Share |

„Nemuritorul” de la ACR, neclintit nici de Poliție. Și rezistă, și rezistă…

Președintele Automobil Clubul Român (ACR), Constantin Niculescu, este cercetat de aproape doi ani de polițiștii Direcției de Investigare a Fraudelor, după ce plângerea împotriva sa s-a plimbat de la DNA la Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 și, în final, a ajuns la IGP, unde dosarul zace prin fișetele anchetatorilor.

 

Se pare că președintele ACR are structura psihică şi fizică a nemuritorilor.  Lucrează în ACR din preistoria acestuia, din anii ‘60, a devenit președintele filialei din Brașov în 1967, în 1978 ajunge vicepreședinte, apoi din 1985, secretar general și din 1995, președinte. Cheagul l-a prins cu ajutorul valului revoluţionar când s-a făcut frate cu Petre Roman până când acesta a făcut transferul de proprietate de la autorităţile publice locale sau de la stat, în curtea ACR. O mai făcuse şi cu alte organizaţii şi asociaţii, de pildă Asociaţia crescătorilor de păsări care avea şi ea patrimoniu imobiliar, bani şi terenuri.

Pentru a-şi menţine acest statut privilegiat, de prieten cu toată lumea, inclusiv cu şefii politici, Constantin Niculescu a numit diverşi politruci din structurile locale în funcţii onorifice sau a inaugurat strategic în preajma alegerilor diverse sedii sau hoteluri, unde invită crema cremei politice la o măslină.

A fost și parlamentar (2000-2004) după ce a condus o vreme un fantomatic partid al automobiliștilor, un satelit al PDSR. Cei care-l contestă spun că s-au folosit căruțe de bani pentru tipărirea afișelor și fluturașilor, pentru cumpărarea spațiilor publicitare la televiziune, radio și presă.

Favorurile continuă și azi. Se spune că, pentru a le intra pe sub piele lui Călin Popescu-Tăriceanu și Victor Ponta, susține campionatul național de karting, chiar dacă este falimentar.

Liderul maxim al unui regat

Această agresivă politică de relaţii publice l-a menţinut lider maxim, vreme de decenii, al celui mai avut parc auto din ţară. Poate că aceste relaţii au şi ţinut Garda Financiară departe până anul trecut, când a fost controlat pentru prima dată portofelul celui mai bogat şofer. E drept că regatul său a început să decadă, din cei 130.000 de cotizanţi nu au mai rămas decât vreo 5.000, au început să-l trădeze şi apropiaţii pe care a trebuit să-i execute pe motive de infidelitate.  Pentru că afacerile sale au stârnit interesul unor şefi de filială, într-un an jumătate şi-a curăţat pădurea de uscături şi a transformat sediul central într-un campus militar, bine salarizat şi conduşi de mâna fermă au unor persoane cu state în domeniu cum ar fi dr. Ilie Gabra sau Gheorghe Săpunaru, şeful Serviciului de control ACR. Speranța de viață a șefilor de filiale este foarte scăzută. Sunt grăitoare cazurile directorilor de la Dâmbovița, Alba Iulia, Mehedinți sau Sălaj. Iar în 2007 din cei 40 de directori, 30 au fost destituți pentru diverse motive, în principal penrtu că au fost curioși și au pus prea multe întrebări.

Aşadar, nu mai e ce-a fost demult, când taxele de înscriere erau de un milion de lei, pentru care membrii beneficiau de anumite avantaje gratuite sau cu discount (inspecţie tehnică periodică, asistenţă tehnică sau cazare, carte verde, schimb valutar sau şcoală auto). Au rămas însă alte beneficii.

Niculescu controlează un grup de firme, pe spatele ACR

Pentru a controla mai bine imensul patrimoniu al ACR, Constantin Niculescu a recurs la o stratagemă aplicată cu succes în multe alte situaţii: el a externalizat activităţile aflate iniţial sub pălăria ACR. Şi avea ce gestiona. Numai patrimoniul de bunuri imobiliare (mai puţin terenurile) a fost evaluat la circa 50 de milioane de euro. Iar când s-a adoptat legea care dădea societăţilor comerciale drept de preempţiune pentru terenurile pe care erau amplasate, ACR a luat caimacul imobiliar, deşi este o asociaţie şi nu o societate comercială. A ajuns să dețină acum mii de hectare de teren  (parcări, poligoane, hale de reparații etc.) ca să nu mai vorbim despre infrastructura turistică.

Deşi a pus mâna pe aceste terenuri în urma efectelor unei legi care se referea la societăţile comerciale, ACR este, în continuare, o organizaţie bazată pe asocierea benevolă.

Pentru a aspira imensul patrimoniu al ACR, Constantin Niculescu a înfiinţat mai multe firme – ACR SRL, ACR AUTO TURISM SRL, ACR INFO MEDIA SRL, ACR BROKER DE ASIGURARE-REASIGURARE SRL, FUNDATIA CIVILIZATIA  RUTIERA - care, încet-încet, au preluat tot mai mult din beneficiile acestei organizaţii, lăsând în cârca filialelor locale povara administrării şi exploatării. Fiecare dintre societăţile controlate de liderul maxim al ACR a căpuşat reţeaua organizaţională, folosindu-se gratuit de sedii şi forţa de muncă, sifonând fonduri şi clientelă către firmele unde Constantin Niculescu este unic acţionar sau majoritar.

