Share |

Cine-i Puterea și cine Opoziția?

Se vorbeşte intens în ultimele zile și pe stradă și pe toate canalele despre dictatura PDL ce ar trebui înlăturată. Haideţi să facem o analiză critică a acestei dictaturi: 42 de judeţe, din care 17 Consilii judeţene PSD, 14 PDL, 5 PNL. Rezultă –conform “artimeticii” elementare: PDL minoritar. În plus, la capitolul mari primării, PDL iese iarăşi în dezavantaj, pentru că nu are zece în toată țara.  Cine este așadar  în Opoziție? Pe de altă parte, anul 2012 debutează cu revolta Facebok. În acelaşi timp determină o reacție - nemaiîntâlnită în  România postdecembristă - de sinceră simpatie pentru Raed  Arafar, şi copilul său de suflet  SMURD. Simpatia pentru Arafat reiese din respectul pentru un om care simbolizează demnitatea, cinstea, munca. Se spune că românii, mai ales cei tineri, nu au repere morale, că nu au respect pentru muncă. Oare? Evenimentele acestor zile  din România demonstrează tocmai contrariul: pe de o parte, aclamarea unor principii morale, a unui model, pe de altă parte, contestarea unui sistem al non-valorii, al intoxicării cu mitocănie vulgaritate, indignare. Bineînțeles, nu este vorba doar de politic, ci şi de tot ceea ce promovează mass –media. Să ne amintim că În 2011, un internaut demască, involuntar, printr-un post pe Twiter, acţiunea comando-ului american de ucidere a lui Ben Laden. La scurt timp, Facebook era portalul îndemnurilor la ieşirea de sub tiranie pentru popoarele magrebiene si din Orientul mijlociu: Ali al Algeriei fuge, Mubarak este înlăturat, Ghadafi linşat. Dar, atenţie! Tendința este ca politicul să confişte valorile (şi) acestor mișcări. Să nu fie aceasta “rătăcirea cea de pe urmă”, „mai rea decât cea dintâi…” Recurgerea la vandalism, la instigare, la partinism va face, poate, în cele din urmă, ca o revoltă pentru un ideal, un model, să se transforme într-un act penal. Revenind la ce spuneam la început, că nu mai știm cine este Opoziția și cine Puterea în țara asta, acest lucru nu ne permite să ne grăbim a-i găsi pe autorii diversiunii care se consumă acum în stradă. “Dictatura portocalie” poate fi – atât de simplu! – înlocuită cu o dictatură a presiunii străzii ca masă de manevră, dirijată cu măiestrie din umbră de oameni, partide, aceiași care, la prima problema, s-ar lepăda de orice responsabilitate.

Your rating: Nimic Average: 5 (3 votes)