Petiție, emoție și multă, multă confuzie! CE SE ÎNTÂMPLĂ, de fapt, cu Teatrul „George Ciprian” și ce a transmis președintele CJ Buzău, Marcel Ciolacu

În ultimele 24 de ore, pe rețelele sociale circulă intens o petiție, lansată chiar de responsabilii Teatrul „George Ciprian”, prin care avertizează că ar urma să fie „desființat” în urma restructurării instituțiilor de cultură aflate în subordinea Consiliului Județean Buzău.

Mesajul a generat reacții puternice și a alimentat temeri firești într-un oraș în care teatrul reprezintă unul dintre simbolurile culturale construite în ultimele trei decenii.

Numai că, între „desființarea teatrului” și „reorganizarea administrativă”, există o diferență majoră.

Iar exact aici pare să apară și confuzia.

Gazeta Buzoiană a solicitat un punct de vedere oficial din partea președintelui Consiliului Județean Buzău, Marcel Ciolacu, după apariția petiției și după informațiile care sugerează că teatrul buzoianar urma să dispară.

Răspunsul acestuia este cât se poate de clar: „Normal că rămâne Teatrul George Ciprian. Dimpotrivă o să fie și mai mare bugetul.”

Declarația infirmă direct ideea că Buzăul ar urma să rămână fără teatru sau că activitatea artistică ar înceta.

Din informațiile prezentate public până acum, intenția CJ nu este eliminarea activității teatrale, ci reorganizarea administrativă prin reunirea Teatrului „George Ciprian” și a Centrului Județean de Cultură și Artă într-o structură unificată, cu servicii administrative comune și o singură conducere administrativă. În spațiul public, această direcție a fost prezentată încă din luna martie ca parte a reformei administrative și a reducerii costurilor de funcționare.

Ce încearcă să facă, de fapt, Consiliul Județean

Modelul propus nu este, cel puțin în explicațiile publice de până acum, unul de eliminare a culturii, ci de mutare a resurselor dinspre birocrație spre activitatea propriu-zisă. Cu alte cuvinte, asta înseamnă mai puține structuri administrative paralele, mai puține cheltuieli de funcționare, eliminarea suprapunerilor dintre compartimente și mai mulți bani disponibili pentru spectacole, proiecte și programe culturale.

În administrația publică, aceasta este una dintre formulele clasice de eficientizare. Se încearcă reducerea costurilor fixe și direcționarea bugetului către activitatea principală, teatrul.

Dacă teatrul păstrează activitatea artistică și beneficiază, așa cum susține conducerea CJ, de un buget mai mare, atunci reorganizarea urmărește exact opusul ideii că „se taie cultura” și mai puțină întreținere a aparatului și mai multă finanțare pentru conținut.

Potrivit președintelui CJ Buzău, Marcel Ciolacu, ideea care stă la baza acestei reorganizări anunțate de conducerea CJ Buzău este separarea dintre activitatea de bază și funcțiile de suport ( administrative, juridice, financiare, etc). Instituții mult mai mari decât cele două instituții culturale din Buzău funcționează deja pe modele administrative integrate.

În sistemul sanitar, de exemplu, spitale cu sute sau chiar mii de angajați funcționează cu servicii juridice, economice, de achiziții sau resurse umane centralizate.

În mediul privat, grupuri de companii își organizează frecvent activitatea prin departamente comune de contabilitate, juridic, IT sau administrativ, tocmai pentru a evita dublarea costurilor.

Nu este nevoie de două compartimente care fac același lucru dacă activitatea poate fi susținută eficient printr-o structură unică.

Aplicată în cultură, aceeași filozofie economică presupune că teatrul trebuie să facă teatru, iar instituția culturală trebuie să producă proiecte și evenimente, nu să consume disproporționat resurse în structuri administrative paralele.

Susținătorii reorganizării spun exact acest lucru, că economiile realizate prin reducerea suprapunerilor administrative pot fi redirecționate către ceea ce publicul vede efectiv și anume spectacole, producții, invitați, proiecte educaționale, participări la festivaluri și investiții în actul cultural.

În această logică, problema nu este dacă există o contabilitate sau un serviciu juridic separat pentru fiecare instituție, ci dacă publicul primește mai multă cultură din aceiași bani publici.

Desigur, orice astfel de reformă trebuie evaluată după rezultate, nu după intenții. Dacă reorganizarea va produce mai mult buget pentru producția artistică și va păstra identitatea teatrului, atunci obiectivul declarat al reformei, mai puțină birocrație și mai multe resurse pentru cultură, va putea fi considerat atins.

Ce apare în proiectul de reorganizare și de ce CJ spune că nu dispare teatrul

Între timp, odată cu publicarea proiectului de hotărâre și apariția petiției online, au început să apară și detalii mai clare despre forma reorganizării propuse.

Din documentele prezentate public reiese că intenția nu este închiderea activității teatrale și nici desființarea posturilor existente, ci constituirea unei instituții noi care să preia activitatea ambelor entități culturale. Personalul actual ar urma să fie preluat, în condițiile legii, în noua structură. Contractele care încetează sunt cele de management, aferente conducerii instituțiilor.

Mai mult, proiectul prevede în mod expres existența unei componente dedicate artelor spectacolului, organizată chiar sub denumirea Teatrul „George Ciprian”, cu păstrarea profilului de teatru de proiecte. În paralel, noua structură ar urma să includă activități de educație artistică, cercetare culturală, Școala Populară de Arte, Ansamblul „Plaiul Mioriței” și viitorul centru expozițional și turistic al județului.

Argumentul administrației județene este că reorganizarea nu urmărește reducerea producției culturale, ci integrarea funcțiilor suport și concentrarea resurselor către activitatea propriu-zisă. În referatul care însoțește proiectul se vorbește despre crearea unui cadru instituțional unitar, capabil să susțină producții artistice, educație culturală și proiecte integrate de dezvoltare culturală.

De altfel, ideea serviciilor administrative comune a fost susținută public și anterior de președintele CJ, care a argumentat că nu este eficient ca instituții apropiate ca obiect de activitate să mențină separat resurse umane, juridic, contabilitate și achiziții, dacă aceleași funcții pot susține mai multe instituții simultan și pot elibera resurse pentru proiecte culturale.

Pe de altă parte, cei acre contestă reorganizarea spun că problema nu este existența unei contabilități comune, ci faptul că identitatea instituțională și autonomia teatrului ar putea fi diluate într-o structură mai mare.

De ce apar tensiuni

Orice restructurare produce întotdeauna rezistență. Mai ales în instituții publice în care, în ultimii ani, au existat extinderi de organigrame și creșteri de personal, care au devenit parte din modul obișnuit de funcționare.

În astfel de momente apare inevitabil și lupta de interpretare: unii văd reforma ca pe o eficientizare, alții ca pe o pierdere de autonomie.

Este legitim să existe întrebări despre identitatea teatrului, despre forma juridică și despre modul în care va funcționa noua structură, dar este o diferență între a întreba dacă teatrul își păstrează autonomia și a afirma că teatrul dispare.

Până la acest moment, poziția oficială a CJ este exact inversă și este cât se poate de clară: teatrul rămâne și urmează să beneficieze de resurse financiare mai mari.