată fiind aura sa de dizident care s-a bătut cu Ceauşescu, cînd de fapt dînsul discuta discuţii cu oamenii ruşilor.”

Între altele, purtătorul de cuvânt de la Palatul Victoria îl roagă pe fostul consilier de la Cotroceni să mai aibă puţină răbdare.

“Stimabile, ai puţintică răbdare şi vei vedea luminiţa de la capătul tunelului, sub formă de locomotivă în plină viteză. Incremental, prin decembrie.”

Asa se explică mai bine de ce a fost Pleşu numit ministru al culturii lui Iliescu în Guvernul FSN (şi apoi atârnător în toate guvernările României, de la FSN la PDL), de ce Editura Politică a PCR a ajuns la tovarăşul său de burse în RFG sau de ce revista “Dilema” era finanţată prin ordinul direct al lui Ion Iliescu, din banii “proştilor şi ticăloşilor de români (1)”. Aşa se explică mai bine şi de ce “transcedentalul” era vizitat în “exil”, la Tescani, pe 23 august 1989 – potrivit martorului ocular Tudor Octavian (2), cercetătorului Radu Portocală (3) şi istoricului Alex. Mihai Stoenescu (4) – de Ion Iliescu, Virgil Măgureanu şi Viorel Hrebenciuc. Oamenii ruşilor (5) făceau guverne… Şi aşa se explică mai bine şi de ce cartierul general al celulei roşii a “revoluţiei”, în frunte cu “părinţii ei fondatori”, Iliescu şi Brucan, a fost stabilit în decembrie 1989 la Ascanio Damian, cumnatul şi vecinul de vilă al lui Pleşu, “disidentul” din strada Paris.

Citiţi tot perdaful la Adevarul. (V.R.)

Sursa: Ziaristi Online

1) “Romania e plina de prosti si ticalosi” – Andrei Plesu la Stelian Tanase, impreuna cu Gabriel Liiceanu, intr-o “editie speciala” Realitatea TV, 20 august 2006, in care, pornind de la cazul Mona Musca, au fost condamnati vehement colaboratorii Securitatii. Desigur, acelasi moderator si aceiasi invitati nu au mai considerat oportun sa faca o emisiune si despre cazul Catrinel Plesu, fosta agenta a Directiei Generale de Informatii Externe a Securitatii Statului.

2) “Pe 23 august ma aflam la Tescani, casa lui Enescu din Moldova era casa de oaspeti pentru artisti plastici si muzicieni si ne pregateam sa sarbatorim 23 august, adica sa ne imbatam si sa mancam niste mici. Asta era viata intr-o casa de oaspeti. Pe la 6 seara am fost anuntati sa nu iesim din camerele noastre pentru ca vor veni niste oaspeti de seama. Noi eram oaspeti, dar existau si oaspeti mai oaspeti decat noi acolo. Am ramas in camera si dupa 22 decembrie 1989, in timp ce ne uitam la televizor cu sotia mea si se tragea pe-afara, sotia mea imi spune: “Puiu, dar astia nu erau la Tescani?”. Prin urmare, la Tescani in 23 august 1989, seara, s-a umplut vidul de putere, s-a facut un fel de pregatire pentru vidul de putere ce avea sa vina dupa 22 decembrie. Acolo eram noi, oaspetii bagati in camera ca sa nu iesim afara, si deodata au inceput sa vina pe aleile parcului, paziti de militia din judetul Bacau pe de o parte niste oficialitati locale, pe de alta parte niste oameni care au facut revolutia. Acolo la Tescani se mai gasea si Plesu, ca exilat. Dar cei care au venit pe alei, din cate imi amintesc eu, au fost figurile de seama, nucleul care in 1989 a (facut revolutie). Era si Ion Iliescu acolo. Eu asa imi amintesc. Acum precis il tin minte pe domnul Magureanu, ca i-am recunoscut figura. Intelegeti, imi este foarte greu sa dau nume, dar exista oameni care s-au ocupat, au ramas acolo, au administrat. Noi vedeam pe fereastra, asa… Era un loc unde puteau sa discute in liniste, pentru ca era un loc foarte bine pazit de Securitate. Prin urmare, Securitatea de acolo din judet era in legatura cu militia din judet, cu organele de partid ca sa apere aceasta excursie in grup mic de oaspeti de seama, care au avut o mica discutie. Exista traitori in viata.” – “Realitatea Zilei”, emisiunea Realitatea TV moderata de Razvan Dumitrescu, din 23 august 2007

3) “Intre timp, in Romania, structura de inlocuire se plaseaza in pozitie de asteptare. Moscova a dat unda verde. Foarte probabil, prin intermediul lui Brucan si Militaru, dar, fara indoiala, si prin anumiti ofiteri de Securitate, aflati sub controlul direct al KGB. Contactele se multiplica. () In august (Iliescu n.a.) se deplaseaza in satul Tescani, pentru a se intalni cu Andrei Plesu, actualul ministru al Culturii, aflat, atunci, sub supraveghere la domiciliu. Opinia publica se obisnuise cu ideea ca Iliescu il va inlocui intr-o zi pe Ceausescu.” – Radu Portocală, “Autopsia loviturii de stat romane”, Paris, 1990

4) In decembrie 2006, ziarul “Ziua” a organizat o conferinta publica – inregistrata audio-video – intitulata “Adevarul despre Decembrie 1989″ cu istoricul Alex Mihai Stoenescu drept invitat special, in care acesta a afirmat exact acelasi lucru. Informatiile lui Stoenescu proveneau din mediile serviciilor secrete care monitorizau inainte de 1989 activitatile conspiratorilor KGB. In urma publicarii acestei relatari, Andrei Plesu s-a grabit sa o conteste cu aplomb, afirmand ca nu l-a cunoscut pe Ion Iliescu inainte de decembrie 1989. Reputatul istoric Alex Mihai Stoenescu a fost silit apoi sa-i improspateze memoria lui Andrei Plesu, “membru in ceea ce Corneliu Coposu numea guvernul neocomunist al Romaniei” si oficial in toate guvernarile Romaniei de dupa 1989. El amintea ca tot Corneliu Coposu declara presei franceze in ianuarie 1990: “Cei mai multi dintre membrii CFSN sunt comunisti deveniti disidenti, fie pentru ca se plictisisera de comunism, fie pentru ca au fost aruncati in dizgratie”.

Alex Mihai Stonescu a replicat la data respectiva:

“Este normal sa te pretinzi doar un istoric de arta visator, si nu un tovaras conspirator. Dar, in legatura cu relatiile “ministrului mineriadei” avute ante-1989 cu Ion Iliescu, acestea sunt consemnate, inca din 1990, in lucrarea cercetatorului Radu Portocala “Autopsia loviturii de stat romane”, aparuta la Paris. (…)

Nu este corect, insa, ca, in epoca transparentei, sa-ti falsifici trecutul. Prea sigur pe sine, dl. Plesu uita si de participantii, si de martorii – doriti sau nedoriti – ai intalnirii “secrete” avuta loc in 1989, la frumoasa vila a printesei Maruca Cantacuzino, unde era “exilat” viitorul ministru. Domnul senator si euro-parlamentar Eugen Mihaescu, fost consilier al presedintelui Ion Iliescu, ne-a oferit o declaratie punctuala despre relatarea personala a domnului Ion Iliescu privind vizita sa la Tescani, in 1989, motiv (si) pentru care a avut ulterior motivatia de a-l numi pe Andrei Plesu ministru in guvernul sau neocomunist. Pentru ale carui actiuni este acum anchetat de Procuratura Militara.

Altfel, este normal si chiar recomandabil ca intelectualii romani sa se intalneasca cu spionii sovietici. Acest fapt se intampla in mod curent in toate tarile civilizate; numai romanii sunt niste comunisti inapoiati care nu inteleg libertatile democratice. In aceeasi ordine de idei, Polonius nu este un material radioactiv, ci numele unui personaj din Hamlet”.

5) «La Uniunea Scriitorilor funcţiona un nucleu „de front“, foarte activ în unele momente, al K.G.B.-ului. Surprinzător, nucleul era alcă­tuit din tineri scriitori, dar şi responsabili de cinematografe, cronicari de film ş. a., pretinşi critici ai lui Ceauşescu pentru că nu-i lăsa să scrie despre transformările şi noile realităţi din Uniunea Sovietică. Unii s-au legat cu lanţuri de grilajul Uniunii Scriitorilor şi au chemat la faţa locului corespondenţii presei sovietice acre­ditaţi la Bucureşti. Azi, unii din acel nucleu se află în prospere relaţii cu „foşti“ ai serviciilor sovietice : îl aduc pe fratele (mason) Kondyakov la Palatul Victoria, fac privatizări de succes, se angajează ca mercenari – „analişti“ şi „consultanţi“ – prin partide, staff-uri electorale şi pe lângă lideri politici. Cum erau recompensaţi unii dintre aceşti „activişti de front“ ai K.G.B.-ului ? Primeau periodic (cam la două săptămâni) coşul cu produse alimentare multrâvnite în acele vremuri de numeroase „lipsuri şi greutăţi“ (caviar, votcă, me­zeluri, carne, batog, ulei, fructe exotice, cafea, dulciuri etc.), livrat în faţa porţii dintr-o maşină cu număr „T.C.“ (taxi creditar) a Ambasadei U.R.S.S. Singur acest fapt arată până unde au întins ruşii coarda…
De departe, filosoful şi esteticianul Andrei Pleşu era cel mai solid în concepte. Inteligenţa sa, receptivă la persuasiunea „ofiţerului de caz“, l-a decis să facă un gest de „spovedanie a unui învins“, dar nu în sensul lui Panait Istrati, ci într-unul cu cert efect de captatio benevolentiae. A fost invitat să conferenţieze în faţa ofiţerilor din Securitate, la Casa de Cultură a Ministerului de Interne, despre curente şi tendinţe în artă. A avut o bună audienţă şi s-a bucurat de aprecieri sincere. I s-a rezervat „un exil“ confortabil la Tescani. Ce lucru periculos făcuse ? Îl însoţea pe Mircea Di­nescu la diversele evenimente organizate de ambasadele occidentale la Bucureşti, căci poetul, deşi beneficiase de o bursă postacademică în Marea Britanie, nu deprinsese limba şi avea nevoie de un interpret cu ştaif.
„Ăla cu Trabantul“ – aşa îl ştia Elena Ceauşescu pe domnul Virgil Măgureanu – a fost „detaşat“ la Muzeul Judeţean din Focşani ca să nu-l mai întâlnească pe Ion Iliescu, dar mai ales pe generalul Militaru. Pentru că fusese „în sistem“, exact acolo de unde „se iese numai cu picioarele înainte“, domnului Virgil Măgureanu nu i s-a dat importanţă. A fost iniţial omis. Cineva l-a pârât însă „Cabinetului 2“ şi Elena Ceauşescu a întrebat : „Da’ ăla cu Trabantul care-i ?“ „Îl căutăm, nu-i avem identitatea completă“, a fost răspunsul. Parţial exact, fiindcă un ofiţer – din exces de zel, dar şi din comoditate – i-a schimbat naţionalitatea, iar şeful De­partamentului Securităţii Statului i-a trimis pe ofiţerii superficiali la arhiva actelor de stare civilă pentru a-i reconstitui lui Virgil Măgureanu arborele genealogic.
Individual, fiecare dintre cei pomeniţi „se afla în nişte cărţi“ şi atât. După prinderea în flagrant a reţelei complotiste coordonate de Victor Volodin şi difuzarea „scrisorii celor şase“, erau anticipate şi alte evenimente. Ceauşescu a considerat că, preventiv, Iliescu-Măgureanu-Mili­taru şi Dinescu-Pleşu trebuie împiedicaţi să se întâlnească pentru a nu se organiza.
Dislocarea din Capitală a domnilor Pleşu şi Măgureanu, ca şi a altora aflaţi în situaţii relativ asemă­nătoare, s-a făcut ca urmare a unei decizii politico-administrative luate pe linie de partid – aşa s-a procedat şi în cazul câtorva dintre autorii „scrisorii celor şase“. [...] »

Din Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, Editura Compania, Bucureşti, 2011

 

Categorii: ziaristi_online

Andrei Bădin, deontologul EvZ şi B1Tv şi agentul lui Tismăneanu şi Pacepa, prins de SRI pentru corupţie şi mită şi trimis în judecată de DNA. Felicitări SRI! INTERCEPTĂRI şi RECHIZITORIUL PDF

Stiri de pe ziaristionline.ro - Iulie 30, 2014 - 1:10pm

Pacepa-Ro-la-B1-TV-Interviu-with-a-Vampire Andrei Badin - Vladimir TismaneanuMOTTO via SRI si DNA: „In acest context, in ultima emisiune realizata inainte de a pleca in concediu, cea din data de 2 august 2013, Andrei Badin a revenit la subiectul Rovana Plumb, caruia i-a consacrat cea de a doua parte a emisiunii (incepand cu ora 18,54)”, se arata in rechizitoriul DNA publicat de Agerpres.

