Lucrurile sunt departe de a se liniști la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”. Conflictul dintre directorul adjunct și jumătate dintre profesorii colegiului a devenit public odată cu publicarea, de către Gazeta Buzoiană, a memoriului transmis de aceștia Inspectoratului Școlar Județean Buzău, despre care găsiți amănunte AICI. Ieri, disputa a cunoscut un nou episod. Directorul adjunct al colegiului, Anca Florea, a publicat pe Facebook un răspuns amplu la articolul nostru, iar în interiorul grupului de WhatsApp al profesorilor de la Hasdeu, a fost transmisă o scrisoare deschisă la care au subscris mai mulți colegi prin diferite mesaje.

Vom pune cele două texte în oglindă pentru că vorbesc despre aceeași situație și arată cât de diferit este văzut conflictul din interiorul școlii.

Anca Florea: „Nu ies din scenă”

În mesajul său de pe Facebook, Anca Florea respinge ideea că schimbarea din funcția de director ar însemna retragerea sa. „Un profesor, fie el și pentru o perioadă director, nu iese niciodată din scenă”, spune aceasta, apoi accentuează afirmând următoarele:„Personal, NU ies din scenă, pentru că nu funcția de director mi-a legitimat opțiunile profesionale.”

În acest fel, directorul adjunct transmite că, din punctul său de vedere, plecarea din funcția de conducere nu închide disputa și că va continua să își apere public și instituțional poziția. De altfel, domnia sa a anunțat mai multe demersuri spunând că, în memoriul adresat ministrului Educației și Cercetării, a solicitat și un control al activității sale manageriale, pentru ca aceasta să fie analizată strict de Corpul de Control al ministrului. Motivația invocată este aceea că imaginea sa publică ar fi fost afectată de ceea ce s-a afirmat în spațiul public.

Mesajul Ancăi Florea începe și se termină cu expresia latină „Alea iacta est”, o expresie latină care, în traducere, înseamnă „zarurile au fost aruncate”. Expresia este legată de Iulius Cezar și de momentul în care acesta a trecut Rubiconul, un pas care a dus la izbucnirea războiului civil, ceea ce înseamnă că mesajul pe care a dorit să-l transmită Florea este acela că lucrurile au ajuns într-un punct în care fiecare trebuie să își asume ceea ce a spus și a făcut.

În același timp, ea susține că nu a afectat imaginea școlii sau a colegilor prin pozițiile exprimate public.

Unul dintre reproșurile sale se referă la memoriul semnat de profesori. Florea pune la îndoială dacă pagina cu semnături este legată de solicitarea propriu-zisă și spune că trebuie verificat numărul real al celor care au semnat.

Ea mai susține că, dacă într-adevăr aproximativ 40 de profesori din 60 erau nemulțumiți de activitatea sa, aceștia puteau folosi procedurile instituționale ale școlii, respectiv Consiliul profesoral sau Consiliul de administrație.

Mai spune că va cere și cercetarea celor pe care îi consideră responsabili pentru ceea ce numește „un dur atac la persoană”.

Răspunsul profesorilor: „Scrisoarea unui stalinist imbecil către Victor Petrini”

Tot duminică, pe grupul intern de WhatsApp al profesorilor de la Hasdeu, a fost transmisă o scrisoare intitulată:

„SCRISOAREA UNUI STALINIST IMBECIL CĂTRE VICTOR PETRINI”.

Titlul face trimitere la personajul Victor Petrini, din romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, și este, evident, o formulare ironică și provocatoare.

Autorul scrisorii spune că este unul dintre profesorii care au semnat memoriul și răspunde direct afirmațiilor făcute de Anca Florea și îi reproșează, în principal, modul în care s-a prezentat public după apariția memoriului.

Printre acuzațiile formulate se numără că:

• ar fi încercat să creeze imaginea unei victime a unei „destituiri abuzive”;
• ar fi prezentat informații false despre vechimea sa ca director adjunct;
• nu ar fi avut o relație bună de colaborare cu colegii;
• ar fi creat tensiuni în ședințele Consiliului profesoral;
• nu ar fi fost aleasă în ultimii doi ani în Consiliul de administrație;
• ar fi avut conflicte cu persoane din conducerea școlii;
• ar fi făcut numeroase reclamații și postări publice în timpul actualei conduceri;
• ar fi avut un comportament pe care autorii îl consideră lipsit de empatie față de unii colegi și elevi;
• și-ar fi asociat imaginea personală cu realizările școlii prin fotografiile și postările de pe Facebook.

