Atât plătește Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” pentru permacultura care se face la Casa Grădinarului, 36.000 de lei pe lună. În total, pentru cele opt luni de servicii, suma ajunge la 288.000 de lei, fără TVA. Banii sunt plătiți către Terra Horticultura SRL, firma care a contractat serviciile pentru activitatea de permacultură de la Casa Grădinarului, într-un proiect în care este prevăzută o suprafață de aproximativ 200 de metri pătrați.

Pentru a nu crea confuzii, trebuie să facem o precizare inmportantă. Sera are o suprafață de aproximativ 192 de metri pătrați și se cultivă și în incinta ei, dar aici nu se face permacultură. Această activitate se desfășoară în exteriorul serei, iar în acest moment permacultura municipală se desfășoară pe o suprafață de aproximativ 200 de metri pătrați. Proiectul prevede extinderea acestei activități pe o suprafață exterioară mult mai mare, în timp.

Cu alte cuvinte, nu am pus în discuție cei 192 de metri pătrați ai serei atunci când calculăm costul permaculturii, ci ne referim la cei 36.000 de lei pe lună plătiți pentru activitatea de permacultură care, în prezent, se desfășoară pe aproximativ 100 de metri pătrați.

Iar administrația locală prezintă acest proiect la nivel de mega-proiect.

Viceprimarul Oana Gheorghiu a scris recent, într-o postare publică, despre faptul că proiectul de la Casa Grădinarului va deservi întreaga regiune din care face parte Buzăul și, în aceeași logică au fost prezentate public și primele produse rezultate de la Casa Grădinarului, câteva lădițe cu legume. Raportând imaginile cu acele lădițe la banii care se cheltuie acolo, te-ai fi așteptat să vezi lăzi cu legume unele peste altele, nu câteva lădițe așezate una lângă alta. Reprezentanții unor unități și instituții care au beneficiari cărora li se servește masa ne-au spus că, din legumele primite în acele lădițe, nu au adunat nici măcar o traistă de legume cât să facă un ghiveci, dara sta este altă poveste.

Revenind, am dori să subliniem cănu este nimic scandalos în faptul că un proiect aflat la început produce puțin. Problema este alta și anume raportul dintre ceea ce se produce efectiv acum, dimensiunea reală a activității și banii publici cheltuiți pentru ea.

Iar dacă acestea ar fi cheltuielile unui agricultor obișnuit, care trebuie să-și scoată venitul din producția agricolă, probabil că omul s-ar lăsa de meserie.

Gazeta Buzoiană va solicita, în baza Legii nr. 544/2001, documentele și explicațiile necesare pentru a vedea exact ce se află în spatele acestor sume. Vom cere defalcarea celor 288.000 de lei plătiți către Terra Horticultura SRL, dar și documentele justificative pentru celelalte cheltuieli prezentate în material. Vrem să știm ce s-a cumpărat, în ce cantități, la ce prețuri unitare, ce servicii au fost efectiv prestate și care au fost necesitățile care au stat la baza acestor achiziții. Până la primirea răspunsurilor oficiale, cifrele din achizițiile publice sunt cele care vorbesc.

Până aici am vorbit despre una dintre cheltuielile Centrului Cultural „Alexandru Marghiloman” care atrag atenția prin valoarea lor. Și nu este singura. Din achizițiile făcute de CECAM în ultimii ani ies la iveală și alte sume importante pentru cărți, tipărituri, promovare, scenotehnică, produse din oțel Corten și alte servicii. Privite împreună, toate acestea lasă impresia că, la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”, banii publici se aruncă ca la lăutari, adică fără număr și fără să-i doară burta, pentru că nu sunt banii lor, sunt banii noștri, ai buzoienilor.

Deocamdată, în rândurile care urmează, vă prezentăm, cu cifre și achiziții la vedere, tabloul unui posibil jaf pe bani publici. Vom reveni asupra subiectului după ce Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” ne va răspunde solicitării formulate în baza Legii 544/2001 și vom afla, document cu document, pentru ce au fost cheltuiți acești bani.

36.000 de lei pe lună pentru activitatea de la Casa Grădinarului

36.000 de lei pe lună nu sunt puțini bani, indiferent cum îi privești. Înseamnă 360 de milioane de lei vechi. De aceea am vrut să vedem ce se întâmplă, concret, la Casa Grădinarului și pentru ce se plătește această sumă. În prezent, permacultura se face în exteriorul serei, pe aproximativ 200 de metri pătrați. Proiectul este gândit să se extindă în timp pe o suprafață mult mai mare, însă aceea este situația de acum. Iar despre ce se produce efectiv și ce ajunge la beneficiari, administrația locală ne-a prezentat deja primele rezultate. Dar să începem cu începutul!

Pe 25 mai 2026, Centrul Cultural și Educațional „Alexandru Marghiloman” a făcut o achiziție directă către Terra Horticultura SRL, CUI 53183804.

