O femeie a ajuns la UPU, în această dimineață după ce a fost mușcată de o cățelușă în zona Clubului Polițiștilor. Este un fapt grav și nimeni nu-și permite Niciun om nu ar trebui să se teamă că va fi atacat pe stradă, iar administrația locală are obligația să se ocupe de câinii fără stăpân.

Există, însă, o parte a acestei povești despre care se vorbește mult mai puțin.

Câți dintre noi înțeleg că și cățelușa care a mușcat femeia este, la rândul ei, o victimă.

Este o cățelușă cu pui, despre care oamenii din zonă spun că este flămândă, însetată și hăituită. Avem imagini în care o femeie îi dă să mănânce, iar animalul este calm și blând. Nu sare la ea, nu o atacă, nu manifestă comportamentul descris ulterior în postările despre „câinii agresivi”.

Avem, în schimb, mărturii potrivit cărora adolescenți o provoacă, aruncă în ea cu diverse obiecte și chiar cu petarde.

Dacă aceste relatări se confirmă, atunci avem o situație revoltătoare, în care un animal speriat, cu pui, este hărțuit până reacționează, după care reacția lui este folosită ca dovadă că animalul este „agresiv”. A ajuns acum de atacă și atunci când nu este atacată, simpli trecători, în încercarea de a ține cât mai departe de puii ei orcie picior străin.

Iar de aici începe cercul vicios.

Primăria nu poate să se spele pe mâini de ceea ce se întâmplă pe stradă

Câinii fără stăpân nu au apărut acum în Buzău și nici nu sunt problema celor care îi hrănesc. Avem de-a face cu o problemă pe care Primăria trebuie să o gestioneze.

Municipalitatea are obligația să prevină abandonul, să sterilizeze, să identifice animalele, să gestioneze situațiile de risc, să intervină când un câine este agresiv și să construiască un sistem care să reducă în timp numărul animalelor de pe stradă.

Nu este suficient să apară problema, să se filmeze un câine, să se publice o fotografie cu o persoană mușcată, iar apoi buzoienii să ajungă să se certe între ei, exact cum se întâmplă acum la Buzău.

Unii cer să fie luați câinii. Alții cer să fie sterilizați. Unii spun că trebuie eutanasiați. Alții vorbesc despre protecția animalelor. Unii îi acuză pe cei care hrănesc câinii că „îi țin pe stradă”. Alții îi acuză pe cei care îi provoacă.

Iar municipalitatea, în loc să fie arbitrul acestei dispute și să vină cu o soluție concretă, lasă impresia că problema trebuie rezolvată prin eliminarea câinilor, nu prin eliminarea cauzelor care îi aduc și îi mențin pe stradă.

Când hrănirea dispare, sterilizarea lipsește, iar animalele sunt hăituite, rezultatul nu poate fi unul bun

Cățelușa din zona Clubului Polițiștilor nu are de unde să știe că administrația locală are probleme juridice cu serviciul de ecarisaj, că la Buzău s-au câștigat procese. Nu știe cine a semnat contracte și cine trebuie să organizeze serviciul, știe doar că are pui, că trebuie să găsească apă și mâncare și că, în jurul ei, există oameni care o pot hrăni, dar și oameni care o pot speria.

Asta este diferența dintre animal și administrație. Animalul reacționează la ceea ce i se întâmplă, iar administrația ar trebui să prevină ceea ce i se întâmplă.

Dacă un câine flămând, însetat și speriat ajunge să muște un om, avem două victime ale aceluiași eșec. Femeia mușcată este victima directă a incidentului, iar cățelușa este victima unui sistem care a lăsat-o să ajungă pe stradă, cu pui, fără protecție și fără intervenție, până când situația a degenerat.

Și totuși, există orașe care aleg altă cale

Buzăul nu are nevoie să inventeze soluții, ci doar să arunce o privire către localitățile în care administrațiile au ales să pună accent pe sterilizare, identificare, adopție și prevenirea abandonului. La Buzău, gestionare înseamnă capturare și eutanasiere.

La Slatina, spre exemplu, administrația locală derulează campanii de sterilizare gratuită și organizează constant târguri de adopții. Într-un document oficial al Primăriei Slatina sunt prevăzute inclusiv măsuri privind sterilizarea câinilor de rasă comună și a metișilor.

Nu înseamnă că Slatina a rezolvat definitiv problema câinilor fără stăpân. Înseamnă că există soluții care pot reduce problema în timp, nu un sistem care consumă bani publici la nesfârșit și o ia mereu de la capăt. La Buzău se pare că administrația alimentează frica pentru ca buzoienii să ceară exact soluția cea mai simplă, respectiv capturarea și eutanasierea.

