Share |

Monogamia, mit sau realitate?

Un subiect discutat mereu, una dintre temele care creează controverse. Fie că suntem de acord cu importanţa pe care o joaca monogamia în relatiile noastre, fie că nu credem în posibilitatea ca oamenii să poata iubi "pe toata viata", ne preocupa acest subiect.

 

Încă de la poveştile cu Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana, spaţiul cultural în care trăim ne inoculează convingerea implicită că forma firească a relaţiilor este monogamia.  Cu toate acestea, infidelitatea există la tot pasul, iar monogamia umană tinde să devină un mit. Zilnic, apar tot mai multe situaţii ce par să contrazică monogamia ca şi normalitate: liderii politici şi sportivii celebri sunt surprinşi în situaţii dezonorante (de exemplu Bill Clinton, Tiger Woods, Arnold Schwartzenegger, Dominique Strauss-Kahn), organizaţiile cu profil religios sunt zguduite de scandaluri (a se vedea cazul abuzului de minori ce a răvăşit Biserica Catolică), iar industrii altădată de neimaginat câştigă tot mai multă importanţă economică (se estimează că pornografia produce anual venituri de aproximativ 100 de miliarde de dolari). Acestea sunt însă doar  câteva cazuri de notorietate publică. Avem şi în România persoane publice care au scandalizat opinia publică cu infidelităţile lor şi, desigur, cu toţii cunoaştem multe alte exemple din viaţa de zi cu zi, de oameni care sfidează cu abilitate această firească monogamie şi implicit, momentul în care şi-au jurat credinţă pentru totdeauna.
  Aşadar, deşi normalitatea este exprimată prin monogamie, există ipoteze conform cărora sexualitatea înclinata spre mai multi parteneri se regaseşte în predispoziţiile de natură biologică cu care suntem înzestrati. De fapt, se pare că singurul organism complet monogam, este o specie de vierme lat care traieste în intestinele pestilor. Ridicol, nu? Asta ne va face sa ne intrebam daca monogamia pe viata este normala; desigur ca este, însă la fel de normala este si poligamia, conform cercetatorilor.

   Ce a fost înainte de monogamie?

   E un subiect demn de dezbătut dacă ne gândim că tot acest comportament instinctual din zilele noastre trebuie sa-şi aibă rădăcinile undeva. Până la urmă, nu este o noutate  a secolului XXI, nu am aruncat noi lumea în pacatul infidelităţii.
    În urmă cu câteva milioane de ani, Homo erectus, strămoşul omului, a renunţat la sistemul de înmulţire tipic gorilelor, în care un mascul alfa se lupta cu alţi masculi pentru a câştiga accesul la un grup de femele. În locul acestuia, Homo erectus a trecut la un model în care cei mai mulţi dintre masculi aveau acces la femele.
   Mai mult, până acum 10.000 de ani, când omenirea a început să evolueze de la societăţile de tip vânător-culegător, odată cu descoperirea agriculturii, monogamia era inexistentă.
    Apariţia proprietăţii private şi dezvoltarea capacităţii de a stoca resurse au făcut ca paternitatea să devină un element esenţial al societăţii umane.Astfel, odată ce proprietatea privată a înlocuit proprietatea comună, investiţia parentală a unui mascul într-un copil a crescut, astfel că importanţa paternităţii a crescut. Bărbaţii doreau să ştie cu siguranţă că resursele lor vor ajunge la progeniturile proprii, şi nu ale altcuiva, aşa că au impus un sistem nou, care să asigure acest lucru.
    Proprietatea privată înseamna că fiecare trebuia să cunoască limitele proprietăţii sale. Acest lucru este reflectat şi în Biblie, de cea de-a 10-a poruncă: "Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău". O exprimare rudimentară, în care deşi nevasta era în aceeaşi categorie a proprietăţii alături de casă, ogor, rob, ea era totuşi prima în această enumerare.Pentru bărbat, simţul proprietăţii îşi găsea deci cea mai mare însemnătate în femeia de lângă el.
   De-a lungul istoriei, societăţile patriarhale au recurs la diferite metode pentru a ţine "sub lacăt" femeile, de la corsete şi centuri de castitate până la mutilarea genitală şi chador-ul ce acoperă întreg corpul, cu excepţia ochilor. Dacă în evul mediu femeile erau arse pe rug pentru vrăjtorie, în istoria recentă reprimarea acestora s-a produs cu invocarea ştiinţei, fiind inventate boli precum nimfomania, respinse între timp de comunitatea ştiinţifică.
    În ciuda metodelor dure prin care s-a încercat condamnarea adulterului, acesta este întâlnit în continuare în toate societăţile, la bărbaţi şi la femei deopotrivă. Diferă doar unghiul din care sunt judecaţi pentru acest lucru. Dacă bărbaţilor li se găseşte mai mereu oarecare scuze, opinia publică desfiinţează întru totul femeia care “calcă strâmb”.