Brokerajul asigurărilor de pildă, iniţial făcut de salariaţii filialelor locale, a fost preluat de agenţia controlată de Niculescu. E drept, cei care munceau erau tot cei din filiale numai că banii intrau în conturile acestei agenţii. O firmă care apare înregistrată cu zero salariaţi şi zero profit. Tot pe infrastructura ACR, Constantin Niculescu a mai proiectat Casa de Schimb Valutar ACR SA. Aici președintele Constantin Niculescu nu mai deține controlul direct, având doar 28,11%. Însă cum un alt pachet de 27,77% din acțiuni îi aparține unui asociat, Valea Constantin, și alte 15% unei liste de persoane fizice, ACR se află în poziția de acționar minoritar, cu 29,06%. Și de această dată, schimburile valutare sunt efectuate tot în spațiile ACR și tot prin intermediul angajaților asociației care fac pe agenții de asigurări în beneficiul acestei firme.

Prăduirea bunurilor ACR

Au dispărut ca prin farmec multe dintre activele deținute de Club în țară, mai cu seamă unitățile de servicii și inspecție tehnică întinse pe mii de metri pătrați. Acestea au fost vândute, președinții de filiale aflând prea târziu. Au dispărut, din patrimoniul ACR clădirile deținute în Piatra Neamț, Roman, Bârlad, Slatina, Șimleu Silvaniei, Brăila, Tecuci, Agnita, Măgurele, Bazovici, Hârlău, Sângiorzu de Mureș sau Câmpulung Moldovenesc.

Constantin Niculescu a cheltuit, însă, munți de bani din fondurile ACR făcând tot felul de investiții, cum ar fi unități hoteliere care, pentru că nu pot fi autorizate, nu pot primi turiști. Asa este cazul motelului din Alba Iulia care a costat vreo 3 miliarde de lei, a fost inaugurat cu fast în urmă cu nouă ani, unde au avut loc trei ședințe ACR și apoi a fost închis. Astăzi se degradează treptat. Aceeași soartă o au și cele 29 de camera ale motelului ACR Nehoiu, din județul Buzău, care stau goale de la inaugurare. În schimb, Niculescu pare să fi clonat acest hotel, ridicând o casă în localitatea Lințești (Argeș) care seamănă de la arhitectură, la material de construcție cu hotelul buzoian. Nu e de mirare că mulți și-au pus întrebarea dacă nu s-au folosit bani din același buzunar pentru a plăti cele două construcții. Buzunarul ACR, firește.

Interesul pentru turism s-a concretizat în înfiinţarea societăţii comerciale ACR Auto Turism SRL prin intermediul căreia Constantin Niculescu s-a asociat cu ACR. El deţine 52,4% din noua afacere și este unicul ei administrator. Niculescu pare să fi fost mai preocupat de preluarea activităților și activelor ACR prin firma de turism care a fost înființată pentru a face servicii turistice , însă a început să preia o bună parte din serviciile ACR. Constantin NIculescu își făcea concurență de unul singur. Noul SRL a pus mâna pe spațiile de testare din Arad, Ploiesti, Sibiu, Târgu Jiu, Oradea, Bacău și Focșani. Pentru că societatea al cărei unic administrator era nu avea nici aparatura necesară efectuării inspecțiilor tehnice și nici personal calificat, Niculescu a preluat activele și serviciile de la ACR. Peste noapte, în unele filiale ale ACR, instalațiile și aparatura pentru verificarea autoturismelor au trecut în custodia firmei ACR Auto Turism SRL.

 Evaluări și subevaluări

În prelungirea dubioaselor afaceri imobiliare se înscriu și subevaluările patrimoniale care au costat ACR-ul câțiva directori de filiale, cum ar fi Mariana Giugula de la Buzău sau Ion Toma, de la Giurgiu, care s-au întrebat la ce bun aceste subevalări. Uneori era doar o formă de a evita majorarea facturilor fiscale, alteori părea să fie o pregătire pentru vânzări preferențiale. La începutul anului 2010, Departamentul Economic din Centrala ACR București a transmis declarații de impunere fiscală cu evalări imobiliare sensibil mai mici. Martorii spun că iniţial, primiseră prin fax date referitoare la fiecare imobil, cu valorile de inventar din registrul contabil, valorile de inventar din contabilitate, conform reevaluărilor (chiar şi acestea nereale). Toate documentele figurau ca fiind eliberate de ACR Bucureşti  pe 30.12.2009. Constantin Niculescu s-a întors câteva zile mai târziu și, a convocat de îndată șefii din filiale ordonându-le să blocheze depunerea declarațiilor de impunere transmise inițial. Primele situații au fost înlocuite cu altele cu același număr de înregistrare dar cu valori de inventar mai mici. La Vrancea, de exemplu, valoarea de impozitare a clădirilor stabilită în primul document era de 106.082 lei, sumă care în a doua adresă scade la 88.384 lei. Același lucru s-a întâmplat și la filialele Buzău și Ialomița.

În plus, multe filiale au raportat banii primiți din chirii drept bani de cotizații. În acest fel s-a evitat plata impozitelor legale, întrucât cotizațiile membrilor nu sunt impozitate, pe când chiriile obținute sunt generatoare de impozite către bugetul de stat.

Toate aceste aspecte au fost prezentate pe larg în plângerea penală aflată la IGP, dar se pare că ofițerii de la Investigarea Fraudelor nu țin seama de ele.

Your rating: Nimic Average: 5 (1 vote)