La câteva ore după publicarea articolului Gazetei Buzoiene despre memoriul semnat de aproximativ 40 de profesori ai Colegiului Național „B. P. Hasdeu”, pe care îl găsiți AICI au apărut și primele reacții. Fostul director adjunct al colegiului, Anca Florea, publicația „La tablă” și consilierul municipal liberal Irinel Cârstea au comentat, în moduri diferite, situația care a ajuns în ultimele zile în atenția presei locale și naționale.

Anca Florea, o reacție elegantă, dar cu mesaj

Prima reacție a venit din partea Ancăi Florea, care a publicat pe Facebook un mesaj în care a vorbit despre adevăr, dialog și despre necesitatea ca situația de la Hasdeu să fie analizată de instituțiile competente:

„„Adevărul poate supraviețui doar în lupta liberă contra altor păreri.”

Mulțumesc tuturor celor care, în timp, au fost și sunt cititorii paginii mele de Facebook! Cred în puterea asumării punctelor de vedere și, mai ales, în forța argumentelor, fără a avea niciodată pretenția infailibilității ideilor mele. M-am format într-o școală a dialogului, a construirii întrebării și, mai presus de orice, a respectării adevărului, cel puțin în accepțiunea lui Aristotel: o idee este adevărată dacă ea corespunde stării de fapt.

În măsura în care comentariile dumneavoastră la postările mele au fost o invitație la dialog, am răspuns cu deschiderea pe care trebuie să o aibă orice persoană care se respectă pe sine. Din nefericire, în ultimul timp au existat comentarii defăimătoare transmise de pe un cont fals. Unul dintre aceste comentarii, acum șters, conținea un josnic atac la persoană. Dacă respectiva postare, realizată într-un limbaj care nu poate fi demn de condiția umană, nu primea o validare printr-un „like” dat de o colegă de cancelarie, cu certitudine nu acordam niciun minut din timpul meu.

Astăzi, tabloul devine complet. Pentru că, așa cum am spus în nenumărate rânduri, adevărul are răbdare, iar noi trebuie să avem maturitatea de a-l aștepta. Din respect pentru școala în care lucrez, vă rog să citiți articolul publicat de doamna jurnalist Florina Arghir Popescu, căreia îi mulțumesc pentru echilibrul profesional cu care a abordat acest subiect. Am speranța că cei în măsură să analizeze realitatea dintr-o instituție de învățământ vor cerceta cu celeritate acest subiect. Este vorba despre imaginea și faptele unor cadre didactice și, poate cel mai important, este vorba despre oameni care fac EDUCAȚIE, indiferent în ce poziție ierarhică s-ar afla. Probabil că este nevoie ca orice instituție să atingă un punct terminus într-un conflict, pentru ca ulterior să-și recapete echilibrul.

În nume personal, îmi permit să asigur hasdeienii, indiferent din ce generație fac parte, că liceul pe care l-au absolvit sau cel în care învață acum va avea capacitatea de a depăși acest moment.”

„La tablă”, despre memoriul profesorilor și problemele din educație

La scurt timp, publicația „La tablă” a revenit pe Facebook asupra subiectului, de această dată după apariția informațiilor despre memoriul profesorilor de la Hasdeu.

Publicația a prezentat informația potrivit căreia aproximativ 40 de cadre didactice au semnat un document transmis Inspectoratului Școlar Județean Buzău în perioada procedurilor pentru ocuparea funcțiilor de conducere și că, potrivit informațiilor publicate de Gazeta Buzoiană, profesorii au solicitat ca Anca Florea să nu mai fie numită sau menținută în funcția de director adjunct.

„La tablă” a pus această informație în paralel cu acuzațiile formulate de Anca Florea la adresa Inspectoratului Școlar Județean Buzău și a preluat, în postarea sa, și reacția acesteia. Însă mesajul transmis nu s-a oprit la disputa dintre cele două părți. „La tablă” a atras atenția și asupra unei probleme mai largi, respectiv modul în care sunt conduse școlile, felul în care sunt luate deciziile în consiliile de administrație și la nivelul inspectoratelor școlae și relațiile de putere care se formează în jurul funcțiilor de conducere. Toate acestea fără să pună în discuție cine are sau nu dreptate în cazul de la Hasdeu, ci și felul în care sunt gestionate astfel de conflicte în sistemul de educație. În aceeași postare, „La tablă” a preluat și reacția profesorului Ancăi Florea la articolul Gazetei Buzoiene.

