Două luni pierdute după o decizie definitivă care privește gestionarea câinilor fără stăpân, la Buzău
Au trecut două luni de la decizie definitivă, de pe 24 martie 2026, când Curtea de Apel Ploiești a respins definitiv recursul municipalității în procesul cu Asociația „Hăpluț și Prietenii”, menținând hotărârea primei instanțe în litigiul privind legalitatea modului în care era gestionat serviciul de ecarisaj, la nivelul municipiului Buzău.
Totul a pornit de la contestarea hotărârilor administrative prin care serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân fusese delegat către Urbis-Serv. În instanță s-a susținut că procedura nu a respectat prevederile OUG 155/2001 și normele privind achizițiile publice, iar magistrații au menținut concluzia că modalitatea aleasă de administrație nu a fost legală.
Mai mult decât atât, decizia a venit într-un moment sensibil, în condițiile în care Prefectura transmisese administrațiilor locale solicitări pentru intrarea în legalitate în ceea ce privește serviciile de gestionare a câinilor fără stăpân. În spațiul public s-a vorbit atunci despre riscul ca întreaga bază juridică a activității să fie compromisă. Au trecut două luni de atunci.
Două luni în care, Primăria Buzău nu a prezentat măsurile concrete pe care le are în vedere pentru a clarifica sau remedia situația serviciului de gestionare a câinilor fără stăpâni la nivelul orașului. Până în prezent, nu a inițiat un proiect de hotărâre privind reorganizarea, reglementarea sau clarificarea situației acestui serviciu, nu a apărut pe ordinea de zi a vreunei ședințe ordinare a Consiliului Local Municipal Buzău.
Primăria Buzău a fost obligată să schimbe complet modul în care strânge și gestionază câinii comunitari, după ce asociația pentru protecția animalelor citată mai sus a dărâmat în instanță vechiul sistem. Curtea de Apel Ploiești a dat o decizie definitivă prin care a stabilit că serviciul de ecarisaj din oraș funcționa ilegal, deoarece contractul fusese dat direct către firma primăriei, Urbis-Serv, fără să se respecte legea.
Decizia judecătorilor a adus Primăria într-o situație fără ieșire, deoarece firma primăriei nu mai are acum dreptul legal să captureze sau să țină câini în adăpostul de pe strada Răchitei.
În acel context, viceprimarul Ionuț Apostu a ieșit public și a anunțat că „niciun câine nu mai pleacă din adăpost”.
O măsură de avarie, care este valabilă și în prezent. Eutanasierile au fost oprite, dar animalele, deși sunt vizate de cereri de adopție, rămân în boxe sub cheie, până când juriștii primăriei reușesc să facă un nou regulament în baza căruia să poată fin înființat un nou serviciu.
În contextul tragediei de la Limpeziș, unde un copil de 4 ani și-a pierdut viața după atacul unui câine, face ca măsurile pentru câinii fără stăpâni să devină un subiect și mai sensibil Nu pentru că vorbim despre aceeași situație, ci pentru că incertitudinea pe care o generează acest vid legislativ amplifică foarte mult neliniștea oamenilor.
În ultimele două luni, după decizia definitivă a instanței, buzoienii nu au văzut pusă pe masa Consiliului Local o soluție clară pentru această problemă. Această incertitudine legată de funcționarea serviciului responsabil de gestionarea câinilor fără stăpân afectează sentimentul de siguranță al cetățenilor.
Nici pe ordinea de zi a ședinței ordinare a Consiliului Local Municipal Buzău, programată în următoarele zile, nu apare vreun proiect care să vizeze înființarea unui nou serviciu sau clarificarea situației privind gestionarea câinilor fără stăpân, iar acest lucru creează impresia generală că subiectul lipsește de pe agenda conducerii Primăriei Buzău. Se așteaptă cumva o tragedie ca lucrurile să poată fi urnite din loc, iar asociațiile iubitoare de animale să poată fi puse la zid, așa încât să nu mai poată influiența modul în care va funcționa noul serviciu, un drept pe care îl au conform legislației în vigoare?
Nu vorbim doar despre regulamente, proceduri și hotărâri administrative. Vorbim despre oameni care ies cu copiii în parc, despre părinți care își trimit copiii la școală, despre vârstnici care merg singuri pe stradă și despre o comunitate care are nevoie să știe că există un sistem care funcționează. Două luni fără măsuri concrete, fără explicații, crează o problemă serioasă care vulnerabilizează și mai mult comunitatea buzoiană.