În SEAP, achiziția apare cu denumirea „Prestări servicii – horticultura”, CPV 77300000-3 – servicii pentru horticultură.

Valoarea este de 288.000 de lei fără TVA, pentru opt luni.

Cantitatea este trecută în SEAP ca 8 luni, cu un preț de 36.000 de lei/lună.

Achiziția a fost publicată la ora 09:29 și finalizată la… cât credeți? 10:19. Adică într-un interval de aproximativ 50 de minute.

Destinația serviciilor este activitatea de la Casa Grădinarului, centrul educațional pentru permacultură și hrană sănătoasă.

În SEAP, obiectul achiziției este formulat generic, ca servicii pentru horticultură. Legătura cu permacultura rezultă însă din destinația Casei Grădinarului și din documentele proiectului, care prevăd în mod explicit amenajarea unei micro-ferme didactice cu specific de permacultură.

Sera este una, permacultura este alta

Ca să nu amestecăm lucrurile și să nu dăm impresia că cei 36.000 de lei pe lună sunt plătiți pentru toată suprafața de la Casa Grădinarului, trebuie să lămurim mai întâi despre ce teren vorbim. Proiectul are mai multe componente, iar sera este una dintre ele. Permacultura se face în exteriorul acesteia, pe terenul care urmează să fie extins treptat.

Sera are o suprafață de aproximativ 192 de metri pătrați și acolo se cultivă, dar nu prin sistem de permacultură. În exterior, activitatea de permacultură se desfășoară în prezent pe aproximativ 200 de metri pătrați.

Proiectul este însă gândit pentru ca suprafața destinată micro-fermei didactice cu specific de permacultură să fie extinsă în timp, pe o suprafață exterioară mult mai mare.

De asemenea, documentația prevede că în subsol urma să fie procesat materialul vegetal cultivat în sera anexată și în spațiul exterior.

Așadar, proiectul este real și are o perspectivă de dezvoltare, dar pe noi ne interesează costul actual trebuie raportat la ceea ce există și se face efectiv, acum, acolo, în afara serei.

Un proiect prezentat la nivel de regiune, cu o producție care încape în câteva lădițe

Administrația locală a ales să prezinte Casa Grădinarului drept un proiect cu ambiții mari. Viceprimarul Oana Gheorghiu a vorbit public la un moment dat despre faptul că acesta va deservi întreaga regiune din care face parte Buzăul.

Este o perspectivă foarte ambițioasă, doar că, atunci când ne uităm la producția efectivă prezentată public până acum, imaginea este cu totul alta. Au fost prezentate câteva lădițe cu legume.

În condițiile în care pentru activitatea de permacultură se plătesc 36.000 de lei pe lună, este greu să nu observi disproporția dintre amploarea discursului public și ceea ce se vede efectiv în teren.

Lădițele prezentate public nu erau unele peste altele, ca să nu mai încapă, ci unele lângă altele, în câteva rânduri, iar cei din unitățile și instituțiile care au beneficiari cărora li se servește masa ne-au transmis că, după ce au primit respectivele legume, nu au reușit să adune nici măcar o traistă de legume pentru un ghiveci.

Suntem de acord că o asemenea producție este firească pentru o activitate aflată la început, dar nu producția mică este problema, ci cât costă această producție.

Permacultura înseamnă și folosirea eficientă a resurselor

Mai există un aspect care face ca aceste cheltuieli, despre care vorbim aici să fie și mai interesante. Permacultura nu înseamnă doar „hrană bio”.

Este un sistem de proiectare și de producție care urmărește folosirea eficientă a resurselor, reducerea intervențiilor inutile și obținerea unei funcționări cât mai sustenabile a sistemului agricol.

Cu alte cuvinte, unul dintre principiile importante este tocmai acela de a lucra inteligent cu resursele disponibile și de a evita consumurile inutile, adică cheltuielile.

La Casa Grădinarului, însă, avem o cheltuială de 36.000 de lei în fiecare lună pentru activitatea de permacultură, iar pentru opt luni, 288.000 de lei. Atenție, fără TVA!

La un calcul simplu, 36.000 de lei pe lună înseamnă 432.000 de lei într-un an, dacă același tarif s-ar menține pe parcursul celor 12 luni. Contractul verificat de noi este însă pentru opt luni, în valoare de 288.000 de lei fără TVA.

Un agricultor care ar trebui să suporte asemenea cheltuieli pentru o suprafață atât de mică ar renunța, pur și simplu, la agricultură. Nu ar avea cum să-și scoată banii. Noi, însă, nu suntem întrebați dacă suntem de acord cu această cheltuială. Cineva decide cum să cheltuiască banii noștri, ai buzoienilor, iar nota de plată o suportăm noi, chiar și atunci când administrația trebuie să strângă cureaua și bugetele sunt pe minus.