In ziua de 2.08.2013, intre Duicu si Badin s-a purtat urmatoarea convorbire:

DUICU: Te rog din sufletu’ meu, hai ca ne vedem, mai vorbim noi doi. Te rog eu mult las-o! Te rog din sufletu’ meu! Te rog mult de tot! Deci, te implor! Te rog mult de tot, las-o!
BADIN: Bine. Luni o sa-ti dau un SMS cu un cod IBAN sa dai pana miercuri ceva, sa plec.
DUICU: Bine. Da, ma. Da.
BADIN: Bine.
DUICU: Ba, te rog din suflet!
BADIN: Bine. Dupa 20, o sa vin la tine.

Pe 6 august 2013, Badin i-a transmis lui Duicu contul in care sa depuna 5.000 de lei.

Dupa primirea acestei sume de bani, emisiunile realizate de Andrei Badin nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalitati savarsite de Rovana Plumb si de fiul sau (cel mult fiind abordate teme legate de activitatea ministeriala a acesteia).” (Pam-pam)

EXTRAS DIN RECHIZITORIUL DNA (Disponibil integral – 90 de pagini – PDF AICI)

Andrei Badin DNA SRI mita Duicu Tismaneanu Pacepa

DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE

IMPARȚIALITATE · INTEGRITATE · EFICIENȚĂ 28 iulie 2014
Nr. 1122/VIII/3

COMUNICAT

DNA SRI Coruptie Mita Adrian Duicu - Andrei Badin - Tismaneanu - Pacepa

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

în stare de arest preventiv:

DUICU IOAN-ADRIAN, președintele Consiliului județean Mehedinți, la data faptelor, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de:
- trafic de influență;
- cumpărarea de influență;
- trei infracțiuni de folosire a influenței și autorității, de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic, în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite;
- două infracțiuni de dare de mită;
- permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității, în scopul obținerii de foloase necuvenite;
- trafic de influență;
- primire de foloase necuvenite:
- două infracțiuni de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția;

PONEA CONSTANTIN-ȘTEFAN, șef al Inspectoratului Județean de Poliție Mehedinți, la data faptelor, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de:
- cumpărare de influență;
- trafic de influență;

POPESCU CONSTANTIN, om de afaceri și președintele organizației municipale Orșova a unui partid politic, la data faptelor, în sarcina căruia s-au reținut trei infracțiuni de folosire a influenței și autorității, de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic, în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite.

în stare de libertate:

DRĂGHIA VALENTINA, administrator al unei societăți comerciale, în sarcina căreia s-a reținut infracțiunea de complicitate la folosirea influenței și autorității, de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic, în scopul obținerii pentru altul de foloase necuvenite;

ROLEA ELISABETA-ZENOVIA, președinte al casei județene de asigurări de sănătate Mehedinți și FERARU GRIGORIȚA, consilier principal în cadrul casei județene de asigurări de Sănătate Mehedinți la data faptelor, în sarcina cărora s-a reținut infracțiunea de luare de mită;

BORUGĂ DOINA, manager al Spitalului județean de urgență Mehedinți și POPESCU DANIELA-DELIA, director executiv în cadrul consiliului județean Mehedinți și președinte al consiliului de administrație al Spitalului județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, la data faptelor, în sarcina cărora s-a reținut infracțiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității, în scopul obținerii de foloase necuvenite;

STĂNOIU CRISTIAN-DAMIAN, avocat în cadrul baroului Mehedinți, la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;

BĂDIN ANDREI-DAN, realizator TV, la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de luare de mită.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:

În perioada martie-iunie 2013, inculpatul Duicu Ioan-Adrian, președintele Consiliului județean Mehedinți, a afirmat față de inculpatul Ponea Constantin Ștefan, inspector șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, faptul că are influență asupra mai multor funcționari publici (membri ai Guvernului, funcționari publici din conducerea Ministerului Afacerilor Interne, șeful Inspectoratului General al Poliției Române, pe de o parte, și consilierii locali din cadrul Consiliului local al municipiului Orșova, pe de altă parte).
Totodată, Duicu Ioan-Adrian i-a promis lui Ponea Constantin Ștefan că își va folosi această influență, pentru a-i determina pe funcționarii publici să facă acte care intră în atribuțiilor lor de serviciu, și anume:
- în cazul celor dintâi (membri ai Guvernului, funcționari publici din conducerea Ministerului Afacerilor Interne, șeful Inspectoratului General al Poliției Române) să îl mențină temporar Ponea Constantin Ștefan în funcția de inspector șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, iar la o dată ulterioară să îl numească într-o funcție de conducere în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, respectiv director adjunct al Direcției de Ordine Publică, precum și să numească o persoană din familia acestuia într-o funcție de conducere în cadrul Ministerului Public;
- în ceea ce îi privește pe membrii Consiliului local al municipiului Orșova, influența urma a fi exercitată pentru a-i determina să aprobe scoaterea din domeniul public și concesionarea, către o altă persoană din familia lui Ponea Constantin Ștefan, la un preț „convenabil”, a două suprafețe de teren (în suprafață totală de aproximativ 200 de m2, terenuri situate în centrul municipiului Orșova și reprezentând acostamentul unei străzi). Obținerea acestor foloase în favoarea unui membru al familiei lui Ponea Constantin Ștefan a și fost realizată prin exercitarea influenței de către Duicu Ioan-Adrian asupra unui număr de 11 membri ai Consiliului local Orșova, prin intermediul și cu ajutorul lui Popescu Constantin, om de afaceri și președintele organizației municipale Orșova a unui partid politic. Ca urmare a exercitării influenței, consilierii locali au votat scoaterea din domeniul public și concesionarea celor două suprafețe de teren. Cele două suprafețe de teren erau înscrise în cartea funciară a localității Orșova ca aparținând domeniului public al Statului Român, prin urmare, ele nu puteau fi trecute în domeniul privat al localității Orșova (și apoi concesionate); în aceste împrejurări, folosul obținut prin dobândirea acestor două suprafețe de teren în condițiile arătate, este unul necuvenit, obținut prin nesocotirea prevederilor legale care reglementează regimul juridic al proprietății publice.

În schimbul exercitării influenței avute față de funcționarii publici amintiți, în sensurile și pentru scopurile mai sus descrise, Duicu Ioan-Adrian i-a pretins lui Ponea Constantin Ștefan să îl determine pe judecătorul care judeca o anumită cauză să pronunțe o hotărâre care să îi fie favorabilă, în sensul anulării raportului Agenției Naționale de Integritate care îl viza pe Duicu Ioan-Adrian. Folosindu-se de împrejurarea că o persoană din familie este chiar șefa Secției de contencios administrativ și fiscal a instanței care avea de soluționat cauza respectivă, Ponea Constantin Ștefan i-a promis lui Duicu Ioan-Adrian că îi va obține acest folos, în sensul că hotărârea care se va da în cauza amintită va fi una favorabilă acestuia din urmă.

În cursul anului anul 2013, inculpatul Duicu Ioan-Adrian a acționat cu scopul de a crea premisele decontării de către o societate comercială, cu obiect de activitate prestarea de servicii medicale (paraclinice), operând un laborator de investigații medicale cu rezonanță magnetică nucleară administrată în fapt de acesta.
Este vorba despre decontarea unor sume cât mai mari din bugetul asigurărilor sociale de sănătate (pe parcursul anului 2013 societatea a decontat de la casa județeană de asigurări de sănătate suma de 3.595.762 de lei), sens în care inculpatul Duicu Ioan-Adrian și-a folosit influența conferită de calitatea sa de președinte al organizației județene Mehedinți a Partidului Social Democrat pentru determinarea mai multor funcționari publici, atât din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate cât și din cadrul casei județene de asigurări de sănătate Mehedinți, să-și exercite atribuțiile de serviciu în sensul obținerii folosului urmărit de acesta.
Pentru ajutorul acordat, în sensul realizării intereselor patrimoniale ale firmei administrată în fapt de Duicu Ioan-Adrian, cele două inculpate Feraru Grigorița și respectiv Rolea Elisabeta-Zenovia i-au pretins acestuia din urmă, ca soții lor să fie numiți în funcții, în cadrul administrației publice.

În perioada ianuarie – septembrie 2013, inculpații: Duicu Ioan-Adrian (președintele consiliului județean Mehedinți), Popescu Daniela-Delia (director executiv al consiliului județean Mehedinți și, în același timp, președintele consiliului de administrație al Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin) și Borugă Doina (manager al Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin) au permis unor persoane neautorizate (reprezentanții ai unor societăți comerciale) accesul la informații care nu erau destinate publicității (informații constând în preconizarea de către reprezentanții consiliului județean Mehedinți și ai Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin demarării unei proceduri de achiziție publică având ca obiect achiziționarea de echipamente medicale și de mobilier necesar utilării blocului materno-infantil din cadrul Spitalul Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, precum și date tehnice și financiare necesare întocmirii documentației de atribuire a achiziție publice), acționând cu scopul de a obține pentru cei doi agenți economici menționați un folos necuvenit (constând în înlăturarea competitorilor economici și în asigurarea unei marje de profit maximale).

În intervalul 30 iulie – 8 august 2013, inculpatul Stănoiu Cristian-Damian, acționând în calitate de avocat, în exercitarea activităților profesionale, a atestat în mod necorespunzător realității data unui act juridic, pe care l-a pus la dispoziție numitei Borugă Doina, pentru a-l folosi în vederea producerii de consecințe juridice.

În luna august 2013, inculpatul Duicu Ioan-Adrian i-a solicitat unui administrator de firmă, să efectueze lucrări de dulgherie la un imobil pe care familia Duicu îl utilizează ca locuință. Dând curs solicitării inculpatului, administratorul firmei a achiziționat materialele necesare (în valoare de 28.039,51 lei, potrivit facturii din data de 01.08.2013) pe care le-a folosit la efectuarea lucrărilor.
Inculpatul Duicu Ioan-Adrian nu a plătit contravaloarea acestor materiale și nici a manoperei, omul de afaceri nefăcând nici un demers în vederea solicitării acestei sume, tocmai în considerarea calității de președinte al consiliului județean deținută de cel dintâi. Aceste lucrări aveau să fie facturate abia în aprilie 2014, după arestarea preventivă în cauză a lui Duicu Ioan-Adrian.
În octombrie 2013, pentru a nu plăti lucrările efectuate și contravaloarea materialelor folosite la această lucrare, inculpatul Duicu Ioan-Adrian i-a dispus inculpatei Borugă Doina, manager al Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, să întreprindă demersurile necesare pentru a contracta cu firma omului de afaceri, prin achiziție directă, lucrările de renovare a secției de ortopedie a spitalului.
În același scop, inculpatul Duicu Ioan-Adrian a asigurat alocarea către Spitalul Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, din fondurile consiliului județean Mehedinți, a sumelor necesare efectuării plăților către societatea comercială respectivă.
Valoarea celor două contracte acordate de către Spitalul Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin a fost de 180.794,47 de lei, respectiv de 303.018,26 de lei, ambele valori fiind fără TVA.
În luna august 2013, numitul Bădin Andrei-Dan, realizator al unei emisiuni televizate, difuzată de un post de televiziune național, a pretins și primit de la inculpatul Duicu Ioan-Adrian suma de 5.000 de lei, pentru a nu continua o campanie de presă care viza, la acel moment, pe Ministrul Mediului și al Schimbărilor Climatice.
După primirea acestei sume de bani, emisiunile realizate de către Bădin Andrei-Dan nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalități săvârșite de persoana respectivă.

