Share |

Lansare de carte între evocări și confuzii

În anul de grație 2012, apartenența la revoluția antibăsistă sau la cauza copiilor orfani de la Valea Plopului se face din comoditatea semiflască a casei personale prin intermediul butonului LIKE, deci în mod logic a fi prezent la întâlnirea cu Dan Puric de la Biblioteca Județeană te legitimă iremediabil în fața propriilor ochi ca un fin om de cultură. Într-o sală bătută de vânt la propriu (curentul era insuportabil), lumea s-a înghesuit pentru întalnirea cu “misticul” de la Siriu. Frapează din prima tocmai unul din lucrurile mult blamate de Dan Puric (referirile lui obsesive la securiști, comuniști si criptocomuniști sunt de notorietate) și anume “scârboasa impreunare dintre victimă și  călău”…domnia sa, Dan Puric schimbând termenele și cuvinte de prietenie cu unul dintre actualii conducatori ai unei instituții de cultură buzoiene, fost UTC-ist propagandist cu acte (plătit gras în vechiul regim pentru asta) , absolvent al școlii de partid “Ștefan Gheorghiu” actuala gazdă a evenimentului! Cuvântarea este lungă, dezlânată în marea ei parte, se face paranteză la paranteză, se ajunge nu de la A la B trecând prin puncte intermediare ci se merge de la A către o multitudine de puncte B,C, sau D, discursul fiind presărat aproape la fiecare frază cu justificări din genul celor…..”pe când eram la Paris, sau Phenian…la safari in Kenya sau între zgârie norii din New York…” care seamăna izbitor cu discursul semidoctului român capabil de viziuni globale și europene însă musai prin prisma “experienței”sale de om “plimbat prin lume”. Citarea aproximativă a unor gânditori sau filozofi ar trece aproape neobservată dacă domnul Dan Puric (fără ofensă, dar niciodată considerat un actor de primă mână) începe să povestească un pseudo dilalog care, chipurile, l-ar fi avut domnia sa la filmarea filmului Dacii cu Amza Pelea și Ilarion Ciobanu.Ca cinefil amator sunt uimit de faptul ca dânsul era suficient de matur să joace în 1967 alături de MARELE AMZA care ,vezi Doamne , i se adresa cu prietenosul “măi Dănuț” dar mai ales de faptul că dânsul pomenește și de Ilarion Ciobanu(care nu a jucat niciodată în Dacii) și de un anume actor englez (Richard Johnson) cu care avea un anumit dialog. Problema este că cei doi s-au întâlnit în film, dar un an mai târziu, în 1968 în “Collumna” lui Mircea Drăgan. Deși dezlânată, cuvântarea se încheie fix in 90 de minute, ceea ce face să mă gândesc că până la urmă nu am urmărit o lansare de carte și nici prezentare eseu, ci o mică reprezentație artistică, atent cronometrată, în paralel cu o lansare de produs , cartea domniei sale, într-un senzațional raport pagină tiparită/cost (cam 2.8 ron pe pagina).

Your rating: Nimic Average: 4.9 (21 votes)