Dacă ne uităm puțin și mai departe de cele opt luni din contract, aflăm că proiectul nu se oprește la cei aproximativ circa 200 de metri pătrați pe care se face acum permacultură. În documentație este prevăzută o extindere pe o suprafață de peste 1.600 de metri pătrați, iar dacă astăzi plătim 36.000 de lei pe lună pentru activitatea desfășurată pe aproximativ 100 de metri pătrați, ne întrebăm, pe bună dreptate cât ne va costa această poveste atunci când proiectul va ajunge la dimensiunea pe care și-a propus-o administrația?

Și dacă un producător agricol trebuie să obțină din ceea ce produce suficienți bani pentru a-și acoperi costurile și pentru a rămâne cu un venit, la o cheltuială de 36.000 de lei pe lună, problema nu mai este dacă faci agricultură ecologică, convențională sau permacultură. Problema este dacă mai poți să faci agricultură din punct de vedere economic.

Aici, pentru că vorbim despre bani publici, pe nimeni nu doare burta. Banii buzoienilor, resursele publice în general, sunt tocate fără discernământ și fără milă.

Alte cheltuieli care bat la ochi

Și dacă la Casa Grădinarului avem 288.000 de lei pentru cele opt luni de servicii de horticultură, în lista de achiziții a Centrului Cultural mai găsim și alte sume care merită puse sub lupă. De această dată, vorbim în special despre cărți, reviste, servicii tipografice și diverse produse culturale, pentru care CECAM a plătit, în unele cazuri, zeci de mii sau chiar sute de mii de lei.

Când le pui cap la cap, sumele nu mai sunt deloc de ici, de colo. Sunt sute de mii de lei din bani publici, cheltuiți pe cărți, reviste, tipărituri și alte servicii. Noi nu sus’inem că nu trebuiau cumpărate sau că prețurile sunt neapărat nejustificate, vrem doar să vedem ce s-a cumpărat, în ce cantitate, cât a costat fiecare și cine a încasat banii, fiindcă vorbim despre bani publici.

Fundația pentru Cercetări Multidisciplinare: 242.650 de lei în opt achiziții

În cazul Fundației pentru Cercetări Multidisciplinare apar opt achiziții, în valoare totală de 242.650 de lei:

„Geografia Jud. Bz” – 35.280 lei

„Istoria Jud. Bz” – 44.040 lei

„Servicii tipografice” – 4.800 lei

„Carte Povestea albinutei” – 2.340 lei

„Pachet conținut Salvarea…” – 6.100 lei

„Revista Akademos” – 17.640 lei

„Servicii tipografice” – 91.500 lei

„O scurtă istorie a Buzăului, ed. 5” – 40.950 lei

Numai cele patru achiziții din 23 martie 2026 au însemnat 120.040 de lei.

În aprilie au mai fost cumpărate „Geografia Jud. Bz”, cu 35.280 de lei, și „Istoria Jud. Bz”, cu 44.040 de lei.

Nu vrem să tragem concluzii înainte de a vedea documentele. Doar vrem să știm câte exemplare au fost cumpărate, cât a costat fiecare, ce servicii au fost incluse și cum au fost fundamentate aceste prețuri.

Iar printre achizițiile pe care merită să le luăm la bani mărunți se află și cele legate de volumele despre Ion Andreescu, pentru că aici apar alte sume consistente.

La final, nota de plată tot la noi ajunge

De la cei 288.000 de lei pentru cele opt luni de permacultură la cărți, reviste și servicii tipografice de sute de mii de lei, la 166.667 de lei pentru 500 de volume despre Ion Andreescu, 200.000 de lei pentru scenotehnică, 110.350 de lei pentru produse din oțel Corten sau 171.000 de lei pentru promovare, lista cheltuielilor CECAM este lungă.

Poate că fiecare leu are o explicație și dacă da, atunci să ni se spună care este explicația pentru fiecare cheltuială. Pentru că banii aceștia nu sunt ai celor care îi împart din pix prin birourile din Palatul Comunal și nici ai celor care semnează hârtiile. Sunt banii noștri, ai buzoienilor.

Iar când vedem 36.000 de lei pe lună pentru aproximativ 200 de metri pătrați de permacultură, în timp ce ni se vorbește despre un proiect care va deservi o regiune întreagă, este normal să ne întrebăm cât ne va costa toată povestea când va ajunge la dimensiunea promisă.

La final, indiferent câte cărți, reviste, lădițe cu legume, scenotehnică sau permacultură cumpără CECAM, nota de plată tot la noi ajunge. Pe noi nu ne întreabă nimeni dacă suntem de acord cu acest desfrâu bugetar.

Noi doar plătim.

Plătim și când bugetul este strâns, plătim și când ni se spune că nu sunt bani, plătim și când ni se cer taxe și impozite mai mari.

Ei decid. Noi plătim.