În cauză procurorii au beneficiat de sprijinul de specialitate al Serviciului Român de Informații.

Dosarul a fost trimis spre judecare la Curtea de Apel București cu propunere de a se menține măsurile preventive dispuse în cauză.

Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță spre judecare, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

DIRECTIA NATIONALA ANTICORUPTIE

STENOGRAMELE INTERCEPTARILOR SRI:

Jurnalistul Andrei Bădin, realizator de emisiuni la B1 TV a fost recent pus sub acuzare de către procurori după ce președintele Consiliului Județean (CJ) Mehedinți, Adrian Duciu i-a făcut plângere penală pentru șantaj. În rechizitoriul dosarului Duicu, procurorii DNA au dat publicității interceptări telefonice în care baronul PSD de Mehedinți î oferă 5.000 de lei lui Andrei Bădin pentru a opri emisiunile de dezvăluiri despre fostul ministru al Mediului, Rovana Plumb.

În rechizitoriul DNA, prin care Duicu a fost trimis în judecată, procurorii arată că, în anul 2013, baronul de Mehedinţi făcea eforturi pentru a obţine numirea unui apropiat (Ionel Georgescu) ca secretar de stat la Ministerul Mediului, dar şi să acceseze fonduri de la acest minister.

În luna iulie 2013, Andrei Bădin a declanşat la B1 TV o campanie de presă despre Rovana Plumb, context în care Duicu a intervenit pentru a opri dezvăluirile privind afacerile familiei ministrului, mai ales că Bădin a lucrat, în perioada 2009-1010, la postul local de televiziune Tele 2 Drobeta, controlat de către Duicu.

Procurorii notează că, în ziua de 28.07.2013, la ora 18:43:51, Duicu (aflat la Hotelul Majestic din Constanţa) a purtat o convorbire cu Rovana Plumb, cei doi stabilind să se întâlnească în Bucureşti, în ziua următoare:

DUICU: Sărut-mâna.

ROVANA PLUMB: Bună seara, bună seara.

DUICU: Ce faceţi?

ROVANA PLUMB: Uite cu nişte prieteni.

DUICU: Am înţeles. Uite, eu mâine dimineaţă plec de la mare în jur de ora 9 şi vreau, 11, 11 jumătate sunt în oraş, în Bucureşti.

ROVANA PLUMB: E bine, atunci sigur că da.

DUICU: Dar ştiţi ce vă rog, să coborâţi dumneavoastră că o să fiu în tricou şi în blugi şi nu aş vrea să fiu văzut aşa.

ROVANA PLUMB: Sigur că da.

DUICU: Da, vă sun eu când vin. Unde să vin, la minister acolo?

ROVANA PLUMB: Sunt la minister mâine.

DUICU: Maxim 11 jumătate sunt la minister în faţă.

ROVANA PLUMB: Sigur. Ok.

DUICU: Bine şefa.

ROVANA PLUMB: Şi atunci suni, da?

DUICU: Da, vă sun eu înainte cu o jumătate de oră.

 

În ziua următoare, 29 iulie 2013, Duicu şi Plumb Rovana au mai purtat două convorbiri telefonice de scurtă durată şi apoi s-au întâlnit în Bucureşti.

După întâlnirea avută cu Plumb Rovana, Duicu, însoţit de Popescu Constantin (preşedintele PSD Orşova) s-a întâlnit cu Bădin, prilej cu care i-a solicitat acestuia, din nou, să nu realizeze noi emisiuni privind-o pe Rovana Plumb şi presupusele nelegalităţi comise de fiul acesteia, Andrei Plumb.

În urma acestei întâlniri, în seara aceleiaşi zile, Duicu a fost sunat de Andrei Bădin, prilej cu care acesta din urmă i-a transmis lui Duicu că “nu face nicio înţelegere cu cucoana” şi că va continua emisiunile:

DUICU: Ce faci, mă?!

BĂDIN: Da.

DUICU: Te-am sunat astăzi cum am vorbit cu tine.

BĂDIN: Nu ţi-am răspuns că nu vreau să mă bag în povestea cu… cucoana! Nu vreau să m-amestec în povestea cu cucoana! Vreau să-mi… o ţin… Treaba ei cu cine şi cum a făcut aşa, cu mine nu face nicio înţelegere!… Ţi-am explicat, nu vreau să mă bag. Tu ai insistat. Treaba ta! Eu n-am… n-am ce să fac cu ea, n-am… Nici n-am încredere în poveştile ei! (…) Vezi că mâine ţi-l f… pe primaru’ din Orşova!

DUICU: Pe Manea?

BĂDIN: Pe Manea ţi-l f… de-i sar capacele!

DUICU: Păi, ce-a făcut?

BĂDIN: Închide ziare, nu ştiu…pe-acolo, taie contracte! Am povestea.

DUICU: E! E o prostie aia, băi!

BĂDIN: E! La tine toate-s prostii! Am oameni, am documente, am tot ce trebuie, ţi-l f… de-i sar capacele!

DUICU: Manea închide ziare în Orşova?!

BĂDIN: Da.

DUICU: Băi, Andrei! Ce dracu’, mă?!

BĂDIN: Lasă-mă în pace! … Nu ştiu ce ziar pe-acolo, nu contează! Ce contează?! Îl executăm!

DUICU: A! Căcat!

BĂDIN: Asta-i viaţa! (…)

DUICU: Da’ cine-i cu treaba asta? Cine ţi-a spus de prostia asta?

BĂDIN: E!

DUICU: Da’ nu ziare, mă, un site! Fac un site, ce dracu’ fac!

BĂDIN: Nu ştiu, mă. Nu ştiu. Am toată povestea. N-am apucat s-o citesc. O citesc mai încolo.

DUICU: Da’ cine te bâzâie cu ea, cine ţi-a zis?

BĂDIN: A?!

DUICU: Cine ţi-a zis de ea?

BĂDIN: Mi-a zis cineva de ea, normal! Am şi eu informaţiile mele! Eu lucrez numai cu aşa…?! Eu fac rost de informaţii. Când le prind, le ard! Ce vrei?! Ţi-am zis: Vrei să mă ocup şi de tine?! Mă ocup!

DUICU: Lasă-l, mă, dracu’ pe ăla că n-ai nicio treabă… e o prostie, e o porcărie, nu-i nimic în aia, nimic nu e! Ascultă-mă că nu-i nimic!

BĂDIN: Lasă-mă tu pe mine! La tine nimic nu-i nimic! Hai! Vorbim atunci. Asta am vrut să-ţi… Aia nu mă bag!

DUICU: Vorbim. Bine.

BĂDIN: Bine. Pa.

 

În ziua de 30.07.2013, între Duicu şi Bădin s-a purtat următoarea convorbire telefonică:

BĂDIN: Alo?

DUICU: Da, Andrei?

BĂDIN: Ce dracu’ faci, mă?! Deci, am văzut povestea aia, e cu Popescu…Cu Popescu, cu fi-su, cu bani, cu afaceri, cu… (Duicu face referire la Constantin Popescu, preşedintele organizaţiei municipale Orşova a PSD)

DUICU: E! E o porcărie, mă! Nu e…

BĂDIN: E! Porcărie?! Da’ n-am avut timp azi că am avut cu torţionarii ăştia da’ mâine ţi-l dau. Fac povestea.

DUICU: E o porcărie! Andrei, e o porcărie aia!

BĂDIN: Nu e, mă, porcărie! Am citit acolo despre ce-i vorba. Cu ăla, cu al tău, cu Manta!

DUICU: E! Căcat!

BĂDIN: Cu autorizaţii! Asta e, mă tată! Ce să-ţi fac?! Eu ţi-am spus… să vorbeşti cu mine! Nu vrei să vorbeşti, treaba ta!

DUICU: Păi, cum nu vorbesc cu tine?! Da’ cu cine vorbesc?!

BĂDIN: Păi, nu. Să vorbeşti… nu la mişto, nu la de ăstea.

DUICU: Păi, n-am vorbit, mă, la mişto! Ţi-am spus că e o prostie! Las’ că vorbim când… Ai zis că vii încoace în august! Ce căcat vrei să vorbesc cu tine pe telefon?! Ce căcat vrei să vorbim pe telefon?!

BĂDIN: Nu ştiu dacă ajung la tine. După 20, dacă ajung.

DUICU: Da. După 20. Vino încoace!

BĂDIN: Aranjezi ceva acolo, la…?

DUICU: Da, mă. Da. Vino încoace!

 

În acest context, în ultima emisiune realizată înainte de a pleca în concediu, cea din data de 2 august 2013, Bădin a revenit la subiectul Rovana Plumb, căruia i-a consacrat ce-a dea doua parte a emisiunii (începând cu ora 18:54).

În timpul desfăşurării emisiunii, Duicu a sunat-o pe Rovana Plumb, cei doi purtând o convorbire de 57 de secunde.

Imediat după terminarea emisiunii Duicu l-a sunat din nou pe Bădin, pentru a-l ruga încă o dată să nu continue emisiunile.

De această dată, Bădin a acceptat solicitarea făcută de Duicu, însă, drept contraprestaţie, i-a solicitat acestuia să-i dea o sumă de bani pe care să o depună într-un cont bancar pe care cel dintâi avea să i-l indice.

Astfel, În ziua de 2.08.2013, între Duicu şi Bădin s-a purtat următoarea convorbire:

BĂDIN: Ce e mă? Dar de ce te aud aşa prost?

DUICU: Nu ştiu.

BĂDIN: Acum te aud, nu ăl aveai la ureche.

DUICU: Aha. Ce faci?

BĂDIN: Uite bine.

DUICU: Ce drac’ îi făcuşi lu’ tanti iar?!

BĂDIN: Păi, dacă o mănâncă-n cur, eu ce vrei să-i fac?!

DUICU: Ce-a făcut?

BĂDIN: O să-ţi povestesc eu ce-a făcut când o să ne vedem.

DUICU: Te rog din sufletu’ meu, hai că ne vedem, mai vorbim noi doi. Te rog eu mult las-o! Te rog din sufletu’ meu! Te rog mult de tot! Deci, te implor! Te rog mult de tot, las-o!

BĂDIN: Bine. Luni o să-ţi dau un SMS cu un cod IBAN să dai până miercuri ceva, să plec.

DUICU: Bine. Da, mă. Da.

BĂDIN: Bine.

DUICU: Bă, te rog din suflet!

BĂDIN: Bine. După 20, o să vin la tine.

DUICU: Da? Bun. Da’ pot să-i spun că-i treaba ok, da?

BĂDIN: Nu-i mai spune nimic că vorbeşte gura fără ea! Asta-i defectu’ ei.

DUICU: Bine.

BĂDIN: O să-ţi explic eu.

DUICU: Bine.

BĂDIN: Pa.

În aceeaşi zi, imediat după terminarea convorbirii purtate cu Bădin, Duicu a sunat-o din nou pe Rovana Plumb (cei doi discutând 1 minut şi 8 secunde), după care marţi, 6 august 2013, Bădin i-a transmis lui Duicu contul în care să depună banii şi cuantumul sumei solicitate, respectiv 5.000 de lei.

