Înainte ca anchetatorii să definitiveze dosarul și să stabilească toate circumstanțele tragediei în care băiețel de 4 ani, de la Limpeziș, și-a pierdut viața sfâșiat de un câine, un lucru dureros iese în evidență din informațiile apărute până acum, unul extrem de dureros și anume că, atunci când un copil moare, aproape niciodată nu este vorba despre un singur moment, ci despre un șir de situații și decizii și despre lipsă de grijă sau, altfel spus, neglijență.
Se vorbește despre un CÂINE de PAZĂ, adică un animal cu instinct teritorial. Despre un câine crescut și antrenat tocmai asta, pentru a apăra un spațiu, o gospodărie, alte animale, etc. Tocmai de aceea trebuie spus un lucru simplu, chiar dacă este incomod: NOI NU AVEM AȘTEPTĂRI DE LA ANIMALE. Nu le cerem responsabilitate. Nu le cerem discernământ. Nu le cerem să înțeleagă fragilitatea unui copil și să nu-l atace.
Avem, însă, așteptări de la oameni. De la adulți ne așteptăm să-și supravegheze copiii. De la proprietarii de câini ne așteptăm să își țină animalele în condiții care să nu pună vieți în pericol. Ne așteptăm ca cei din jurul nostru, oamenii adulți, să prevină tragediile înainte să ajungă știri.
După astfel de momente tragice, găsim repede că vinovat este câinele, iar el devine ținta furiei oamneilor pentru că el nu se poate apăra și nici nu poate oferi explicații. Dar UN CÂINE NU DECIDE. Un câine DOAR REACȚIONEAZĂ. Oamenii sunt cei care decid, prevăd situații și își protejează copiii.
Dacă informațiile care au apărut în spațiul public în ultimele 24 de ore vor fi confirmate de anchetă, atunci consider că nu instinctul unui animal trebuie pus primul sub pe tapet, ci instinctul de părinte și lanțul de neatenții și responsabilități neglijate care a permis ca un copil să ajungă într-un pericol mortal.
Partea cea mai grea de acceptat este că tragediile în care omul ar fi putut interveni și nu a făcut-o dor și mai tare.
Un copil nu mai poate fi adus înapoi. Dar măcar adevărul trebuie spus până la capăt, oricât de incomod ar fi.
Sigur că este o tragedie fără margini. Nimeni nu poate nega asta. Moartea unui copil de 4 ani rupe ceva în orice om cu suflet și lasă în urmă o durere pe care nici timpul nu o repară definitiv.
Dar un copil de 4 ani se păzește ca pe sfintele moaște. Nu îl pierzi din ochi. Nu lași lucrurile la voia întâmplării. Verifici poarta, verifici curtea, verifici împrejurimile și elimini orice pericol pe care îl poți elimina. Pentru că la vârsta aceea, copilul nu știe ce este periculos și ce nu. Responsabilitatea este a adultului, întotdeauna.
Tabloul tragediei a fost completat de sursele judiciare citate de presa locală cu un detaliu care nu poate fi trecut cu verderea. Potrivit informațiilor apărute oficial până în acest moment, mama copilului avea alcool în organism în timpul producerii tragediei. Ce relevanță are acest lucru și dacă a influențat în vreun fel cursul evenimentelor rămâne ca anchetatorii să stabilească. Dar este un element care face parte din imaginea completă a unei nenorocirii pe care autoritățile încearcă acum să o reconstruiască pas cu pas.
Dacă ancheta va confirma că au existat greșeli omenești, ele trebuie spuse fără teamă și fără menajamente. Pentru că nu de la animale avem așteptări. De la oameni avem…
