Share |

“Eu”, Paul Negoiță, şi stepa culturală

„<Ce vremuri! Ce moravuri!>, exclama Heraclit cândva. Oare sunt referinţe privitoare doar la vremea lui, fără legătură cu timpurile actuale!? Am ajuns aici, deoarece ne-am amăgit permanent crezând că trebuie să alegem răul cel mai mic şi nu pur şi simplu binele.” Acest citat dintr-un ziar local, aparţine candidatului la Primăria municipiului Buzău, Paul Negoiţă și reprezintă o tentativă de a atrage atenţia electoratului printr-o metodă subtilă de tip “cetate asediată”, folosită de însuşi Lenin în războiul civil din Rusia (1919-1921), în care duşmanul era arătat în afara cetăţii, fără a se vedea răul din lăuntrul ei. Afirmaţia aduce o gravă ofensă societăţii însăşi, ca şi cum noi am fi vinovaţi de ceea ce suntem. Însă, ce nu ştie fostul preot este faptul că a făcut o gravă confuzie, ceea ce nu prea este în acord cu nivelul cultural, pe care dânsul îl pretinde. “O tempora! O mores!” (= Ce vremuri, ce moravuri) este un citat al lui Cicero de fapt…şi nu al grecului Heraklit, aşa cum Negoiţă afirmă sigur pe el, lăsând să se întrezărească o cultură vastă şi temeinică, însă de fapt dureros de falsă. Aşadar, cultura preotului Negoiţă este una de tip “almanah”, cum am văzut la mulţi pseudocărturari din zilele noastre, care fac curte moralei din fabulele lui La Fontaine. Una dintre formulele preferate ale preotului autosuspendat este aceea de „stepă culturală” folosită deseori în conversaţiile sale cu cetăţenii, dar oare ştie dânsul definiţia stepei? Stepa este un spaţiu nemărginit, cu o funcţie geografică bine stabilită, care de-a lungul timpului a format mentalităţi spirituale şi culturale infinit superioare Occidentului despiritualizat şi desacralizator. Stepa însăşi l-a creat pe Dostoievski, Esenin, Puşkin şi Gorki. Tot stepa a creat şi o funcţie vizionară asupra umanităţii ca personajul Raskolnikov din romanul „Crimă şi pedeapsă”, unde Dostoievski vede prin acest personaj demonii înaintea răului. Aşadar stepa nu este un spaţiu vid, ci este doar o funcţie complementară şi alternativă a Occidentului individualizat. Stepa a creat în mentalitatea est-europeană ceea ce marii învăţaţi numesc comunismul de stepă, funcţie socială care a dominat şi societatea românească până în secolul al XX-lea când a fost înlocuită prin fenomenul de aculturaţie, dinspre vest spre est, de nihilism şi individualism. Ceea ce denumiţi dumneavoastră „stepă culturală” este mai degrabă o rezistenţă în faţa nihilismului vestic, un conservatorism emanat de marii părinţi culturali ai acestei ţări, precum Eminescu, Maiorescu, Petre P. Carp, Constantin Rădulescu Motru. Dacă la cei din urmă conservatorismul s-a limitat la funcţia lor politică, la Eminescu acesta a însemnat însăşi esenţa lui. Referitor la desacralizarea actuală a societăţii şi a modernizării forţate, istoria României a cunoscut două etape, una între 1832-1938 şi a doua după 1989, prin care am fost şi suntem încă invadaţi de stihiile vestului. Ceea ce ni se întâmplă este mai degrabă o pierdere a identităţii noastre româneşti prin vulgarizarea tuturor factorilor care definesc această identitate: limba, cultura, religia, armata şi nicidecum o stepă culturală. La fel ca şi în trecut, domnule Negoiţă, suntem într-o fază intermediară între un conservatorism identitar şi un postmodernism european. Este inadmisibilă confuzia între NIMIC (stepa culturală) şi trecerea dintr-o stare într-alta (tranziţia). Aşadar, domnule Negoiţă avem nevoie de oameni puternici cu o cultură trainică şi o spiritualitate adevărată pentru a ne recrea spaţiul nostru identitar. Trebuie să creăm o elită culturală, politică şi religioasă şi asta în mod cert nu se face prin sentimentul de compătimire, ci se poate crea prin combativitate şi prin educaţie morală şi spirituală.

 

 

 

 

Your rating: Nimic Average: 4.6 (9 votes)