În scrisoare se mai menționează că nu este contestată calitatea de profesor a Ancăi Florea și că reproșurile profesorilor vizează activitatea sa ca director adjunct.

„Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?”

Scrisoarea profesorului începe cu o altă expresie latină, din Cicero:

„Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?”, expresie care în traducere, înseamnă: „Până când, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră?”

Este o formulare prin care autorul transmite că răbdarea sa și a celor care îl susțin pe acest subiect a ajuns la limită.

În scrisoare mai apare și următoarea expresie în latină: „Quam diu etiam furor iste tuus nos eludet?” În traducere: „Cât timp nebunia asta a ta își va mai bate joc de noi?”

Cele două expresii dau tonul întregii scrisori, care este un răspuns dur, adresat direct Ancăi Florea, după apariția postării sale publice.

Scrisoarea, susținută prin mesaje de mai mulți profesori din Hasdeu, poate fi citită integral la finalul articolului.

Două versiuni diferite ale aceluiași conflict

Cele două texte arată foarte clar cum este văzută situația de fiecare parte a conflictului deschis și cât de diferite sunt acuzațiile și explicațiile celor implicați.

Anca Florea spune că nu a afectat imaginea școlii, contestă modul în care a fost prezentat memoriul, cere verificarea activității sale manageriale și anunță noi demersuri pentru apărarea imaginii sale.

Profesorii care au susținut scrisoarea îi reproșează lipsa colaborării, tensiunile din școală, comportamentul față de colegi și modul în care s-a prezentat public după apariția memoriului.

Un schimb de acuzații în care fiecare parte spune că cealaltă este responsabilă pentru conflictul care a ajuns să afecteze liniștea și chiar imaginea Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, ceea ce demonstrează că tensiunile dintre cele două părți sunt departe de a fi încheiate.

Iată scrisoarea la care am făcut referire mai sus, pe care o publicăm integral, în forma în care a fost transmisă profesorilor de la Hasdeu:

SCRISOAREA UNUI STALINIST IMBECIL CĂTRE VICTOR PETRINI

Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?

 Quam diu etiam furor iste tuus nos eludet? (Cicero)

* Până când, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră?

Cât timp nebunia asta a ta își va mai bate joc de noi? (traducere)

În condiții normale, nu aș fi apelat la modalitatea aceasta de comunicare. Există oameni cu care e o adevărată plăcere chiar să te și cerți,  să discuți în contradictoriu, din astfel de contradicții iese adesea la iveală adevărul.  Cum pentru tine dialogul se numește “drept la replică”, prefer varianta monologului adresat:

1. Sunt unul dintre semnatarii memoriului depus la ISJ.

2. Modul în care te-ai manifestat în spațiul public ulterior luării la cunoștință despre acest memoriu a reprezentat o formă de manipulare a opiniei publice, astfel încât să fii percepută ca o victimă a unei destituiri abuzive, ceea ce este complet fals. În primul rând,  mandatul tău se încheiase oficial încă din ianuarie 2026. Conducerea ISJ doar a dat curs solicitării unui grup consistent de profesori ai colegiului de a nu ți se mai prelungi decizia de  menținere în funcție.

3. În prezentarea pe care ai făcut-o publică pe pagina ta de facebook declari că ești director adjunct al colegiului din 2005. O minciună stupefiantă! Pe bună dreptate, cei care îți urmăresc activitatea pe rețeaua de socializare nu înțeleg ce i-a apucat pe colegii tăi să te conteste după  21 de ani de conducere înțeleaptă. E cazul să ne reamintim că unicul tău mandat a inceput acum circa 4 ani. Ai început cu un credit substanțial de susținere și încredere din partea majorității colegilor. Un credit pe care l-ai irosit prin comportamentul tău.