Cum se întâmplă asta?

Un câine mușcă un om.

Apare o fotografie cu sânge.

Se vorbește despre haite.

Se vehiculează cifre despre zeci de persoane mușcate.

Pe rețelele sociale apar mesaje de tipul „să-i omoare pe toți”.

Apoi vine reacția firească a unui om speriat: „Dacă îi omoară, nu mai mușcă pe nimeni.”

Este cea mai simplă concluzie.

Și tocmai de aceea este atât de ușor de exploatat politic.

Pentru că, dacă oamenilor le este indusă permanent ideea că problema câinilor poate fi rezolvată doar prin eliminarea lor, eutanasierea începe să pară nu doar acceptabilă, ci inevitabilă.

În acest mecanism, câinele care latră devine „agresiv”.

Câinele care își apără puii devine „periculos”.

Câinele flămând care caută mâncare devine „maidanez”.

Iar omul care îl hrănește devine „vinovat” că menține problema.

Dar nimeni nu ne spune de ce există câinii aceștia pe stradă și ce a făcut municipalitatea pentru ca, peste un an, să fie mai puțini. Nu câinele trebuie să plătească pentru greșelile administrației.

Este foarte ușor să spui „să-i omorâm”. Este mult mai greu să faci sterilizare sistematică. Să identifici animalele. Să urmărești abandonul. Să sancționezi proprietarii care își lasă câinii să se înmulțească și apoi îi abandonează. Să ai un program permanent de adopții. Să gestionezi responsabil adăposturile. Să ai intervenții rapide pentru animalele agresive. Să construiești un sistem în care cetățeanul să știe unde reclamă un câine și să primească un răspuns. Și, mai ales, să cheltuiești banii publici astfel încât rezultatul să poată fi verificat.

Asta înseamnă până la urmă administrație.

Nu să aștepți ca un câine să muște și apoi să folosești incidentul pentru a demonstra că trebuie capturați și eutanasiați mai mulți câini.

„Să-i omoare” nu este o politică publică

În comentariile buzoienilor se vede foarte clar cât de mult s-a radicalizat discuția. Unii cer sterilizări. Alții cer uciderea câinilor. Unii vorbesc despre bani și interese. Alții îi acuză pe jurnaliști că exagerează. Unii se tem pentru copii. Alții se tem pentru animale.

Există și buzoieni care întreabă unde sunt documentele pentru cifrele vehiculate public. Dacă au fost peste 20 de persoane mușcate, să aflăm oficial câte au fost. Dacă au fost sute, să aflăm oficial câte au fost. Dacă există rapoarte ale Poliției, ale spitalelor sau ale altor instituții, să fie prezentate. Dacă există o legătură între aceste cazuri și aceeași populație de câini, să fie demonstrată.

Frica oamenilor nu trebuie alimentată cu cifre neverificate. Dar nici problema reală a oamenilor mușcați nu trebuie ascunsă în spatele discursului despre protecția animalelor.

Toate acestea arată că Buzăul are nevoie de soluții, nu de două tabere.

Și femeia care a ajuns la UPU trebuie să fie protejată, dar și ățelușa cu pui trebuie să fie protejată. Copiii trebuie să fie protejați. Oamenii care trec prin parc trebuie să fie protejați. Iar animalele trebuie protejate de cruzime și de abandon.

Toate aceste lucruri pot fi adevărate în același timp.

Problema este că, la Buzău, administrația pare să fi permis ca oamenii și animalele să fie puși unii împotriva celorlalți. și, în loc să construiască puntea dintre cele două tabere, lasă conflictul să crească. Și cu cât oamenii se tem mai mult de câini, cu atât devine mai ușor de susținut o politică bazată pe capturare și eutanasiere. Cu cât câinii sunt mai mult hăituiți, înfometați și abandonați, cu atât crește probabilitatea ca unii dintre ei să reacționeze agresiv. Este un cerc perfect, iar municipalitatea este singura care are obligația și resursele să-l rupă, însă cu grijă și pentru om și pentru animal și pentru banul piblic.

Dacă Primăria continuă să meargă pe aceeași linie, în loc să investească în sterilizare, identificare și adopții, conflictul dintre oameni și câini va crește.

Câinii nu au creat problema asta. Oamenii au creat-o, iar Primăria este cea care trebuie să o rezolve.

Mai jos sunt câteva dintre comentariile buzoienilor la articolul despre o altă femeie mușcată și cățelușa cu pui, pe care îl puteți citi AICI