Patrimoniul uitat al Buzăului, privit prin ochii buzoianului Ciprian Ene! O nouă comparație care dă de gândit

Două postări publicate la câteva luni distanță conturează preocuparea buzoianului Ciprian Ene pentru salvarea și valorificarea clădirilor emblematice ale Buzăului, prin exemple de succes din alte orașe. După comparația dintre Hotelul Coroana și Casa Mița Biciclista, fostul consilier municipal revine cu un nou apel pentru salvarea patrimoniului buzoian, folosind de această dată exemplul Oradei.

De această dată privirea sa s-a oprit asupra unui alt monument emblematic al Buzăului, Sinagoga de pe Fundătura Deltei, din municipiul Buzău, o clădire cu o istorie impresionantă, care astăzi se degradează de la un an la altul, aproape uitată de cei care ar trebui să îi redea valoarea.

În cealaltă postare, publicată pe 1 aprilie, Ciprian Ene a observat asemănările arhitecturale dintre Hotelul Coroana și renumita clădire din Capitală, ocazie cu care a susținut că imobilul din centrul Buzăului păstrează „peste 80% din farmecul arhitectural” al Casei Mița Biciclista și a pledat pentru restaurarea acestuia înainte de a fi prea târziu.

Mesajul a fost unul care a depășit simpla comparație dintre două clădiri. Ciprian Ene a vorbit atunci despre patrimoniu ca despre memoria și identitatea orașului nostru și a argumentat că puținele clădiri istorice rămase în centrul Buzăului ar trebui protejate și valorificate.

La câteva luni distanță, buzoianul a revenit luni seară asupra aceleiași teme, printr-o postare publicată pe Facebook, în care compară Sinagoga din Buzău, monument istoric aflat într-o stare avansată de degradare, cu cele trei sinagogi istorice din Oradea, restaurate și transformate în spații dedicate culturii și patrimoniului.

Legătura lui Ciprian Ene cu Oradea este una personală. În postarea sa, acesta povestește că în ultimii 12 ani a pendulat între Buzău și Oradea, orașul natal al soției sale, pe care îl descrie drept „un fel de a doua mea casă”. Experiența i-a oferit ocazia să observe modul diferit în care cele două orașe și-au tratat patrimoniul.

„Oradea este un oraș frumos și, dând la o parte «disputa conjugală» care oraș e mai «cel» dintre cele două, într-o analiză obiectivă, trebuie să recunosc că Oradea poate reprezenta un model pentru Buzău.”

În opinia sa, administrația din Oradea a ales să restaureze și să redea comunității cele trei sinagogi istorice, transformându-le în spații culturale și turistice. În schimb, spune acesta, Sinagoga din Buzău continuă să se degradeze, deși este una dintre cele mai valoroase clădiri istorice ale municipiului.

„Este trist că avem generații întregi de buzoieni care nici măcar nu știu că orașul lor are o asemenea bijuterie arhitecturală. Patrimoniul nu înseamnă doar trecut. Înseamnă identitatea unui oraș și respectul pentru istoria lui.

Diferența dintre Oradea și Buzău nu este dată de monumente, ci de viziune. La Oradea, patrimoniul a fost recuperat și pus în valoare.

La Buzău, unul dintre cele mai importante monumente ale orașului continuă să se degradeze, iar fiecare an care trece înseamnă încă o parte din istoria lui pierdută.

O clădire istorică nu poate fi înlocuită după ce se prăbușește. Atunci când patrimoniul este ignorat prea mult timp, pierderea devine definitivă.”

Pentru a-și susține comparația, Ciprian Ene a publicat opt fotografii. Patru dintre ele prezintă sinagogile restaurate din Oradea, astăzi integrate în viața culturală a orașului, iar alte patru surprind Sinagoga din Buzău, afectată de trecerea timpului și de lipsa unor lucrări de conservare. Imaginile ilustrează două abordări diferite asupra clădirilor cu valoare istorică și transmit un mesaj care nu prea mai are nevoie de multe explicații.

Sinagoga din Buzău este înscrisă pe lista monumentelor istorice și reprezintă una dintre cele mai importante mărturii ale comunității evreiești care a contribuit, timp de generații, la dezvoltarea economică și culturală a orașului. Cu toate acestea, monumentul continuă să se degradeze de la an la an, fără ca restaurarea sa să devină un proiect concret.

Privite împreună, cele două intervenții publice ale lui Ciprian Ene conturează aceeași preocupare constantă pentru patrimoniul Buzăului. Atât în cazul Hotelului Coroana, cât și în cel al Sinagogii, acesta pornește de la exemple de succes din alte orașe pentru a demonstra că astfel de clădiri pot fi salvate și transformate în repere urbane, dar cu condiția să existe voință și viziune.

Postarea sa se încheie cu o concluzie care depășește comparația dintre Buzău și Oradea și vorbește, de fapt, despre responsabilitatea pe care orice comunitate o are față de propriul tezaur arhitectural și față de memoria orașului:

„Patrimoniul nu înseamnă doar trecut. Înseamnă identitatea unui oraș și respectul pentru istoria lui. Diferența dintre Oradea și Buzău nu este dată de monumente, ci de viziune. La Oradea, patrimoniul a fost recuperat și pus în valoare. La Buzău, unul dintre cele mai importante monumente ale orașului continuă să se degradeze, iar fiecare an care trece înseamnă încă o parte din istoria lui pierdută. O clădire istorică nu poate fi înlocuită după ce se prăbușește. Atunci când patrimoniul este ignorat prea mult timp, pierderea devine definitivă.”