   Dacă monogamia ar fi o trăsătură naturală a oamenilor, de ce şi-ar risca atâţia oameni reputaţia, familia şi cariera pentru a obţine ceva contrar naturii umane? 

    Dacă monogamia ar fi starea naturală a unei relaţii, n-ar fi fost nevoie în decursul evoluţiei societăţii umane de reglementări legale, norme morale sau de ameninţări cu moartea pentru ca omul să fie convins să acţioneze în conformitate cu propria sa natură, adică să-şi cultive relaţia monogamă.
    În cazul bărbaţilor, monogamia nu a fost aplicată cu aceeaşi stricteţe, de unde şi această concepţie eronată a unor bărbaţi din societatea de astăzi, conform cărora, bărbaţii sunt mai “îndreptăţiţi” decât femeile să înşele.
   "Sunt 80.000 de prostituate doar în Londra; şi ce sunt acestea dacă nu sacrificii pe altarul monogamiei?" nota celebrul filozof Arthur Schopenhauer  în secolul al 19-lea.
    Prostituţia este un fenomen străvechi, observat în toate culturile în care normele morale impuneau monogamia. Carl Jung îi menţiona lui Freud într-o scrisoare datată 30 ianuarie 1910 părerea sa despre căsătorie: "O premisă obligatorie pentru o căsătorie de succes, găsesc eu, este permisiunea de a fi infidel". Aşadar, cum putem afirma că monogamia e în natura omului? Este normalitatea de astăzi, pe care încercăm s-o impunem cu orice preţ, dar care nu are succes acolo unde predispoziţia genetică a individului e alta. Si de aici, lumea se împarte stupid la doi: norocoşi şi ghinionişti, deoarece nu ştiu dacă intuiţia sau inteligenţa măcar,  ne pot fi de folos pentru a alege un partener cu o predispoziţie monogamă. Pe cât de ridicol, pe atât de adevărat.

      Deci nu toţi bărbaţii sunt predispuşi la infidelitate.

    Cercetările recente arată că bărbaţii se situează pe un spectru larg, de la poligamie totală la monogamie totală. O genă care codifică un receptor al vasopresinei (hormon cu acţiune vasoconstrictoare şi antidiuretică secretat de hipofiza posterioară) ar putea fi cheia acestei variaţii. Când cercetătorii au inserat această genă în creierul unui şoarece de câmp, acest animal promiscuu a devenit monogam. Masculii care aveau o versiune mai lungă a acestei gene receptor petreceau mai mult timp cu puii lor şi prezentau o preferinţă mai mare pentru partenerele lor, chiar şi atunci când li s-a oferit şansa unei cuplări cu o femelă tânără şi fertilă. Astfel, monogamia masculină pare a fi, cel puţin parţial, prestabilită de genele pe care fiecare individ le-a moştenit.

   Ce îi impinge pe oameni astăzi spre poligamie?