Consilierul liberal Irinel Cârstea, despre conflictele din școlile buzoiene

O reacție mai amplă a venit din partea consilierului municipal liberal Irinel Cîrstea. Acesta nu s-a referit punctual doar la cazul de la Hasdeu, ci a vorbit în general despre ceea ce consideră că sunt probleme mai vechi ale sistemului educațional buzoian.

Cîrstea a spus că, din 2020, a avut posibilitatea să vadă școala și din perspectiva administrației, prin intermediul activității consiliilor de administrație.

„Am întâlnit orgolii până la cer, conflicte personale care nu se mai termină, profesori împărțiți în facțiuni, reclamații și acțiuni în instanță, marginalizarea unor cadre didactice”, a scris acesta.

Consilierul liberal a spus că astfel de confruntări consumă energie care ar trebui să fie folosită în interesul elevilor: „Uneori, privind din exterior aceste conflicte, am impresia unui adevărat război civil.”

Cîrstea a criticat și modul în care este exercitată autoritatea în sistemul de educație, susținând că un inspector sau un director nu ar trebui să fie „stăpânul” unei instituții, ci administratorul acesteia pentru perioada în care ocupă funcția.

Într-un pasaj dur, acesta a vorbit despre „vătaf la IȘJ”, despre „obedienți” și despre „boieri ce dețin cancelariile din școli”.

A criticat și situațiile în care, în opinia sa, profesorii care nu sunt de acord cu conducerea pot ajunge marginalizați: „Un profesor trebuie să poată spune că nu este de acord. Trebuie să poată semnala o problemă, să poată adresa întrebări sau să solicite explicații, fără teama că va fi marginalizat”, a scris Irinel Cîrstea.

El a vorbit și despre politizare, dar a precizat că nu susține că toate numirile din sistemul educațional buzoian s-ar face pe criterii politice: „Nu afirm că fiecare numire din sistemul educațional buzoian se face astfel. O asemenea generalizare ar fi nedreaptă și ar necesita dovezi irefutabile”. Cîrstea a cerut însă transparență, criterii profesionale și proceduri clare.

În final, acesta a transmis un mesaj profesorilor care își fac meseria fără să intre în conflicte și jocuri de putere:

„Pentru că profesorul bun nu trebuie obligat să supraviețuiască într-un sistem dominat de conflictele altora.”

Iar ultima sa frază a mesajului său a fost una cât se poate de directă: „Nu aveți dreptul să sacrificați copiii în luptele voastre.”

Pentru acuratețea informației, redăm mai jos integral mesajul consilierului municipal Irinel Cârstea:

„Am fost elev și, multă vreme, am privit școala așa cum o privește orice copil: de la nivelul băncii, prin relația directă dintre elev și profesor. Am avut profesori pe care i-am respectat și care au rămas repere pentru mine. Am întâlnit și profesori care nu au reușit să-mi câștige respectul.

Din 2020 am avut însă posibilitatea să privesc școala și dintr-o altă perspectivă. Am început să înțeleg ce se întâmplă dincolo de catedră: cum este administrată o unitate de învățământ, cum funcționează un Consiliu de Administrație, cum se iau deciziile și, mai ales, cum arată uneori relațiile dintre adulții care ne educă următoarele generații.

Ceea ce am văzut în acești ani m-a dezamăgit profund.

Am întâlnit orgolii până la cer, conflicte personale care nu se mai termină, profesori împărțiți în facțiuni, reclamații și acțiuni în instanță, marginalizarea unor cadre didactice. Confruntări care consumă o energie enormă. O energie care nu este consumată în interesul elevului ci al luptei de supraviețuire în instituție.

Uneori, privind din exterior aceste conflicte, am impresia unui adevărat război civil. Iar când într-o școală adulții sunt preocupați mai mult de cine controlează instituția decât de felul în care aceasta își îndeplinește misiunea, cel care pierde este, inevitabil, copilul/societatea.

Funcțiile nu sunt veșnice

Există o problemă pe care cred că trebuie să avem curajul să o discutăm deschis: modul în care este exercitată puterea în sistemul educațional local.

Un inspector, un director sau un membru al conducerii unei instituții nu trebuie să fie stăpânul acelei instituții, ci un administrator ce are o responsabilitate pe un anumit termen.