După primirea acestei sume de bani de la Duicu, emisiunile realizate de Andrei Bădin nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalităţi săvârşite de Rovana Plumb şi de fiul său (cel mult fiind abordate teme legate de activitatea ministerială a acesteia).

Romania Curata

Ziarul Financiar:

Prezentatorul TV Andrei Bădin, urmărit penal în dosarul Duicu

joi, 10:18 Autor: ZF/Andrei Badin purtator de vorbe Tismaneanu Pacepa - mita DNA SRI Duicu Ziarul Financiar Gândul

Prezentatorul TV Andrei Bădin este urmărit penal pentru luare de mită în dosarul în care fostul şef al CJ de Mehedinţi, Adrian Duicu, este acuzat că făcea trafic de influenţă de la biroul premierului Victor Ponta. Informaţia a fost confirmată pentru gândul de surse judiciare. Ajuns în arest preventiv pentru corupţie, Duicu a susţinut în faţa procurorilor DNA că i-ar fi dat bani prezentatorului TV Andrei Bădin pentru a nu face o emisiune despre ministrul mediului Rovana Plumb. Potrivit procedurilor, informaţia este cercetată de procurorii care au început urmărirea penală în acest caz. Reamintim că fostul şef al CJ Mehedinţi este acuzat că făcea trafic de influenţă de la biroul premierului Victor Ponta din Palatul Victoria, scrie Gandul.

Sursele citate au declarat că Andrei Bădin are calitatea de suspect în dosar şi ar putea şi el să fie trimis în judecată odată cu Adrian Duicu. După ce a fost arestat preventiv pentru corupţie, baronul PSD a reclamat la DNA că i-ar fi transferat prezentatorului Andrei Bădin suma de 5.000 de lei ce ar fi reprezentat plata pentru ca acesta să nu facă dezvăluiri despre ministrul Rovana Plumb de la PSD. În dosar sunt interceptări în cauză.

Andrei Bădin este prezentator la B1 Tv şi în trecut a activat şi în cadrul Antena 3, televiziune parte a trustului Intact fondat de Dan Voiculescu.

Citiţi articolul integral pe www.gandul.info.

POLITICA TA:

Madam Plumb Rovana, mai sunteti ministra ?

Posted on 30 iulie 2014 by

firea-daciana-stoicescu-rovana-facebook11.09.2013, la ora 17,23,  convorbire Duicu – Rovana Plumb :

  • DUICU: Ma suna Badin, intrati maine seara cu Rosia Montana, dar va ridica mingea la fileu si va face emisiune buna pe treaba cu Rosia Montana…
    ROVANA PLUMB: Stii ca nu prea ma lasa sa mai ies pe Rosia Montana pentru ca ma ataca astia foarte tare… Lasa-ma sa vorbesc un pic, sa vad daca imi da drumul pentru ca s-a inteles ca sustin proiectul si ai vazut bine ce scandal e

Martora Plumb Rovana la DNA

  • Arat ca este posibil ca domnul Duicu Adrian sa-mi fi spus ca a discutat cu domnul Badin Andrei, fara insa a-mi preciza ce anume a discutat. Este posibil ca, ulterior, in contextul dezbaterii publice despre Proiectul Rosia Montana, domnul Duicu Adrian sa ma fi sunat pentru a participa la emisiunea lui Andrei Badin, insa eu am refuzat acest lucru

Daca vorbim aceeasi limba romana  ” va ridica mingea la fileu si va face emisiune buna pe treaba cu Rosia Montana ”  inseamna ca  Rovana Plumb a mintit in calitate de martor fiindca stia ce anume discutase Duicu cu Badin.
O demisie, o atentie, o maslina, madam Pinocchio ? Si, apropo de foto, ce ziceti, cine o va spala la fund pe ministra implicata in scandal ?

UPDATE Președintele suspendat al CJ Mehedinți, Adrian Duicu, trimis în judecată

luni, 28 Iul 2014, 15:10  •  Justiţie

Președintele suspendat al Consiliului Județean Mehedinți, Adrian Duicu, a fost trimis luni în judecată de către DNA, el fiind acuzat de mai multe infracțiuni de corupție.

Foto: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARHIVĂ

Potrivit unui comunicat al DNA, Adrian Duicu va fi judecat pentru: trafic de influență, cumpărare de influență, trei infracțiuni de folosire a influenței și autorității de o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid politic, în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite; două infracțiuni de dare de mită; permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității, în scopul obținerii de foloase necuvenite; trafic de influență; primire de foloase necuvenite și două infracțiuni de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția.

În același dosar au fost trimise în judecată mai multe persoane, printre care și realizatorul TV Andrei Bădin, acuzat de luare de mită.

De asemenea, au fost deferiți justiției Constantin Ștefan Ponea, fost șef al Inspectoratului Județean de Poliție Mehedinți; Constantin Popescu, om de afaceri și președintele organizației municipale Orșova a PSD; Valentina Drăghia, administrator al unei societăți comerciale; Zenovia Elisabeta Rolea, președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Mehedinți, Grigorița Ferarum, consilier principal în cadrul CJAS Mehedinți, Doina Borugă, manager al Spitalului Județean de Urgență Mehedinți, Daniela Popescu, director executiv în cadrul Consiliului Județean Mehedinți și președinte al Consiliului de Administrație al Spitalului județean de Urgență Drobeta Turnu Severin; Cristian Damian Stănoiu, avocat în cadrul Baroului Mehedinți.

Potrivit unui comunicat al DNA, în perioada martie-iunie 2013, Adrian Duicu a afirmat față de Ștefan Ponea, când acesta din urmă era inspector șef al IPJ Mehedinți, faptul că are influență asupra mai multor funcționari publici (membri ai Guvernului, funcționari publici din conducerea Ministerului Afacerilor Interne, șeful Inspectoratului General al Poliției Române, pe de o parte, și consilierii locali din cadrul Consiliului local al municipiului Orșova, pe de altă parte).

Totodată, Adrian Duicu i-a promis lui Ștefan Ponea că își va folosi această influență, pentru a-i determina pe funcționarii publici să facă acte care intră în atribuțiilor lor de serviciu.

Astfel, în cazul membrilor Guvernului, funcționari publici din conducerea MAI, șeful IGPR, să îl mențină temporar pe Ștefan Ponea în funcția de inspector șef al IPJ Mehedinți, iar la o dată ulterioară să îl numească într-o funcție de conducere în cadrul IGPR, respectiv director adjunct al Direcției de Ordine Publică, precum și să numească o persoană din familia acestuia într-o funcție de conducere în Ministerul Public.

În ceea ce îi privește pe membrii Consiliului local al municipiului Orșova, influența lui Duicu urma a fi exercitată pentru a-i determina să aprobe scoaterea din domeniul public și concesionarea către o altă persoană din familia lui Ștefan Ponea, la un preț “convenabil”, a două suprafețe de teren (în suprafață totală de aproximativ 200 de mp, terenuri situate în centrul municipiului Orșova și reprezentând acostamentul unei străzi).

Obținerea acestor foloase în favoarea unui membru al familiei lui Ștefan Ponea a și fost realizată prin exercitarea influenței de către Duicu asupra a 11 membri ai Consiliului local Orșova, prin intermediul și cu ajutorul lui Constantin Popescu, om de afaceri și președintele organizației municipale Orșova a PSD.

Ca urmare a exercitării influenței, consilierii locali au votat scoaterea din domeniul public și concesionarea celor două suprafețe de teren.

Potrivit DNA, cele două suprafețe de teren erau înscrise în cartea funciară a localității Orșova ca aparținând domeniului public al statului român, prin urmare, ele nu puteau fi trecute în domeniul privat al localității Orșova (și apoi concesionate); în aceste împrejurări, folosul obținut prin dobândirea acestor două suprafețe de teren în condițiile arătate este unul necuvenit, obținut prin nesocotirea prevederilor legale care reglementează regimul juridic al proprietății publice.

În schimb, Duicu i-a pretins lui Ștefan Ponea să intervină pe lângă un judecător pentru a-l ajuta să obțină o soluție favorabilă într-un dosar pe care îl avea cu Agenția Națională de Integritate.

Ștefan Ponea a promis că îl va ajuta pe Duicu, mai ales că sora sa, Adina Ponea, era șefa secției contencios de la Curtea de Apel Craiova.

DNA mai susține că, în cursul anului anul 2013, Adrian Duicu a acționat cu scopul de a crea premisele decontării de către o societate comercială, cu obiect de activitate prestarea de servicii medicale (paraclinice), operând un laborator de investigații medicale cu rezonanță magnetică nucleară administrată în fapt de acesta.

Este vorba despre decontarea unor sume cât mai mari din bugetul asigurărilor sociale de sănătate (pe parcursul anului 2013 societatea a decontat de la casa județeană de asigurări de sănătate suma de 3.595.762 de lei), sens în care Duicu și-a folosit influența conferită de calitatea sa de președinte al organizației județene Mehedinți a PSD pentru determinarea mai multor funcționari publici, atât din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cât și din cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Mehedinți, să-și exercite atribuțiile de serviciu în sensul obținerii folosului urmărit de acesta.

Pentru ajutorul acordat, în sensul realizării intereselor patrimoniale ale firmei administrată în fapt de Duicu, Grigorița Feraru și Elisabeta Rolea i-au pretins lui Duicu ca soții lor să fie numiți în funcții în cadrul administrației publice.

În perioada ianuarie — septembrie 2013, Adrian Duicu, Daniela Popescu (director executiv al CJ Mehedinți și, în același timp, președintele consiliului de administrație al Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin) și Doina Borugă (manager al Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin) au permis reprezentanților unor firme accesul la informații care nu erau destinate publicității.

Acestea constau în preconizarea de către reprezentanții CJ Mehedinți și ai Spitalului Județean de Urgență a demarării unei proceduri de achiziție publică având ca obiect achiziționarea de echipamente medicale și de mobilier necesar utilării blocului materno-infantil al spitalului, precum și date tehnice și financiare necesare întocmirii documentației de atribuire a achiziție publice.Cei trei au acționat cu scopul de a obține pentru cei doi agenți economici un folos necuvenit, constând în înlăturarea competitorilor economici și în asigurarea unei marje de profit maximale.

În intervalul 30 iulie — 8 august 2013, avocatul Cristian Stănoiu a atestat în mod necorespunzător realității data unui act juridic, pe care l-a pus la dispoziție Doinei Borugă, pentru a-l folosi în vederea producerii de consecințe juridice.

În luna august 2013, Adrian Duicu i-a solicitat unui administrator de firmă să efectueze lucrări de dulgherie la un imobil pe care familia Duicu îl utilizează ca locuință.

Dând curs solicitării inculpatului, administratorul firmei a achiziționat materialele necesare (în valoare de 28.039 lei), pe care le-a folosit la efectuarea lucrărilor.

Adrian Duicu mai este acuzat că nu a plătit contravaloarea acestor materiale și nici a manoperei, omul de afaceri nefăcând niciun demers în vederea solicitării acestei sume. Aceste lucrări aveau să fie facturate abia în aprilie 2014, după arestarea preventivă a lui Adrian Duicu.

În octombrie 2013, pentru a nu plăti lucrările efectuate și contravaloarea materialelor folosite la această lucrare, Duicu i-a dispus Doinei Borugă, manager al Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, să întreprindă demersurile necesare pentru a contracta cu firma omului de afaceri, prin achiziție directă, lucrările de renovare a secției de ortopedie a spitalului.

În același scop, Duicu a asigurat alocarea către Spitalul Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, din fondurile CJ Mehedinți, a sumelor necesare efectuării plăților către societatea comercială respectivă.

Valoarea celor două contracte acordate de către Spitalul Județean de Urgență a fost de 180.794 de lei, respectiv de 303.018 de lei, ambele valori fiind fără TVA.

În luna august 2013, Andrei Bădin, realizator al unei emisiuni televizate, difuzată de un post de televiziune național, a pretins și primit de la Duicu suma de 5.000 de lei, pentru a nu continua o campanie de presă care-l viza, la acel moment, pe ministrul Mediului.