   Pentru unii, maximul unei feminităţi sau masculinităţi este dat  de existenta simultană a mai multor relatii, deoarece, a fi intr-o singura relatie, dedicată, ar fi un semn de slabiciune faţă de partener, o dovada de dependenţă. In alte cazuri, este pur si simplu vorba de un model de funcţionare: „Asa sunt femeile sau barbatii“.
    Interesant este că noul Cod Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie, s-a adaptat perfect realităţii conjugale din România şi vine cu noutăţi pentru cei dispuşi să sfideze instituţia căsătoriei.Iţi inseli sotul/sotia?  Potrivit legii, platesti despagubiri, nu iţi intorci spatele pur si simplu, asa cum se poartă astazi.
   Daca pleci de acasă si iţi abandonezi soţul/soţia şi copiii,vei plati în bani sau bunuri.
   Logodna trebuie de asemenea luată in serios de acum înainte.Logodna nu mai reprezintă deci un exces de zel al lunaticului care ştie că oricum nu se angajează înca la nimic definitiv. Iti parasesti logodnicul/logodnica fara motiv ,vei plati despagubiri şi toate cheltuielile facute deja cu organizarea nunţii. Noul cod civil vine deci în întampinarea omului modern si a căsatoriei moderne, unde nu există prezumţia fidelităţii şi implicit, nici a monogamiei. Si pentru că se pleacă ab initio de la aceşti factori de risc, noul Cod Civil vine cu garanţii pentru cei prejudiciaţi în adâncul sufletului lor sau…în adâncul buzunarului.
    Normalitatea a frânt de mult timp graniţele impuse de societate. Si în acest joc de putere, întodeauna cineva va pierde. Ca atare, normalitatea devine un nonsens, la care curând n-o să se mai adapteze nimeni. Pentru că dincolo de bine şi de rău, intervine structura intimă a fiecăruia, care dictează mai puternic decât orice morală.

   Ca o concluzie, omul este conceput sa fie poligam, însă monogamia îi conferă echilibru, liniste, împlinire sufleteasca. Totul ţine de alegerea fiecaruia.

Your rating: Nimic Average: 4.5 (30 votes)

Comentarii

O specie poate fi caracterizata ca mono sau poligama in functie de marimea gonadelor masculilor. Acum, daca la homosapiens iese in medie c-am avem oute de monogami nu inseamna ca este si adevarat. Unii dintre noi pot fi oosi, altii mai fara si atunci...Daca jumatate sunt monogami, jumatate poligami, ce partea a paharului o vedem? Monogamia este o necesitate sociala. Poligamia este o necesitate fiziologica (sa-ti demonstrezi ca esti cel mai puternic, sa-ti perpetuezi gena - la masculi si sa fii bagata-n seama, apreciata, aleasa dintre toate de cat mai multi mascului puternici sa le duci mai departe neamul - la femele + sa nu mai spun ca in unele perioade, macarimea sub coada este maxima).
In concluzie, cititi cu atentie-n oo inainte de...

Acesta nu este un editorial.
Scuze!!! Mai este mult de munca. Si trebuie putina stofa !!!!!!!!!!!!!!!!

Cu trei lulele nu atingi cerul !!! Cenzura comentariilor pare salvatoare ??? Pare !!!

Inainte sa ne dam cu parerea pe un ton superior, ar fi de bun simt sa ne recomandam. Nu poti sa emiti pareri despre editorialele dintr-un ziar LOCAL si sa te dai destept criticandu-i pe altii, cand te semnezi ANONIM. E o chestie de asumare pe care m-as bucura sa o vad prezenta. Si un alt aspect, sa nu comparam un ziar central cu un ziar local, in care de obicei, nici macar NU exista categoria de editorial. Si nu ai face rau daca le-ai citi si pe celelalte, poate iti formezi o viziune mai ampla despre stilul meu. Monogamia era un subiect ceva mai "subtirel", mai de "weekend" care ma preocupa personal si pe care am dorit sa-l abordez.Nu consider insa ca e definitoriu.

Acesta nu este sigur un editorial. Constat si faptul ca nu suntem pregatiti nici pe partea stiintifica!!!!!!!!!!!!!!!

Cumva esti posesor sau... posesoare mai degraba de vreun sot poligam si nu poti sa te impaci cu gandul asta sau care e problema ta? Nu-ti place, nu mai citi. Sau cel putin arata ce poti tu sa faci mai bun ca sa treci drept exemplu...Sa criticam e cel mai usor.