4. Postările tale  manipulatoare au atras comentariile următorilor tăi.  Conform acestora, cei care te contestă sunt „agitatori de tinichea”, „săgeți imbecile”, „asa-zis profesori”, „ca niște câini turbați”, iar tu ești un Victor Petrini sau un Noica atacat de staliniști imbecili, incapabili să înțeleagă ce om de valoare ești. Nu ai șters, nu ai restricționat,  dar, mai ales, nu ai manifestat nicio atitudine prin care să combați asemenea jigniri. Le-ai aprobat tacit, dovadă că sunt în concordanță cu părerea pe care o ai despre colegii tăi.

5. Una dintre persoanele care își exprimau susținerea se întreba ce fel de colegi suntem, dacă am depus memoriul fără încercări prealabile de a rezolva problemele existente. În spiritul verticalității pe care o clamezi,  ai fi putut să îi amintești,  de exemplu, de faptul că în ultimii doi ani nu ai fost aleasă în Consiliul de administrație al școlii, un vot de blam din partea consiliului profesoral de care nu a avut parte niciun director adjunct al școlii din 1990 până în zilele noastre. Un mesaj clar că oamenii nu te doresc în conducerea școlii.  Clar pentru oricine, cu excepția ta! Ai putea să îi spui de starea de tensiune pe care o generezi la fiecare consiliu cu monologurile tale în care reiei la nesfârșit acuzații aberante la adresa colegilor, la faptul că ne-am exprimat nu o dată refuzul de a te mai asculta, ridicându-ne și părăsind consiliul. Eu însămi ți-am transmis direct, atât în privat, cât și în plen, că este greșit modul în care te manifești în relație cu noi toți,

6. Ai putea să le mai povestești susținătorilor tăi că nu ești un om de echipă – calitate fundamentală a unui lider autentic – că nu ai fost capabilă să colaborezi cu doamna directoare  în perioada mandatului său; că, după demisia sa, ISJ i-a propus unui alt coleg al nostru să  preia această funcție, dar ai avut o atitudine ostilă și jignitoare față de acesta, încât colegul a decis să nu mai accepte propunerea; că, după venirea la conducerea școlii a actualului director a început activitatea ta scriitoricească: pe de o parte, zeci de reclamații împotriva celui cu care, prin fișa postului, aveai obligația să colaborezi pentru bunul mers al școlii, pe de altă parte, postări pe facebook prin care te străduiai să îți creezi imaginea de „stâlp al societății” (cum te numește un alt susținător de pe facebook).

7. Ai mai putea povesti despre hărțuirea grosolană a mai multor colege sau despre meschinăria pe care ai ticluit-o din dorința de a răni o colegă care a ieșit la pensie.

8. Ai putea spune cum capacitatea de a înțelege situații omenești e înlocuită, în cazul tău,  de „aplicarea procedurii”. Îmi amintesc de situația din vară cu cei patru elevi care au întârziat câteva minute  la proba de competențe în limba engleză.  Unul dintre ei, fost elev,  m-a sunat disperat că nu știe ce se face el, că ratează bacalaureatul. Tocmai se intâlnise cu tine și fusese expediat rece în curte să aștepte decizia ta. Procedurile nu conțineau și o atitudine omenească față de acești copii…

9. Ai putea spune de ce însoțești toate postările despre realizările școlii cu portretele tale. Nu fotografia elevului, nu poza școlii, ci imaginea ta semeață și solitară. Pentru a fi asociat succesul respectiv cu persoana ta? Ca profesor de logică și psihologie, mă așteptam să îți dai seama că această afișare a propriei imagini, cu rost sau fără rost, e, de fapt, incompatibilă cu ceea ce e de așteptat de la un manager bun – om de echipă, bun profesionist, dar nu lipsit de empatie.

10. Ai distribuit mesajul de susținere al unei foste eleve, care amintește de calitatea ta ca profesor. Nu a contestat vreunul dintre noi calitatea ta de profesor. Am făcut referire strict la prestația ta ca director adjunct.

Si acum te pregătești pentru concursul de directori ? Vrei să fii directoarea noastră? A celor pe care, de fapt, îi disprețuiești și cu care nu știi nici să colaborezi, nici să dialoghezi? Oare ce înseamnă pentru tine să fii director?