După primirea acestei sume de bani, emisiunile realizate de către Andrei Bădin nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalități săvârșite de persoana respectivă, arată DNA.

În cauză procurorii au beneficiat de sprijinul de specialitate al Serviciului Român de Informații.

Dosarul se va judeca la Curtea de Apel București.

AGERPRES/(AS — autor: Eusebi Manolache, editor: Florin Marin)

ZIARE.COM:

Rovana Plumb, in dosarul Duicu: Badin va ridica mingea la fileu si va face emisiune buna!

duicu_badin_sri dna tismaneanu pacepa b1tv evz

Ministrul Muncii, Rovana Plumb, apare in interceptarile din dosarul Duicu, in care fostul presedinte al CJ Mehedinti si jurnalistul Andrei Badin au fost trimisi in judecata, alaturi de alte persoane, pentru trafic de influenta.

In rechizitoriul DNA procurorii sustin ca detin probe care arata ca in anul 2013 Adrian Duicu facea demersuri pentru ca Ionel Georgescu, un apropiat de-al sau, sa fie numit secretar de stat la Ministerul Mediului, condus la acea data de Robana Plumb, si pentru ca sa obtina fonduri de la acest minister. Totodata, procurorii spun ca in luna iulie 2013 Duicu a intervenit la Andrei Badin pentru a stopa o campanie de presa declansata impotriva Rovanei Plumb si a fiului acesteia, relateaza agentia Agerpres, preluata de Hotnews.

Adrian Duicu, Stefan Ponea si jurnalistul Andrei Badin, trimisi in judecata (Video)

“In ziua de 28.07.2013, la ora 18,43, Duicu (aflat la Hotelul Majestic din Constanta) a purtat o convorbire cu Rovana Plumb, cei doi stabilind sa se intalneasca in Bucuresti, in ziua urmatoare”, se arata in rechizitoriul procurorilor.

De asemenea, intr-o alta stenograma datata 29 iulie 2013, Adrian Duicu si Rovana Plumb au mai purtat doua convorbiri telefonice de scurta durata, dupa care s-au intalnit in Bucuresti, sustin anchetatorii.

Dupa intalnirea avuta cu Rovana Plumb, Adrian Duicu s-a intalnit cu Andrei Badin, iar seful CJ Mehedinti i-a cerut jurnalistului inca o data sa nu realizeze noi emisiuni privind-o pe Rovana Plumb si presupusele nelegalitati comise de fiul acesteia, Andrei Plumb.

Intr-o interceptare din aceeasi seara, Badin i-a dat replica lui Duicu: “Nu vreau sa m-amestec in povestea cu cucoana! Vreau sa-mi… o tin… Treaba ei cu cine si cum a facut asa, cu mine nu face nicio intelegere!… Ti-am explicat, nu vreau sa ma bag. Tu ai insistat. Treaba ta! Eu n-am… n-am ce sa fac cu ea, n-am… Nici n-am incredere in povestile ei! (…) Vezi ca maine ti-l… pe primaru’ din Orsova!”.

Intr-o emisiune din 2 august 2013, Badin a revenit la subiectul Rovana Plumb, iar conform interceptarilor, Duicu a sunat-o pe aceasta, purtand o convorbire de 57 de secunde.

Duicu, convingator

Imediat dupa terminarea emisiunii, Duicu l-a sunat din nou pe Badin, pentru a-l ruga inca o data sa nu continue emisiunile, mai sustin procurorii, iar jurnalistul ar fi acceptat solicitarea, cerand o suma de bani care sa fie depusa intr-un cont bancar.

“Astfel, in ziua de 2.08.2013, intre Duicu si Badin s-a purtat urmatoarea convorbire:

DUICU: Te rog din sufletu’ meu, hai ca ne vedem, mai vorbim noi doi. Te rog eu mult las-o! Te rog din sufletu’ meu! Te rog mult de tot! Deci, te implor! Te rog mult de tot, las-o!

BADIN: Bine. Luni o sa-ti dau un SMS cu un cod IBAN sa dai pana miercuri ceva, sa plec.

DUICU: Bine. Da, ma. Da.

BADIN: Bine.

DUICU: Ba, te rog din suflet!

BADIN: Bine. Dupa 20, o sa vin la tine”, se mai arata in rechizitoriu.

Imediat dupa terminarea convorbirii purtate cu Badin, Duicu a sunat-o din nou pe Rovana Plumb, dupa care marti, 6 august 2013, Badin i-a transmis lui Duicu contul in care sa depuna suma de 5.000 de lei.

Procurorii spun ca dupa primirea acestei sume de bani, emisiunile lui Badin nu au mai abordat subiectul legat de fiul Rovanei Plumb, iar ulterior jurnalistul si-a schimbat atitudinea.

“Astfel, in ziua de 11.09.2013, la ora 17,23, intre Duicu si Rovana Plumb s-a purtat urmatoarea convorbire telefonica:

DUICU: Ma suna Badin, intrati maine seara cu Rosia Montana, dar va ridica mingea la fileu si va face emisiune buna pe treaba cu Rosia Montana

ROVANA PLUMB: Stii ca nu prea ma lasa sa mai ies pe Rosia Montana pentru ca ma ataca astia foarte tare… Lasa-ma sa vorbesc un pic, sa vad daca imi da drumul pentru ca s-a inteles ca sustin proiectul si ai vazut bine ce scandal e”, se mai arata in rechizitoriul procurorilor.

Noi stenograme in cazul Duicu: A intervenit la seful Politiei Romane

Rovana Plumb a fost audiata in calitate de martor si a declarat ca nu stie sau nu isi aminteste anumite aspecte.

“In vara anului 2013, in cadrul emisiunii Aktualitatea B1, difuzata pe postul de televiziune B1 TV, s-a desfasurat o campanie de presa la adresa familiei mele si implicit la adresa mea. Dupa difuzarea uneia dintre aceste emisiuni, m-a sunat domnul Duicu Adrian, care mi-a spus ca Andrei Badin, realizatorul emisiunii, este angajatul lui si va vorbi cu el sa vada care este originea acestei campanii. Nu-mi aduc aminte ca domnul Duicu Adrian sa-mi fi spus ca va incerca sa-l determine pe domnul Andrei Badin sa inceteze campania de presa (…)

Arat ca este posibil ca domnul Duicu Adrian sa-mi fi spus ca a discutat cu domnul Badin Andrei, fara insa a-mi preciza ce anume a discutat. Este posibil ca, ulterior, in contextul dezbaterii publice despre Proiectul Rosia Montana, domnul Duicu Adrian sa ma fi sunat pentru a participa la emisiunea lui Andrei Badin, insa eu am refuzat acest lucru”.

In schimb, Andrei Badin a declarat la audieri ca suma de 5.000 de lei reprezenta un imprumut returnat de Duicu.

AM PRESS:

Interceptări în cazul Duicu. Cum îşi cerea Andrei Bădin banii: Luni o să-ţi dau un sms cu un cod IBAN

Publicat pe 30 iulie 2014

Lotul Duicu, în care se regăseşte şi Andrei Bădin, a fost trimis luni în judecată de DNA. Jurnalistul este acuzat de luare de mită după ce ar fi luat bani de la Duicu pentru a opri o campanie de presă împotriva Rovanei Plumb.

Interceptările din rechizitoriul procurorilor arată cum au “negociat” mita jurnalistul şi şeful CJ Mehedinţi. Şi Rovana Plumb a fost interceptată de procurori. Fostul ministru al Mediului, Rovana Plumb, în prezent ministru al Muncii, a fost interceptată de anchetatori în timp ce discuta la telefon cu preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, tema fiind campania de presă declanşată împotriva ei de realizatorul TV Andrei Bădin, relatează Agerpres. În ziua de 28.07.2013, la ora 18,43, Duicu (aflat la Hotelul Majestic din Constanţa) a purtat o convorbire cu Rovana Plumb, cei doi stabilind să se întâlnească în Bucureşti, în ziua următoare.
DUICU: (…) Uite, eu mâine dimineaţă plec de la mare în jur de ora 9 şi vreau, 11, 11 jumătate sunt în oraş, în Bucureşti.
ROVANA PLUMB: E bine, atunci sigur că da.
DUICU: Dar ştiţi ce vă rog, să coborâţi dumneavoastră că o să fiu în tricou şi în blugi şi nu aş vrea să fiu văzut aşa.
ROVANA PLUMB: Sigur că da.
DUICU: Da, vă sun eu când vin. Unde să vin, la minister acolo?
ROVANA PLUMB: Sunt la minister mâine.
DUICU: Maxim 11 jumătate sunt la minister în faţă.
ROVANA PLUMB: Sigur. Ok.
***
Pe 29 iulie 2013, Adrian Duicu şi Rovana Plumb au mai purtat două convorbiri telefonice de scurtă durată, după care s-au întâlnit în Bucureşti, potrivit anchetatorilor. După întâlnirea avută cu Plumb Rovana, Adrian Duicu, fiind însoţit de Constantin Popescu (preşedintele organizaţiei Orşova a PSD) s-a întâlnit cu Andrei Bădin, prilej cu care i-a solicitat acestuia, din nou, să nu realizeze noi emisiuni privind-o pe Rovana Plumb şi presupusele nelegalităţi comise de fiul acesteia, Andrei Plumb. În seara aceleiaşi zile, Adrian Duicu a fost sunat de Andrei Bădin, prilej cu care acesta din urmă i-a transmis lui Duicu că va continua emisiunile:
DUICU: Te-am sunat astăzi cum am vorbit cu tine.
BĂDIN: Nu ţi-am răspuns că nu vreau să mă bag în povestea cu… cucoana! Nu vreau să m-amestec în povestea cu cucoana! Vreau să-mi… o ţin… Treaba ei cu cine şi cum a făcut aşa, cu mine nu face nicio înţelegere!… Ţi-am explicat, nu vreau să mă bag. Tu ai insistat. Treaba ta! Eu n-am… n-am ce să fac cu ea, n-am… Nici n-am încredere în poveştile ei! (…) Vezi că mâine ţi-l … pe primaru’ din Orşova!
***
În acest context, în ultima emisiune realizată înainte de a pleca în concediu, cea din data de 2 august 2013, Andrei Bădin a revenit la subiectul Rovana Plumb, căruia i-a consacrat cea de a doua parte a emisiunii (începând cu ora 18,54), se arată în rechizitoriu. În timpul desfăşurării emisiunii, Duicu a sunat-o pe Rovana Plumb, cei doi purtând o convorbire de 57 de secunde. Imediat după terminarea emisiunii, Duicu l-a sunat din nou pe Bădin, pentru a-l ruga încă o dată să nu continue emisiunile. De această dată, Bădin a acceptat solicitarea făcută de Duicu, însă, drept contraprestaţie, i-a solicitat acestuia să-i dea o sumă de bani pe care să o depună într-un cont bancar pe care cel dintâi avea să i-l indice.
Astfel, în ziua de 2.08.2013, între Duicu şi Bădin s-a purtat următoarea convorbire:
DUICU: Te rog din sufletu’ meu, hai că ne vedem, mai vorbim noi doi. Te rog eu mult las-o! Te rog din sufletu’ meu! Te rog mult de tot! Deci, te implor! Te rog mult de tot, las-o!
BĂDIN: Bine. Luni o să-ţi dau un SMS cu un cod IBAN să dai până miercuri ceva, să plec.
DUICU: Bine. Da, mă. Da.
BĂDIN: Bine.
DUICU: Bă, te rog din suflet!
BĂDIN: Bine. După 20, o să vin la tine.
În aceeaşi zi, imediat după terminarea convorbirii purtate cu Bădin, Duicu a sunat-o din nou pe Rovana Plumb (cei doi discutând 1 minut şi 8 secunde), după care marţi, 6 august 2013, Bădin i-a transmis lui Duicu contul în care să depună 5.000 de lei. După primirea acestei sume de bani, emisiunile realizate de Andrei Bădin nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalităţi săvârşite de Rovana Plumb şi de fiul său (cel mult fiind abordate teme legate de activitatea ministerială a acesteia).
Semnificativă pentru schimbarea de atitudine manifestată de Andrei Bădin faţă de subiectul ‘Rovana Plumb’ este următoarea convorbire purtată de Duicu şi Rovana Plumb, în contextul campaniei publice care era în desfăşurare privitor la exploatarea minieră de la Roşia Montană.
Astfel, în ziua de 11.09.2013, la ora 17,23, între Duicu şi Rovana Plumb s-a purtat următoarea convorbire telefonică:
DUICU: Mă sună Bădin, intraţi mâine seară cu Roşia Montană, dar vă ridică mingea la fileu şi vă face emisiune bună pe treaba cu Roşia Montană…
ROVANA PLUMB: Ştii că nu prea mă lasă să mai ies pe Roşia Montană pentru că mă atacă ăştia foarte tare… Lasă-mă să vorbesc un pic, să văd dacă îmi dă drumul pentru că s-a înţeles că susţin proiectul şi ai văzut bine ce scandal e.
Alina Dumitru, A.M.PRESS

