Există momente în care agitația urbană ne sufocă atât de mult, iar tot ce ne dorim este o evadare în locurile unde timpul pare că stă în loc. O astfel de experiență a fost surprinsă recent de buzoianul Constantin Drenea, care a împărtășit pe rețelele de socializare o imagine spectaculoasă, ce ne reamintește cât de surprinzătoare este natura chiar la noi acasă.
De la o altitudine de 1000 de metri, din inima Masivului Ivănețu, comuna Brăești, privirea călătorului străpunge zările până la o distanță impresionantă, 50 de kilometri.
De acolo, de sus, orașul Buzău nu mai este doar un conglomerat asfalt și clădiri, ci apare timid la orizont… „ca o amintire”, pierdut în imensitatea câmpiei care se așterne la picioarele munților.
Dincolo de imaginea panoramică de o frumusețe rară, farmecul acestei drumeții constă în starea pe care ți-o oferă înălțimile. Departe de zgomotul mașinilor și de freamătul zilnic, Masivul Ivănețu își întâmpină oaspeții cu o liniște totală, întreruptă doar de foșnetul vântului prin coroanele copacilor, aer curat și tare, specific înălțimilor de munte și un peisaj care îți taie respirația, unde verdele crud al pădurii întâlnește albastrul infinit al cerului.
„România chiar știe să surprindă… trebuie doar să urci puțin mai sus.” , scrie Constantin Drenea.
Zona aflată la granița comunelor Brăești și Lopătari este încă una dintre frumusețile mai puțin explorate ale turismului buzoian. Masivul Ivănețu oferă trasee de o frumusețe aparte, ideale pentru cei care vor să descopere Buzăul sălbatic.
Atunci când experimentezi această senzație de libertate deplină și vezi cum orașul se micșorează până devine o simplă dungă luminoasă la orizont, realizezi că tot ce a trebuit să faci a fost să te echipezi de drumeție și să iei calea munților. :i Buz[ul are comori ascunse la fiecare pas, iar această realitate o descoperi de fiecare dată când ai curajul să urci puțin mai sus.
