TRADIȚIE CONFISCATĂ „pe furiș” | Slow Food aruncă în aer certificarea europeană a BABICULUI DE BUZĂU
Obținerea statutului de Indicație Geografică Protejată, pe scurt, IGP, la nivel european pentru „Babicul de Buzău”, deși prezentată ca o victorie la nivel local, scoate din nou la iveală un scandal de proporții din culisele gastronomiei locale. Reprezentanții mișcării Slow Food Buzău a lansat o nouă serie de acuzații, printr-o postare pe Facebook, sugerând că întreaga procedură de înregistrare s-a derulat cu ușile închise, „pe furiș”, fără a le oferi micilor producători artizanali șansa reală de a se organiza într-o asociație reprezentativă și de a-și spune cuvântul.
În spatele etichetei strălucitoare de la Bruxelles se ascunde, de fapt, riscul ca un brand istoric, clădit de generații, să devină monopolul exclusiv al marilor procesatori de carne.
Procedură cu ușile închise!
Conform poziției oficiale exprimate de Slow Food Buzău, procesul de obținere a IGP-ului a fost controlat și dominat de marii jucători din industria cărnii, din Buzău, în timp ce comunitatea locală și artizanii autentici au fost marginalizați. În loc ca certificarea să fie rezultatul unei consultări transparente, micii producători, cei care au păstrat și transmis rețeta din generație în generație, s-au trezit puși în fața faptului împlinit.
„Procedura de înregistrare a fost percepută de mulți ca fiind dominată de industria cărnii, cu o participare limitată a micilor producători artizanali. Protejarea patrimoniului gastronomic nu ar trebui să conducă la excluderea celor care l-au creat și l-au păstrat viu”, avertizează reprezentanții Slow Food.
Cel mai grav aspect semnalatde ei este că această certificare este folosită acum ca o armă în instanță. Producătorii artizanali, cei care fac babic din generație în generație în curțile lor, riscă să fie interziși sau sancționați dacă mai folosesc denumirea de „Babic de Buzău”, deoarece nu fac parte din structura aprobată la nivel european.
Eticheta europeană nu garantează gustul, ci doar o rețetă industrială
Slow Food Buzău atrage atenția asupra unei confuzii majore pe care o fac consumatorii și atrage atenția că o ștampilă de la Bruxelles nu înseamnă automat calitate superioară sau gust autentic. Certificarea europeană protejează doar o denumire și un teritoriu, însă caietul de sarcini aprobat poate fi adaptat pentru a avantaja producția industrială rapidă, în detrimentul procesului tradițional, lent și curat.
Testele comparative organizate în ultimii ani scot în avidență o realitate care ar trebui să-i pună pe gânduri pe consumatori. În cadrul degustărilor de tip „blind” (n.r. pe nevăzute), organizate de Slow Food Buzău, produsele industriale au ocupat constant ultimele locuri. Babicul industrializat folosește aditivi și tehnologii de maturare rapidă, distrugând calitatea gastronomică pe care fanii babicului o caută.
Semnalul de alarmă tras de comunitatea gastronomică locală nu este o simplă teorie, ci se bazează pe o rețetă a eșecului deja testată în județul Buzău, cazul „Cârnaților de Pleșcoi”, un produs promovat intens ca fiind tradițional, dar în cazul căruia cumpărătorii își pun astăzi întrebări serioase legate de calitatea cărnii, originea materiei prime și industrializarea agresivă care a șters gustul de altădată.
Reprezentanții Slow Food atrag atenția că în cazul în care lucrurile continuă în aceeași direcție, „Babicul de Buzău” riscă să devină doar un alt produs de serie pe rafturile supermarketurilor, golit de identitate și istorie.
Cum salvăm diversitatea de monopolul industrial?
În acest moment, problema nu mai este obținerea unei hârtii la nivel european, ci salvarea spiritului gastronomic buzoian. Din acest motiv, Slow Food ridică o întrebare crucială pentru viitorul identității locale a produsului în cauză: „
Pentru noi, întrebarea rămâne aceeași:
„Cum păstrăm viu patrimoniul gastronomic al Buzăului fără să transformăm tradiția într-un monopol și fără să pierdem diversitatea care a făcut acest produs celebru?”
În condițiile în care autoritățile au girat o procedură netransparentă, lăsând brandul la discreția marilor procesatori, salvarea babicului autentic rămâne o rămâne o luptă de rezistență a micilor producători.
Lupta se dă acum direct în curțile micilor producători, care refuză să sacrifice calitatea de dragul profitului.
