Share |

Omul ca animal social, în varianta judecatoarei Bîrsan

“Ce este omul?”

     Unii ar spune fară să stea pe gânduri “Da, omul  este o fiinţă socială, trăieşte într-o societate cu legi, printre oameni”.Aceasta este însă o definiţie simplistă, a omului de rând, care răspunde aproape mecanic la această întrebare de natură filozofică.Experienţa a demonstrat însă că, în România,  viziunea omului sofisticat, influent, ”sus pus”,  ar fi aceea că omul este o fiinţă socială, trăieşte în societate printre oameni, dar fără legi.

   Devenită deja fenomen naţional, Gabriela Bârsan, judecator la Inalta Curte de Casaţie si Justiţie, acuzată de trafic de influenţă de procurorii DNA, are o teorie interesantă în ceea ce priveste omul, susţinând sus şi tare că pentru a fi judecator trebuie sa fii om mai întâi:"Ştiu că am avut şi am lângă mine pe omul de la care am învăţat, învăţ şi voi învăţa ce înseamnă să fii OM, pentru că numai aşa poţi fi JUDECĂTOR".   Această declaraţie a judecătoarei  spune totul despre generalizarea gândirii penale în România, despre oameni care au impresia că, prin prima poziţiei pe care o au, îşi permit orice şi, ca atare, li se va ierta orice. Sunt om, deci fac şi eu puţin trafic de influenţă, ce e aşa grav?   Doar aşa îmi explic lecţia de morală pe care ne-o oferă acest înalt magistrat, încă extrem de iritat că domnia sa a trebuit să suporte umilinţa unei percheziţii domicilare, ca şi cum ar fi… un infractor ordinar!  Urmărirea penală ,în cazul domniei sale, ar trebui sa se plieze pe  nişte privilegii demne unui asemenea statut. Că doar pe asta s-a bazat tot timpul. Pe privilegii, pe imunitaţi, pe această protecţie specială  pe care i-o confera legea prin prisma statutului de magistrat.„Percheziţia s-a făcut fără aducerea la cunoștință a unui act de acuzare și fără a se ține seama de imunitatea pe care titularul domiciliului o are”,a declarat judecătoarea.

   Iar de data aceasta, se referă la soţul său, care este care este judecătorul României la CEDO şi care a sesizat Consiliul Europei, a încunoștiințat CEDO și a notificat MAE cu privire la percheziția efectuată de Direcția Națională Anticorupție la domiciliul său.

  România devine încet un stat in care oficialii sai, înalti sau mărunti, nu mai par a fi capabili sa facă distincţie între lege si fărădelege, între a fi om,în adevăratul sens al cuvântului, şi a fi infractor. Acest caz sugerează că distincţia dintre legalitate si ilegalitate ar fi, pentru aceşti magistraţi, la fel de relativă ca şi cea între bine si rău! Numai că în Codul Penal nu e niciun pic de filozofie.Totul e cât se poate de clar si de obiectiv. Daca la nivel oficial nu se întelege asta,ce aşteptări avem de la omul de rând? Ce model preiau aceştia?

  Ce le scrie judecatoarea Birsan membrilor CSM: am fost OM cu voi, v-am ajutat în viata, cum ati indraznit sa-mi aprobati cererea de perchezitie?  Aşadar omenia dezleagă orice infracţiune. Mai presus de orice lege, se află relaţiile sociale, prietenia, omenia. Asta e calea de a răzbi într-o ţară sufocată de corupţie. Si în spatele acestei concepţii etalate în ziare, nu se simte niciun gram de regret pentru gradul de pericol social al faptei sale.

   Din păcate, lipsa unei conştiinţe a binelui si răului este generalizată.Am trăit, am crescut cu modul acesta de a înţelege relaţiile sociale. Socializarea în zilele noastre are întodeauna alte scopuri decât simpla afinitate pentru individ.Omul este un animal social, aşa cum a afirmat Aristotel, dar unul mult prea perfid, prea interesat.

 

   Ar fi interesant de făcut un sondaj în România cu tema “Ce înseamnă pentru tine sa fii om?”

    Pentru mulţi, a fi om înseamnă a păcali sistemul, “a pune o vorba” undeva sus, a interveni  pentru cineva, a “rezolva” pe cineva, eludând legea.Dovada de omenie o dă acela care îl ajuta pe prietenul lui care a comis-o grav. Aşa cum zice si judecatoarea Bârsan :”Poate am gresit,dar oameni suntem”. Mesajul e clar: am fost oameni cu voi, fiţi oameni cu mine. Genial!

   De fapt,ce realizează aceasta în continare este tot un trafic de influenţă, dar la vedere. Neavând conştiinţa propriei greşeli, propriei fapte penale, se exprimă dezinvoltă, într- o scrisoare deschisă,care nu vine în explicarea faptei sale ci, în mod sfidător pentru opinia publică, se adresează colegilor de breaslă ,care au fost atât de “neomenoşi”.

    Am moştenit oare din comunism tot acest fenomen al prieteniei cu folos, al relaţiilor si al datului din coate, pentru a răzbate?

    Ne-a fost imprimat atât de puternic acest model al omului influent, plin de “relaţii”, încât nu putem concepe o altă definiţie a omului puternic în România. In subconştientul acestor oameni, planează certitudinea că, în ţara noastră totul e manipulabil. Incepând sau terminând cu justiţia.

  Ar fi de datoria tinerei generaţii să lupte cu acest monstru ,cu acest animal mult prea social, care îmbracă în mod halucinant definiţia “omeniei”.

 Dar mai rămân oare tinerii valoroşi în ţară?

Your rating: Nimic Average: 4.5 (21 votes)