Romania Libera mita Badin Duicu DNA agent Tismaneanu Pacepa

ROMANIA LIBERA:

UPDATE DNA: Prezentatorul B1TV Andrei Bădin, urmărit penal pentru luare de mită, în dosarul Duicu. Bădin, scos de pe post. B1TV cere angajaților și colaboratorilor declarație de interese

de Diana Biţă, Paul Filimon , 24 iulie 2014

UPDATE DNA: Prezentatorul B1TV Andrei Bădin, urmărit penal pentru luare de mită, în dosarul Duicu. Bădin, scos de pe post. B1TV cere angajaților și colaboratorilor declarație de interese


UPDATE. 19.20.  Postul de televiziune B1 TV transmite într-un comunicat că le cere tuturor ziariștilor, angajați și colaboratori, o declarație de interese în care să specifice dacă acordă consultanță sau alte servicii politicienilor, partidelor și altor categorii de persoane publice, anunță Hotnews.

”În continuarea informării trimise anterior și ca urmare a comunicatului de presă emis între timp de către Direcția Națională Anticorupție prin care se confirmă demararea procesului de urmărire penală în cazul jurnalistului Andrei Badin, B1 TV își reafirmă decizia de suspendare a acestuia din emisiunile postului nostru de televiziune.

De asemenea, B1 TV va solicită tuturor jurnaliștilor săi precum și personalului cu atribuții editoriale, angajați sau colaboratori, să depună o declarație de interese în care să precizeze dacă acordă, direct sau indirect, consultanță sau orice alt tip de servicii, pe bază unui contract sau fără contract, politicienilor, partidelor politice, funcționarilor publici, demnitarilor sau altor categorii de persoane fizice și juridice, relații de colaborare care ar intră în contradicție cu prevederile codului deontologic al jurnaliștilor sau cu legile în vigoare, sau care le-ar putea afecta independența deciziilor editoriale”, se arată în comunicatul B1TV.

UPDATE 15:52  La câteva minute după ce procurorii DNA au anunţat oficial că Andrei Bădin este urmărit penal pentru luare de mită, prezentatorul tv de la postul de ştiri B1 TV a postat un comunicat pe pagina sa de Facebook:

“Dragi colegi și onorat public,
Îmi cer scuze că nu am răspuns apelurilor voastre telefonice. Nu am multe comentarii să fac în acest moment. Domnul Adrian Duicu, președintele suspendat al Consiliului Județean Mehedinți, în prezent arestat, a făcut o plângere penală împotriva mea în data de 13 iunie a.c și care este cercetată de DNA. Este dreptul domniei sale și trebuie analizată reclamația sa de către procurori.
Până când procurorii DNA vor decide în acest sens am decis să mă abțin de la comentarii publice. Văzând însă interesul vostru pe acest subiect am decis să vă comunic următoarele:
1. Am depus la DNA mai multe probatorii în acest caz. Procurorii DNA vor decide dacă e sau nu o întâmplare că înainte cu o zi de depunerea denunțului de către domnul Adrian Duicu un membru al Guvernului m-a amenințat în prezența mai multor martori că vor apare aceste acuzații la adresa mea.
2. Îmi rezerv dreptul de-a prezenta în acest moment toate dovezile doar procurorilor deoarece aceasta este procedură legală.
3. Pentru moment am decis împreuna cu conducerea postului suspendarea emisiunii pana la elucidarea situației pentru a nu afecta in nici un fel imaginea postului care va lupta in continuare pentru apărarea statului de drept. Avocatul meu este domnul William Brânză. Doar domnia-sa poate face comentarii publice.
4. La momentul potrivit vă voi prezenta toate detaliile cazului. Sunt sigur că vor fi extrem de interesante. Până atunci însă vă rog să înțelegeți abținerea mea de a comenta un caz care nu este finalizat.
Vă mulțumesc pentru răbdarea dumneavoastră și sper că veți înțelege că nu am în acest moment alte declarații publice de făcut.”

UPDATE 15:06: Andrei Bădin este urmărit penal pentru luare de mită,  anunță DNA. Procurorii susțin că prezentatorul a luat mită 5.000 de lei, ca să nu continue o serie de dezvăluiri despre o campanie de presă privind Ministerul Mediului.

”În luna august 2013, numitul Bădin Andrei-Dan, realizator al unei emisiuni televizate, difuzată de un post de televiziune național, a pretins şi primit de la un denunțător suma de 5.000 de lei, pentru a nu continua o campanie de presă care viza, la acel moment, pe Ministrul Mediului şi al Schimbărilor Climatice. Suspectului Bădin Andrei-Dan i s-a adus la cunoştinţă calitatea procesuală în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală”.

UPDATE 14:23  Comunicat B1 TV:

” În urma informaţiilor apărute în presă privind punerea sub învinurire penală a jurnalistului Andrei Bădin, B1 TV a hotărât ca, până la clarificarea situaţiei de către organele competente, să suspende atât apariţia sa în emisiunile televizate ale postului, cât şi implicarea în deciziile editoriale. Andrei Bădin beneficiază în mod firesc de prezumţia de nevinovăţie şi suntem convinşi că va lămuri acuzaţiile care i se aduc. Totuşi, din respect pentru telespectatorii noştri, simpla suspiciune de încălcare a codului deontologic al profesiei de jurnalist ne-a determinat să luam, de comun acord cu Andrei Bădin, decizia de retragere a sa din emisiunile postului”.

Andrei Bădin, prezentator TV la o televiziune de ştiri centrală, este urmărit penal pentru luare de mită în dosarul în care Adrian Duicu, fostul şef al Consiliului Judeţean Mehedinţi, este acuzat că făcea trafic de influenţă de la biroul premierului Victor Ponta, au declarat surse judiciare, informează Mediafax.

Sursele citate au declarat că Andrei Bădin are calitatea de suspect în dosar şi ar putea şi el să fie trimis în judecată odată cu Adrian Duicu. După ce a fost arestat preventiv pentru corupţie, baronul PSD a reclamat la DNA că i-ar fi transferat prezentatorului Andrei Bădin suma de 5.000 de lei ce ar fi reprezentat plata pentru ca acesta să nu facă dezvăluiri despre ministrul Rovana Plumb de la PSD. În dosar sunt interceptări în cauză.

Andrei Bădin este prezentator la B1 TV şi în trecut a activat şi la Antena 3, televiziune care face parte din trustul Intact fondat de Dan Voiculescu.

Jurnaliştii au încercat să obţină o reacţie din partea prezentatorului Tv. Iniţial Andrei Bădin a spus că este într-o şedintă după care timp de mai multe ore nu a răspuns solicitărilor din partea presei.

MEDIAFAX:

Adrian Duicu, Ştefan Ponea şi alte opt persoane, trimişi în judecată în dosarul de corupţie – RECHIZITORIUL PROCURORILOR

Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, fostul şef al IPJ Mehedinţi, Ştefan Ponea, şi alte opt persoane au fost trimişi în judecată în dosarul în care sunt acuzaţi de fapte de corupţie.

Adrian Duicu, Ştefan Ponea şi alte opt persoane, trimişi în judecată în dosarul de corupţie (Imagine: Liviu Adăscăliţei/Mediafax Foto)

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) l-au trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe Ioan Adrian Duicu, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi la data faptelor, pentru trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, trei infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite, două infracţiuni de dare de mită, permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, trafic de influenţă, primire de foloase necuvenite şi două infracţiuni de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia.

Constantin Stefan Ponea, şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mehedinţi la data faptelor, va fi judecat, în acelaşi dosar, pentru cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă, iar omul de afaceri Constantin Popescu, preşedintele organizaţiei municipale Orşova a PSD la data faptelor, pentru trei infracţiuni de folosire a influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru sine de foloase necuvenite. Ambii au fost trimişi în judecată în stare de arest.

În acelaşi dosar au fost trimise în judecată, în stare de libertate, Elisabeta Zenovia Rolea, preşedinte al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, şi Grigoriţa Feraru, consilier principal în cadrul CJAS la data faptelor, ambele pentru luare de mită.

Doina Borugă, manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Mehedinţi şi Daniela Delia Popescu, director executiv în cadrul Consiliului Judeţean Mehedinţi şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin la data faptelor, vor fi judecate pentru infracţiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii nedestinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

Procurorii anticorupţie i-au trimis în judecată şi pe Valentina Drăghia, administrator al unei societăţi comerciale, pentru complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii, de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid politic, în scopul obţinerii pentru altul de foloase necuvenite, Cristian Damian Stănoiu, avocat în Baroului Mehedinţi la data faptelor, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi Andrei Dan Bădin, realizator TV la data faptelor, acuzat de luare de mită.

Dosarul a fost trimis pentru judecare la Curtea de Apel Bucureşti, cu propunere de menţinere a măsurilor preventive dispuse în cauză. Instanţa va verifica în 1 august legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv, în cazul lui Duicu, Ponea şi Popescu.

Procurorii arată, în rechizitoriul trimis instanţei, că în perioada martie-iunie 2013, Adrian Duicu i-ar fi spus lui Ştefan Ponea că are influenţă asupra unor membri ai Guvernului, funcţionari publici din conducerea Ministerului Afacerilor Interne, a şefului Poliţiei Române, Petre Tobă, pe de o parte, şi asupra unor consilieri locali ai Consiliului Local al municipiului Orşova, pe de altă parte.

Rechizitoriul DNA a fost obţinut de gândul în baza legii 544/2001: CITEŞTE AICI RECHIZITORIUL DNA INTEGRAL

Potrivit legii, acesta a fost anonimizat şi astfel în docunment se fac referiri doar la numele inculpaţilor, nu şi la cele ale martorilor.

Duicu i-ar fi promis lui Ştefan Ponea că îşi va folosi această influenţă pentru a-i determina pe aceştia să îl menţină temporar în funcţia de inspector şef al IPJ Mehedinţi, iar la o dată ulterioară să îl numească director adjunct al Direcţiei de Ordine Publică din Inspectoratul General al Poliţiei Române, “precum şi să numească o persoană din familia acestuia (Elisabeta Ponea, soţia fostului şef al IPJ Mehedinţi, n.r.) într-o funcţie de conducere în cadrul Ministerului Public.

“În ceea ce îi priveşte pe membrii Consiliului Local al municipiului Orşova, influenţa urma a fi exercitată pentru a-i determina să aprobe scoaterea din domeniul public şi concesionarea, către o altă persoană din familia lui Ponea Constantin Ştefan, la un preţ «convenabil», a două suprafeţe de teren (în suprafaţă totală de aproximativ 200 de mp, terenuri situate în centrul municipiului Orşova şi reprezentând acostamentul unei străzi)”, se mai arată în rechizitoriu.