Avem vătaf la IȘJ ce se înconjoară de caractere slabe, de obedienți, si nu de azi, ci de mulți ani, avem boieri ce dețin cancelariile din școli ce dau cu biciul atunci când un coleg profesor nu execută ordinele. Avem directori ce exclud membrii Consiliului de Administrație din grupurile de comunicare și care întreabă în ce calitate un membru al Consiliului de Administrație solicita documentele propuse spre a fi votate.

Un Consiliu de Administrație nu trebuie să fie o formalitate care validează decizii deja luate de către directori.

Expresia „interesul copilului” apare în discursuri, strategii, ședințe și documente, dar mai puțin în mod real.

Acest slogan este izbitor de asemănător cu „interesul național” vânturat prin campaniile electorale. Nimic diferit

Atunci când energia unei instituții este consumată de conflicte între „adulți”, trebuie să avem curajul să întrebăm: câtă energie mai rămâne pentru copii? Cât timp mai au acești oameni pentru ceea ce sunt plătiți?

Mai există un lucru despre care se vorbește prea puțin: climatul profesional din școli.

Un profesor trebuie să poată spune că nu este de acord.

Trebuie să poată semnala o problemă, să poată adresa întrebări sau să solicite explicații, fără teama că va fi marginalizat, sau considerat automat adversarul școlii.

Un mediu sănătos nu este acela în care toată lumea tace și execută ce spune „șeful”

Autoritatea unui director nu ar trebui să provină din frică și hartuire permanentă a colegilor. Ar trebui să provină din competență, echilibru, integritate și capacitatea de a construi o echipă.

Și noi, politicienii, trebuie să ne asumăm partea de responsabilitate sau de multe ori iresponsabilitate.

Atunci când numirile sau susținerile pentru funcții publice din inspectorat ajung să fie doar în baza carnetului de partid, sau a relațiilor de natura personală, instituția este grav deturnată de la rolulul ei firesc.

Nu afirm că fiecare numire din sistemul educațional buzoian se face astfel. O asemenea generalizare ar fi nedreaptă și ar necesita dovezi irefutabile.

Spun însă foarte clar că orice formă de politizare trebuie tratată prin transparență, criterii profesionale și proceduri clare.

În școlile din Buzău sunt foarte mulți profesori extraordinari. Sunt directori care își fac meseria cu responsabilitate. Sunt oameni care muncesc enorm, de multe ori în condiții dificile, fără să ceară recunoaștere și fără să intre în jocuri de putere.

Tocmai pentru acești oameni trebuie discutate și soluționate problemele existente

Pentru că profesorul bun nu trebuie obligat să supraviețuiască într-un sistem dominat de conflictele altora..

Mulțumesc profesorilor care își fac meseria cu demnitate și care nu vor să participe la conflicte, tabere și jocuri de putere, celor care nu au uitat că elevii lor au o singură copilărie și un număr limitat de ani de școală.

Nu aveți dreptul să sacrificați copiii în luptele voastre.

De ce am publicat memoriul

Considerăm necesară o precizare în legătură cu demersul nostru jurnalistic și cu motivul pentru care am ales să facem publică existența acestui memoriu. Nu am urmărit să stabilim un vinovat în situația de la Hasdeu și nici să ne poziționăm de partea uneia dintre tabere. Demersul nostru a avut un singur scop, acela de a completa informația și de a prezenta și acea parte a situației care lipsea din spațiul public, după ce scrisoarea deschisă a fostei directoare adjuncte de la Hasdeu a ajuns în spațiul public. Nu ne considerăm în măsură să stabilim cine are dreptate în acest conflict. Pentru asta există instituții abilitate să verifice documentele, acuzațiile și împrejurările prezentate de fiecare parte.

Gazeta Buzoiană nu s-a poziționat nici de partea Ancăi Florea, nici de partea profesorilor care au semnat memoriul și nici de partea Inspectoratului Școlar Județean. Am făcut acest demers doar pentru ca cititorii să aibă toate informațiile relevante înainte de a-și forma propria opinie.

Acesta a fost motivul pentru care am publicat memoriul și aceasta rămâne poziția Gazetei Buzoiene. Nu am încercat să găsim un vinovat, ci să întregim un caz care fusese prezentat dintr-o singură perspectivă.

Restul rămâne de lămurit de către instituțiile care au competența să facă acest lucru.