Potrivit procurorilor, un membru al familiei lui Ponea a obţinut cele două suprafeţe de teren, în urma intervenţiei lui Duicu, care şi-ar fi folosit influenţa asupra a 11 membri ai Consiliului Local Orşova, prin intermediul şi cu ajutorul preşedintelui PSD Orşova, Constantin Popescu.

Duicu i-ar fi cerut în schimb lui Ponea să determine un magistrat să îi admită cererea dintr-un dosar în care ceruse anularea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a stabilit că a fost în incompatibilitate.

“Folosindu-se de împrejurarea că o persoană din familie este chiar şefa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a instanţei care avea de soluţionat cauza respectivă, Ponea Constantin Ştefan i-a promis lui Duicu Ioan-Adrian că îi va obţine acest folos, în sensul că hotărârea care se va da în cauza amintită va fi una favorabilă acestuia din urmă”, au mai scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

În 21 mai 2012, Adrian Duicu a contestat raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, acesta cerând Curţii de Apel Craiova anularea actului. După un an, în 21 mai 2013, Curtea de Apel Craiova i-a admis cererea şi a dispus anularea raportului de evaluare al ANI, din 9 mai 2012. Decizia a fost contestată de ANI la instanţa supremă, termenul de judecare fiind 18 noiembrie 2014.

Presa locală a scris că la Curtea de Apel Craiova dosarul acestuia a fost judecat de secţia al cărei şef este magistratul Adina Ponea Calotă, sora lui Ştefan Ponea.

În rechizitoriul procurorilor se mai arată că, în cursul anului anul 2013, Adrian Duicu ar fi acţionat cu scopul de a crea premisele decontării de către o societate comercială, cu obiect de activitate prestarea de servicii medicale (paraclinice), operând un laborator de investigaţii medicale cu rezonanţă magnetică nucleară administrată în fapt de acesta.

“Este vorba despre decontarea unor sume cât mai mari din bugetul asigurărilor sociale de sănătate (pe parcursul anului 2013 societatea a decontat de la casa judeţeană de asigurări de sănătate suma de 3.595.762 de lei), sens în care inculpatul Duicu Ioan-Adrian şi-a folosit influenţa conferită de calitatea sa de preşedinte al organizaţiei judeţene Mehedinţi a Partidului Social Democrat pentru determinarea mai multor funcţionari publici, atât din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate cât şi din cadrul casei judeţene de asigurări de sănătate Mehedinţi, să-şi exercite atribuţiile de serviciu în sensul obţinerii folosului urmărit de acesta”, susţin procurorii.

Duicu ar fi fost ajutat de Elisabeta Zenovia Rolea şi Grigoriţa Feraru, de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Mehedinţi, care i-ar fi cerut în schimb ca soţii lor să fie numiţi în funcţii, în cadrul administraţiei publice.

Anchetatori au mai stabilit că, în perioada ianuarie – septembrie 2013, Adrian Duicu, Daniela Delia Popescu, director executiv al CJ Mehedinţi şi preşedintele CA al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin, şi Doina Borugă, managerul SJU Drobeta-Turnu Severin, au permis reprezentanţilor unor societăţi comerciale accesul la informaţii care nu erau destinate publicităţii, referitoare la procedura de achiziţie publică având ca obiect achiziţionarea de echipamente medicale şi de mobilier necesar utilării blocului materno-infantil din cadrul unităţii sanitare, precum şi date tehnice şi financiare necesare întocmirii documentaţiei de atribuire a achiziţie publice. Aceştia ar fi acţionat “cu scopul de a obţine pentru cei doi agenţi economici menţionaţi un folos necuvenit (constând în înlăturarea competitorilor economici şi în asigurarea unei marje de profit maximale)”.

Avocatul Cristian Stănoiu este acuzat că, în perioada 30 iulie – 8 august 2013, “a atestat în mod necorespunzător realităţii data unui act juridic, pe care l-a pus la dispoziţie numitei Borugă Doina, pentru a-l folosi în vederea producerii de consecinţe juridice”.

Duicu mai este acuzat că, în luna august 2013, i-a cerut unui administrator de firmă să efectueze lucrări de dulgherie la un imobil pe care familia Duicu îl utilizează ca locuinţă.

“Dând curs solicitării inculpatului, administratorul firmei a achiziţionat materialele necesare (în valoare de 28.039,51 lei, potrivit facturii din data de 01.08.2013) pe care le-a folosit la efectuarea lucrărilor. Inculpatul Duicu Ioan-Adrian nu a plătit contravaloarea acestor materiale şi nici a manoperei, omul de afaceri nefăcând nici un demers în vederea solicitării acestei sume, tocmai în considerarea calităţii de preşedinte al Consiliului Judeţean deţinută de cel dintâi. Aceste lucrări aveau să fie facturate abia în aprilie 2014, după arestarea preventivă în cauză a lui Duicu Ioan-Adrian. În octombrie 2013, pentru a nu plăti lucrările efectuate şi contravaloarea materialelor folosite la această lucrare, inculpatul Duicu Ioan-Adrian i-a dispus inculpatei Borugă Doina, manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta Turnu Severin, să întreprindă demersurile necesare pentru a contracta cu firma omului de afaceri, prin achiziţie directă, lucrările de renovare a secţiei de ortopedie a spitalului”, susţin procurorii.

Totodată, Duicu ar fi asigurat alocarea către Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin, din fondurile Consiliului Judeţean Mehedinţi, a sumelor necesare efectuării plăţilor către societatea comercială respectivă. Valoarea celor două contracte acordate de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin a fost de 180.794,47 de lei, respectiv de 303.018,26 de lei, ambele fără TVA.

Andrei Bădin, realizator al unei emisiuni la postul de televiziune B1, este acuzat că, în luna august 2013, ar fi pretins şi primit de la Duicu 5.000 de lei, pentru a nu continua o campanie de presă care îl viza pe ministrul de atunci al Mediului, Rovana Plumb.

“După primirea acestei sume de bani, emisiunile realizate de către Bădin Andrei-Dan nu au mai abordat subiectul referitor la presupusele nelegalităţi săvârşite de persoana respectivă”, au mai scris procurorii în rechizitoriu.

B1 TV a anunţat, în 24 iulie, că în urma informaţiilor apărute în presă privind o posibilă punere sub învinuire penală a jurnalistului Andrei Bădin, a decis să suspende atât apariţia acestuia în emisiunile televiziunii, cât şi implicarea sa în deciziile editoriale.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Sursa: Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online

Larry Watts explică de ce a fost împuşcat Ceauşescu, într-o conferinţă extraordinară de la Institutul Bancar Român. FOTO/VIDEO Ziaristi Online

Stiri de pe ziaristionline.ro - Iulie 29, 2014 - 11:00pm

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 1 - Moscow's Nightmare 13.06.2014Romania a reusit sa incurce jocul neprincipial al Moscovei la nivel mondial, este una dintre concluziile unei conferinte extraordinare sustinute de Larry Watts la Institutul Bancar Roman, in care reputatul istoric american explica, practic si academic, de ce a fost impuscat Nicolae Ceausescu in decembrie 1989. Romania devenise, in 1989, “cosmarul Moscovei”, sustine reputatul analist american, despre care revista CIA “Studies in Intelligence” afirma ca a reusit sa ofere specialistilor si publicului larg un studiu meticulos şi o istorie corectă, precisă, echilibrată și convingătoare.

Ceausescu la reuniunea cu Gorbaciov din 4.12.1989 - Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 1 - 13.06.2014Expertul in servicii secrete a aratat ca, pe 4 decembrie 1989, Ceausescu i-a spus in fata lui Gorbaciov ca Uniunea Sovietica trebuie sa inceteze in a-si folosi forta militara pentru a determina schimbari politice pe plan european, referindu-se la Pactul de la Varsovia, sub umbrela caruia se desfasura reuniunea de la Moscova. “Ar trebui sa se dea ordin imediat pentru retragerea trupelor rusesti din Cehoslavacia, ca reparatie pentru interventia militara din 1968″, a sustinut Ceausescu in pozitia finala a delegatiei Romaniei, in care se mai afirma ca “ar fi bine ca retragerea trupelor sovietice sa inceapa in cel mai scurt timp posibil si nu numai din Cehoslovacia ci din toate tarile unde acestea sunt dislocate” (click pe foto dr).

Scanteile s-au aprins inca de la inceputul discutiilor libere, cand Gorbaciov a mentionat ca  “suntem aici cu toţii, cei care am fost implicaţi atunci, mai puţin România care a ieşit din această chestiune”. Ceausescu l-a contrazis insa imediat pe Gorbaciov afirmand ca “nu-i adevărat, România nu a ieşit din această problemă, România nu a intrat în Cehoslovacia, aşa că nu avea de unde să iasă”. Declaratiile lui Ceausescu si pozitia finala a delegatiei Romaniei au provocat furia Rusiei.

Dar intalnirea de la Moscova cu membrii Pactului de la Varsovia, la care Ceausescu a cerut si primit o intrevedere separata, avea loc imediat dupa doua zile de negocieri secrete ale lui Gorbaciov (aka Gorby) cu Bush Sr., la Malta (2-3 decembrie), pe vasul sovietic Maxim Gorki. Ceausescu cunostea insa dinainte ce se va stabili la Malta, conform unui raport de analiza si sinteza al Securitatii, semnat de seful DSS, generalul Iulian Vlad, cu data de 1 decembrie 1989, pe care Civic Media si Ziaristi Online l-au publicat in exclusivitate, oferindu-l presei largi inca din 2009. Ceausescu a ajuns asadar montat la Moscova si a tinut sa-i tranteasca verde-n fata mai multe adevaruri lui Gorbaciov, parca prevazand ca este ultima lor intalnire. De exemplu, la aceeasi discutie, Ceausescu i-a reprosat lui Gorbaciov ca URSS nu a ajutat Romania cu aproape nimic in dezvoltarea sa economica. “Până în 1984 nu am primit un litru de petrol din Uniunea Sovietică”, i-a spus presedintele Romaniei capului URSS, de la care astepta un sprijin in titei pentru iarna, de altfel si unul dintre motivele vizitei in Iran.

Dezinformarea maghiara cu armele nucleare ale Romaniei Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online - 13.06.2014Sentinta de condamnare la moarte a lui Ceausescu pare asadar sa fi fost deja luata la data ultimei intalniri dintre liderii roman si rus, de la Moscova, din 4 decembrie 1989, cand, la o replica privind o noua reuniune, a Pactului dar si bilaterala, dintre conducerile PCR si PCUS, care ar fi urmat sa aiba loc pe 9 ianuarie la Bucuresti, Gorbaciov a replicat – sarcastic, daca privim retrospectiv – “Veţi mai trăi până la 9 ianuarie!”…

Despre toate acestea si despre multe altele – inclusiv despre operatiunea de dezinformarea strategica sovietica reusita prin agentul Moscovei Ion Mihai Pacepa sau despre intoxicarile maghiare cu bomba nucleara a lui Ceausescu (foto dr) – s-a discutat in conferinta de peste trei ore care a avut loc luna trecuta la Institutul Bancar Roman.

Academicianul Dinu Giurescu: “Istoria se bazeaza pe documente”

Intr-un discurs al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, rostit cu ocazia lansării lucrării „Fereste-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România”, autor Larry L. Watts, la Banca Nationala a Romaniei, (Video AICI) acesta aprecia ca prima lucrare a istoricului american dintr-o trilogie dedicata Romaniei este “de excepie” (PDF AICI). Ulterior, la decernarea Premiilor Fundatiei “Magazin Istoric” 2014 si a Simpozionului “Cristian Popisteanu” (Video AICI), guvernatorul BNR s-a mirat public pentru ca unele medii si-au permis “sa puna sub semnul intrebarii de ce o carte plina de istorie s-a lansat aici”.

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 9 - Acad Dinu Giurescu 13.06.2014De data aceasta, la Institutul Bancar Roman, la lansarea versiunii originale a celui de-al doilea volum al trilogiei lui Larry Watts, „Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War“ / “Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiului Rece”, profesorul Dinu C. Giurescu (foto dr), vicepresedintele Academiei Romane, a catalogat personajele care comenteaza pe langa subiect drept niste “speculanti” care emit “tot felul de aberarii”.

“Iti sta mintea-n loc” despre ce teorii se pot vehicula pe seama Romaniei, a afirmat academicianul Dinu C. Giurescu. “Cei care sustin teoria ‘Romania-cal troian’ nu aduc nici o dovada. Fac numai afirmatii. Adevarul este cel pe care il citim in cartea lui Larry Watts”, a afirmat destul de raspicat marele istoric roman. Trebuie depasita “mania scenaritei”, mai apreciaza profesorul Giurescu. “Pentru mine este foarte clar: Romania nu a fost un ‘cal troian’. Daca stiinta istoriei mai are un sens, si examinezi toate declaratiile de la Gheorghiu Dej, din ’55 – ca aceea pe care o reproduce foarte bine profesorul Larry Watts – si pana la terminarea regimului comunist, iti dai seama ca a fost o politica reala de desprindere, de individualizare a Romaniei in cadrul Blocului Pactului de la Varsovia si, ca atare, aceasta nu poate fi negata. Existenta acestei politici este confirmata de documente. Exista aceasta coluziune, acest amestec intre stiintele politice si comentariile politice si istorie. Nu, domnule! Istoria se bazeaza pe documente: documente scrise, documente inregistrate audio, documente vizuale. Nu poti sa faci speculatii pe marginea documentelor doar de dragul speculatiei. Eu sunt de acord cu ceea ce a demonstrat Larry Watts – el nu a afirmat, el a demonstrat!”, a conchis academicianul Dinu Giurescu amintind in alocutiunea sa ca lucrarea lui Larry Watts a fost cumparata de romani intr-un numar impresionant, unic pentru o carte de istorie.

Pe acelasi subiect, al “calului troian”, Larry Watts a tinut sa adauge, ca “in plus, daca ai un cal troian, atunci nu-i dai foc, cum a fost in decembrie 1989, cand de abia de atunci el ar putea merita si castiga tot ce s-ar fi investit in el, daca ar fi fost un ‘cal-troian’…” In acelasi context, la intrebarile si raspunsurile de la finalul lansarii, s-a discutat si despre “asa-zisa vanzare a evreilor si sasilor”, in care au fost implicate cu de la sine vointa si cerere Germania si Israelul (Video mai jos).

Prezentam in continuarea o relatare asupra evenimentului, realizata de cotidianul Adevarul, cat si alocutiunile istoricilor Larry Watts, Dinu C. Giurescu si Cristian Troncota, inregistrate de Ziaristi Online si de colegii de la Adevarul:

Larry Watts a lansat o carte despre rolul României în Pactul de la Varşovia şi Războiul Rece

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 1 - 13.06.2014“Istoricul american Larry Watts revine în atenţia lumii academice odată cu lansarea noului său volum: „Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War“ (versiunea originala a lucrarii publicate de Editura RAO sub titlul “Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiului Rece”)

La evenimentul de lansare, alături de autor, au participat academicianul Dinu C. Giurescu, Ioan Mircea Paşcu, Mihai Retegan şi Cristian Troncotă.

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 2 - 13.06.2014Introducerea cărţii a fost făcută de profesorul Vasile Secăreş, moderator al evenimentului, care a subliniat că vorbim despre un autor de origine străină, dar cu o contribuţie importantă în zona lucrărilor istorice care tratează rolul României în relaţiile internaţionale.

„Orice discuţie despre o carte sau alta a lui Larry Watts a fost totdeauna un eveniment. Ancora unei asemenea discuţii a fost cartea. Probabil că a scris mai mult şi mai important despre România decât multă lume din ţară şi, chiar dacă nu uităm că avem de-a face cu un cetăţean american, se consideră unul dintre noi. Cartea despre care vom discuta, volumul doi, cred că a împlinit cu prisosinţă aşteptările create de autor“, a arătat Secăreş.

El a comparat criza din Ucraina, din prezent, cu tulburările de la începutul anilor ’90 şi a opinat că, în acest context, putem vorbi despre o „reaşezare strategică“ a României, motiv pentru care astfel de lucrări au o contribuţie importantă în ce priveşte înţelegerea ţării noastre.

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 5 - 13.06.2014Imediat după Secăreş a luat cuvântul chiar autorul, Larry Watts, care a vorbit pe larg despre al doilea volum al trilogiei sale, intitulat „Extorting Peace: Romania, The Clash Within The Warsaw Pact And The End Of The Cold War”, dar şi despre modul în care a tratat informaţiile pe care le-a expus în lucrare.

Watts a anunţat că al doilea volum care tratează rolul României între Pactul de la Varşovia şi finalul Războiului Rece vorbeşte despre România în perioada 1978-1989 şi se opreşte cu o săptămână înainte de Revoluţie. Cel de-al treilea volum, a anunţat el, va aborda Revoluţia, dar şi ceea ce Watts a numit “perioada de izolare a României”, cei trei-patru ani care au urmat evenimentelor din 1989.

În ce priveşte abordarea sa, Watts a recunoscut că este mai degrabă o analiză, iar expertiza sa constă în experienţa de sovietolog.  Autorul a dezvoltat, pe rând, mai multe subiecte pe care le-a tratat în acest al doilea volum şi a vorbit inclusiv despre relaţia României cu SUA, relaţie despre care a spus că a fost afectată de amplele campanii de dezinformare la adresa României, cele mai multe orchestrate de URSS.

„Toate campaniile de dezinformare au avut un impact foarte mare. La mijlocul anilor ’80, campaniile de dezinformare la adresa României au avut efect. Chiar Ronald Reagan credea că România a fost un cal troian“,  a arătat el.

Deşi volumul nu vorbeşte despre evenimentele interne din România, Watts a arătat că nu a putut neglija aceste evoluţii, întrucât au conturat politica externă a României.

“Nu este o carte despre politica internă a României. Este vorba despre influenţa pe care dezvoltarea internă a avut-o asupra politicii externe. Cărţile acestea au fost o încercare, din partea mea, de a înţelege ce s-a întâmplat în timpul Războiului Rece. Una dintre problemele majore, pentru mine, a fost să înţeleg cum SUA, dar şi analiştii au greşit în interpretarea României. Asta este o problemă, România nu a fost la graniţele SUA. Eu pot să spun, cu siguranţă, că pot să enumăr toţi oamenii SUA care ştiu că România şi Polonia au fost ţintele Uniunii Sovietice din 1919 până în anii 1930“, a explicat Larry Watts.

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 3 - 13.06.2014Autorul a arătat că nu doar SUA, ci şi alte state au eşuat în procesul de înţelegere a României, în special după anii “60, când România a avut o politică externă axată pe trei direcţii şi, deşi a fost criticată pentru că ar fi dovedit inconsecvenţă, acţiunile pe plan extern au fost gândite în avans.

„În 1962, pentru prima dată, România a constatat că URSS a fost în stare să provoace un război nuclear fără să informeze România, chiar dacă urma să fie implicată. Din această cauză a avut trei direcţii de abordare. De aici s-a răspândit zvonul că politica românească nu a fost stabilă. Prima direcţie a fost că negocierea e singura modalitate de rezolvare a conflictelor. A doua direcţie a fost cea de dezangajare militară. A treia idee a fost transformarea Pactului de la Varşovia într-o coaliţie reală“, a detaliat Watts.

În opinia istoricului american, România a avut o politică externă persistentă, vreme de 25 de ani. „Cred că aceasa va fi recunoscut nu doar în Europa, ci şi în Statele Unite“, a încheiat Watts.

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 4 Prof Giurescu si Troncota - 13.06.2014La eveniment au mai vorbit şi academicianul Dinu C. Giurescu, dar şi profesorul universitar Ioan Mircea Paşcu. Giurescu a arătat că Watts, prin proiectul său, a avut o contribuţie importantă în conturarea unui nou tablou al relaţiilor României pe plan internaţional. „Proiectul este continuu şi are toate şansele să fie dus la îndeplinire, adică până în ziua de 22 decembrie 1989“, a spus el, încurajator.

La rândul său, Ioan Mircea Paşcu a făcut şi o mărturisire, dincolo de analiza volumului, şi a povestit că a discutat cu autorul, înainte de apariţia acestui volum, despre situaţia României, respectiv despre marginalizarea statului român de către actorii internaţionali. „De ce a fost România izolată?“, a întrebat Paşcu, iar Watts i-a oferit un răspuns.

„Larry mi-a răspuns că România a încurcat jocul marilor puteri“, s-a confesat Ioan Mircea Paşcu, spre finalul alocuţiunii sale. ()

Sursa: Ziaristi Online

Larry Watts nu lasa loc de indoieli: Moscova ura Romania

Profesorul Dinu Giurescu sustine in totalitate demonstratiile lui Larry Watts

Profesorul Cristian Troncota asteapta cu infrigurare volumul al III-lea, despre evenimentele din decembrie 1989

Pentru cei care doresc sa vizioneze integral cele trei ore ale conferintei va oferim dupa fotografiile de mai jos si filmarea colegilor de la Adevarul, care beneficiaza de un sunet mai bun, fiind cuplati mai bine la serviciul de intrerupatoare electrice:

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 8 - Pascu, Secares, Giurescu, Troncota 13.06.2014

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 6 CIA USSR - 13.06.2014

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 7 - Pacepa, Pascu, Secares, Giurescu, Troncota 13.06.2014

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 10 - 13.06.2014

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 11 - Pascu, Troncota, W, Secares, Giurescu 13.06.2014

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 12 - Muresan 13.06.2014

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online 13 - Liviu Muresan 13.06.2014

Transmisia video a evenimentului de pe 13 iunie 2014 incepe de la minutul 40:

Larry Watts - Extorting Peace - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - IBR - Ziaristi Online - 13.06.2014

Categorii: ziaristi_online

Dan Tanasă anunţă: A luat fiinţă Asociația Civică pentru Demnitate în Europa. Felicitari si succes!

Stiri de pe ziaristionline.ro - Iulie 29, 2014 - 9:54pm

Asociatia Civica pentru Demnitate in Europa - Dan TanasaComunicat de presă

A fost constituită Asociația Civică pentru Demnitate în Europa

Membrii fondatori au plăcerea să informeze opinia publică cu privire la înființarea Asociației Civice pentru Demnitate în Europa (ADEC). Asociația își are sediul central în București și intenționează să deschidă filiale în țară și străinătate.

ADEC are ca scop promovarea României ca stat național demn în Europa prin promovarea coeziunii cetățenilor, promovarea culturii și a tradițiilor, a istoriei și justiției, precum și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Dan Tanasă, președinte ADEC: ”Valorile care stau la baza constituirii asociației sunt valorile pe care trebuie să se sprijine orice societate democratică: libertate, democrație, egalitate, demnitate umană și drepturile omului. Vom milita activ pentru demnitate în Europa, pentru eradicare sărăciei și a disciminării de orice fel, pentru respectarea legilor, pentru combaterea corupției și pentru întărirea democrației și a statului de drept”.

ADEC se va implica activ în apărarea demnității umane și a drepturilor omului în cazul tuturor cetățenilor români din interiorul granițelor României care se află în dificultate sau care riscă să-și pierdă identitatea precum și în cazul comunităților de români din jurul granițelor României care au nevoie de ajutor pentru a-și păstra identitatea românească.

ADEC va milita în permanență pentru promovarea valorilor europene, a dialogului interetnic și interconfesional și pentru sprijinirea sistemului juridic în vederea creșterii încrederii cetățenilor în statul de drept bazat pe dreptate socială.

Cu speranță pentru o Românie demnă într-o Europă demnă!

Sursa: Dan Tanasa via Ziaristi Online

Categorii: ziaristi_online